Șpaga (3). Sau D-ale Prăvăliei.

Abia ce se luminase de ziuă, farmaceutic, adică nu era decât opt și două minute a.m., că a apărut Burtosu’.
Burtosu’ e un țigan burtos, care are o nevastă nebună (așa îi și zice, când vorbește de ea), o fată drogată care-l fură ca să-și cumpere doza următoare și un nepot retardat mintal, copilul drogatei, care e în grija lui.
Ce mai are Burtosu’: hipertensiune arterială și un hobby – se duce la pescuit.
Pe bune, se duce la pescuit! Nu știe nimeni cum ajunge la baltă, care-i sunt tovarășii, ce momeală pune-n undiță, dar se întoarce acasă cu kile de pește proaspăt din care face ciorbe, saramuri și plachii, pe care le povestește detaliat, până ce ne face găuri în stomac, în timp ce cumpără nurofene, nospauri, calcidine și anticârcel efervescent pentru nebuna de nevastă-sa. Mai ia și pentru el, modest, captoprile și enalaprile de tensiune.
Încă ceva mai are țiganul: onoare. De-aia îi și dau pe datorie, de câte-o sută, două de lei, până la termenul scadent fixat de el.  Uneori îl împrumut cu bani, din buzunarul propriu. De fiecare dată farmacistele mele mă privesc cu un zâmbet sticlos, ca pe o bolnavă incurabilă căreia încă nu vrei să-i spui adevărul.

În dimineața aia se împlinea scadența Burtosului, de-aia a venise cu noaptea în cap.
Nu doar că și-a achitat datoria, dar a și  „comandat” o rezervă nouă de hapuri pentru nebună, chiar și pentru el, atât de generoasă că, pentru moment, am avut senzația că scăpase la drogurile fii-si și greșise doza, de începător ce era.
O cumpărătură cu două zerouri dinaintea virgulei și cu o cifră așa de babană la intrare, că nici doamna judecător, aia cu opt-nouă câini și curticică de 4000 de metri pătrați nu-și permite, decât după o imensă absență la Prăvălie.

Umpleam tejgheaua și mă uitam la țigan ca la o călugăriță care pute a Opium  – și asta nu e o figură de stil, chiar vine la noi o doamnă călugăriță să-i facă niscai aprovizionare Maicii Starețe, vine trimestrial și citește un acatist cu medicamente și bălării procesate, ia numai chestii de firmă, nu-s capabilă să zic ce, că nu-mi stau ochii decât pe manichiura ei de ginecoloagă , unghii foarte scurte,  perfect îngrijite, ca niște pui de scoici de culoarea opalulului -, mă uitam la el și la teancul de bancnote albastre pe care-l ținea la vedere, garanție că tot ce-mi cere va fi plătit cu banul jos.

Burtosu’ părea fericit. Rupt de lume. Cred că era prima oară când nu gemea, nu ofta, nu se plângea că-i e rău de stă să moară. Până și cușma aia neagră, trasă pe frunte, arăta a căciulă boierească, de-aia scumpă, îndesată la repezeală, las-că nu haina face pe om, ci banii.

N-am mai putut să tac:
– De unde ai, bre, toți banii ăia? Ai spart fo bancă?
– Nu, Șefica mea! Păi nu-ți zisei că ne dă acu ajutoarele în bani? Ordin de la Primărie.
– Și până acum ce vă dădea?
– Zahăr, ulei, orez… prostii. Parcă stam io după uleiu lor!… Știi cât am aici? Dooșuna dă milioane.  Termin cu matale și mă duc după calorifer… la ăia, cum le zice?
– Domo, zic.
– No, ăia e scumpi și proști. Mai zi!
– Altex.
– Bravo!… E doo milioane și ceva.  Pă ulei.  Cu termostat. Știi ce zic?
– Știu, zic, dar nu trebuie să spargi toți banii într-o zi. La ce dracu-ți trebuie treizeci de pliculețe de Calcidin?
– Pentru nebună! Se uită la televizor. .. Vinerea trecută m-a luat cu Salvarea la spital. Ghici cât aveam tensiune?!
– Nouășpe, încerc eu.
– Țî! Greșit! Dooșpatru. Mi-a pus ceva sub limbă și m-a trimis acasă. N-avea locuri. O Șefică d-acolo mi-a dat niște pastile, de pus sub limbă. Pe Dumnezeul meu, până am ajuns acasă, am pus patru… Știi ce vreau să te rog, Șefico? Dacă auzi pă la țigani c-a murit Florin Niculae Pescaru , să-mi aduci o tuberoză. Nu să stai la priveghi!… Lași floarea și pleci! E o cerere de suflet dacic.
– Cum, de suflet dacic?
– Păi io sunt dacic.
– Cum ești dacic? Nu ești țigan?
– Pentru proști și pentru ăia de la Primărie sunt țigan. Dar tata a fost Jidan, numai mama a fost Țigancă.

Și-a luat punga doldora de cutii, majoritatea pentru nebuna de nevastă-sa, și a plătit din teancul ăla de bogăție momentană. După care a ales trei bancnote de 10 lei și a zis:
– Șefica mea, asta e de mărțișor,pentru voi trei,  de opt martie și de toate zilele alea bune de la Dumnezeu în care m-ai amânat cu plata.

Am luat șpaga și n-am zis nici „mîrc”.
Nu poți strica ziua unui om fericit, cu principiile tale. Tăle. Tele.

Reclame
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, Adriana Săftoiu, aminriri, d'ale Prăvăliei, jurnal, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Șpaga (3). Sau D-ale Prăvăliei.

  1. papagigli zice:

    Iar spaga? N-o lua ca pe un repros, ca si mie mi-e draga, doar ca eu n-o vad decit data, nu si luata.
    Ce-am retinut e ca un jidov s-a luat c-o tiganca. Afla ca de-ncrucisarea asta chiar n-auzisem. Adica, ca sa ne-ntelegem, un tigan c-o jidoavca, ar confirma o uzanta istorica, ca egiptenii aia nu le-or fi pus pe Rashele doar la gatit, mai ales ca n-ar fi intimpinat vreo impotrivire, astea fiind renumite ca „rele de musca” 😉 Da’ n-as fi banuit ca si reciproca-i valabila. 😆
    In fine, hai sa trec si la spaga, felicitindu-te ca acum, in sfirsit, te poti pensiona, avind in vedere spaga primita 😆
    Totusi, am si o nedumerire, ca eu, de ovreu care sa dea spaga, n-am prea auzit. 😆

    • Gigli, dau și ovreii șpagă, dragul meu! Nu zic că i-am văzut cu ochii mei, dar să ne gândim logic: din moment ce susținem că în Ro. există doctori care nu mișcă un deșt până nu dai din urechi la ei și ovreii sunt și ei oameni, se mai îmbolnăvesc, se mai operează, înseamnă că, musai, și ei dau.

      Țiganul nostru e pe jumătate evreu tot atât de mult pe cât e de dac! Doar nu l-ai crezut! 🙂

      • Aldus zice:

        Ba chiar, dacă o sumă de bani deschide orice ușă, iar ușile deschise înseamnă afaceri prospere, iar evreii sunt afaceriști nativi, rezultă că evreii se pricep cel mai bine să fructifice mita. 🙂

      • Observatie corectă, Aldus.

      • papagigli zice:

        Or fi si d-aia, dar eu am avut un unchi jidan care-mi spunea „ca s-o duci bine-n viata, trebuie sa-ti cladesti o retea de relatii fata de care trebuie sa fii foarte corect, pentru a ti-o mentine”. Banuiesc ca si relatiile respective adoptau acelasi principiu. Numai ca aia erau toti evrei. Tu daca ai incerca acelasi lucru cu romanii, ar cauta sa te insele, mai devreme sau mai tirziu. 😉

  2. Aldus zice:

    De acord, ăsta e cadou dat din suflet. Vorba ta, nu-i strici bucuria omului! 🙂

  3. zazania zice:

    Ca sa fiu scarba pana la capat eu intreb, nu dau cu parul: cum iese din pravalie tiganu-jidan cu traista de medicamente si fara bon fiscal („Cum sa nu dau eu bon fiscal pentru orice cacatis?) Ai lipsa in casa la sfarsitul zilei cand se face Z-ul, pui tu bani din leafa de cacat pe care ti-o plateste patronul sau cum?!

    • Dar nu ești scârbă, Zuzu! Gândești normal, ca ăia de la garda financiară. Uite cum facem: când primim un bonus în tichete cadou, nu le luăm acasă, le înlocuim cu bani personali și se formează un mic fond de rulment de care ne folosim ca să cumpărăm un „protocol”, să credităm un datornic d-ăsta…
      E drept că țiganul și alți doi-trei ca el nu pleacă cu bonul în traistă, că-l păstrăm noi în „punguță”, până vine cu banii. Cu asta am răspuns anticipat și la următoarea întrebare: și dacă îl așteaptă potera la ușă?! Bonul există, doar că a uitat să și-l ia din farfurie. Nu, seara, Z-ul e tanda pe manda.
      O altă posibilă întrebare ar fi – cum adică nu vă luați bonurile cadou?! Uite, nu le luăm. Chiar și la salariul acela de căcat pe care ni-l dă patronul (pari familiarizată cu ideea că patronii dau salarii de căcat, probabil fiindcă așa îți plătești și tu angajații – de căcat), un calcul simplu zice că, dacă la sfârșitul lunii ți-ai rotunjit venitul personal cu 20 de lei din tichete cadou e ca și cum ai avea nițel peste un pachet de țigări pe gratis. Adică nimic. Mai bine îi punem la comun și ne folosim altfel de ei. Și, da, sunt genul de șefă idioată care nu păstrează pentru ea tichetele cadou, deși agenții țin morțiș să mi le înmâneze personal, în cadru privat, așa cum au fost dresați la firmele lor.

  4. Zuzu, o precizare. După ce ai depus comentariul, am mai citit odată textul de pe blog, speriată că ar putea fi atât de prost, încât tu, o femeie atât de inteligentă, să nu fi înțeles nimic din el, să nu fi mirosit că ar putea fi o nevinovată ficțiune, eventual.
    Băi, textul e decent scris, ține direcția între realitate și ficțiune…
    Întrebarea mea ar fi: ce te mână în luptă, ca să invoci realul mie la sută (bonul de casă) cu atâta ardoare, cu prețul distrugerii propriei tale imagini de cititor versat? Chiar nu mai faci diferența între poveste și știrism?!
    E atât de important pentru tine să mă bagi pe mine în corzi? Chiar sacrificându-ți imaginea de femeie inteligentă?

  5. zazania zice:

    Stii care e treaba, renata? E ca mi-am pierdut cateva ore din viata mea pretioasa scormonindu-ti pe blog ca sa-mi amintesc de ce imi era intr-atat de antipatic Carcotasu’ incat sa-l balacaresc si dupa ce-a dat ortu’ popii. Asa am dat peste text , „Mancatoria” se numeste, e tocmai de prin august 2016 in care tu te isterizai ca o capra de la „impinge tava” nu ti-a dat bon fiscal pentru farfuria de ciorba. Atunci ai facut afirmatia ca tu tai bon pentru orice cacatis vandut si chiar m-am uluit: mai sa fie , pentru orice ob?

    • Zuzu, ești în eroare! Dacă ne referim la „fata de la mâncătorie”, reproșul că nu dă bon fiscal era în subsidiar, în principal erau mâinile ei insalubre, pline de onicomicoză și jeg. Cârcotașu a comentat neutru, a zis că mai există și altfel de „mâncătorii”. Tu n-ai comentat nimic. Dă-mi linkul, ca să știu că vorbim despre același text.
      Da, susțin cu seninătate și nerușinare că dau bon fiscal pe un ob, care nu e cel mai ieftin lucru: cea mai ieftină e aspirina, cumpărată la pastilă. Sau Egilokul?! Sau Metoclopramidul? Sau paracetamolul de 2 lei?cutia?!
      Zuzu, trec printr-o perioadă de scârbă totală și așteptări ZERO de la restul viații, așa că acum e momentul să mă acuzi de tot ce ți-ai dori. O să le iau ca pe niște complimente.

  6. eugen zice:

    Epica postare , si pentru asta meritati felicitari .
    Pe de alta parte , daca toti farmacistii ar fi ca d-voastra , durerile de cap sau orice ar fi la fel de epice !

    • Ești prima oară în Gară, de-aia ai trecut pe la moderare, Eugen. Data viitoare blogul va fi mai prietenos cu tine. 🙂
      „Epic” e de bine, nu? Să mă bucur? Dar durerile de cap epice cum sunt? Și aici e de bine? 🙂

      • eugen zice:

        E de bine , normal .
        Si cand durerile cele , haladuiesc in capul altora , e de bine iar .
        Epic e totul , indraznesc a spune . Mai ales cand noi nu facem parte din poveste . Altminteri e pura realitate .
        Asadar , fara falsa modestie , iote-ma : epicuristul getbeget 😆

        Cu stima , doamna .

      • 🙂
        N-ar fi rău să lăsăm „domneala”. Poate în real, aici e doar Renata.

  7. zazania zice:

    Sugerezi cumva ca te hartuiesc? Nu te-ai gandit ca pur si simplu unele lucruri citite imi raman in memorie? Hai s-o lasam cum a cazut.

    • Nu, Zuzu, știu să fac diferența harțag personal și hărțuială.
      În fond, ce-mi pot dori mai mult decât să știu că un cititor de-al Gării pierde ore prețioase din viață ca să umble prin arhivă?! 🙂

  8. asteptand un tren zice:

    Renata Carageani, Burtosu’ tau e pescar si ..romantic! auzi acolo sa nu-si doreasca el manele si lovele fara numar, fara numar numai tuberoze ce rimeaza cu sanuri roze (vezi Toparceanu) :))
    si respect Renata Carageani pentru un portret memorabil de tigan si..de om! tare-mi place cum ai scris!

    • Da, e un țigan special și mi-e teamă că, oricând, pentru cineva cu sânge-n instalație, e un perfect erou principal de roman. Unde mai pui că are fix nasul din profilul-efigie al Regelui Decebal! 🙂

      • asteptand un tren zice:

        Ultimul rege dac, Decebal, reprezentat de un tigan? Asta e o gluma proasta, Renata Carageani. Romanii nu sunt tigani si tiganii nu sunt romani. Am intelegere si compasiune pentru aceasta etnie dar cand pofteste la ce nu-i apartine, adica la identitatea neamului romanesc, se duce dracu’ toata intelegerea mea de om si de roman. Adica nu pot permite ca parintilor si mosilor si stramosilor mei, iubitori si muncitori de glie romaneasca, glie pe care au aparat-o cu pretul vietii lor, sa li se spuna tigani.

      • Nu, n-am spus că ar putea să-l reprezinte pe Decebal, ci că are, întâmplător, profilul regelui dac, cel puțin așa cum era el prezentat în cărțile noastre de istorie. Unghiul frunții, șaua nasului, bărbia… Mă refer la linii frenologice, nu la origini.
        În altă ordine de idei, eu n-am nici compasiune, nici înțelegere față de această etnie, îi judec la bucată, după cum sunt, oameni sau jigodii, exact așa cum îi judec și pe români, și pe evrei…
        Avea tata un prieten, antisemit declarat, care avea câțiva prieteni, foarte buni – toți evrei. Îl dădea mereu de exemplu când noi, ceilalți din casă, făceam generalizări de-astea nesănătoase.

  9. asteptand un tren zice:

    unghii ca niște pui de scoici de culoarea opalulului! of, ce dragut!

  10. asteptand un tren zice:

    Imi cer scuze ca m-am repezit cu aripile si ghearele desfacute la tine, Renata Carageani. Stiu ca nu te sperii, stiu ca ai ghearele si clontul mai puternice decat ale mele, ca daca vrei ma smotocesti de-mi sar fulgii! Iti multumesc pentru lamurire. Stiu ca romanii nu au caracter de porumbei ai pacii dar uneori prea li se arunca in cap toate laturile, din toate directiile. Am cunoscut romani oameni si am intalnit romani neoameni! Am intalnit tigani oameni de aur ( ca tot le place aurul dar si mie) si am intalnit tigani, tigani. Oricum, ai dreptate, omul trebuie judecat dupa caracter, nu dupa etnie. Inca o data, imi cer scuze si sa stii ca mereu o sa-mi placa de tine. Esti o spadasina a cuvintelor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s