Buni samariteni

Iată povestea: acum câțiva ani, pe un ger năprasnic, un tip a aflat de la televizor că doi oameni ai străzii au murit de frig.  A doua zi a început să găzduiască în casa lui, unde existau două camere goale,  doi oamenii ai străzi încă vii.
Acesta a fost începutul.
Azi are zece case în care găzduiește două sute de oameni care nu au unde să stea( și sunt fie bolnavi psihici, fie bolnavi de boli incurabile, fie, pur și simplu, vagabonzi.

V-a ajutat cineva? – îl întreba realizatoarea tv.  Da, au apărut o mulțime de oameni dornici să facă donații – zicea el. Statul v-a ajutat? – întreba, iar, reportera. Da, zicea el, și i se auzea zâmbetul trist în voce, m-a ajutat cu niște amenzi, că cică nu e legal ce fac, dar eu fac totul legal, oamenii ăștia au mutație de flotant…
(Deși tocmai spusese că unii n-au și n-au avut acte niciodată.)

Dar copii, copii adăpostiți? – întreba iar femeia care bifa emisiunea „Eroul Zilei” și n-ar fi vrut, doamne-ferește, să dea din eroul zilei în pedofilul cu suflet bun. Nu, nu, răspundea repede și plictisit omul nostru, că deja se prinsese ce capcană îi întindea duduia, numai  adulți și bătrâni. Și unii care au rămas fără casă.
Mica tăcere de după „fără casă” vorbea despre bănci, despre cămătari, despre ororile capitalismului original din țara noastră.

A urmat proba de foc. Cine-i tratează pe bolnavii psihici. Un doctor din Oradea, zicea omul nostru bun, vine o dată pe lună să le scrie medicamentele.

La sfârșit, niște salamalecuri din partea doamnei care realiza emisiunea și mult surâs, bonom, modest și îngăduitor din partea găzduitorului care adună homeleși, bolnavi terminali, bătrâni fără familie  – în fine, adună triștii și nefericiții acestei lumi sub cele zece acoperișuri. Ale sale.  Făcute în  câțiva ani. Din donații ale unor oameni cu suflet la fel de bun ca al lui.

Acum mă întreb, ca o babă acră, obosită de aranjamente, de învârteli, dacă asta e povestea, care o fi adevărul?
Că orice poveste are un sâmbure de adevăr.

Reclame
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, cronici, cu ce ne mândrim, mizeria umană, o ţară frumoasă, părerea mea, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

43 de răspunsuri la Buni samariteni

  1. Ioana Maria zice:

    Stiu ca nimic nu este gratis pe lumea aceasta, dar poate ca in acest caz este o imbinare intre facere de bine si interes. Cel care adaposteste in cele 10 case achizitionate si cu ajutorul donatiilor face un bine, cei care doneaza sau sponsorizeaza sper ca inca au niste avantaje fiscale, cei care se adapostesc au un loc al lor pe vreme rea. Sper ca este o imbinare fericita si fiecare are cate ceva de castigat ( material sau nu) din acest lucru.

    • Ioana, par simple lucrurile și foarte posibile așa cum le rezumi tu. Până să cântăresc toată povestea, eu m-am împiedicat de primul pas: omul iese în stradă, în seara geroasă și găsește doi vagabonzi. Amândoi sunt destul de docili și încrezători și fără tare psihice ca să-l urmeze acasă la el. Amândoi păstrează suficiente amintiri din viața civilizată încât acceptă să facă o baie, haine curate etc. Amândoi se supun fără violențe noului regim și noilor condiții de viață. Niciunuia nu-i trece prin cap ca, în timpul nopții, să adune de prin casa omului tot ce se poate aduna și p-aici ți-e drumul.
      Îți dai seama cât noroc a avut omul acesta bun, când și-a început afacerea/binefacerea?
      🙂

  2. castanman zice:

    Ce adevăr cauți tu, Renule? N-ai auzit de teorema imposibilității, a lui Arow, că nu există o alegere rațională sigură (şi aici includ adevărul căutat de tine) cand operezi cu socialul?

  3. Vero zice:

    Mi-am adăugat like-ul fiindcă sunt de părere că dorinţa de a afla adevărul e lăudabilă. Dar baba acră care sunt eu a ajuns la concluzia că, adesea, căutarea lui e vânare de vânt.

  4. Marian zice:

    ” Acum mă întreb, ca o babă acră, obosită de aranjamente, de învârteli, dacă asta e povestea, care o fi adevărul? ” Adevarul…care adevar ? Cel pe care-l doresti sau cel pe care-l intuiesti ? Adevarul lui Ninel Peia atunci cand isi etaleaza averea , sau al dumitale care , dupa o viata de munca , dar mai ales dupa niste ani de tocit coatele pe bancile scolilor , locuiesti in acelasi apartament din Berceni si dai cu sapa tot in curtea lu’ Turbatu ??? Adevarul , este relativ INTOTDEAUNA , si chiar ma intreb , ce se va intampla atunci cand cineva ne va demonstra vreodata faptul ca , ADEVARUL in care credem astazi …de fapt nu-i adevar ? !! Interesanta trimiterea dumitale la samaritean dar , si mai interesant imi pare modul in care , lasi bunului simt al fiecaruia sa descopere ADEVARATA TZINTA a postarii . De fapt in acel bun samaritean te regasesti dumneata si , aducandu-ti aminte de ….surazi bonom , modest si ingaduitor .

  5. psi zice:

    ei, întrebarea e cu ditamai capcana, renata! pentru că adevărul e ca o spirală de fum, până la urmă. și, poate, – așa se vede din papucii mei de mâț- pentru că am încetat de multă vreme să cred în adevărurile servite la tembelizor ori prin ziare. prea sunt cusute cu ațele intereselor cuiva.

  6. Ana Demeny zice:

    Poate omul este multumit ca poate sa faca bucatica lui de bine si poate traieste din asta?

    Voi tine un curs online, gratuit, pentru femei care vor sa lucreze in IT. Nu primesc fonduri, flori, ciocolata sau alte minunatii. O fac pentru ca imi umfla inima si imi da un scop. Poate asa face si ‘Eroul’ nostru.

    • Ana să nu confundăm un hobby, ceva ce ne place (aș ține și eu cursuri pro bono pentru câteva teme elementare de utilizare a medicamentelor sau despre cine are dreptul de-a ne sfătui în probleme de sănătate) cu deschiderea unei afaceri.

      • Ana Demeny zice:

        Din articol inteleg ca el organizeaza mai multe case, activitate care ii ocupa tot timpul. Ba se mai si plange de amenzi. Am dedus ca nu a strans avere.

        Ma intreb doar cum a strans bani. Nu am vazut vreun anunt. De asemena, de unde a stiut televiziunea de el?

    • Aldus zice:

      Ană, de ce numai pentru femei? Uite, eu sunt un bărbat interesat de cursul tău. Mă primești?

      Ce profesor e ăla care își împarte știința doar anumitor categorii sociale? Ce bunătate e aia care se dă doar femeilor sau doar bărbaților? Ba te și lauzi cu ea.

      Clar, trăim într-o societate în care bărbații sunt discriminați de femei.

      • Ana Demeny zice:

        Aldus, nu am capacitate de mai mult de 6 persoane pentru prima faza. Aceasta este directionata femeilor vulnerabile: fie ca au iesit dintr-o casnicie si nu se descurca financiar, fie ca au copii mici si nu se pot intoarce la jobul anterior, etc.
        Detest si eu discriminarea pozitiva, care nu face decat sa adanceasca perceptia ca femeile chiar nu se pricep in domenii tehnice.
        Daca acest experiment merge bine, voi continua sa tin cursuri intr-o arie mai extinsa si cu mai multi participanti.
        Intre timp, voi publica detalii despre functionalitate, exercitii si demonstratii. Te invit sa citesti in continuare si promit sa raspund la intrebari.

      • Aldus zice:

        Ce fel de curs va fi? Unul în care dialoghezi cu participanții, le răspunzi la întrebări etc? Conferință pe Skype? Pentru că dacă e online, mă gândesc că s-ar putea înregistra. Iar vizionarea „casetei” ar putea fi suficientă pentru a-i ajuta și pe alții, care n-au participat la curs.

      • Marian zice:

        @Aldus „Clar, trăim într-o societate în care bărbații sunt discriminați de femei.” CU LITERE DE AUR TREBUIA SCRIS , CU LITERE DE AUR !!!!!!!!

      • Ana Demeny zice:

        Aldus, m-am gandit mult la partea asta cu discriminarea si asa cum am precizat anterior, ma deranjeaza discriminarea pozitiva, chiar si cand pare a avea un motiv bun.
        In concluzie, vei primi un email cu detaliile cursului.
        Multumesc!

      • Ana, Aldus se joacă. Nu are nevoie de un curs de IT. Se pricepe.
        Ocupă-te de cursantele tale! 🙂

      • Aldus zice:

        Ți-am trimis un mail. Totuși, de ce prin mail și nu public? Uite, pe blogul tău n-am găsit nimic despre curs. E la secret? 🙂

      • Aldus zice:

        Renata, știu să instalez un blog, dar să nu ne supraevaluăm. Trecând peste gluma cu discriminarea, sunt întotdeauna interesat de un curs de IT.

      • Eu cred că știi mai mult decât să instalezi un blog. Sau așa pare. 🙂

      • DoarF zice:

        Atat timp cat de la un XOR dai in Bubble Sort e clar cum sta treaba cu supraevaluarea.

  7. Aldus zice:

    În general, un om se apucă să facă atât prostiile cât și faptele bune în domenii care totuși îl caracterizează nițel. De exemplu, un fost jucător de fotbal se va învârti (legal sau ilegal) tot prin zona sportului, cel mai adesea. Și unul din lucrurile pe care le poți afla despre el, dacă nu-l cunoșteai înainte, este că-i place sportul.

    Ce-i place omului despre care ai scris mai sus? Ce putem spune despre el, care-i domeniul lui de activitate? Construcția de case? Interacțiunea socială? Vorbim de un psiholog, de un sociolog sau pur și simplu de un om cu suflet mare? Nu știu. Dar mi-e greu să cred că un hoț și un parvenit ar adopta o tactică care să-l pună în lumina reflectoarelor în ipostaza de bun samaritean. După cum mi-e greu să cred că unui șarlatan i-ar plăcea să lucreze cu zeci de oameni bolnavi sau necăjiți, să-i adune, eventual să-i asculte, în sfârșit, să-și facă de lucru cu ei, doar pentru a stoarce niște bani. Ca să lucrezi cu astfel de oameni, ca să le oferi adăpost, își trebuie, după părerea mea, un dram de empatie, un dram de compasiune, un dram de umilință și un pic de suflet.

    Singurul lucru care nu-mi e clar e cum a putut construi 10 case din donații. Donații de la oameni? Care au auzit despre el unde? De la câți oameni trebuie să aduni un 10-100 de lei pentru a ridica 10 case?

    • Aldus, dacă aș fi detectivul Holmes, te-aș lua Dr. Watson. Ai pus numai întrebări pertinente. 🙂
      Drumul spre adevăr devine mai scurt.

    • Marian zice:

      @Aldus Du-te pe str. Belerciu Nicolae colt cu sos. Luica si vei vedea pe stanga – cum vi de pe sos. Luica – o casa cu doua etaje plus mansarda , si-o curte cat sa-ncapa lejer acolo , minim sase SUV-uri plus ca , ramane ceva loc si pentr-o miutza duminicala . Acea casa a fost construita { CREDE-MA PE CUVANT CACI ALTA GARANTIE MAI SERIOASA…CHIAR N-AM , EVENTUAL POTI VERIFICA SI SINGUR !!! } , doar din donatii de cate 10-100 de lei . Cati oameni au contribuit ? Probabil suficienti pentru ca ala sa-si construiasca monstruozitatea aia . Fireste ca , nu-i decat una dar , poate daca-si dadea tipul mai mult interesul , putea sa construiasca si zece case . Ai uitat chestia aia : „Lac sa fie ca broaste… „

      • Marian zice:

        @Aldus Rectific Aldus : nu pe stanga…pe dreapta cand vi dinspre Luica si-o poti vedea si pe Google Maps !

  8. Cristina, am găsit urarea la așteptare. Am aprobat-o dar a dispărut.
    Asta nu înseamnă că nu-ți mulțumesc pentru ea și ți-o întorc, din tot sufletul!

  9. Cristina zice:

    Si oamenii aia se duc in continuare la cersit? Daca da, cam seamana a „Filantropica” (tocmai l-am revazut recent… nu am cuvinte de lauda pentru rolul pe care il face marele Gheorghe Dinica, e formidabil).
    Mai sunt si oameni cu suflet care vor sa schimbe ceva:
    https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/milionara-care-creste-30-de-copii-a-daca-reusesti-in-viata-e-normal-sa-dai-ceva-inapoia–162797.html

    • Nu, nu cred că se duc la cersit. Stau pur și simplu. 🙂
      Cristina, știu că există filantropi. Familia lui Codin Maticiuc are orfelinat privat și, spre deosebire de orfelinatele de stat, acolo copiii nu sunt dați afară la 18 ani, li se asigură acces la școlarizare, fie că e școală profesională sau facultate, li se asigură un loc de muncă în firmele lor sau sunt ajutați să-și găsească un serviciu, părăsesc căminul numai atunci când sunt pe picioarele lor. Dar familia Maticiuc e extrem de bogată. Au resurse financiare și presupun că toate cheltuielile cu fundația asta îi scapă de un procent important din impozitul pe profitul afacerilor lor. Eu așa văd lucrurile, acolo unde sunt bani mulți, nu te bucuri că ai primit o donație de 500 de lei, două pături, zece cutii de compot… Nu-ți vine să oprești păturile pentru tine și să mănânci trei compoturi.
      Nu prea cred însă în proiectele de binefacere începute fără rezerve financiare confortabile.

  10. asteptand un tren zice:

    legea echilibrului universal spune ca in masura in care exista rau, exista si bine si invers si daca noi nu vedem zilnic fetele hidoase ale raului, cu nume si adresa, atunci nu le vede nimeni. prin urmare, Omul din povestea ta si alti oameni ca el, echilibreaza universul prin a nu ramane indiferenti in fata suferintei si deznadejdii! acest om exista in slujba binelui si eu chiar cred in intentiile lui bune pentru ca am intalnit oameni buni si oameni rai. pentru mine, binele si raul nu sunt notiuni abstracte, relative, sunt Adevaruri Absolute, Palpabile.

    • În principiu, ai dreptate: există bine și rău, oameni buni, oameni răi, nu putem generaliza.
      Dar binefacerea acestui om îmi ridică mie o grămadă de semne de întrebare. Să faci un azil, un complex de 10 case, bazându-te numai pe sponsorizări, e o nebunie. Cine-ți garantează că ritmul și valoarea sponsorizărilor se vor păstra constante? Un azil privat se întreține din taxa lunară pe care o plătește familia „internatului” (peste 2500 de lei lunar, oricum) și pe eventuale donații, gen – donez apartamentul meu de 4 camere acestui azil care mă va întreține până la moarte.
      Omul acesta bun are numai cheltuieli sigure și venituri ipotetice prin donații. Ceva scârțâie!

      • asteptand un tren zice:

        asa mi-e de greu sa recunosc ca poate ai dreptate! desi am avut o gramada de experiente neplacute, am intalnit totusi oameni ce m-au atins cu aripa lor de inger si au schimbat ceva la mine pentru totdeauna, in bine si de-aia stiu ca omul poate darui neconditionat. omul din povestea ta, Renata, poate fi un Monte Cristo modern, misterios, adica are motivele lui sa nu dezvaluie totul si poate lucrurile pe care le ascunde nu sunt negative. oricum, indiferent de motive, bune sau rele, binele pe care-l face nu cred ca-si pierde valoarea. cred eu.
        daca omul tau ar fi fost becali, cu b mic, atunci chiar l-as fi suspectat de toate relele. becali asta fura cu enspe mii de maini si arunca un pumn de maruntis amaratilor care-l idolatrizeaza, viziteaza muntele Athos si pe urma se cearta ca ultima chivuta cu tot felul de pitipoance si alti dubiosi pe la televizor si peste tot unde stie ca poate fi vazut si auzit :))

  11. De ce trebuie sa existe „o teorie a completely ” mereu ???
    Am citit de curand un articol a lui *Andrei Iulian Craciun*( cum a pertrecut o noapte foarte geroasa sa ajute homless si prostituate ,cu un tip renascut ca paserea Phoenix…..daca nu ai auzit de el ,il recomand cu+) si multe alte ale lui *Viorel Ilisoi* care, sincer, arata si partea buna a Ro. de azi.
    Eu cred ca exista Inca omenie, nu doar spaime si suspiciuni.
    My two cents…..or my glass it’s 1/2 full….just saying.
    Greetings,j.
    Ps, Viorel Ilisoi e o incatate.

    • Nu trebuie să existe mereu o teorie a conspirației, windy, însă practica ne dă mereu cu nasul în câte una! 🙂
      Firește că există omenie, încă. Eu le cumpăr, din banii mei, unor săraci ai cartierului, medicamente, atunci când sunt grav bolnavi. E un ajutor punctual. Omenia constă în gesturi mici, aproape invizibile. Când te apuci să fii un binefăcător de largă respirație ai ceva în spate. Ori bani foarte mulți pe care nu-i poți justifica, ori o scehmă deșteaptă din care vei scoate mulți bani. Îmi pare rău, dar am prea multe exemple și meciuri pierdute ca să cred în excepții.

      • Da , correct .Exceptiile intaresc regula.
        Dar hai sa – „let’s give life a chance .”
        Toata viata noastra e facuta din ” gesturile” mici ,xox.
        Imi suna in cap ceva uitat de mult,nici nu stiu a cui mai este : dragostele ãle mari stau la panda ca dusmani ,dragostele ãle mici atarnate-s pe uluci*… ori p-acolo 😉

        Out of subjects .Ro se uita la olympiada ???or doar la 2dorel ,acel Agamita Dandanache,vicleanul lu’ Caragiale?!? Parol monchere !;)
        Xo la calatoti !

  12. Marian zice:

    Pentru cine are stomac suficient de tzeapan { si-n special pentru Cristina } , recomand filmul ” Viridiana ” lui Louis Bunuel lansat prin 1961 . Eu l-am vazut prin ’69 si l-am revazut astazi , ramanand cu acelasi gust amar la final…ca si atunci . Pe-atunci, chiar credeam ca asa ceva se poate intampla doar acolo … ” la ei ” . Azi dupa peste douazeci si sapte de ani de capitalism original romanesc { nici macar asta nu-i…original } mi-am schimbat radical parerea . Veti vedea din film ca , ” nici o fapta buna nu ramane …nepedepsita ” adica , taman ca-n postarea doamnei Carageani . Respect tuturor !

  13. optimvs zice:

    Apropo de oameni ramasi fara case in Romania cu BNR condus de eternul si fascinantul domn Isarescu, merita discutata pe larg povestea lui Ianfred Silberstein, fostul sef al directiei juridice din respetiva institutie. In felul asta poate macar 2-3 tefelisti o sa priceapa si ei ce vrajeala tampa e DNA_ul ala la care se inchina ei ziua si noaptea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s