Arhive lunare: februarie 2018

Fapte mici și bune

Băi, știți ce-aș fi făcut eu azi, dacă aș fi putut? În loc să stau douăzeci de minute în mașină, să încălzesc motorul, să perii farurile, parbrizul și oglinzile laterale, aș fi pocnit din degete, să se facă primăvară, să … Continuă lectura

Publicat în autoturisme și alte chestii personale, pisici și alte lucrușoare, prieteni, publicitate, Uncategorized | Etichetat | 15 comentarii

Buni samariteni

Iată povestea: acum câțiva ani, pe un ger năprasnic, un tip a aflat de la televizor că doi oameni ai străzii au murit de frig.  A doua zi a început să găzduiască în casa lui, unde existau două camere goale,  … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, cronici, cu ce ne mândrim, mizeria umană, o ţară frumoasă, părerea mea, Uncategorized | Etichetat | 43 comentarii

Miracolul Prostiei

Pentru că aleșii poporului nu sunt absolut convinși că suntem confortabil de proști, votează legi pro-ignoranță. Firește, inventatorul unei asemenea legi care să interzică educația sexuală în școli e un prost cu diplomă în Drept. De-aia a și găsit un … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, copilărie, cu ce ne mândrim, d'ale Prăvăliei, dinozauri, epoca de piatră, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat , , , | 33 comentarii

Barbie la 80 de ani

În mod normal, ar trebui să zic: intră azi o babă în Prăvălie și… Dar nu era decât o băbuță. Pirpirie. Într-un palton de culoarea cenușii, până-n pământ, ca o rasă de călugăriță. Sau într-o rasă de călugăriță din stofă … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, aminriri, cronici, d'ale Prăvăliei, epoca de piatră, experimente, jurnal, literatură, strict autentic | Etichetat , , , | 19 comentarii

Nu mor caii când vor câinii

Mă bătea gândul să închid Gara. Fără anunț sforăitor. Să nu mai scriu, pur și simplu, o lună, două, un an, restul timpului, timpul rămas până la, vorba lui Cârco. Așa, și? Ce câștigam? Nimic. Ce pierdeam? Pierdeam ce-a pierdut … Continuă lectura

Publicat în aminriri, jurnal, părerea mea | Etichetat , , , | 68 comentarii

Grădinile Suspendate ale lui Cârco

Îl știți pe Cârco. Trecea prin Gară nici prea des, nici prea rar. Și când venea, nu stătea mult la discuții. Așa-s ăștia, mucaliții: aruncă două vorbe și-și văd d-ale lor, dar pe tine te lasă cu-n zâmbet, măcar. Uneori … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, aminriri, cronici, prieteni, Uncategorized, ştiri de neştiut | Etichetat | 53 comentarii

Ciorba rădăuțeană

Azi, dis-de-dimineață, contrar răcnetului democratic al miliardului de celule care mă compun – nu vrem să ne dăm jos din pat! – m-am dat jos din pat. Am făcut cafeaua. Am băut-o, cu trei țigări foarte ușoare. Cafeaua și fumul … Continuă lectura

Publicat în actualitate mioritică, aminriri, cronici, cu ce ne mândrim, strict autentic | Etichetat , | 3 comentarii