Trafalete

Textul acesta se adresează exclusiv celor care și-au zugrăvit singuri casa, măcar odată, măcar o cameră, măcar un tavan.

Habar n-am care e definiția științifică a trafaletului, dar eu, care l-am folosit de câteva ori, zic că e un manșon blănos pe un miez dur, plăsticos, prevăzut cu mâner, care, muiat în vopsea și supus rulării pe o suprafață plană, vopsește.

Vopsirea mișto nu depinde de ruloul pufos, ci de alți parametri:
– să fie suspensia de văxuit de bună calitate. Adică stabil-omogenă, cât mai mult timp;
– să fii capabil să rulezi cu aceeași viteză și presiune (ține de controlul creierului tău asupra mâinii), în sus și-n jos;
– să renunți când ai obosit fizic și psihic și să continui mâine;
– să ții cont de temperatură și umiditate atmosferică și să nu-ți propui să termini în două ore tavanul (Oricine a vopsit, vreodată, un tavan, e dispus să plătească oricât unui zugrav care din asta trăiește, data viitoare.), că mâine ai altceva important de făcut.

Bun. Deci asta e rețeta mea pentru o zugrăveală bună, cu un trafalet de 8 lei. Pe net e  șapte nooșcinci. Import Polonia.

Ce mă scoală pe mine din somn, dimineața (că eu folosesc televizorul și pe post de cuc)?
Un trafalet. La teleshopping. Un trafalet inteligent, care , în cotorul de plastic, are un rezervor, în care torni vopsea cu un ibricuț de plastic pe care-l primești cadou.
Trafaletele ăsta nu se moaie în copaia cu vopsea, ci o suge. O suge pe vopsea din rezervorul interior. Asta voiam să zic.

În momentul în care apa clocotește în ibricul de pe aragaz și eu procesez infuzia, o voce de imbecil entuziast îmi spune că trafaletele-minune nu costă o mie cinci sute (adică cât o mașină de spălat), nu costă șapte sute cinzeci, nu costă trei sute cinzeci, costă doar 299 de lei.
La început, mi-a dat cafeaua în foc, fiindcă nu realizam despre ce vorbim. Rămâneam obnubilată de chilipir, de generozitatea vânzătorului și nu mai luam în seamă cum bolborosește apa, vehement, la buza ibricului.

Acum două zile, ce-mi veni? Tastez pe Google numele trafaletului cu pricina și aflu că e 59 de lei. Ceva mai jos e 42. Moment în care „sting” calculatorul.

Chiar nu merită să speli aragazul zilnic, din pricina unui trafalet!

***

Dacă asemenea reclame există, înseamnă că au și public captiv.
Ce să ne mai mirăm de un polițist pedofil pe care îl strigau colegii „Violatorul”?!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, epoca de piatră, mizeria umană, publicitate, părerea mea, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

37 de răspunsuri la Trafalete

  1. zazania zice:

    Sunt ferm convinsa ca cei care-ti asteptau cu nerabdare textul visau la oarece sageti otravite indreptate inspre unii dintre mai marii BOR care, zic gurile rele, ar fi sfintit bisericile cu un trafalete.

    • 🙂
      Nu m-am gândit la trafaletele sfințit nicio secundă, mă jur! Am și uitat de el.
      Abia ce-am trecut de pumnii în ușă ai popii de cartier, când cu Boboteaza. Tare dezamăgit trebuie că a fost pe palierul nostru! Vecina de vizavi, o babetă de vârsta ta, dar absolut cretinoidă, probabil în vizită la unul dintre copii, de când a rămas văduvă. Ăilalți doi vecini, morți amândoi de nițică vreme și de bătrânețe, apartamentele ferecate. Și noi trei, păgâni, vorba maică-mii (așa-l gratula pe cățelul ei, că nu-i plăcea de popă), cu ochii beliți, să vedem dacă Părintele reușește să dărâme și nițică tencuială, cu bubuitul în ușă, că poate așa ne mână să zugrăvim. 🙂

      • Aldus zice:

        La noi nu bate. Intră doar pe ușile care-l așteaptă deschise. Deci, cine îl primește, îi deschide ușa când îl aude ieșind de la vecinul din față.

      • Da, se pare că la voi popii sunt mai bine-crescuți.

      • Baghi zice:

        Miauuu! Așadar, Zâzania e o babetă de vârsta sa/ei? Interesant! Ca motan de 20 de ani pisicești, echivalentul a peste o sută omenești, orb de vreo doi ani, pot să mă mir?
        Iartă-mă, Nășică! De fapt, vreau să-ți mulțumesc pentru complimentele pe care mi le-ai adresat la ultima postare a mea din anul ce a trecut. Dar ai dreptate! „Zâzania” sună enervant!

      • Baghi, babetă sunt și eu. Babificarea începe după 45 de ani omenești.

  2. clujanu zice:

    Nu am ințeles nimic.Nu e o reclamă?

    Am muncit in zadar două veri? Glumeam,eu am plătit un om care s-a muncit cu un trafafalet clasic doua saptamâni la cabana mea.

    • Fii sigur că și cu ăsta magic tot două săptămâni ar fi muncit! Timpul pe care-l pierzi la fiecare câteva minute ca să moi trafaletul clasic în vopsea, îl consumi pe tot, poate mai mult, la sfârșitul reprizei de vopsit pentru o zi. Îmi imaginez că bidonașul acela din interior trebuie curățat bec, pentru ca a doua zi să mai fie funcțional.
      E ca în povestea cu robotul de bucătărie: toci legumele mecanic în 40 de secunde și speli la componente un ceas. Exact un ceas consumai să tai legumele manual, cu un cuțit bun.

  3. Aldus zice:

    Eu nu văd nicio problemă în a cere sume enorme. Tu ești vânzătoarea. Care-i problema că, pe un obiect de 50 de lei, ceri o mie? E obiectul tău, îl apreciezi la ce preț vrei. Îl vinzi la ce preț vrei. Nu e nimeni obligat să cumpere de la tine, mai ales când nu deții monopolul asupra acelui obiect. Dacă ai cumpărători, înseamnă că le-a convenit prețul, deci v-ați făcut reciproc un serviciu. Și atunci?

    Prostia se plătește, inteligența înseamnă bani (economisiți). Ăsta-i mersul naturii. Iar afacerile au drept scop obținerea unui profit cât mai mare.

    • Să vinzi un obiect cu de 10 ori valoarea lui nu e comerț, e escrocherie. A profita de naivitatea clientului, a-l țepui, nu e spirit comercial, e nesimțire. Vezi, eu mă bazez doar pe morala laică, nu pe cea creștină.

      • Aldus zice:

        Întâi de toate, care este valoarea unui obiect, astfel încât să poți spune că-l vinzi la de 10 ori valoarea lui? Dacă te referi la valoarea financiară, este cea pe care i-o dai tu. Pentru că banii sunt o simplă ficțiune, o chestie artificială. Banii nu depind de valoarea reală a obiectului, ci de o serie de parametri economici, ca cererea și oferta. Faptul că, uneori, de cele mai multe ori, un produs valoros costă mai mult decât unul lipsit de valoare este o simplă consecință a cererii mai mari și ofertei mai mici. Din câte știu, există pictori pe care azi îi considerăm geniali dar care au murit săraci. Cât timp au trăit, nu dădea nimeni doi bani pe picturile lor. Astăzi, ele se vând pe milioane. S-a schimbat cu ceva valoarea reală, artistică, a acelor picturi? Erau jegoase atunci și au devenit, misterios, capodopere astăzi? Nu.

        Acuma, dacă îl păcălești pe un om, dacă folosești tactici de promovare mincinoase, dacă îi spui că produsul tău nu se găsește nicăieri în altă parte și îi faci o favoare vânzându-i-l cu o mie de lei, în timp ce în realitate el se găsește în multe alte locuri la 500 de lei, atunci da, asta e imoral. Că-l minți. Și dacă reclamele de la televizor dădeau impresia că-i fac o mare favoare cumpărătorului, atunci da, sunt mincinoase și deci imorale. Dar strict pe subiectul evaluării unui produs, dacă nu îți faci reclamă mincinoasă, ci pur și simplu îți afișezi un preț, atunci poți pune ce preț vrei. Ăsta e prețul pe care-l ceri tu pe produs. Cine vrea cumpără, cine nu, nu.

        Altfel, dacă mergi pe mâna prețului din piață, de ce nu ți-ai vândut porțelanurile nemțești la prețul pe care ți l-a oferit acel cunoscător? Dacă îți găsești un client care să ți le cumpere la prețul dorit de tine, în timp ce pe OLX există o mulțime de vase similare la prețuri absolut derizorii, atunci folosind logica ta, și eu te pot acuza de escrocherie. Că pe logica ta, valoarea financiară a unui obiect nu e cea pe care i-o dai tu, ci cea pe care i-o dă piața. Dar uite că nu tot timpul ești de acord cu lucrul ăsta.

  4. Mugur zice:

    Nu ofereau 2 la preț de 1? Că parcă așa era obiceiul.
    O zicală ne spune că nu e prost cel care cere, ci acela care dă.
    Cert este că au clientelă, căci altfel nu ar rezista pe piață astfel de comercianți.

    • Mugur, la trafalet, nu e cu ofertă. La aparatele alea de făcut gimnastică și când dormi, acolo e cu două la preț de unu. Mi se pare de nerefuzat, mai ales dacă ești un bătrân singur, că lor li se adresează, mai ales.

  5. papagigli zice:

    N-am comentat pentru ca din start spui ca postul nu mi se adreseaza mie. De fapt e prima data cind citesc termenul respectiv si daca n-ai fi bagat si poza, tot n-as fi stiut.
    Dar intrucit vad ca idiotul continua sa bata cimpii fara a i se dea peste bot, ma gindesc ca de ce sa nu comentez si eu, chiar daca n-am fost vizat. 😉
    Parerea mea e ca piata regleaza pretul. Pe de alta parte, cred eu ca obiectul care suge este dedicat zugravilor de meserie care sunt convins ca vor plati pretul pentru ca sugatorul le-ar usura munca zilnica. Ba ar fi capabili ca un job sa-l termine intr-o fractiune din timpul pe care-l irosesc acum „muind-ul” (!?! 😆 ) de 300 de ori in vopsea, dupa ce in prealabil au trebuit sa-si umple de 50 de ori tava aia a lor in care-l inmoaie. Deci un mare cistig.
    Evident ca pentru cineva care spoieste un perete la 10 ani, sugatorul nu-si justifica nici pretul si nici existenta, pentru ca daca te dau banii afara din casa, logic ar fi sa-l angajezi pe ala care-l folseste zilnic 😉

  6. krantz zice:

    O fi o reclamă pentru săracii obsedați de lucruri ieftine. Clar nu pari a fi în targhet. Și unde mai pui că ești și conectată la interent. Așa că pune cucu să te scoale prin alte părți.

  7. Arlech zice:

    Sfaturile mele – dacă-mi permiţi să ţi le ofer:
    – pune cucul TV să pornească pe alt post;
    – nu spăla aragazul în fiecare zi, chiar dacă-ţi dă cafeaua în foc;
    – alungă iosifii din gară, indiferent dacă vin din Strasbourg sau de aiurea.

    Referitor la preţul trafaletului, cică „fiecare marfă îşi are prostul ei” (care-o cumpără la preţul cerut unde-a dat cu ochii de ea prima oară şi-şi trage palme după ce vede că-n dugheana de strada ailaltă era [mult] mai ieftină).

  8. Cârcotaşu zice:

    Dom’le, să’nebunesc şi mai multe nu. Io ziceam că cu trafaletele e simplu, cum z’seşi, un obiect plăsticos-blănos etc. Eeee, da’ văzuşi ce complicaţii nene, de nu-ţi vine să crezi, îl băgară-n vorbă şi pe Nietzsche, Eminescu, ba şi Tesla…
    Ce să mai, e lucru mare dom’le, lucru mare.
    Da’ nu spune nimeni că trafaletele sugativă, care costă mai mult, nu lasă din conţinut pe jos, că d’aia costă atâta, e curat, faţă de ăla de 9 lei care jumătate lasă pe perete (mă rog, tavan) şi jumătate curge de te umple de respect. Nu, ăla „sugăcios” nu face mizerie aşa că face toţi banii.
    Atât am vrut să zic, nimic de Nietzsche, parol!

  9. papagigli zice:

    Intotdeauna am afirmat ca mai tirziu nu e totusi prea tirziu 😉

  10. Cârcotaşu zice:

    Renata, m-ai supărat: Eram şi eu apreciat de Iosif, ce spun apreciat, eram superapreciat, da’ l-ai şters. Ce pot să mai zic? Absolut nimic!

  11. Cârcotaşu zice:

    Ha, „papistaşu'”? Ia mai zi!

  12. Cârcotaşu zice:

    Ei, uite vezi, eşti pricinos. Păi papistaşi nu-i totuna cu musulmani, ei e iudeo-creştini ca şi noi, băieţi buni. Câtă vreme n-au kalaşnicovu’n mână nu e niciunu’ terorist.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s