Mili învață ce înseamnă Ham!

Adică se pregătește pentru o viață de câine. E a treia zi de antrenament. Am ajuns la douăzeci de minute ședința de înhămare și tot are senzația că a căzut cerul pe el.
Curelușa dintre omoplați îl face să creadă că trebuie să se strecoare printr-un tunel. Efectul tunel, deci!

Ce să facem, Mili, dacă nu ți-au plăcut literele și dădeai iama numai prin ecuații!…

Reclame
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

46 de răspunsuri la Mili învață ce înseamnă Ham!

  1. Griska zice:

    De ce are bietul Mili nevoie de ham?
    Avem şi noi un ham pisicesc acasă, dar nu l-am mai folosit de foaaarte multă vreme… (https://griska.wordpress.com/2010/03/23/griska-in-lesa-adica-in-ham/)

  2. papagigli zice:

    N-am sa inteleg niciodata cum de animalele nu-si dau seama ca a venit timpul sa se civilizeze. Chit ca civilizarea presupune sclavie. 😛

    • Gigli, dar și civilizarea noastră presupune sclavie!
      Ce atâta tevatură?! Vrem cu mămica și cu tăticu la hotel care acceptă animale de companie? Vrem să dăm cu musteața de brad, în mărime naturală? Apoi, dracului, ne învățăm cu ham și lesă! Ca să poată și slugile să aibă grijă de noi. Ori suntem milorzi, ori nu mai suntem!

      • papagigli zice:

        De ce ma dojenesti doar pentru ca nu le-nteleg reticenta, miloardo? 😆
        E adevarat ce spui, doar ca noi asa intelegem sa traim, asumindu-ne riscurile, pe cind ele nu inteleg nici dupa domesticire. As spune ca sunt cam … dobitoace. 😆

      • clujanu zice:

        cred că miaulord e mai corect!

  3. zazania zice:

    Ia-ti o cusca daca vrei sa pleci in vacanta. Un motan n-o sa stea niciodata in lesa. O sa faca in cusca ca toti dracii daca ai de calatorit mai mult de trei ore. Nu inteleg cum te duce mintea sa compari un ciobanesc german cu un motan . Nu intelegi ca, indiferent de IQ, sunt de pe planete diferite? Dar, apropos, am calatorit odata cu o familie din Bucuresti care ne povesteau ca si-au lasat animalul de companie la un hotel pentru animale.

    • clujanu zice:

      Neamurile din București au ajuns la mine cu motanul in cușcă și nu s-au plâns. Motanul era cam supărat că nu l-am lăsat să doarmă pe patul meu la cabană dar alte reproșuri nu a avut!

    • Vero zice:

      Nu e nevoie să-l ţină trei ore în cuşcă. Dacă-l obişnuieşte cu mersul cu maşina, îl poate lăsa liber şi-o să stea cuminte.

      Cu al nostru ne plimbăm de 11 ani. Fără lesă. Îl lăsăm în casă la prieteni, rude, sau hotel (depinde unde ne ducem) şi ne vedem de treabă.
      Am făcut şi un drum cu 2 pisici, el şi o zgâtie de 5 luni, plimbată atunci pentru prima oară cu maşina. În afară de câteva miorlăituri de-ale ei la început, au fost amândoi foarte cuminţi, în ultima parte a drumului chiar au dormit.
      Am dus cu maşina (100 km, fără cuşcă) şi o pisică pe care-am dat-o în adopţie. Şi ea a fost foarte cuminte, deşi nu mai mersese cu maşina decât o singură dată, până la veterinar.

      Dar ştiu pe cineva care-şi plimbă motanul în lesă peste tot.

      • Vero, fără glumă, Grișka pare mai umanizat. Mili e mai… bătut în cap. 🙂

      • Vero zice:

        Mili e încă mic. Grişka a învăţat nişte lucruri pe parcurs.
        Pe de altă parte, Chiţurina noastră îi dă clasă lui Grişka în anumite privinţe: ea n-a avut nevoie de drumuri scurte pentru acomodare cu maşina, iar când am adus-o acasă, în apartament, n-a căutat mai întâi un cotlon în care să se ascundă, a plecat imediat în explorare, de parcă ar fi vrut să vadă doar ce s-a schimbat într-un loc cunoscut.
        Cred că şi cazarea la hotelul de animale depinde de firea fiecărui blănos. Pe un blog (nu mai ştiu unde), o tipă povestea acum câţiva ani că s-a întors urgent din concediu după două sau trei zile, fiindcă a fost anunţată de cei de la hotel că pisica ei n-a mâncat nimic între timp. N-ai de unde şti cum reacţionează Mili până nu încerci.
        Tot pe net am găsit (iarăşi nu ştiu unde) un reportaj despre o tânără din Bucureşti care şi-a făcut o meserie din îngrijirea pisicilor lăsate singure acasă; vine să le vadă de 2-3 ori pe zi.

      • Vero, hotelul sau altcineva sunt variante care nu stau în picioare pentru Mili. Cu excepția noastră, îi e foarte frică de oameni. Dacă schimbi o vorbă în ușă, cu un vecin, se ascunde sub pat. Doar pe motiv de voce străină!

      • Vero zice:

        A, înţeleg. Dar înseamnă c-o să-i fie frică şi când o să-l scoateţi cu hamul din casă! 😦
        În cazul ăsta, vă recomand călduros soluţia pe care spuneam c-o folosim noi pentru Grişka: transport Mili cu maşina personală (dus în cuşcă până la maşină), cazare la hotel care acceptă animale de companie (oficial sau contra ciubuc), lăsat Mili singur în camera de hotel (cum stă şi acasă) când ieşiţi. Grişka la hotel a stat câteva ore sub pat, apoi s-a obişnuit cu locul.
        Oricum, dacă Mili nu e castrat, la hotel încercaţi să găsiţi o cameră în care n-a stat mai înainte cineva cu altă pisică. Nu ştiu dacă Mili o să facă la fel, dar Grişka îşi marchează cu zel teritoriul dacă simte mirosul altor semeni de-ai săi (mai ales pe al altor motani). La hotel nu ne-a făcut figura, dar la ţară a „aromat” pereţii (a început cam după ce a împlinit un an).

    • Da, Zuzu, îi compar fără voia mea, și Mili pierde mereu la comparație.
      Ideea cu hotelul de animale e de luat în considerare. Dar dacă i se întâmplă ceva acolo? Va crede că l-am abandonat, o să-și piardă încrederea în noi…

  4. Cârcotaşu zice:

    E foarte simplu de învăţat ce-i Hamu’: Ham, ham, ham! 😀

  5. Eu mă tot minunez cât de frumos poate fi. Are o privire extrem de indignată de tratamentul pe care i-l aplicați.
    Pe aici se poartă, am avut vecini care plimbau pisica în lesă. Și aveau toată răbdarea lumii. Că pisica nu prea avea chef să meargă drept. Ori se oprea în neștire. Și ei, dresați (slugi veritabile) așteptau respectuoși să binevoiască domnia sa blănoasa să se miște. În orice direcție. Nu i-am văzut nici măcar o dată să tragă de lesă pisica. Mărturisesc că pe mine mă cam scotea din sărite mâța și-mi venea uneori s-o „ajut” să se grăbească. Dar recunosc, eu nu am calitatea asta numită răbdare.

    • Em, nu cred că-l voi plimba ca pe cățel. Încerc o măsură de siguranță dacă-l scot în brațe, până la mașină, în mașină, până se obișnuiește nițel cu lumea. N-are amintiri despre AFARĂ. Azi a plâns după un porumbel obraznic care stătea pe pervaz, dincolo de fereastra închisă, și se uita la Mili ca la o comedie. Aș zice că-l sfida, cu puțina lui minte păsărească. 🙂

  6. Cudi zice:

    Am trecut și noi prin faza asta…

  7. Dr. Vader zice:

    Oamenii si cainii traiesc in doua dimensiuni. Pisica traieste in trei dimensiuni. Nu pun Timpul, ca dimensiune, la socoteala, desi … nu se stie. Oamenilor le-ar fi comod ca si pisicile sa traiasca in doua dimensiuni? Daaa! Oamenilor le-ar fi comod, daca le-ar fi la indemana, ca si ingerilor din Ceruri sa le puna zgarda la gat, ca sa le fie permanent la indemana si de folos? Daaaa!!

    Deci, NU!! Un NU!, hotarat. Nu puneti zgarda pisicilor, nu castrati motanii, ei vor fi cei mai afectati si nu va vor ierta niciodata. Pisica suporta mai bine decat motanul castrarea. Oare de ce? Tot ce spun este din experienta mea cu caini, oameni si pisici, nu din povesti. Ai plecat de acasa trei saptamani si pisica cu care dormeai nu a stiut de tine? Nu te va ierta niciodata! Nu va mai fi niciodata la fel. Fara iluzii, fara prostii! Pisica de casa nu face compromisuri! Daca vreti, intram in amanunte. Ce e de retinut, totusi: Cainele dupa pisica e furnica, pisica dupa caine te-ntretine!

    • Vader, asta am mai auzit de la cineva: pisica lăsată în grija cuiva niște zile, puține, nu și-a băgat stăpânii în seamă câteva săptămâni la întoarcere.

      • Dr. Vader zice:

        Pentru pisica nu exista ca a fost lasata in grija cuiva. Exista numai ca a fost parasita. Dupa care urmeaza: „m-ai parasit, te-am parasit!”. Pisicile se supara exact ca o femeie intr-o relatie. Iar relatia dintre pisica de casa, aia cu care mananci dintr-un biscuit si cu care dormi in pat si om are doar doua variabile: pasiune si incredere.
        Ce sfaturi pot sa-ti mai dau:
        – pisica sare din brate foarte usor, fara efort, nu m-as baza pe asta ca s-o scot afara;
        – rar cate una care sa se simta confortabil in masina, din cate am avut eu, niciuna, Mitzy sta numai cu limba scoasa si gafaie, vizibil in suferinta. Nu uita ce cauta pisica permanent, si anume centrul de observatie si de comanda. In cazul masinii este vorba de bord. Asa ca, in singura tentativa de a duce pisica sa vada frumusetile Carpatilor, am mers cu ea lipita de parbriz si cu limba scoasa tot drumul, fiind nevoit sa scot capul pe geam ca sa fac vreo depasire;
        – odata ajunsi la cabana, desi plecati cu tot trusoul, a facut simultan pipi si caca, ostentativ, exact la intersectia diagonalelor patului matrimonial imperial;
        – scoasa la plimbare si la aer curat, intr-un ham albastru sofisticat, care a costat cat un schimb de ulei, a scapat din el dupa primele 10 minute, ascunzandu-se, ghici unde, in parcare, printre masini. Mama lu’ Mitzy a plans ca o proasta iresponsabila ce este cca 3 ore, tavalindu-se inutil pe sub masini, noroc, dar mare noroc, cu un nene grijuliu care s-a gandit sa-si verifice apa de la stergatoare si ridicand capota de la Subaru Forester a gasit-o pe Mitzy cuibarita pe la motor, printre curele. Daca ar fi pornit masina fara sa ridice capota, ar fi facut-o pe Mitzy bucati. Care era sfatul: nu te baza pe ham ca iti tine pisica legata, asa ceva nu exista;
        – pisica n-are nicio placere sa plece unde vrei tu, doar unde vrea ea, asa ca daca tu vrei sa-i arati cascada Niagara, pe ea o doare direct in fund de treaba asta. In excursie se pleaca pe rand, cineva trebuie sa stea cu pisica acasa;
        – mare atentie cu ferestrele de termopan care se deschid batant, am cunoscut doua pisici care au murit in chinuri groaznice blocate in foarfeca ferestrei, incercand sa sara prin fanta aia!
        – ultimul sfat, daca vrei sa faci o placere lui Mili, vinde tot si muta-te la curte. Va fi mai placut pentru el, dar vor fi la fel de multe motive de ingrijorare pentru tine.

      • klaus zice:

        Vadere, dacă nu știam că ai mâțe, aș fi jurat că ți-ai luat un compendiu de etologie animală. 🙂

      • klaus zice:

        Ciudat, Vadere, am senzația că și eu m-am lăsat în grija cuiva.
        O să-mi iau o mică vacanță. Ca și cum ar conta.

      • Dr. Vader zice:

        Bine ca au trecut cosmarurile astea de „sarbatori”, care mie imi sapa la fundatie mai rau ca o inundatie. klaus, o sa-ti scriu. Nu meritam atata parasire, motane!

      • klaus zice:

        Nici mie nu mi-e greu să zic că aștept, Vadere. 🙂

  8. psi zice:

    ca subaltern de pisică de vreo două… (să fie deja trei?!) decenii, îți spun că pisica de casă șade la casa ei. fără ham. n-am cunoscut pisică pasionată de vacanțe, deși am văzut vreo câteva leșinate în brațele așa zis iubitoare ale stăpânilor, pe la 45 de grade…
    cu atât mai mult cu cât am citit că se sperie de vocile străinilor, precum spuneai.
    pisica e teritorială și posesivă.

    • Asta speram și mă îngrozeam să aud, psi!

      • Vero zice:

        Ca o dovadă în plus că pisica nu e pasionată de vacanţe, Grişka se ascunde sub pat ori de câte ori simte că urmează să plecăm de-acasă cu el cu tot. Se ascunde chiar şi când vrem să plecăm din alt loc unde am stat cu el. Şi, dacă de sub patul nostru e relativ uşor de scos, prin alte părţi am fost nevoiţi să mutăm patul din loc ca să ne recuperăm motanul!
        Iar când ajungem cu maşina la destinaţie şi-i deschidem cuşca, intră singur în ea, ca şi cum s-ar bucura că în sfârşit s-a terminat călătoria.

      • Da, Vero! Nici Mili n-are stofă de călător. A dat ieri o probă. Dus în brațe, înhămat, înlesat, până jos (coabitantul uitase ceva în mașină) și lăsat din brațe, s-a ascuns sub mașină, cât de adânc i-a permis lesa și, când mi l-a adus înapoi în casă, trenura și era în fibrilații!
        Nu! Vom pleca pe rând în mici vacanțe. Cu excepția celor de o zi, N-am de gând să-l îmbolnăvesc de spaimă!

      • Vero zice:

        Mili e deja mărişor, Renata. Dacă-mi aduc eu bine aminte, are mai mult de 1 an, nu? Şi cel puţin 1 an de când stă numai în casă. S-ar putea să se obişnuiască şi cu plimbările, dar mai greu. (Cred că nu trebuie dus în braţe până jos, ci înhămat şi lăsat să iasă pe picioarele lui apartament, să exploreze treptat locul, nu să fie lăsat din braţe brusc, într-un loc larg şi necunoscut.)
        Noi l-am luat pe Grişka prima oară la plimbare când avea vreo patru luni. Şi nu l-am luat cu hamul, ci în cuşcă. În ham l-am scos doar în curtea de la ţară şi am fost cât pe ce să-l pierdem.

      • Vero, dacă l-ar fi lăsat pe jos, ar fi ajuns în stradă după 5 ceasuri. Mili a parcurs doi metri pe palier (afară din casă) în 10 minute. Pipăind cu lăbuța, de zeci de ori, locul unde trebuia să facă pasul următor. Ca și cum ar fi călcat pe ace. Și nu e decât mozaic de-acela în ciment, de pe vremuri. 🙂

      • Vero zice:

        Renata, scuze, nu m-am exprimat clar. Când am spus „treptat”, m-am referit la mai multe ieşiri din apartament. Dacă la prima a parcurs 2 metri, la a doua vor fi 5, la a treia 20, şi poate apoi va ajunge jos.
        Nu ştiu dacă ai avut vreodată pisoi mici sau ai fost la cineva care avea, în perioada când ies ei pentru prima oară în curte (dacă au fost născuţi şi ţinuţi în casă până s-au pus pe picioare). Există excepţii, dar cei mai mulţi fac exact ca Mili. Mai întâi stau şi se uită din pragul uşii, pe urmă explorează câţiva metri din faţa ei, se reped înapoi dacă-i sperie ceva… Abia după câteva tentative eşuate ies în lumea largă. Şi sunt pui, se adaptează mai uşor. Chiar şi o pisică adultă, învăţată să umble pe afară, e speriată şi explorează cu prudenţă un loc necunoscut în care se trezeşte pe neaşteptate. Dacă ai chef să citeşti cca. 2 pagini, uite ce-am păţit noi cu un motan de la ţară pe care l-am adus la oraş din greşeală (se ascunsese în portbagaj): https://griska.wordpress.com/2010/05/03/adevarul-despre-moto/
        În fine, ceea ce vreau să zic e că Mili se poartă normal – pentru o pisică în situaţia lui. Şi că trebuie lăsat să inspecteze terenul treptat, în mai multe „şedinţe”. Sau renunţaţi la ham şi duceţi-l în maşină în cuşcă. Şi lăsaţi-l la prima ieşire doar să inspecteze interiorul maşinii parcate, iar la următoarele 2-3 faceţi cu el câteva plimbări foarte scurte, la început un simplu ocol al blocului.

      • Mulțumesc pentru lămuriri, Vero! Să încercăm.

      • Vero zice:

        Cu plăcere. Sper să fie de folos. 🙂

    • Dar să stuchiască din brațe, ținut în poziția mitralieră, în fereastra deschisă, fiindcă a văzut pe acoperișul casei din spatele blocului un motan curtând o pisicuță, știe! 🙂

  9. Iosif, ți-am șters cele trei filme de pe You tube. Plicticoase pentru noi și manipulatoare în beneficiul sectei tale. Sectanți de-ai tăi nu trec prin Gară, garagii nu gustă baterea apei în piuă cu speranța că devine frișcă sau ayran. No offence!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s