O carte pe care merită s-o citești, dacă ți-o împrumută un prieten.

Tipul care zice că Tipul din filme nu există (aiurea, cred că el se simte excepția care confirmă regula!) a mai scris o carte.  

Clar că mi-am cumpărat-o! De ce, de ce??? Nu, nu fiindcă îmi place cum le zice pe blog și fiindcă sunt mamă de pisic. Am crezut că e un fel de Nono. Blogul, nu romanul.
Ei, bine, nu e! E mai pe grabă. Mai de călător versat prin meandrele succesului, obișnuit să înfulece între două trenuri un hotdog ținut în mâna stângă, în vreme ce cu dreapta, ce-mi făcea – punea de o nouă apariție la Editura Univers.

Sincer? Mi-am luat țeapă. În sensul că cele 224 de pagini (alea fără soț conțin o cugetare/relatare de pisic scrisă cu font 18, alea cu soț sunt ocupate de un desen făcut cu creionul între dinți, că mâinile autorului erau, cum am zis, ocupate) conțin prea multă hârtie și prea puțină operă la 30 de lei. Nu mai pun și serviciul de curierat, că mă oftic de-a binelea.
Dar tot sincer, recunosc: am râs de m-am spart! Timp de o oră (atât vă ia lectura) am râs, în medie, la fiecare cinci minute și, pe unde n-am râs, am zâmbit. Și pe unde n-am zâmbit, am dat din cap că da, daaa, exact așa făcea și Mili, când era mic.
Dacă-și aduna notițele cu mai puțin zor, chiar și la gradul ăsta de rarefiere, cartea și-ar fi meritat banii până la a doua zecimală, pe bune!
Dar, vezi, așa se întâmplă când editoarea îl lasă pe autor să zburde ca un cârlan pe pajiștea inspirației și nu-i pune nici un băț în roată! Iese o dulce și sclipitoare fușereală, în loc de o carte bună. Mică, dar bună!

Uite unde m-am căcat pe mine de râs, ca să împrumut vocea povestitorului, pisicul Ghenă:
„De-aia l-am și răsplătit pe Bogdan la capitolul „nevoi”. I-am făcut hatârul, respectiv m-am căcat în litieră. Dar doar pe jumătate. Cealaltă jumătate am făcut-o tot sub canapea. El nu știe.”
E, dacă ai de gând să faci din 10 pagini A4 un roman de 224 de pagini tipărite la Univers, ține cota de umor cam pe-aici.

Iar am făcut publicitate pe gratis!…
Dacă mi-aș aminti parola contului meu de fesbuc, aș putea să-i dau lui Bogdan Stoica recenzia asta, ca să-și schimbe, la cartea numărul 6, editorul. Dar nu mi-o amintesc. Și mi-e lene s-o caut.

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în bloguri care merită citite, cronici, literatură, pisici și alte lucrușoare, publicitate, părerea mea și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

16 răspunsuri la O carte pe care merită s-o citești, dacă ți-o împrumută un prieten.

  1. Dora, mulțumesc pentru like și profit de ocazie să-ți spun LA MULȚI ANI!
    Ultimul tău comentariu, cu urări, aterizase la spam și l-am văzut în fracțiunea de secundă în care goleam spamul. Nu m-am priceput să-l recuperez.

  2. papagigli zice:

    Forte misto! 😆 Asta sigur trebuie sa-ti fie client, ca pare sa aibe urgenta nevoie. 😉
    Totusi, n-am inteles daca o recomanzi sau recomanzi sa nu ne pierdem timpul. Pentru ca la citatul propus, m-am cacat pe mine de ris, dar de mine, ca m-a pus dracu sa-l citesc. 😆

    • Gigli, ai liber arbitru. Dacă nu e pe lungimea ta de undă de cititor, dă-i ignor. Nici Cărtărescu n-a întrunit sufragiile publicului universal cu Orbitor, ce să speri de la o literatură scrisă de-un pisic? 🙂

      • papagigli zice:

        Arbitru zici? Bag seama ca autorul e ca Chelsea, joaca prost, dar cistiga bine, cu 5-0. Banuiam eu ca exista o corespondenta intre fotbal si literatura sau maculatura, ca n-am luat inca o decizie finala 😆
        La Multi Ani, iubire!

      • Băi, Gigli, oricât ne-am împuns, noi gândim la fel, iubim la fel…
        Nu e maculatură, e hocus-pocus-preparatus. Cartea de poșetă.
        Dar nici autorul (speeer!) nu se crede Dan Brown, doar fiindcă are un pisic gri pe inventar.

      • papagigli zice:

        Renata, sa ne fereasca providenta de impunsaturi ca Revolutia n-a fost nimic. Astea-s doar dragalasenii.
        In ce-l priveste pe stapinul pisicii, cacatul lui m-a scirbit indeajuns incit sa-l consider maculatura. De legat o carte, pot lega si eu, prin cunostinte, dar am bunul simt sa ma evaluez la justa valoare ara care e mediocra. Altii insa, ca chelsea, de pilda, se multumesc si cu un loc la mijlocul clasamentului, bani sa iasa. 😉
        Oricum, iubirea ce ti-o port nu-i vrajeala de bonjourist, cum pote (iar poate? 😆 ) cred unii.

  3. zazania zice:

    Ce sa zic,mai draga? Ca Imparatu’ ar fi putut scrie un roman la cat a scotocit prin canapea urmele unui soarece raposat care putea rau in timp ce motanul il spiona discret ?
    Nu subiectele lipsesc ci harul care face o carte citibila sau dimpotriva.
    Cartile tale, Principessa sunt pe raftul de onoare, acela cu autograf de la autor.
    Un An Nou cu bucurie, speranta si optimism!

  4. Vero zice:

    Eu aştept un jurnal al lui Mili. 🙂

  5. Aldus zice:

    Parola ți-o poate aminti Facebookul, îi spui că ai uitat-o (trebuie să fie ceva buton cu Forgot Password la logare) și ți-o trimite pe mail. Așa că rămâne faza cu lenea de sfârșit de an. 🙂

    Întâmplările mâțului or fi fost de nota 10, dar trebuie ținut cont că ele au ajuns pe tipar prin mijlocirea scriitorului – om. Ori orice mijlocire mai scade ceva din valoare.

  6. De ce NU va urez „un calduros an nou fericit”?
    Pentru ca, de cind eram mitel, ma tot framint sa inteleg cine e „calduros” in zicerea asta. Si eu, cind nu inteleg, devin nervos cu nervii. De-aia, in ultima vreme, am ajuns in pragul isteriei, de nu ma mai inteleg de nicio culoare cu sor-mea, cu mama, Dumnezeu s-o odihneasca, cu var-miu Mihai Viteazu, cu Napoleon Buna Parte si cu tovarasii den Giulesti!
    Asa incit, pina ma lamureste careva cine-i caldurosu’, VA UREZ UN RACOROS AN NOU FERICIT si LA MULTI ANI CALDUROSI. Asa mai merge, nu? 🙂 🙂 🙂

  7. Iosif zice:

    ‘Auguste’, draga, Adevarul Absolut e un paradox, de f.f.. putini cunoscut ! Albert Einstein a obtinut premiul Nöbel pentru teoria mortii infernale „iadul” iar rasplata Fiului omului Cel ce ne-a oferit prin sacrificiul trupului Sau, autentica viata eterna si fericita „raiul”, a fost o corana de spini si crucificarea, fiind tradat si dat la moarte tocmai de cel mai intim elev ucenic al sau, Iuda, pentru treizeci de arginti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s