Mai vin niște zile libere

Poate n-a mai rămas nimic de dereticat prin casă. Poate nici nu v-ați propus să faceți vreo curățenie gen renovare. Poate au rămas multe sarmale de la Crăciun, multă salată de buf, multă friptură la cuptor, mult cozonac, și doar n-o să le aruncați, ca să faceți loc în frigider pentru aceeași listă de bucate.
Poate nu v-ați rezervat o microvacanță în Bali, Baltimore sau Băile Felix și-o să stați pe cozile voastre, la televizor, cu sarmalele vechi sau cu o salată nouă de andive, Rockford și nuci.

Mă, decât să vă uitați la ce dau ăștia la televizor, mai bine alegeți filmul ăsta.

Știu, e tras de păr. Știu, nu te poți rehidrata, intravenos, cu zăpadă topită și sare de bucătărie, fără să faci septicemie.
Știu, e foarte puțin probabil să rămâi în viață după ce ai căzut cu avionul pe un vârf de munte, în plină iarnă, după cum e de domeniul SF-ului absolut ca celălalt supraviețuitor să fie un neurochirurg (în fond, puteau să-i aleagă orice specialitate medicală, important era să știe cum se pune o atelă și-o perfuzie hiper-improvizată, ceva mai târziu) de vreo patruzeci de ani, într-o excelentă condiție fizică și văduv, fără copii.
Dar povestea e gătită la foc mic, cu toate condimentele romance-drama-thriller-ului și actorii potriviți (Idris Elba și Kate Winslet). Merge ca fel principal într-o zi ploioasă de sfârșit de an.