Încă o urare

(lui Vero, un „magnat” al limbii materne)

Am ascultat un preot vorbind la televizor despre non-spiritul Crăciunului. Nu i-a zis așa, dar asta voia să spună: că ce sărbătorim noi de Crăciun e Marea Umplere. Coșuri, sacoșe, portbagaj, frigider, burtă. N-a zis el așa, pe scurt, dar asta voia să zică. Nici măcar n-a sunat a reproș, a fost doar o bombăneală mâhnită, mai mult pentru sine.
A zis – exact așa a zis – că lumea a uitat de Pruncuțul Iisus.

Mi-a plăcut. Asta mi-a plăcut, cu adevărat. Aproape că mi-a venit să plâng.
Am văzut pictate, sculptate, filmate chinurile prin care a trecut Iisus și n-am simțit nimic altceva decât o imensă oboseală în fața acestui mit din care s-a scos untul.

Și a venit popă ăsta, i-a zis pruncuț și, brusc, m-am simțit ca și cum El chiar ar fi existat, chiar s-ar fi născut într-o iesle, chiar ar fi scâncit de frig și vitele l-ar fi încălzit cu răsuflarea lor. M-am simțit vinovată că am venit pe lume cu o mie nouă sute șaizeci de ani mai târziu și n-am apucat să fac ceva pentru El, măcar o păturică, un biberon cu lapte cald…

Pruncuț.
Eu, așa diminutiv mieriu (vorba Dinescului), n-am mai auzit  de la  încetuc.  Încetuc e un cuvânt care m-a făcut să mă îndrăgostesc de Sighet fiindcă acolo oamenii îl folosesc frecvent, aproape la fel de des cum zic bucureștenii „super”.

Mă gândeam că n-ar fi rău ca, după atâtea urări de fericire, lumină în suflete și tot ce-i mai bun, după atâta salată de boeuf, antreuri, friptură, sarmale, cozonac și tort, poate între sarmale și cozonac, să băgăm o urare de viață lungă și sănătate Limbii Române.
Încă avem nevoie de ea, ca să ne simtem bine!

Reclame
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, cu ce ne mândrim, o ţară frumoasă, prieteni, părerea mea, sărbători, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

77 de răspunsuri la Încă o urare

  1. Ana G. zice:

    Mare dreptate ai! Mai ales în aceste vremuri, când este torturată în diverse moduri, are nevoi de cât mai mulți „La mulți ani, scumpă și minunată Limbă Română!”.

  2. Vero zice:

    Mulţumesc muuult pentru dedicaţie, Renata. Nu mi-s convinsă că merit titlul, dar îl primesc cu recunoştinţă şi plecăciune, ca pe un dar de sărbători. 🙂

    • Vero, am senzația că faci parte din specia aia rară și pe cale de dispariție care nici nu-și dă seama cât de importantă e pe lume!

      Mama, mama dacă ar mai fi trăit, ți-ar fi spus, pentru limba franceză, care traducători l-au ucis pe Simenon (avea adicție la romanele cu Maigret) și care l-au făcut iubit și pe românește, precum și pe franțuzește. 🙂

      • Vero zice:

        Îmi pare rău că n-am cunoscut-o pe mama ta, Renata.
        Dar la prăvălia ta trebuie s-ajung! 🙂

        Şi, nu în ultimul rând, mulţi ani trăiască limba română! 🙂

  3. clujanu zice:

    Mulți ani Limbii Române dar să nu uităm că ea prin noi trăiește.
    Mai mici sau mai mari ne-am intâlnit cu plăcere, aici, pe peronul acestei primitoare Gări. Este un moment bun, pentru mine, pentru a vă dori zile frumoase alături de cei dragi și bucurie pentru cei ce nu mai au pe cei dragi alături!

    Sănatate!

  4. papagigli zice:

    O Mare Umplere Fericita si din partea mea! Bleah!
    Adica ce-ar fi dorit popa? In loc de cumparaturi, de cadouri, de lumini si petreceri sa umblam pe strazi in genunchi si poate c-o cruce-n spate? Sa ne rugam in lacrimi si bocete? Si daca ar fi vrut doar sa-l gindim si nu ce-am insiruit eu, cu ce pot impiedica cadourile si mincarurile, gindul respectiv? Si de unde stie „luminatia sa” ce gindesc credinciosii sau poate s-o fi referit la mine si nu mi-am dat seama 😆
    In privinta pruncutului, din cite stiu in Ardeal e foarte comun diminutivul asta. De fapt, uitindu-ma pe la unele emisiuni tv, am observat ca diminutivizarea (!?!) e la mare moda. Nu se mai vorbeste decit in gurita, minuta, mincarica, fasolica si tot asa, chestie care devine la fel de enervanta ca „deci”-ul si „super”_ul.
    La multi ani si Craciun Fericit, asa cum il intelege fiecare, ca din cite stiu, e singurul lucru care ne-a mai ramas la liber!

    • clujanu zice:

      ciorba de văcuță se pune?

      • papagigli zice:

        Bai clujene, tu pe ce lume traiesti? Se spune ciorbita de vacuta. De fapt, nu stiu daca stie tot romanul, dar sunt restaurante care servesc pizdulice de vacuta. Adica daca si vaca are pizdulice, poti spune ca si Pestera Muieri e doar o gaurica in Pamintisorul Universuletului 😆

      • bunicul zice:

        Chiar dacă n-am bilet de peron, vin cu o corectură, pizdulicea de porc sau de vită este o bucată fragedă și gustoasă de mușchi din interiorul pulpei, mai precis din mușchiul inghinal. Este o carne fragedă cu straturi fine de grăsime, ceva semănător mușchiului de vită Kobe destul de mică, de cel mult câteva sute de grame, de unde cel mai probabil provine diminutivul. Respectiva parte anatomică are denumiri și in alte limbi, tri-tip fiind una din ele.

      • Bunicule, cine-a zis că în gara noastră se intră cu bilet?! Spune-mi-l mie, că-l ciufulesc imediat!
        La mulți ani și la mai multe plimbări pe peron!

      • papagigli zice:

        Bunicule, la multi ani si viata lunga, dar tu ce corectezi, ca eu nu m-am referit la provenienta „pizdulicii” pentru ca nu stiu ce e si de unde provine 😆
        Era vorba de dezacordul intre ditai vaca si diminutivul respectiv. Pizdulice de soricel, as fi inteles, dar asa imi suna cam ca puticuta de taur. 😆

      • corectură: ciorbiță de văcuță.

    • Lotus zice:

      Papa, vezi aici: http://simplu.mixnet.ro/2013/08/roz-mai-mult-roz/

      Altfel, dacă te înșeli legat de existența barosanului? 🙂 Dacă, totuși, te înșeli?

      Și-n rest, Crăciun fericit și ție!

      • papagigli zice:

        Daca m-as insela mi s-ar parea la fel de firesc, atita timp cit nu mi-a dat nicio dovada c-ar exista. Vina-i apartine in intregime, ca doar el se spune ca detine toate puterile si fortele terestre, galactice si universale, nu eu. Ba mai mult, el ne controleaza, vegheaza si asculta pe fiecare din noi. Pai si atunci in ce consta greutatea in a-si face simtita prezenta? Sau te pomenesti ca e timid si eu il inhib, ca si asta ar fi o varianta plauzibila 😆 😆 😆 (in hohote)
        Cum m-ar putea acuza cineva ca nu cred intr-o naluca imaginata si propagata de „poporul ales”? 😆
        Iti urez si eu o Mare Umplere Fericita, dupa cum spunea trimisul Barosanului pe Pamint. 😆
        Lotusescule, subiectul e penibil. Mai bine vorbim de …. diminutivele-ti roz. 😆

    • Gigli, la mine nu e valabil, hăpăi aperitivele, mă satur și la restul meniului doar mă uit. Sunt cel mai economicos invitat la mese festive.
      Da, popa, ca toți popii, asta reproșează lumii că e prea…lumească. Dar io zic că altfel ne-am confunda cu îngerii. 🙂
      Uite că n-am avut norocul să stau destul printre ardeleni, să deprind graiul.
      Nu confunda regionalismul pruncuț cu sclifoseala plină de diminutive a proastelor de oraș! Cea din urmă e din categoria turismului în pantofi de lac.
      Sărbători vesele și ție!

      • papagigli zice:

        Renata, dragostea mea, nu stiu in ce tara faci tu economie cu aperitivele, ca din cite stiu eu, alea-s cele mai scumpe, asa ca. nu mai spune ce hapaiesti ca n-o sa te mai invite nimeni la masa de atita economie ce faci 😆
        In privinta pruncutului, nu stiu daca e regionalism sau nu, stiu doar ca aia il folosesc. Dar daca stau s-o rumeg (vorba, nu alte mascari 😉 ) diminutivul lui „prunc” ar trebui sa fie „embrion” 😆 Citeodata ma mir de mine cit sunt de destept la 4 dimineata!!! 😆

      • papagigli zice:

        Oops! E totusi posibil ca pruncut sa fie un prunc nascut prematur 😆

      • Gigli, io zic că ești genial, fiindcă, statistic și medical, ora 4 dimineața e cea mai proastă oră din bioritmul nostru. 🙂

      • papagigli zice:

        Gata, mi-am revenit. ….. Ce spuneam? 😆

  5. Cârcotaşu zice:

    E bine ce spui. Nu-i rău să ne simtem bine!

  6. Cristina zice:

    Eu l-am urmarit de curand pe Dorel Visan intr-o emisiune de spiritualitate pe Realitatea. Nu prea i-am urmarit eu prestatia lui de-a lungul vietii ca actor, dar ce a zis la emisiunea aia asa m-a uns pe suflet… Intr-adevar, Craciunul nu se mai sarbatoreste ca alta data, sau poate nu il mai simt eu la fel.

  7. Biata limba romana are ceva viata lunga, dar cu sanatatea sta cam rau, uneori ma gandesc c-ar trebui eutanasiata ca sa nu se mai (si sa ne mai!) chinuie…
    Stii ce m-a emotionat pe mine (desi, initial, m-a socat)? O batranica mi-a spus zilele trecute, in Cernobalia : „lovi-te-ar Dumnezeu cu sanatate si noroc, fata mea!” Si-am realizat ca Dumnezeu poate lovi in multe feluri…
    Asa ca, draga Renata, o plagiez pe batranica mea: lovi-te-ar Dumnezeu cu sanate si noroc si da-ti-ar sarbatori cu lumina!

  8. zazania zice:

    Mie una, dintre toate cuvintele limbii romane folosite anapoda, cel mai rau ma face sa ma svargolesc in chinuri e „a spulbera” (Victima a fort spulberata de o masina). Si eu ma gandeam ca singurul lucru care ne-a mai ramas sfant e limba dar o pierdem putin cate putin.

    • Zuzu, te îmbrățișez în gând, cu ocazia luminițelor anuale! Omagii Împăratului!
      Ai deschis un subiect din care se face de-un volum, nu de-o postare. O să încep să notez „svârgolirile” limbii jurnalistice, că poate vorbim despre ele.
      În particular, mi-e teamă că dumnealor nu știu ce înseamnă a spulbera. Sau știu, dar verbul acesta face audiență mai bună decât a lovi, a accidenta mortal…

      • Ba, esti copil? Parca ieri am auzit una TOTALA! Cica o femeie A FOST SPULBERATA de o masina pe trecerea de pietoni. Salvarea a sosit imediat la locul accidentului si a dus victima la spital (desi aceasta se cam codea, ASA SPULBERATA cum era)
        Te doare creierii!!!
        Acu, sa stam strimbe si sa judecam drepte: nici spulberatu’ nu mai ie ce ierea o data…. Sau o fi fost spulberata dacit umpic!

  9. zazania zice:

    Ca sa vezi: intrasem doar sa dau un cuvant de apreciere pentru „prunc’: nu ‘bebe” cu toate varianele care mai de care mai pocite ci prunc. Dar m-a impins Aghiuta sa scriu despre spulberat si iata-ma zvargolindu-ma de prostie:))

  10. klaus zice:

    Pa, coșmăruțule! Io nu vreau să nu-ți urez sărbători fericite.
    Oamenii e complicați! E mult mai probabil să faci o criză biliară decât să-ți pese de semantica sau gramatica limbii în care ești pre(a)făcut. La mine bila a luat picioruțul dupe accelerație, rușinea tinde spre zero când o beșinuță consistentă mă eliberează de tensiunea intraabdominală. Da’ chiar dacă-s mascat de urătorii ce alcătuiesc rândurile din față, exist p’acolo pân spate cu bubele mele de exprimare și dorința de a mă corecta. La școală nu mai pot mere da’ apreciez un „mă-tii”, chit că-mi afectează negativ metabolismul senzația ce mi-o lasă textu’. Deci, fii mereu un învățăcel și nu te sfii să te bășești. Alocă condescendență pentru ambele situații.
    Hai, ti pup, te urez să n-ai baiuri în veci cu mațu’!

  11. klaus zice:

    Io m-am cam săturat de urări. Urmează cadouri. Pentru mine, pentru ren, pentru că Dorina Chiriac. Pentru fiecare deținător de insulă.

  12. ade zice:

    Sarbatori cu bine in continuare stimata si iubita Renata .

    • Mulțumesc, la fel, ade!
      Mă fâstâcesc la „stimată și iubită”… Chiar e destul o virgulă și Renata. 🙂

      • ade zice:

        o virgula si renanata , daca doresti .

        Dar nu de aia am sunat . Pardon . m am bagat in seama .
        V-am regasit intamplator – eu fiind plecata de 8 ani din tara – iar ceea ce am gasit aici , va marturisesc cu mana pe inima , nu m-a facut prea fericita . Imi pare rau . Ori m-am schimbat eu atat de mult , ori d-voastra . Stiu , nicio preoblema , e loc pentru toata lumea . Asa este . Doar ca eu am ramas cu dezamagirea si cartile domniei voastre cumparate si necitite . Spre rusinea mea ; credeam pana deunazi , culmea.

        Azi , defapt aproape ieri , gandul meu era sa va contactez si sa va intreb cum sa fac sa v i le returnez . Nu . Nu vreau banii inapoi . Dar , poate , cine stie , sper totusi sa gasiti pe cineva ce rezoneaza cu sufletul si mintea dumneavoastra si poate are mare nevoie de ele . Eu sigur nu mai am . Pe mine m-ati pierdut .
        Poate e vina mea . Eu doar cu un liceu si bac luat aproximativ , iar domnia ta ditamai scriitoreasa . Imi pare rau . Sincer . Dar nu mai sunteti aceeasi de acu 10 ani .. Scuze si numai bine

      • ade, trec peste tulburenia mesajului pe parte temporală: Nono a apărut în 2012 și Micul Chagall mai târziu. Ideea că m-aș fi schimbat în ultimii ZECE e arbitrară.
        Dacă ceva, totuși, te face să regreți că le-ai cumpărat și să te bucuri că nu le-ai citit, soluția e simplă. Iată pașii:
        1. contactează un curier
        2. adună paguba produsă de cumpărarea celor două cărți la tariful actual al expediției către mine și declară suma ca plată la ramburs. Poți adăuda un mic comision, nu mai mult de cinșpe la sută, zic, pentru disconfortul pe care ți l-am produs. 🙂
        3. expediază coletul pe numele autoarei de pe copertă și pe adresa România, București, sector 3, strada Colței nr. 7.
        Telefon de contact – 07286 788496.
        Îți vei recupera banii astfel. Iar eu voi recupera un exemplar de NONO și un exemplar de comisar Kader rătăcite în loc nepotrivit și toată lumea va fi mulțumită. E bine așa? Mulțumesc!

      • klaus zice:

        În ăștia ultimi zece ani, am suferit și eu de sindromul readaptării. E o problemă serioasă, documentată științific. Am trecut cumva peste ea. Trimiteți și bani în țară, la rude? N-ar fi o problemă, e normal. După ce ați menționat că sunteți plecată de OPT ani era ok să urmeze chestia cu trimit bani, etc. Stau aici de câțiva ZECI de ani cu o sincopă de șapte luni. Și au ajuns să mă exaspereze stereotipurile de exprimare devenite clasice „sunt plecat de x ani”, „trimit bani la mama”. Pentru ce le faceți? Suntem frustrați și unii și alții. Ultimul lucru de care avem nevoie sunt excesele de superioritate. Nu mai bine facem fiecare ce știe mai bine?

  13. clujanu zice:

    nene Iosif dacă ai depus aci colindul iaca și părerea mea.

    Tipul acesta bate apa in piuă de mai mare dragul. Dacă nu era evreu ziceam că e un martor care depune mărturie pentru credința lui.Nenea acesta uită că uleiul lui arde datorită oxigenului așa incăt poate ca uleiul lui rafinat,( si nu cel grecesc impur ), este contaminat cu ceva așa incăt sclipitoarea lui lumină nu se datoreazădoar calitații uleiului lui. Dă-l dracu de gurist neinspirat.

    ia de aici o colindă http://www.youtube.com/watch?v=hckcxsevziw&list=RDhckcxsevziw

  14. Iosif, cred că ai dat click pe un link greșit. Domnul acesta doar vorbește, vorbește, vorbește fiindcă-i place să se audă vorbind. Și cred că e singur în încăpere, altfel s-ar fi auzit fluierături de plictiseală. 😦

    Clujanu ne-a pus, însă, un colind (foarte cunoscut și autentic) într-o interpretare care te lasă mut. Merită să-i mulțumim, nu?

  15. Iosif zice:

    Multam clujene ! Io as zice ca totusi Mântuitorul S-a nascut evreu si nu este doar al unora, ci, personal consider ca, EL este Mântuitorul tuturor oamenilor,si mai ales al celor credinciosi… 🙂
    Sarbatori fericite !

  16. Iosif, iau de bună ultima urare: seară luminată!
    În rest, e o murmureală a lașilor incompetenți. Iertare, dar cum să zică un constructor de poduri și drumuri „eu sunt doar om și pot greși”?!
    Cum să se scuze astfel un chirurg?!
    La lovitura de la 11 m, portarul se roagă, trăgătorul se roagă… Totuși, Dumnezeu nu va selecționa decât o singură rugă. De cE?!
    Iosif, stop!
    Nu depăși pe banda a doua, pe trecere de pietoni, în speranța că Dumnezeu nu va lăsa nici un drept-credincios să traverseze într-o situație critică.

  17. Iosif, oricât de scumpă ar fi o asigurare de malpraxis, momentul în care ești nevoit să te folosești de ea e cumplit. Înseamnă că ai periclitat viața unui om sau poate chiar l-ai omorât. din nepriceperea ta. Momentul e atât de grav, de impardonabil, că nu mai ai chef să stai să cugeți la Dumnezeu.

  18. clujanu zice:

    Iosif, tu ești martor de-a lui Iehova? că prea depui mărturie acilea!

    • Iosif, tot fără supărare, las-o mai moale cu predicile. Parcă te mai rugasem cândva. Pentru noi, care suntem ceva mai laici, devine obositor să ne țină cineva predici religioase, tot timpul.
      Nu știam că martorii lui Iehova sunt atât de insistenți. Bat și la mine, la ușă, tot felul de sectanți. Le zic nu, mulțumesc, închid ușa, nu insistă.
      Îmi cunosc destul de bine vizitatorii/prietenii Gării și îți garantez că niciunul, niciodată, nu va deveni mai evlavios, nu-și va schimba religia sau nu va fi convertit din ateu în credincios, doar fiindcă ești atât de insistent.
      Faci un deserviciu cultului tău, să știi. Asta deja nu e credință, e obsesie. Credința e ceva foarte personal, nu ieși cu pancarta în piața publică să te declari iubitor de Dumnezeu. E o afacere între tine și El, atât.
      Pe mine mă enervezi cel mai puțin, fiindcă m-am obișnuit cu obsesiile tale, dar pe un catolic, de pildă sau pe un musulman, s-ar putea să-l scoți din sărite. Și, dacă apare un singur turc sau tătar pe blogul acesta și se plânge că e agresat spiritual, te-am șters. Zău, nu glumesc.

  19. Iosif, încă ceva: de azi înainte nu mai vreau nici un link spre biblie. Orice comentariu conținând trimiteri la scriptură și la cele sfinte va pleca la gunoi.
    Respectă niște minime reguli sociale și respectă-i pe ceilalți cititori. Dacă tu, vara, stai în casă în chiloți, sunt sigură că vei pune niște haine pe tine când ieși pe stradă, oricât ar fi de cald. Faci asta ca să respecți niște conveniențe sociale. Ca să nu fii luat drept nebun. Pricepi ce zic?
    Așa că te rog să pui o haină de om normal și când intri în Gară. Fă-mi favoarea acestei minime dovezi de respect, te rog!

  20. ade zice:

    o virgula si renanata ,

    incerc si eu sa sar , franc , peste tulburăreala ce-am iscat-o . Scuze . Chiar ma strofoc sa nu bag in seama zeflemeaua-ti cu temporalitatea . Ce are una cu alta , habar n-am ?Nu vad legatura . Si nu importa , desigur . Restul comm-ului , imi pare usor superfluu . Si chiar nu cred ca prin aceasta – sa zicem – marinimie , ati ridicat cumva cota de incredere a garagiilor ce cu onor amusineaza (scuze) pe peronul dumneavoastra . Pe mine nici atat . Fix treaba lor , sa zic asa .
    Dar , sa ramana-n urma aste lucruri babesti , la urma urmei . Oferta (?) imi pare prea irezistibila ca sa o pot si accepta . Parca v am zis ca nu vreau nimic , nu ! S-atunci ? Ce rost poliloghia de mai sus .
    Cui foloseste ?
    Chiar nu vedeti cat de putini mai sunteti !!!
    hmmmm

    ……………..

    Pentru veacuri d-azi nainte i-au cazutu(-i) şi lui sorţii…
    Şi de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morţii,
    Sub fereşti s-aude zgomot surd. . . căci jos se-aud în uliţi
    Ieniceri urlând Alahu, purtând capete în suliti,
    Şi dervişi urlând ca cîinii. . . Iesle au făcut din strane,
    Ici dau jos iconostasul, aprind focul cu icoane,
    Ici cu hohot se adună şi privesc cum un arap
    Lui Hristos întins pe cruce i-au pus un turban în cap.
    Peste crucile plecate sună jalnic glasul cobii
    Şi grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele şi robii;
    Ici călugăriţe albe ce legate sunt cu funii,
    Şi copii de crudă vârstă; şi bătrâni şi albi sunt unii;
    Slugă şi stăpân alături; ici ostaşi legaţi cu clerici;
    Ţipetele de muiere crud răsună din biserici
    Cu strigări de bucurie oardele cele barbare
    Înadins făcură nuntă lor păgână în altare;
    Urlete de biruinţă, ţipete, strigări şi vaier
    Cu-ale clopotelor glasuri se amestecă în aer;
    Clocotea întreg oraşul prins de spaimele pierzării
    Şi prin ţipătul mulţimii urlau valurile mării.

    PS . Coabitantului (aka domnul santa klaus )n-am nimic a-i spune . sa fie sanatos . niciun adevar in spusele domniei sale . el are mintea celui de acum zece ani .
    Noi , cei ce avem deja niste ani fara romania voastra de rahat , suntem cu totii de-a’mpreuna .
    Ai nostrii .
    Romania .. am lasat-o pe mainile voastre .
    Trist , dar se si vede .

    Succesuri , dragilor !

    • ade, mesajul tău, nu tocmai coerent – poate din pricina emoției – a ajuns la sufletul creierului meu.
      Deci, în rezumat, mesajul este: „Noi , cei ce avem deja niste ani fara romania voastra de rahat , suntem cu totii de-a’mpreuna.”
      Habar n-am cine sunteți voi, ăia, dimpreunații, dar se vede treaba că România care e pentru voi de rahat (ai bunul simț de minimă alfabetizare și scrie numele proprii cu majusculă inițială, și pe urmă n-ai decât s-o-njuri de morții mă-sii ei de țară ), vă face rău, și-n amintire. Ce-ar fi să ne lăsați dracului în pace, să ne luptăm noi cu rahatul românesc, nestingheriți?!
      Ești, probabil, genul acela de melteancă pe care nici măcar un cârciumar agățat la marginea unui drum național de unde se agață harta în cui n-ar fi angajat-o la spălat vase, din cauză de doliu pe sub unghii.
      Rugă: nu te mai obosi p-acilea, că n-ai spor, fată!

      • Ah, nu știam de ce-mi pari cunoscută!
        Alți imbecili plecați de-acasă au dat cu tifla rămașilor, ceva mai mișto:

        Măcar au dat o sintagmă nouă limbii române, grație prostiei lor – clima bizonică.

    • klaus zice:

      „România voastră de rahat” înseamnă indirect că renunțați la ea. Cu tot cu ai voștri(i). Să lăsăm tristețile, zic, să ne îngrijim fiecare de proștii aferenți.

  21. Haida-de, Iosif!
    Adevărul e mai puțin palpabil decât Dumnezeu Tatăl. Nu poți susține ceva ce nu cunoști, nu pipăi, nu controlezi.
    Adevărul, format mic, e că, dacă iei apă la alveolele pulmonare te numești mort prin înec. Restul – speculații.

    • Arlech zice:

      Viaţa animalelor e guvernată de instincte; a oamenilor – de raţiune.
      Iar Renata nu e genul care-şi uită raţiunea acasă.
      Vrei să zici că nu ştiai, Iosife?

    • Arlech zice:

      Omule, nu eşti în stare să urmăreşti firul logic al unei discuţii? Ai întrebat care e deosebirea între viaţa Renatei şi a lui Mili. Ţi-am oferit un răspuns, unul la mintea cocoşului.
      Citatele despre raţiune (şi scoase din context pe deasupra) sunt altă gâscă în altă traistă.
      Nu poţi să pricepi, sau te faci că nu pricepi?
      Dar lasă, nu te osteni să-mi răspunzi. Mai bine fă-ţi un blog pe care să ţii predici, pentru cine e interesat.

    • Arlech zice:

      Ai muşcat momeala, te-ai legat de „mintea cocoşului”, exact cum mă aşteptam! 😆 😆 😆

    • klaus zice:

      Arlech, viața oamenilor e ghidată de rațiune și de instincte. 🙂

  22. clujanu zice:

    Având in vedere avantajul meu de a urca la munte in România mea de rahat,când doresc, de a sta cu prietenii și de a da o bârfă fara resentimente sau poziții de superioritate, de a bea un păharel de palinca in liniște, de a sorbi un jinars de Jidvei in susurul pârăului din apropiere, de a mă plimba prin tăcerea pădurii, de a urmări urmele animalelor și de a mă simti, cu plenitudine, om al acestor ținuturi ,vă rog pe cei ce vă opriți zilele acestea in această gară să primiți urările mele de bine și sănătate in noul an.

    Pentru Iosif. dacă ai sta câteva zile aici, zău, nu ți-ar mai lipsi adevărul absolut, l-ai simți!
    Pentru Ave. Lăsați-ne doamnă in gara noastră!
    Pentru călători. Rămâne cum v-am dorit și ne intâlnim cu noul mers al trenurilor!

    • klaus zice:

      Clujene, te urăsc acum pentru felul în care mi-ai umezit ochii. Ade e tot a noastră, nu-i e ușor acolo, eu n-o să mă dezic niciodată de ea.

  23. klaus zice:

    Iosif, de ce nu te întorci?

  24. klaus zice:

    Atâta nesiguranță cu literă mică….

    • Arlech zice:

      Cu doar câteva comentarii mai sus te-a rugat Renata să nu mai pui aici linkuri către citate din Biblie.
      Bălmăjeşti tot timpul despre IUBIRE, dar nu eşti în stare să respecţi dorinţa cuiva care se poartă cu tine cu muuult mai bine decât meriţi.

  25. Iosif, ți-am șters comentariul cu trimitere la materialele tale bisericești. Voi proceda așa de fiecare dată. Mai ai voie să nesocotești rugămintea mea de două ori, presupunând că te iau mâinile pe dinaintea capului. Eu așa zic, că acum ți-a scăpat. Fiindcă dacă ai făcut-o intenționat, înseamnă că ești deosebit de nepoliticos. Cu atâta dumnezeire, ai uitat regulile de bună purtare. Păcat!
    Vei înțelege atunci că nu mai ești bine primit în Gară.

  26. Iosif, toate urările mele de bine pentru noul an!
    Nu te lasă inima să nu scapi niscai cuvinte cu majuscule, așa-i? 🙂 🙂 🙂
    N-am înțeles treaba cu frica.

  27. Pingback: Nono | Vero Versiuni

Lasă un răspuns la Renata Carageani Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s