Concert pe persoană fizică

Știți ce te sfătuiesc apropiații când te părăsește iubitul?
”Ieși! Mai ieși și tu în lume. Du-te la un spectacol! Vezi un film! Mănâncă o înghețată cu prietenele!”
Tot așa m-a sfătuit și pe mine psiholoaga, pe la începutul lui noiembrie, chit că nu iubitul mă părăsise, ci interesul pentru lumea înconjurătoare și nu eram o proaspăt părăsită, ci una veche – abia dacă-mi mai aminteam când m-a interesat ceva, cu adevărat, în ultimii cinci ani.
Am analizat sfatul de la coadă la cap, decisă să-l urmez, măcar parțial. L-am analizat la ultima coadă la semafor, în Piața Sf. Gheorghe, lăsând autobuzul 381  să-mi intre în față, ca să mai prind un semafor pe roșu, să mai analizez…
Înghețata: nu, prefer să mănânc de una singură o găletușă de Nirvana, cu televizorul , decât trei bile colorate – vopsea alimentară, arome, apă,  într-un borcănaș de sticlă, de-ăla în care țin  eu zahărul sau cafeaua – cu prietenele, ascultând aceleași povești/plângeri pe care le ascult și la Prăvălie fără să cheltuiesc un leu.
Filmul: toate filmele care rulau atunci în oraș erau cu aripi, gheare, solzi, platoșe, mutanți, pești animați care semănau la bot cu Bianca Drăgușanu și la solzi cu Connect-R.

Autobuzul era colantat pe lateral cu unul dintre filmele astea și pe spate (tocmai mi se încadrase elegant, cu semnal de mulțumire pe luminile de avarie, în față) cu un alt film din același gen.  Nu, mersi, nu! Nu la film.
Spectacol: spectacol suna bine. M-aș fi dus la un concert. NU LA POLIVALENTĂ! – a urlat în creierul meu mare, dar mic, un glas venit direct din bulbul rahidian.
Și atunci, curul pătrățos al autobuzului din față s-a îndepărtat nițel de mine și l-am urmat îndeaproape, fiindcă n-aveam chef să mai fac pe politicoasa și cu taxiul de Ilfov și pe zidul din dreapta am văzut un afiș: Gala Folk.
Asta e! – mi-am zis. Baniciu, Vintilă, Alifantis. Mâine-poimâine se duc și ăștia să facă o gală de folk în cer. Ia să-i mai văd eu, o dată, pe pământ!

Prietena mea (una dintre cele cu care ar fi trebuit să mănânc bile de înghețată) a comandat biletele fix în mijlocul sălii și în mijlocul rândului 30. Locuri extra!

A început concertul. Trupa din deschidere, SMART, niște începători, a fost încântătoare.
Nu mai știu ce-a urmat, că m-a zăpăcit prezentatorul, un luzăr care se credea, încă, actor, deși nu dusese tava nici în Cehov, nici în Caragiale. Prietena mea era sigură că „lucrase”, cândva, la PROTV.  Penibil, mediocru, genul care crede că e capabil să improvizeze, n-are nevoie de text scris și învățat…
Dacă vrei să ruinezi următorul număr într-o gală, ia-l pe căruntul acesta!

În disfonia care a urmat, m-a speriat Zoia Alecu. Fostă colegă de liceu de muzică.
Fraate, dacă, la menopauză,  te părăsește nu doar hormonul din sânge și colagenul din textura obrajilor, dar și vocea cântătoare – ia-o ca pe o nenorocire indubitabilă si supraviețuiește cu ea. Cum? Ușor! Nu mai cânți. Faci conferințe.  Despre sexta mare – sexta mică.
Îți faci o grădiniță muzicală privată pentru părinți bogați care vor să facă din Alexiile, Alesiile, Dominicii și Noahii lor cântăreți, pe bune. Marci banul și mergi pe burtă! Nu mai ieși pe scenă să înghiți burlane ca să-ți sune glasul ca o portavoce. Doamne, și nu zdrăngăni la chitară trei acorduri de amator, ca și cum ai scărpina câini și pisoi pe burtă!
Cât a cântat Zoia, m-a mâncat pielea. Pe tot corpul. Eram dispusă să cred că prânzul – o plăcintă cu varză – era de vină. Poate varza era veche. Poate foietajul era reciclat.
Dar după aia a venit unul dintre preferații mei, Imre, care a îmbătrânit și el: nu-i mai pasă că are un defect de vorbire și că are de cântat versuri importante, care nu se mai înțeleg, și la Sala Palatului n-ai cum să clickui pe lyrics, să înțelegi ce zice, cântat…
L-am aplaudat de milă.

Se făcuse nouă jumătate. Biletul costase 150. Cu fiecare secundă, spectacolul organizat de fostul soț al Marinei Almășan devenea o penitență. Ascultam un nefericit la voce și zdrăngăneală de chitară și-mi făceam planuri peste planuri, cum s-o ucid pe doamna psiholog.
Noroc că a venit Vintilă pe scenă. Un moșuleț.  Nu, n-a cântat asta. A cântat altele. Le știam pe dinfară, strofe, refren, am cântat cu el și cu puștiul din fața mea, care venise cu tata la concert. Nn-avea mai mult de zece ani, dar îl știa pe Vintilă și-h dungă, cum îl știa, probabil, tac-su, pe Kant. Tatăl puștiului era cuminte. Se distra pe dinăuntru. Un fost boem, pus în lesă de o multinațională. Sacoul și cămașa costau cât salariul meu pe două luni.

A urmat Socaciu, organizatorul.  Înfricoșător de prost și-a organizat prestația proprie! La primul refren, mi-am anunțat prietena că eu plec. Stupoarea a durat mai mult decât m-aș fi așteptat.
Am plecat în plin recital Socaciu, sculând 15 oameni de pe scaunele pentru care plătiseră 150 de lei pe bilet. Nici nu-mi dau seama de unde am scos atâtea scuze și politețuri ca să mituiesc 15 gardieni și să evadez.

În taxi, am avut parte de un șofer mișto, care m-a convins că, oricât ar costa cursa, m-a dus pe gratis acasă.

p.s.: Baniciu a cântat ultimul. Beat, muci. Așa zicea prietena mea care a rămas să consume tot biletul. S-a urcat două ore mai târziu, într-un taxi cu șofer mișto, stilat, care nu i-a făcut conversație.

Totuși: Baniciu nu merită o asemenea cronică proastă din auzite, pentru că.

Morala: oricine te-ar părăsi, nu părăsi YouTube. Unde nu plătești bilet și ai mausul în dotare.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, concert, cronici, glume bune, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

59 de răspunsuri la Concert pe persoană fizică

  1. papagigli zice:

    E absolut firesc, doar e vremea muraturilor 😉

    • În linii mari, ai dreptate.

    • klaus zice:

      Papa, dute-n poolă!

      • papagigli zice:

        Iar te bagi in vorba ca musca-n curu’ calului? Ce dracu vrei? Ai de punctat in vreun clasament imaginat doar de tine?
        Si nu in ultimul rind, spre deosebire de tine, prefer pi#da.
        Asta e ultima data cind iti mai raspund.

      • klaus zice:

        Ultima dată? Așa puțin:( ? Îmi închipuiam un cur de cal de cursă lungă. Unor fete nordice le ești dator. În fine, punctezi și tu unde poți. Mie tot o să-mi placi. La mâncare, la muzică, la tot ceea ce numesc eu Papa. Deci, pe cât ești de bun, uneori îmi pari la fel de nemernic. Asta nu ne împiedică se ne iubim, man!
        Și, pentru că vreau să fiu al dracului, sper că măcar la andropauză să mai ascuțim un burghiu împreună. Asta doar dacă nu vrei să-ți calci cuvântul. Eu sunt deschis, la brațe.

  2. Luminita zice:

    Offf, mai renule..
    Cum imi omori tu idolii si iluziile. „Noroc” ca sunt anesteziata de ceea ce vad ca se intampla zilele astea in strada si in parlament. Ma intreb doar „pana unde?” Si ma rog ca parintii mei sa imbatraneasca departe de spitale…
    PS …uite ca nu e totul atat de negru: au aparut primii fulgi de nea. Daca iti vine sa crezi, intr o tara nordica, tanjesc dupa o zapada zdravana ca in Romania 🙂

  3. klaus zice:

    Ce dracu’ să repar? Vrei să-mi vopsesc lacrimile? 😦

  4. colorbliss zice:

    Suntem prunci naivi, abia de-o vreme am început să pășim nesiguri într-o lume în care dacă vrei să asculți artiști live, plătești (a trecut moda festivalurilor de bere și a bâlciurilor). Problema e că am căzut direct în extrema aialaltă, în care plătim ca orbii, iar organizatorii sau artiștii nu își mai respectă publicul. Adică plătim prețuri nejustificate pentru calitatea actului artistic sau, alternativ, pentru calitatea serviciilor și a organizării.
    Poate-i nostalgia de vină, unor artiști debutanți nu li s-ar trece cu vederea astfel de greșeli 🙂

    • Eu, colorbliss, înțeleg și apreciez efortul artiștilor și sunt de acord să plătesc un bilet atât cât mi se cere pe el, dar vreau să primesc ceva de banii ăia, altceva decât senzație de jenă și plictiseală.
      Ăia micii din introducere au cântat așa frumos, îngrijit, s-au auzit bine, deci nu sunetetistul era de vină pentru mizeriile ulterioare.

  5. Aldus zice:

    Păi bănuiesc că sfatul psihologilor nu este să vezi un film anume, care să te ungă la inimă de bun ce e, ci să ieși în lume, să socializezi. Probabil că și să te cerți cu X, Y și Z e mai bine decât să stai singur(ă) și deprimat(ă), dintr-o anumită perspectivă. Aveai material pentru articolul de azi fără să fi ieșit? Așa, ai fost cu o prietenă, ai făcut mișcare, ai pierdut 150 de lei și ți-a sărit muștarul pe prestația din sală. Suficiente motive cât să-ți pompeze din nou sângele vieții prin vine.

  6. Cudi zice:

    Surpriza plăcută a serii cred că a fost șoferul de taxi. Să nu-ți ia bani… în condițiile în care alții nu știu cum să mai umfle prețul, e ceva!
    Altfel, Renata, mi-e frică să nu ne fure vreo catastrofă și luxul ăsta, de a ne permite să ne manifestăm virtual.

  7. Unii cad in derizoriu fara a realiza ridicolul .
    Putine voci raman asa cum le stiam” odata „traiasca U2B 😉
    Singurul care a ramas cu vocea nealterata ( vazut ,auzit live-
    Nu povesti ) a fost Ray Charles , aceias ca la tinetete ,cu doi ani inainte de-a pleca…..

    • Da, windy, trebuie să știi când să te oprești. La o anume vârstă, trebuie să ai prieteni buni care să te iubească suficient ca să te apere de ridicol.
      Nu pot să-l uit pe Beligan, care continua să se urce pe scenă, într-o jalnică stare de decrepitudine, fiindcă nebuna de fii-sa nu voia să admită că GATA!

      • *you got to know when to holde’em….
        When to fold ‘ em…;)* right
        Ps . Si KR e depasit de ani 😦
        E liftat mai rau ca o cocota si vocea l -a lasat 😦 am plecat de la concert .:(

        Pps. Scuse daca inopportunez ,te -ai gandit sa dai o mana de ajutor la un animal’s shelter ( cred ca sunt in Ro)

      • Vezi, windy, am uitat să precizez că cel mai mult îmi place „povestea” cântecului. Fiindcă omul spune o poveste. Pe care o vezi. Întâmplător și din fericire și melodia e bine scrisă.
        Eu nu-l ascult pe KR decât pe un cd care cred că deține înregistrările din vremuri de glorie.
        Sunt convinsă că acum KR e o ruină, muzical vorbind.

        Ce să fac la un adăpost de animale? Să trimit bani, adică să îngrijesc un câine prin corespondență? Nu cred că bietul cățel ar primi un bob de mâncare în plus din banii mei. Ai altă idee?

      • asa-i cu KR… correct . doar pe LP or CD… lyrica e de exceptie la *Gambler* povesteste cum sa fii in viata 🙂 sunt cu tine!
        La shelter,nu de trimes bani doar , serios. Stiu ca rupe inimilie cand ii vezi . Asta-i exam de trecut , daca poti sa-l treci ( eu n-am putut) , asa ca voluntariez la un shelter de batrani- dau o mana de ajutor la facut mancare, socializaz cu ei , le tai unghiile , la senioare le pictez in culori funky, avem fun cat nu-ti vine sa crezi…( gandindu-ma la mine si-mi trece ca …..nu mai am trebuinta )
        ceva te-o scoate din apatie.
        btw uite un perapeud care ti-l reconand 100 % … Corina Elena Georgescu….https://sfatuire.wordpress.com/
        hai sa fim tari ! ^5

      • Typo ” sorry . a se citi : .Terapeud…

  8. iosif zice:

    Adevaratii artisti sunt precum capodoperele lor. Le creste valoarea direct proportional cu trecerea timpului.

    • Iosif, dacă și ție îți place Kenny Rogers, află că eu mă înnebunesc după cântecul acesta:

      L-aș asculta non-stop.

      • Iosif zice:

        Într-adevar e deosebit ! Si eu mi-as dori sa mor în timpul somnului.
        Dealtfel somnul e în fiecare noapte,
        o dulce si superba moarte.
        Iar când din pat te scoli de dimineata,
        e o superba (re)nastere din nou… la viata. 🙂

  9. smaranda64 zice:

    Eu socializez suficient la lucru, plus o oră de mers cu trenul la dus, una la întors. Deabea aştept să intru în liniştea orăşelului şi a casei. Să mă mai implic de bunăvoie în hărmălaia unui concert? Nö! Cel mult o muzică clasică şi aia pe gustul meu. Sau o yoga, un taichi sau o gimnastică.

  10. smaranda64 zice:

    Aş avea o recomandare. Cred că merită încercată. Klaus tot încearcă să organizeze o întâlnire. De ce nu? în loc de concerte, pe an două săptămâni să vă dea Klaus voie, sub îndrumarea lui să i munciţi pământul. Nu cred că există ceva mai binefăcător ca munca fizică în natură.

    • anacondele zice:

      Există. Plimbarea în natură. Sportul în natură. Meditaţia în natură. Chiar şi beţia în natură. Orice nu degenerează în muncă.

      • smaranda64 zice:

        :Bune s şi alea de care ziceţi. 🙂

      • Există niște genuri de muncă măruntă, migăloasă care-mi fac bine.
        Da, zăcutul într-o pădure de conifere câteva ore, fără să faci nimic altceva decât să privești în străfundurile pădurii e un medicament bun. Pe moment.

        Scrisul unei cărți necesită concentrare, minte organizată, un plan, voință, răbdare, bucurie. Toate astea momentan îmi lipsesc.

    • Pentru cineva neînvățat cu efortul fizic și care fumează de rupe, nu prea merge. 🙂

      • Marian zice:

        Dupa figura asta , mergea sa-l reciti pe Eminescu , sti chestia aia cu, ” Mai am un singur dor / In linistea serii , sa ma lasati sa mor / La marginea….padurii de conifere 😎 . Acolo , zacand sub conifere…Doamne , ce dulce-i tigara , sa fumezi nu una ci , doua pachete nu alta !

  11. Ioana Maria zice:

    Eu cred ca ai nevoie de inca un antidepresiv mic, nu ii iei un companion lui Milli?

  12. clujanu zice:

    Eram la concert la Deep Purple, In fata (ca primisem biletul de la copii), si deschide Ian Gillan gura sa ne incante. Se intoarce unul batranel, ca mine ,spre mine si ma intreaba: dar cine e asta care canta?
    ma uit in oglinda, cine dracu e asta?

    Fugit irreparabile tempus dar macar nu cant pe strada!

  13. anacondele zice:

    Renata, abandonează psiholoaga şi treci la terapia prin scris. Nu vorbesc despre scrisul pe blog, mai scrie o carte! Fă-te personaj, sau chiar mai multe personaje! Priveşte-ţi depresia în ochi şi pune-o pe fugă!
    *
    Ca psiholog specializat în depresii, eu am la dispoziţie oglinda. O prefer pe aia din baie (pot să-nchid uşa ca să mă feresc de martori nepoftiţi). Mă duc în faţa ei, îi privesc mutra de proprietar de corăbii scufundate, case dărâmate, bani calpi şi alte alea de acelaşi soi şi o întreb (sau poate mă întreabă ea): „Vrei să mori? Rezolvăm imediat!”
    Şi, o clipă mai târziu, o tulesc din baie, cu poftă de viaţă în exces.

    • psi zice:

      corect. scrisul unei noi cărți lecuie orice tentative de concerte, taxiuri și depresii.
      deși, uneori, nu de psiholog ar fi nevoie cât de-un martor conștient. că de pshilologi e plină ograda, vai de capul lor…

    • Înțeleg. Eu nu vreau să mor. Dimpotrivă! Să zicem că e nițel mai complicat.
      Poate n-ar fi trebuit s-o amintesc pe pisicoloagă…

      • Marian zice:

        Aprob pozitiv spusele si sfatul „anacondelor ” si-al lui „psi „, chiar au dreptate !!!!! ” Eu nu vreau să mor. Dimpotrivă! ” Pai cine dracu vrea asta ? Pana si eu personal ma amarasc facand poteca pana la aia de la Ametyst pentru nenorocita aia de chimioterapie sperand ca…dupa …voi mai avea oarece zile . „Să zicem că e nițel mai complicat.” Te-ai shucarit cu coabitantul ?Lasa fata , lac sa fie ca broaste….vin ele si singure !

      • anacondele zice:

        Nici eu nu vreau să mor.
        Trebuia să precizez că „discuţia” mea cu oglinda e… prescurtată. 🙂 Pe larg, replica este: „Nu te mai mulţumeşte viaţa? Vrei cumva să mori? Rezolvăm imediat!”

  14. Marian zice:

    Pe ” caruntul ” prezentator l-ai vazut in ” Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii ” al lui Mitulescu din 2006 , unde interpreta un lucrator al Securitatii . In plus , daca-ti reamintesti , a fost si-n acel grup care-i facea backing lui Banica Jr. prin anii ’90 , grup aflat sub conducerea altui ” carunt ” pe numele sau Virgil Iantu . Baniciu , nu-i prima oara cand se urca pe scena muci insa…isi face treaba bine , trebuie s-o recunosti . „a venit Vintilă pe scenă. Un moșuleț. ” Si cum ai vrea sa arate dupa ataia ani sau crezi ca , doar peste noi doi au trecut anii ? Peste noi doi si fireste , peste …Zoe Alecu 😉 Sa sti ca taximetristul avea dreptate : avand in vedere ce era p’acolo , oricat te-ar fi costat drumul pana la noi in Berceni , practic te-a transportat pe gratis . Daca-ti dadea prin mintea capului , te duceai glont la farmacie , te incuiai pe dinauntru si dormeai pana a doua zi…BOIERESTE . Respect Renata Carageani !

  15. Ioana zice:

    Dar daca pe cei de pe scena i-a sfatuit o doamna psiholog sa mai cante si ei pe la un concert ca sa nu-si ia venele de tristete… ca cine au fost si ce au ajuns …?!
    Ca astia care cad de sus se lovesc mai tare .Pe noi ne-au iubit parintii ,daca am avut noroc,si inca niste oameni .Ei s-au vazut admirati si poate , au crezut ei , iubiti de muult mai multi .
    Eu sunt fan folk si am trecut prin frustrarea ta de multe ori .Si am ajuns la concluzia asta :
    …daca am privi noi prezenta noastra acolo ca pe un tribut , o confirmare ca i-am placut/iubit/admirat, chiar daca ne-ar coplesi tristetea si jena? Si am ascunde asta fata de ei ,ca ei oricum stiu ca sunt batrani si canta mai prost si se jeneaza in sinea lor de oameni maturi(ca sa nu spun batrani). Si uite asa ne am aminti si noi de anii frumosi din tinerete si ne-am bucura ca suntem …inca vii si i-am bucura si pe ei ca inca nu sunt morti pentru noi si apoi iar ne-am bucura noi ca am facut o bucurie cuiva si deja noi am avea doua bucurii . A doua zi ne-am bucura iar ca am avut puterea sa ne facem o bucurie …si uite o a treia bucurie . Uau …nici nu mai stiu cand am numarat trei bucurii in 24 de ore …Si uite cum dau cu endorfinele in mine . Si uite cum mi se schimba profilul neurotransmitatorilor din sistem. Si cat mai des fac asta ,mi se dezobisnuieste corpul meu dependent de cortizol si adrenalina si cu altele…mai vesele .Si ,mai ales ,se obisnuieste ca pot sa fiu cand vesela ,cand trista si asta nu-i ceva rau . Rau e sa fiu numai trista sau numai vesela si sa cred ca sunt ok.
    Tehnic si practic chiar functioneaza . Demonstratia stiintifica e specialitatea ta si cred ca nu o sa ma contrazici . Si principiul initial e „fake it till you make it „.
    In sistemul asta eu i-am ascultat pe toti pe la diverse concerte si la final , eu zic ca am iesit pe plus.
    Acum sunt si vesela si trista .
    Ceea ce iti doresc si tie !

    • Ioana, eu sunt un spectator ideal. Respect și admir actul artistic. Mă număr printre cei care, atunci când spectacolul e bun, nu stau ca nesimțita în cur pe scaun, la sfârșit, și să aplaud de jos, când artiștii sunt în picioare și fac plecăciuni.
      Nu sunt absurdă, nu mă aștept ca oameni trecuți de 60 de ani să cânte cu vlaga de la 30. Deși muzicieni mulți pe lumea asta reușesc. Ba, unii, capătă sub patina timpului și-a înțelepciunii dobândite o altă viziune interpretativă, un fel de aură.
      Uite, Vintilă a reușit să cânte minimalist, ca și cum ar fi fost conștient că nu e decât o amintire, un demo al vremurilor de altădată. Și nu cred că s-a simțit decepționat, disperat de uitarea publicului, când era suficient să cânte primul vers, că sala cânta restul – strofe și refren, știind nu doar melodia, dar și textul. Ce altă confirmare îți trebuie ca să înțelegi că n-ai fost uitat? Și mi s-a părut sincer bucuros, și mi s-a părut că desfășurătorul spectacolului l-a împiedicat să mai stea pe scenă, că altfel ar fi stat.
      Dar cu Vintilă nu se face primăvară.
      Ziceam că sunt extraordinar de generoasă și recunoscătoare artiștilor buni, dar nu pot să mă prefac că hai, merge și așa, cu cabotinii.
      Eu nu știu să-mi propun bucurii. Nu mi le planific. Nu-mi cumpăr pantofi ca să mă simt mai în apele mele, mi-i cumpăr dacă am nevoie sau dacă chiar îmi plac.

      Totuși, urmăresc toate emisiunnile „iUmor” ca să mă simt bine, că râd cu gura până la urechi când e de râs, și când nu e de râs mă distrez și mă relaxez cu comportamentul și filosofia lui Cheloo care face mai mult decât 2 ani de psihoterapie.

  16. Samanu zice:

    Buna seara,
    Renata când ai scris ”un fost boem pus în lesă de o multinațională” a fost o supoziție sau o certitudine bazata pe detalii vestimentare și parțial comportamentale? Este o curiozitate nu un ”amendament” pe care nici nu mi as permite sa l fac. Multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s