Cum salvezi o haină de la moarte. Psihoterapia cusutului de mână.

Aveam un trenci. Mă rog, un trench coat. Aproape alb. Mai-mai că semăna cu un halat farmaceutic. Nu știu ce-a fost în capul meu când mi l-am cumpărat acum o mie de ani. L-am purtat de câteva ori și nu mă înduram să-l arunc, fiindcă părea nou. Arăta cam așa:
Nu, mai rău, că se închidea cu fermoar. Semăna cu o umbrelă pleoștită. Era ditai panarama bej deschis, aproape alb.

Acum o lună, când l-am împăturit ireversibil, ca să-l depun la ghena de gunoi, a țipat la mine.
L-am întors de pe drumul pierzaniei și l-am așezat pe umerașul cu picior, pe care-mi arunc hainele purtate, cum se nimerește. Câteva zile a stat acolo. Mă încurca, teribil. În primul rând, culoarea mă încurca. Și mi-am dat seama că poate fi îmbrăcat și reabilitat.
Am răscolit în cufărul cu blugi vechi, pulovere vechi, bluze vechi care, odată și-odată, vor simplifica peisajul, dar nu acum… Și am ales, am tăiat, am cusut…

Acum arată așa:

Detalii:

 

 

 

 

 

 

Îl port și-l iubesc.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în autoturisme și alte chestii personale, experimente, strict autentic, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

44 de răspunsuri la Cum salvezi o haină de la moarte. Psihoterapia cusutului de mână.

  1. Cudi zice:

    Sora mea predă de mai bine de 15 ani într-un liceu de muzică și arte plastice și astfel de piese vestimentare unicat sunt des întâlnite în ținuta ei. Pesemne s-a molipsit de la elevii ei, unul mai original ca altul.
    Mi-a făcut și mie o geantă dintr-o pereche mai veche de blugi, cu bretea lungă, să o pot purta ca poștașul, decorată cu nasturi și alte bucăți de materiale. Am adus-o aici și uneori o port. Mândră.
    Eu, în schimb, sunt varză la croit/cusut, tata îmi tot zicea că fug de ac și de ață ca dracul de tămâie. De aceea salut cu respect haina ta originală și priceperea de care dai dovadă într-ale croitului. Îmi place de sus până jos, îmi plac detaliile, am remarcat și inimioarele dimprejurul florii maro, cu nasture în centru.

    • Cudi, și eu sunt varză, adică NU ȘTIU să croiesc. Fac, cel mult, un fel de geometrie plană elementară. Adică, de pildă, o pereche de jeanși vechi, bărbătești, descusuți pe interiorul cracului, dau două aproximativ dreptunghiuri și dacă le tai câte o diagonală și unești triunghiurile pe ipotenuză, obții o chestie pe bie (spatele ăla cloșat). Mânecuțele aparțin unui fost pulover. N-am făcut decât să îmbrac mâneca originală cu ele!. Totul e o șmecherie și impostură croitoricească. 🙂
      Cel mai valabil feed back mi l-a dat croitorașul de peste drum. M-a întrebat: În ce sunteți îmbrăcată? Într-un pardesiu făcut din resturi, de mine, zic. M-a sucit, m-a învârtit și-mi spune – dacă v-a ieșit așa de bine fără să vă pricepeți deloc, vă dați seama cum ar fi fost să știți croitorie?! 🙂

    • Marian zice:

      @Cudi Daca blugeans-ii erau Lee , Levi’s Stauss sau chiar Rogers phiramid , insemneaza ca geanta dumitale este mai tare decat una facuta de ” Vuitton ” asa incat , cum sa nu fi mandra cand porti asa ceva ? 😀 😀

  2. klaus zice:

    În afara unui nasture care stă blegit, e fără cusur! 🙂

  3. clujanu zice:

    Sarbatoarea imprumutata de la americani a trecut ! 🙂

  4. Iosif zice:

    Frumuseti aparente, relative, exterioare, materiale, reciclabile, trecatoare, însa vesmintele sufletesti, vii, eterne, de valoare, sunt mâncate de molii aruncate la pubelle prafuite-n vestiare … 🙂
    No offens !

    • Iosif, cu același no offens, aș vrea să precizez că e nevoie de nițel veșmânt sufletesc (iertată-mi fie lipsa de modestie!) ca să faci din gunoaie o haină, un dulap, un semn de carte, un ornament. Să-i oferi unui obiect care și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul o a doua șansă la viață e, respectând proporțiile, o activitate demiurgică.
      Uite la tipul ăsta, Bogdan Stoica, ce lucruri minunate face din ceea ce semenii lui aruncă la gunoi. https://www.bogdanstoica.ro/upcycling/item/21120-valiza-verde-cu-oglinda

      • Iosif zice:

        Renata draga, niciodata nu e prea târziu, câta vreme functiile biofizice sunt în activitate. Problema omului este tocmai aceasta preocupare de sine, de un egoism exacerbat fata de semeni, de etalare a (non)valorilor aparente, frumos confectionate si colorate cât mai strident, încercând sa ne scoatem în evidenta prin realizari deosebite (si chiar este necesar sa creem) însa când acestea devin prioritare în viata, ignorând valorile autentice eterne sufletesti si spirituale, nu pot crede ca lumea si acest sistem al perceptiei vietii, limitat la cele cinci simturi primare neevoluate,al valorilor umanist-materialiste va mai merge mult. Poti sa-i spui revelatie, vis, nebunie, paranoia, sau nebunie, însa pot afirma cu certitudine,100% ca în scurta, foarte scurta vreme, tot mapamondul va fi marcat de evenimente de neimaginat, iar panica si spaima vor provoca un haos mondial, înainte de marele eveniment al schimbarii valorilor de referinta al perceptiei relative,FALSE despre viata iar ADEVARUL va triumfa dupa mari pierderi de vieti omenesti pe toata suprafata Terrei ! Nu exclud chiar utilizarea armelor de distrugere în masa… Zic si eu ! 🙂

      • Iosif, habar n-am de unde și cu ce te îmbraci. Sper că non-preocuparea de sine nu te face să ieși pe stradă în pielea goală. Poate că te îmbraci de la Muntele de Pietate, poate de la Tommy Hilfiger, poate de la branduri mai scumpe… puțin îmi pasă!
        Tot ce pot să-ți zic e că ești pe lângă subiect. Creierul uman lucrează cu mult mai complicat. Nu sunt de ajuns două citate biblice ca să-l pui pe linia de plutire. Uneori are nevoie de câteva kilograme de cârpe. Ceea ce tu nu poți să procesezi. Cu no offence-ul de rigoare!
        Știi? Uneori îmi pari Data, de pe nava Enterprise. Naiv. Programat. N-ai cum să te superi pe el. Și totuși sunt conștientă că ești mai subtil decât vrei să pari, dar scopul tău în viață, jobul – prozelitism cu orice preț spre un anume tip de credință – nu te lasă, nu-ți dă frâu liber.
        Îți reamintesc că noi doi am avut niște discuții particulare care te arată ca pe cel mai banal om normal, deci faptul că tolerez asemenea comentarii din partea ta se cheamă politețe dusă la absurd.

      • Iosif zice:

        Unde vezi tu „prozelitism” si care „credinta” ? Daca însa Adevarul supara, asa cum toti bloggerii dispuneti de butonul „spam” nu e mare lucru sa-mi arunci la gunoi ce nu-ti place. Eu zic ca ar fi optiunea cea mai echitabila, fara suparare din partea-mi ! 🙂

      • Iosif, hai să-i întrebăm pe „Garagii” dacă ceea ce faci tu e sau nu prozelitism.
        Citez cinci comentarii – ultimele cinci și le supunem la vot.
        Vrei?

      • Iosif zice:

        Renata, tu chiar consideri ca un sondaj de opinie sau parerile relative al oamenilor mi-ar schimba perceptia si/sau directia perceptiei primite mostenire de la Dumnezeu Tatal prin Cuvântul întrupat în Hristos Fiul , când profetiile vechi spun: „Blestemat sa fie omul care se încrede în om, care se sprijina pe un muritor, si îsi abate inima de la Domnul !”
        Tu ce zici, este mai bine sa ascultam de oameni sau de Dumnezeu ?!

      • Iosif, eu consider că cineva care nu ia în considerație „părerile oamenilor” fiindcă „a moștenit” un mesaj de la Dumnezeu Tatăl prin Christos are o problemă. Medicală.
        Eu zic că până la Dumnezeu de mănâncă sfinții, poate chiar și oamenii.

      • Iosif zice:

        Sfintii nu se „manânca” între ei, iar cu oamenii sunt în relatii de iubire si pace ! 🙂

      • Reflexivul îmi sugerează că te consideri sfânt.
        Renunț la dialog!

      • Iosif zice:

        Intuitie corecta! Felicitari ! 🙂

      • Marian zice:

        Iosif nici macar nu face prozelitism caci , tot ce debiteaza domnia sa consta doar , intr-o insiruire de vorbe goale de continut . Pacat caci , exista ISIS iar un comentariu de genul celor facute de Iosif , nu face decat sa le dea alora , apa la moara aia unde-si toaca la randul lor ura fatza de tot ce-nsemneaza umanitate sau cultura fireste , tragand spuza pe turta credintei in Allah si Mahomed . Nu face prozelitism deoarece , nu cred ca exista om cu mintea intreaga { no offence Iosif ! } care sa isi aplece urechea la spusele domniei sale . Iar ” Muntele de Pietate „…ma cam indoesc de faptul ca stie despre ce-i vorba : probabil crede ca-i vorba despre o alta denumire a Muntelui Ararat .

  5. Totusi, in afara de fermoar, ce a ramas din trenciul originar?
    Cel de acum arata incredibil de bine.

  6. psi zice:

    ioooi! mă trimeți la foarfecă, renată? 😀 am și eu un trenci de-acum o sută de ani, purtat o dată sigur (și nu-mi mai amintesc dacă vreodată și-a mai făcut loc pe umerii mei) și mă gândeam să-l arunc. și-s tare spornică la aruncat.
    acuma șed și cuget… tare fain ți-a ieșit!

  7. papagigli zice:

    Nu stiu daca ala se mai poate numi trenci coat, ca eu o vad mai rochie. Dar oricum s-ar numi, Imi place foarte mult, desi nu as purta-o. 😆 Cred ca mai degraba as vinde-o. Motivul e simplu. Rochiile astea se poarta cu 100 de bratari pe miini si 50 de lanturi la git, cu parul coafat cu grenada si-n 5 culori. Machiata strident si cu ochelari mari, rotunzi si cu rama albastra. Eu cam asa vad ansamblul in care incorporezi o rochie ca asta. 😉

  8. Cârcotaşu zice:

    Da’ culoarea? Culoarea, ce-ai făcut cu culoarea?

  9. Maria zice:

    „Fondul Plastic” ! Mi-ai amintit de magazinasele alea teribile, cu preturi astronomice dar si creatii extraordinare , de pe „Magheru”, de unde ma scoteai cu forta! Da’ stiu ca ai muncit, nu gluma, la minunatia asta! L-ai vopsit? Cu ce? Ti-a iesit un unicat superb, imi place enoooorm! Da, cred ca e ceva psihoterapie aici, faceam si eu hainute si saci, se purtau sacii, traistele, chiar ma relaxa, era un ceva anume in a combina ce parea necombinabil, culori, materiale, accesorii – ca un fel de joc!
    Foarte fain!

    • N-am vopsit nimic. Fostul trenci a devenit schelet pentru faldurile mele. E o haină „îmbrăcată” în alte segmente de material. Dacă aș fi fost mai curajoasă, renunțam la dedesubturi, dar, pe măsură ce lucram mi-am dat seama că toate straturile alea sunt necesare, îl fac extraordinar de călduros. (Mi-am dat seama după cum transpiram în minutul de probă la oglindă.) 🙂

  10. smaranda64 zice:

    Îi… baroc- baroc. Mai mult operã de artã decât îmbrãcãminte. Unicat în lume precis. 🙂

  11. Marian zice:

    Intrebare : coana Vica Hardau nu mai are croitoria aia pe Mosilor , aia de pe dreapta inainte Hristo Botev ? Aia situata intre pravalia aluia ala de vopseste haine d e piele si Librarie . Pai daca inca mai este in activitate hoasca batrana { stiam ca-si luase ucenice niste pustoaice din Moldova : TRAZNET GAGICILE si , nu cred c-au pus alea vreodata manutza pe-o masina de cusut ” Snger ” sau ” Veronica ” 😉 } , te puteai duce la ea la pravalie caci , in afara de faptul de-a fi o croitoreasa iscusita are si o multime de reviste de moda din anii… 😉 ’50 si , te scutea de-o munca chiar daca figura asta te-ar fi costat cateva zeci de lei . 😎

    • Marian, reacționezi exact ca coabitantul! Când m-a văzut din gunoaie lucrez și, mai ales, ce vreau să fac, mi-a zis foarte preocupat de starea mea mintală: chiar crezi că nu ne puteam rupe de la gură câteva sute de lei, să-ți iei o haină nouă?!
      Nu vreau să mă scutesc de muncă. E un bun exercițiu de-a folosi creierul într-o singură direcție și de a-l odihni în toate celelalte.
      În privința prețurilor, ești depășit. Un scurtat de blugi costă 25 de lei la croitorașul vecin care, apropo, când mă vede pe stradă îmi zice sărumâna, Croitoreaso! Azi mi-a adus cadou o cretă de croitorie. Fiindcă-l întrebasem eu, cândva, de unde se cumpără.
      Continui să experimentez. Experimentul e antidotul depresiei.

  12. Cristina zice:

    Renata e tare fain trenciul tau. Sa il porti sanatoasa! Eu am vazut o emisiune despre locuri de vizitat in Londra, si aratau aia un magazin care vindea numai lucruri de genul asta. Cred ca si pretul era pe masura, caci sunt unicate, nu?

    • Mă bucur că ți-a plăcut, Cristina! Acum lucrez la al doilea obiect de upcycling vestimentar. Văd dublu de cât am cusut azi.
      Din păcate, la noi au murit magazinele „alea”. Câțiva pictori bine cotați au galerii pe net. Câteva magazine hand made vând chestii destul de comerciale în Centrul Vechi. În sensul că se pliază pe moda zilei, chiar dacă e o modă de rahat. Ceva mai multe magazine vând niște kitschuri periculoase, la limita dintre creație și prost-gust.
      Oh, îmi amintesc că, în facultate, cu o bursă, mi-am cumpărat o brățară făcută dintr-o linguriță de argint pe care mai fuseseră încrustate câteva pietre semiprețioase. Era de vis. Nu-mi amintesc cui am dăruit-o, ulterior. Dacă am purtat-o, în ce context…
      Dar vezi? Au trecut trei decenii și mi-o amintesc. Era genul de obiect absolut inutil dar frumos, care schimbă vibrația aerului, luminii, sufletului tău…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s