Scrisoare mamei

Margo,
poate că te întrebi în fiecare zi ce-am făcut azi, fiindcă nu mai avem telefonul de la paișpe treizeci, ăla sfânt – buletin de știri, meteo, plângeri și încurajări, bârfe, glume.
Măi, Margo, azi, la 14:30 împlineam 189 de minute de așteptare la ANAF sector 6, de care aparțineai tu, când erai vie. 189 de minute de așteptare ca să depun o adresă notarială la Registratură, ca să se asigure notărița, instituțional, că nu erai datoare la Stat nici pe persoană fizică, nici pe juridică, pe niciun fel de persoană nu-i datorai Statului nimic, în clipa aia nasoală, în care ai trecut de la persoană la corp neînsuflețit. „Cadavrul se află la morga spitalului”, zicea asistenta care m-a sunat la șase dimineața, specificând, clar, că trecerea se petrecuse la cinci și douăzeci, dar m-a mai lăsat să dorm un pic.

Margo, tu pricepi că am stat PATRUZECI de minute la coadă, ca să aflu la care ghișeu trebuie să mă adresez, de fapt?
Știai că, la ghișeul „meu”, erau 49 de persoane, înaintea mea? Știai că babe și moși ca tine stăteau în picioare, înlemniți, rezistent resemnați, în sala circulară a ghișeelor, așteptând la cozi unde erau peste 60 de persoane, în așteptare?
Nu, nu știai.
Că, dacă ai fi știut, nu ți-ai fi permis luxul să mori.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, epoca de piatră și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Scrisoare mamei

  1. Iosif zice:

    Frumoasa evocare a celei plecate,
    Renata,sa stiii ca nu exista moarte !
    Cât timp o mai porti în inima si-n gând,
    Margot e vie…doar corpul e-n pamânt ! 🙂

    O seara linistita si tihnita !

  2. castanman zice:

    Renule, mi-ai adus aminte de tata. El era cel care platea primul toate taxele. Fara sa comenteze. Text sublim

  3. Marian zice:

    Un strigat de revolta din Romania dar , oare l-o auzi cineva caci Margo , ma cam indoiesc ca-l mai aude sau c-o mai intreseaza chinul dumitale , stimata Renata ?! Respect !

    • Nu mă mai revolt de ceva vreme. Mă scârbesc, doar.
      Marian, anaful nostru, sector 4, e atât de lejer și aștepți atât de puțin, că ai senzația de film sf. Acela din Nițu Vasile.

      • Marian zice:

        Stiu doamna Carageani stiu caci , in Septembrie am platit taxa pentru astia de ridica gunoiul si , n-am stat mai mult de un sfert de ora . Puteam plati si online dar…ce-i in mana nu-i minciuna , dupa cum bine sti si dumneata !

  4. Cârcotaşu zice:

    Să mă ierţi mata, da’ n-am înţeles. După cum scrii, asistenta te-a sunat la 6 dimineaţa să-ţi spună că „trecerea se petrecuse la cinci și douăzeci, dar m-a mai lăsat să dorm un pic.” Pe urmă zici „Măi, Margo, azi, la 14:30 împlineam 189 de minute de așteptare la ANAF sector 6, de care aparțineai tu… ”
    Nu ştiu cum, dar ar rezulta o simultaneitate, ceea ce mi se pare greu de crezut. Azi ăsta, la 14:30… când a avut loc?

    • Azi, adică ieri, Cârco. Telefonul acela a fost pe 16 octombrie, 2016.

    • Cârcotaşu zice:

      Cât despre birocraţia care ne mănâncă timpul ce să mai spun? Fără să fie vorba de o situaţie ca a ta, uite ceva de-ţi stă mintea. Pentru plata taxelor există „ghişeul.ro”. Ei bine, e foarte greu să-ţi faci un cont, iar după ce l-ai făcut e aproape imposibil ca de pe acelaşi calculator să faci un cont şi pentru soţ/soţie, c-acu’ aşa-i, plătim impozite şi taxe separate.
      Ei bine, după ce-mi deschid deocamdată numai eu un cont, la accesarea site-ului „ghiseul.ro” sector 4, primesc de-o săptămână anunţul că sistemul informatic al sectorului nu funcţionează. Telefonând la Direcţia de Taxe a sectorului, sunt invitat să vin şi să plătesc la ghişeu!!! E vorba de o taxă nouă, aceea de salubrizare. Ei bine, să aştepte ei să mă duc la ghişeu să plătesc. Vor avea de aşteptat cât o să am eu, până ce sistemul informatic al sectorului va funcţiona. 🙂 Că din moment ce există va trebui să şi funcţioneze într-o bună zi! Sau cine ştie… ?

      • De-aia eu nu plătesc nimic online, cu excepția firmei de cablu. Fiindcă, în final trebuie să te duci la ei.

      • Aldus zice:

        Sper să nu pic ca musca-n lapte, dată fiind tema tristă a articolului, dar legat de birocrația care ne omoară și proastele alternative online (care sunt vulnerabile și la diverși viruși informatici ce-ți pot „fura” parola sau datele de pe card, dacă reușesc să infecteze calculatorul), există și soluția ca unele facturi (toate?) să fie plătite în mod automat, prin Direct Debit, de la banca unde îți intră leafa (sau unde ai bani în cont). Completezi niște hârtii și în fiecare lună se achită factura de gaz, de curent de cablu etc, cât este ea, la data scadenței. Automat, fără să te duci tu la bancă sau să intri pe net.

      • Marian zice:

        @Carcotasu O vei plati volens nolens acea taxa de salubrizare { basca penalizari fara numar , fara numar } caci , o platesti concomitent cu impozitul pe proprietate , c-asa a decis Don Baluta !

  5. Cudi zice:

    Like-urile alea pe articol mă pun des în dificultate. Ca acum. Momentul ăla când rândurile te ating, dar sunt atât de triste încât te întrebi ce-i de plăcut acolo.
    În asemenea situații tragice, contactul cu birocrația dă o notă de grotesc, transformă totul într-un circ macabru, mai rău ca într-un capitol scris de Kafka.
    Mihai îmi șoptește că, practic, nu te obișnuiești niciodată, nu trece, nu uiți.

    • Cudi, la mine, orice întâlnire cu ghișeul mă decompensează. Întotdeauna ceva îmi lipsește, ceva nu e bine completat. De la o vreme, mi-am luat obiceiul să bag un anxiolotic sub limbă în drum spre birocrați.
      Cred că, în sinea mea, și eu știu ce șoptește Mihai.

    • Vero zice:

      în viziunea mea, like-urile pentru articol nu înseamnă că-ţi place CE i s-a întâmplat autorului sau ce li s-a întâmplat celor despre care povesteşte, ci că îţi place CUM povesteşte, cum blamează sau cum atrage atenţia asupra unui aspect nasol de care ne lovim cu toţii.
      Cât despre situaţiile tragice, mie, când a murit mama, contactul cu birocraţia mi-a priit. M-am simţit recunoscătoare fiindcă am avut atât de mult de umblat, încât n-am mai avut timp să mă gândesc la nimic altceva în afară de formalităţi. Am revenit cu picioarele pe pământ abia la faza aia cu legănatul colivei, la slujba de înmormântare. Abia atunci am început să plâng.

      • Eu am lăsat să treacă un an între legănat coliva și acte. La înmormântare aproape că n-am plâns. Eram și pastilată, nici nu mi se părea că ar fi vorba despre mama… A fost de noie de juma de an de terapie ca să accept că a murit.

      • Vero zice:

        Eu m-am descurcat fără terapie. Deşi, cu vreo jumătate de an înainte, când a început să se simtă rău, m-am gândit că, dacă moare şi mama, înnebunesc. (Tata murise cu un an şi jumătate în urmă şi eu n-aveam decât 36 de ani, mi se părea nedrept să rămân deja fără amândoi). Dar n-am înnebunit. Am trecut lin peste asta, deşi, după un sfert de veac, când nu prea mai reuşesc să-mi aduc aminte cum sunau glasurile părinţilor mei, am momente când mă gândesc la ei cu lacrimile şiroind. (Pe mama o am înregistrată pe bandă de magnetofon – dar nu mai am magnetofon.)

      • 36 de ani?… Toată lumea m-a fericit că mama „a stat” cu mine 56 de ani.Eu însămi trebuia să mă simt o uitată de lume pe pământ. Dar noi chiar nu discutam ca două babe, una mai băboaică și una mai băbuță. Când vorbeam cu ea, parcă eram iar studentă.

      • Vero zice:

        Poate pentru că aşa te vedea ea…

        Socrii mei au rămas cu noi chiar mai mult decât mama ta. El s-a dus acum doi ani, lăsând în urmă un fiu de 61 de ani şi unul de 59, iar ea e încă aici; numai mintea i-a plecat deja în altă lume.

  6. Cristina zice:

    Corpul imbatraneste, sufletul nu.
    Mama avea o vorba: sa nu ma plangeti ca am murit, sa va plangeti pe voi ca ati ramas. Mare dreptate avea. Nu am reusit sa incheiem nici acum succesiunea (eu plecata, sora-mea plecata, tata dus cu mintea, farame de mosteniri de la bunici nefinalizate). Mai mult ne costa un avocat sa se ocupe de treburile astea decat ar valora toata averea, iar de cate ori am fost in Romania, nu am reusit sa rezolvam nimic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s