Și nu e al meu! E al unui bun și vechi prieten.
Mă întreb ce s-a întâmplat în următoarea secundă? Cum a reacționat cățelul? Ce i-o fi șoptit atacatorul în ureche?
De ce dracu’ lumea blănoasă e atât de haioasă și a noastră scârțâie și se încruntă, plictisită, din toate încheieturile?
Uite o provocare la poveste: ce i-o fi spus dobitocul de pisic onorabilului cățel?
Reclame
pisoiul nu-I castrat iar catelul e o domnisoara 🙂
Atunci, e posibil ca șoaptele să nu fie transcriptibile înainte de ora la care minorii se duc la culcare? 🙂
Băi câine prost, până acum am fost doar subiect de descrețit frunțile, dar cu săritura asta voi deveni celebru pe blogul stăpânei!
Eh, de asta noi suntem așa de reci unii cu alții. Pentru că noi facem multe lucruri din interes. Iar atunci când interesul lipsește, sunt prezente inhibițiile, timidităție, complexele, reticențele, conveniențele sociale pe care am fost programați, încă din timpul școlii, să le respectăm. În timp ce animalele n-au ele treabă cu blogul, cu ce zice X, cu filtrul rațiunii – ele dau curs, în mod spontan, oricărei porniri.
Țî!
Eu cred că-i spune la ureche: „La noapte-o să te fur, da, ți-o jur!… La noapte, vrrei, nu vrrei, te fur, ți-o jur!”
🙂 🙂 🙂
Să ne jucăm acum, cât suntem tineri.
Nu te sfii, nu-i cazul s-ai reţineri.
Sunt pe măsura ta, să ştii, amice.
De muşti, ţi-nfig în bot un set de brice.
Şi gata, mi-a zburat muza, ca o muscă parşivă. Îi las pe alţii să-mi continue poemul epic, dacă o doresc.
grozav! Doar că amicul e o duduie! 😦
Miao, atunci modificăm:
Să ne jucăm acum, cât suntem tineri.
Nu te sfii, nu-i cazul s-ai reţineri.
Sunt pe măsura ta, să ştii, fetiţă.
De muşti, o să simţi gheare prin scufiţă.
Măi, Griska, n-o mai face pe cumințelul!
Uite ce îi suflă golanul negru frumușicăi:
Mă știi doar cât sunt de nebun!
Hai să fugim de-acasă.
Mai dă-l în mă-sa de Stăpân
Cu viața-i plicticoasă!
😀
Dar…
Golanul negru are Stăpân?! Eu am două slugi – care pleacă destul de des de-acasă, însă se-ntorc mereu, spăsite, şi mă iau în braţe ca să le iert. Iar eu le las câte-o urmă de gheară, ca să ţină minte că nu-s de capul lor.
Ei, și tu acuma! Știi bine că toate slugile voastre se recomandă pe la veterinar și pe la magazinul de păpică pisicească drept stăpâni. Mania grandorii n-are vindecare, Griska!
Fratili tău, Mili, are și el un slugoi d-ăsta, imbecil și masochist. Mamă-mamă, știi ce instrucție face noaptea cu el?!
Cred că-mi pot imagina! 😀
Mili ştie să se impună!
To strive, to seek, to find, and not to yield…
Parcă nu l-aș bănui pe motan de atâta erudiție! 🙂
Un vers din Ulysse nu e eruditie. Mai ales ca e bucurestean, nu un parlit din provincie 🙂
Nu, nu e bucureștean, dar trăiește într-unul din orașele mari ale țării. Nu cred că e genul care să tragă cu ochiul la lecturile stăpânului. Mai degrabă prin dulapuri și frigidere. 🙂
„Bine ca ai venit, hai sa tragem o joaca serioasa ca pana acum nu am avut cu cine”. Frumos din partea catelului ca nu l-a admonestat. La mine acasa motanul cel mic a incercat sa faca acelasi lucru cu unul din catei si a fost latrat scurt si la obiect.
Haide, mă, Ioana! … Imaginea are un mesaj cu puternic conținut erotic, și tu îi dai cu joaca! 🙂
Nu-i neapărat erotic. E erotic dacă e erotic, dar poate fi joacă pur și simplu, complet eliberată de orice conotații erotice. De ce ar trebui musai să fie erotic? Poate fi, n-am zis, dar nu-i obligatoriu. Numai ei știu.
Nu-i neapărat, poate fi, de ce musai?…
Lotus, e doar o poză. Nu e o secțiune transversală printr-un organ de om sau de mașină. Generează o stare, spontană, de moment.
Mie îmi sugerează, șugubăț, că motanul are niște gânduri vinovate cu cățelușa. Care-i problema?
Nu-i nici o problemă, așa cum ai formulat acum, dar mai sus ziceai că poza are un mesaj cu puternic conținut erotic, nu că ție îți sugerează asta. Ai zis-o ca și cum ăsta ar fi adevărul, nu asta ar fi percepția ta, așa că eu am ținut să precizez că poate fi cum zici, dar nu-i obligatoriu cum zici. Gen.
Dacă ziceai la început că poza îți sugerează sau poate avea caracter erotic, nu comentam. Ai zis-o ca și cum altceva afară de erotism nu încape în acea poză. Sigur aia e.
De exemplu, uite, și pe mine m-a dus cu gândul la joacă, nu la erotism. Posibil să fie erotism, nu zic nu, dar poate e joacă „nevinovată”.
Gânduri vinovate, Renata? Se poate, se prea poate, le cam ai când sari în spate… 😀
Cam aşa:
Iubita mea, pot să te prrrind de ceafă?
Mi-ngădui, scumpo, să te călărrresc?
Mâţă nu eşti, dar nu eşti nici girrrafă,
Şi-n tine simt căldurrrrrri, şi te dorrresc!!!
Ar fi trebuit să triplez orice „r”, nu doar doi. Vrei să corectezi tu, aşa, de-amorul artei, Rrrenata, te rrrog?
Am făcut-o!
Pentru tine, pisicule poet!
Miaulţumesc!