Pisici desenate

Acum doi ani mă uitam la reclama asta și mi se părea amuzantă, fiindcă știam că ăla șterge peretele cu o dublură de pisică, nu cu una adevărată. Între timp, clipul a revenit în calupurile de publicitate tv și nu mi se mai pare deloc amuzant, deși știu, în continuare, că tipul șterge peretele cu un simulacru de pisică.

Evident, problema nu e la realizatorii clipului, ci la mine care, între timp, am devenit pisico-sensibilă.

Katya Minkina – acuarelă

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pictura, pisici și alte lucrușoare, publicitate, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

34 de răspunsuri la Pisici desenate

  1. Iosif zice:

    Vad ca de când ai adoptat-o pe Mili,atasamentul,iubirea si atentia deosebita ce i-o acorzi,devine din ce în ce mai pregnanta,chiar obsesiva,influentându-ti comportamentul si perceptia despre lume si viata,dând noi sensuri si directii existentei tale cotidiene.
    Si mie-mi plac animalele,mai ales câinii si caii,însa niciodata nu as putea sa ma atasez si/sau sacrific pentru o specie necuvântatoare,mai mult decât pentru un semen rational-sentimental cuvântator,însa revin si zic : „De gustibus et coloribus non disputandum.”
    Scuze tuturor iubitorilor pasionati,obsedati de animale. Va rog sa nu interpretati gresit comentariul meu,am scris ce am simtit,observând si aici în Fr.interesul major al omului (în general) pentru aceste vietati, superbe dealtfel,mai pregnant decât pentru om.
    O duminica superba tuturor !

    • Iosif, în loc să te bucuri de acuarela rusoaicei… 🙂
      Nu se pune problema să sacrificăm oameni pentru câini, cai, pisici, delfini. Deși eu cunosc cel puțin zece cuvântători pe care i-aș sacrifica înspre binele celorlalți, fără să salvez nici un animal.

  2. Iosif zice:

    🙂 E bine ca n-ai dat cu… „pietre”! Tot o „arta” e si aceasta ! 🙂 🙂

  3. Dar chiar nu inteleg: e lavabila!! Adica, asa cum se ia dupa pereti, se ia si dupa pisica. Zau, esti o fire excesiv de sensibila!

    • Arlech zice:

      Dacă tot e lavabilă, de ce n-o şterge individul cu mâneca lui? Adică, aşa cum se ia de pe pereţi şi de pe pisică, se ia şi de pe haine. 😛
      Pisica nu e cârpă. N-o iei în casa ta ca să-ţi baţi joc de ea.

    • Măi, Rădescule! Când te strig pă numele mare, e clar că m-am supărat, știi, nu? :))))
      Păi, lu Pisică nu-i place s-o speli cu apă și săpun. Se spală ea, cu limba. Și acela era vin roșu. Și Pisica n-are voie vin roșu! Ce e așa greu? Nemernicu acela nu doar că batjocorește Pisica, dar scopul lui ascuns e s-o îmbete!!!

      • S-o imbete in scopuri obscene, ticaloase si nepotrivite? Io crez ca te uiti prea mult la televizor, unde mai mult sau mai putin preoti iubeste mai mult sau mai putin(e) mioare, in scopuri de preacurvie, da’ boboru zice ca lasa, bre, ca ie sfint si are voie!
        Initial ma gindisem ca te-a podidit risu’ imaginindu-ti cum sterge unu’ peretele cu un ciobanesc carpatin de saptej da kile si mai ales ce urmeaza DUPE!

      • Augustine, gândurile tale bat orice film! 🙂 Să ridici de blană un carpatin de 70 de kile și să ștergi cu el peretele e o activitate de sinucigaș neinspirat.
        În altă ordine de idei, nu le mai da idei copywriterilor din companiile publicitare, că ei câștigă bani mulți din ele!

  4. Cudi zice:

    Renata, sunt prea obosită ca să am o altă opinie decât că e tare reușit portretul în acuarelă. Chestia asta cu pisicile pictate e de dată relativ nouă pentru mine, abia în ultimii ani am întâlnit fel și fel de lucrări artistice cu acest subiect (altfel, de o inspirație infinită).
    În expoziția casei, semnată de trei autori de o rară profunzime artistică, contemporani și încă nerelevați publicului larg (pentru că restul lumii n-ar putea încă percepe valoarea, mesajul, simbioza, dialectica, metafizica, extratemporalitatea, fiziologia și exegeza exercițiului pe pânză), se regăsește și lucrarea de mai jos, semnată de pitica:

  5. Da, nu le place apa dar eu le-am spalat pe toate care le-am adunat , odata de mult ( le deparazitam in dulcele classic style) chiar si pe Sharky * the great cat * .
    Ti-am zis ca ma fac * serioasa* , mai ales azi 😦
    https://windwhisperer.wordpress.com/2016/09/09/amintirea-sta-cu-mine/

    ps. daca deranjez cu link spre mine, spune-mi, te rog . De multe ori mi-e mai simplu decat sa zic povestea unei intamplari .
    thx. , J.

    • Nu, cum să deranjezi? Scrii minunat. Repovestirea n-ar avea același farmec. Și e o bună ocazie să-ți citesc blogul pe sărite.
      Windy, pe 11 septembrie, atunci, m-a sunat mama, către prânz. Am crezut că pățise bunică-mea ceva. Lucram în cel mai împuțit loc unde am lucrat vreodată, noroc că n-am stat decât un an… Ni se contabilizau telefoanele personale, așa că mama nu m-ar fi sunat niciodată pentru un fleac. Avea o voce ciudată. Mi-a spus același lucru: că inițial crezuse că a apăsat greșit telecomanda și a nimerit un canal de filme, și nu unul de știri. Mi-a povestit ce se dă, în buclă, pe toate posturile.
      Ciudat, anecdotic de fapt e că, în dimineața respectivă, coabitantul îmi spusese că a avut un coșmar. Ce coșmar, l-am întrebat. O tâmpenie, zice, ca un fel de cutremur cu incendii, blocuri turn care se prăbușesc și soldați americani alergând în toate părțile, cu ranițe mici, transparente, ținute în față, nu în spate, pline cu hârtii de 2 dolari. Am ridicat din umeri: ai visat un film, nu un coșmar!

      • Thx.
        Unele vise sunt premonitii. Sooo, un bun subiect de discutat .
        Cu ceva timp inaintea evenimentului, pe PBS,un channel serious cu multe documentare facute excellent,timp de o saptamana am urmarit cum au fost construite aceste ” twin towers” . Adevarate wonder of architecture and engineering .Cum a fost aleasa architectura ( sa aduca cu ceva din piata San Marco -Venice ) si architectul,un Japanese, care a castigat( concurs) si a fost ales pentru proiect.
        Locul,care sapand fundatia ,dadea doar de apa….uffff.
        Eram toata o emotie ,deh , „femeia tehnica, care-i ca parul in supa ” cum imi amintea mereu un coleg ,neamt de origine ,dar care ma prefera la colaborare in proiectarea x,y,z… la ce lucram in Ro ….
        Gata ,ca-ti pun un post intreg dar, cand imi aminesc,ma Ia patima ingineriei…
        Xo,j.

  6. si aici sunt serioasa 🙂
    iubesc aminalele . https://windwhisperer.wordpress.com/2017/05/25/the-great-cat/
    si gazele 🙂 all the small thinks :)https://windwhisperer.wordpress.com/2011/09/24/all-the-small-things/

  7. Lotus zice:

    Eu acum o văd prima dată. Cred că e o reclamă tâmpită. Nu mă interesează că șterge cu un simulacru de pisică sau cu o pisică adevărată, că nu discut regia, aia în care mi se spune că nici un animal nu a fost rănit în cursul acestor filmări. Cum adică să discut despre ce se petrece pe platoul de filmare? Eu discut filmul. Iar în film, este vorba de o pisică. Asta mi se prezintă mie.

    Așadar, care-i mesajul clipului? Că ștergi petele cu o pisică? Ăsta-i tipul de gest care i-ar fi amuzat pe colegii mei sadici și grobieni din clasa a cincea. Cu ce mai vrea reclama să mă seducă? Cu o repetiție tâmpită și fără sens: pete pe perete. Genul de rimă care i-ar fi amuzat pe aceeași infantili. Și atunci, de unde ideea asta? Oare de la faptul că Oscar o fi nume de pisică? Serios, asta a fost tot ce-ai putut construi? Măcar au băgat piesa aia mișto ca fond muzical.

    Pe de altă parte, presupun că mulți dintre foștii mei colegi maisus menționați au devenit, între timp, zugravi.

    • Lotus zice:

      tot ce-au* putut construi

    • Corect! Pe nimeni nu interesează culisele poveștii, precizările ulterioare, că toți realizatorii acestui clip sunt iubitori și posesori de animale, care au apărut pe net ca justificări ale reclamațiilor făcute la CNA de alți iubitori de animale…

      Noroc că mai există și alți publicitari, mai talentați.

      • Lotus zice:

        Asta e faină. Da’ uite, noi zicem că prima e nașpa și că asta e faină pentru noi. Mă întreb dacă prima nu-i mai cu priză la un zugrav. Adică mai eficientă pentru targetul ei. Poate gândită special pentru acel target. Că da, noi scriem pe blog că-i o tâmpenie, dar noi oricum nu cumpărăm vopsele.

      • Eu mi-am cumpărat vopsele și mi-am zugrăvit singură. De fiecare dată. Și, dacă aș mai zugrăvi iar (sau acum aș tocmi zugravi, că nu mă mai ține coloana vertebrală), aș cumpăra o vopsea despre care am aflat, de la utilizatorii reali, că e bună, n-aș cumpăra după reclamă. Sunt îndrăgostită de actorul Andi Vasluianu (dacă nu mai fabrică nimic, țara asta, măcar actori excepționali încă mai dă), dar el și-a luat banii imediat după filmări, așa că-l doare-n cot dacă se vinde Savana, Oskar sau Policolor.
        Lotus, cred că n-ai stat niciodată de vorbă cu un zugrav. Nu toți sunt niște Dorei periculoși. Unii sunt oameni de toată isprava, nu chiar niște maimuțe.

      • Lotus zice:

        De câte ori ți-ai cumpărat vopsele și ți-ai văruit singură, fără să apelezi la serviciile, competența sau măcar sfaturile unui zugrav în materie de ce vopsea să-ți cumperi? Că dacă o dată sau de două ori pe an, nu se pune.

        Nu e vorba de a fi un Dorel periculos. Ci de faptul că, fără a intenționa să jignesc o categorie socială sau profesională, meseriile se aleg oarecum pe competențe, niveluri de pregătire, afinități și limitări. Iar în general oamenii rafinați și inteligenți vor alege alte meserii decât zidar, zugrav, tâmplar etc. În general.

        Iar acest „în general” este tot ce-i trebuie unei reclame. Dacă zidarul tipic râde la glume de autobază, atunci nu contează că există și excepții, reclama la var va conține glume de autobază. Și nu contează nici faptul că zidarul în cauză este de ispravă. Tot ce contează sunt glumele la care râde. Cum ziceai de vânzătoarea aia de ispravă, care a râs cu toată gura când cineva te-a numit babă? Noa, asta contează.

      • Lotus, cum să zugrăvesc de două ori pe an?! Am zugrăvit de două ori în niște mulți ani. Prima oară a fost mai complicat, că a trebuit să scot tapetul proprietarului anterior.
        Ce să mă sfătuiesc cu zugravul, că scrie pe saci, pe cutii… Ce așa mare filosofie? Vrei să te învăț? E preferabil să cumperi toate materialele (glet, amorsă, lavabil) de aceeași marcă și nu pe cele mai ieftine. În rest, e vorba de răbdare și atenție. Păi eu mi-am proiectat singură mobila de bucătărie (de asamblat, a făcut-o coabitantul) și a ieșit perfect. Aia e o treabă dificilă, cu calculatul dimensiunilor, să ții cont de grosimea cantului, de lufturi… Sertarele te bagă în spital, zău! Față de asta, zugrăvitul e o joacă.
        În privința reclamelor, mă uit la ele din punct de vedere artistic. Nu cumpăr niciodată produse la care se face publicitate. Asta am mai zis-o. Nici zugravul nu cred că se uită la reclame. Dacă tu, client, n-ai preferințe, el va alege întotdeauna materialele cu care a mai lucrat.

      • DoarF zice:

        Lotus, se vede ca nu prea esti iesit prin lume. Ai fi surprins de cata lume rafinata si inteligenta gasesti printre zugravi, zidari si tamplari. Ca sa nu mai zic ca la multi nu este meseria principala ci este practicticata dupa job.

        Unghiul din care pui problema este gresit. Pentru ca pe zugrav nu il intereseaza daca se sterge repede vopseaua, ci daca se aplica usor si uniform astfel incat beneficiarul sa fie multumit si sa faca plata. Asadar, tot proprietarul este vizat de reclama. Iar asta se intampla deoarece, de cele mai multe ori, proprietarul decide materialele: fie vrea ce e mai ieftin pe piata, fie e informat si vrea produsul x.

      • Lotus zice:

        @Renata

        Cum și cât ți-ai zugrăvit e secundar. Principale sunt aceste două întrebări: 1) cum apreciem noi această reclamă și 2) cum o apreciază un zugrav sau, mă rog, publicul ei țintă. Din punctul meu de vedere, reclama este nașpa (ca produs artistic) dar probabil cu priză la vopsitorii profesioniști. N-am prea înțeles dacă ești sau nu de acord.

        Faptul că tu nu cumperi chestii în funcție de ce reclame vezi este iarăși lipsit de importanță; dacă toată lumea ar face ca tine, n-ar mai exista reclame.

        @DoarF

        Nici nu contesc că găsești multă lume rafinată și inteligentă printre zidari, constructori etc. Dar recunosc că s-ar putea să fi pus greșit problema: nu cunosc ce îl interesează pe un zugrav la o vopsea. Totuși: reclama acționează și în alt mod decât prin persuasiune logică sau rațională.

      • Lotus zice:

        Și încă un lucru, Renato: spui că-ți alegi singură vopseaua. Eu dacă aș avea de făcut o lucrare în casă și de cumpărat niște materiale pentru ea, l-aș întreba pe meseriaș. Pe zugrav ce vopsea să-mi iau, pe instalator ce țevi sunt mai bune etc. Asta bazându-mă pe faptul că expertiza lor în domeniul în care activează o depășește pe a mea. Tu zici că-ți alegi singură vopselele, și mă întreb amuzat ce ai zice dacă pacienții și-ar alege singuri medicamentele. 🙂

        Da, știu: cu zugrăvitul e mai ușor, nu-ți trebuie 6 ani de facultate. Numai că vezi tu, prin asta nu faci decât să confirmi teza mea cum că zidarii vor fi ceva mai rudimentari intelectual decât intelectualii and maybe they might just like this commercial! 😉

  8. @ Lotus ,in copilarie ai avut multe servitoare hoate ???
    Intellectualii nu-si zugravesc casa ?!? ( dupa judecata ta – huh)

    • Lotus zice:

      Ba da, dar – vezi comentariul meu anterior – eu, dacă aș avea de-mi văruit casa, aș prefera să ascult sfatul unui zugrav de meserie decât al vânzătorului din magazin legat de ce vopsea să-mi cumpăr. Că eu unul nu mă pricep deloc la ele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s