Bietul soldat român

Am citit ultimul articol al lui Bogdan Stoica, despre salariile militarilor, și m-am speriat puțin. (Mai puțin decât m-am speriat azi, la Notar, dar despre asta, data viitoare.)
În primul moment m-am gândit că poate se înșală Bogdan Stoica.
Am scobit nițel pe net și am găsit o sentință judecătorească definitivă, într-un proces al unor militari participanți la operațiuni alături de trupele NATO, care se plângeau vs. Stat că, pe timpul misiunii, salariul lor din țară se diminuase dramatic. Și Instanța i-a dat dreptate Statului. Și le-a motivat plângăcioșilor soldați că, atâta vreme cât Cineva Străin le umple blidul de trei ori pe zi, n-au a se plânge. Că norma de hrană, acoperită de Stat în bani, cât ei o freacă, în pace, pe-acasă, când sunt trimiși la război, pe vreun front, în deplasare, li se achită de Străinezia, sub formă de ciorbă/supă și friptură. Poate și desert.

Sentința asta, publicată în Monitorul Oficial, coroborată cu articolul lui Adrian Stoica, m-a speriat de-a binelea. Deci, Statul, nu doar că își cheamă cetățenii civili cu picioare deja amputate, la control, la Casa de Sănătate, ca să-și dovedească invaliditatea, an de an, dar le taie veniturile, prin lege, și soldaților de profesie, aflați pe câmpul de luptă, în calitatea lor de foarte probabili viitori amputați.

Pe urmă, m-am gândit că ăsta nu e un subiect care să mă privească pe mine, că n-am  io treabă cu soldații, că să-mi văd de ale mele. Cu notariatul, cu succesiunea…
Dar mi-am amintit de ultimul meu pacient veteran de două războaie mondiale, care-și cumpăra, din când în când, de dor de  oase și își plângea, cu voce pierită și pițigăiată, camarazii morți pe frontul rusesc.
Și în amintirea lui scriu acestea, că avea aproape o sută de ani când a plâns ultima oară pe tejgheaua Prăvăliei  .  Și asta a fost cu ani în urmă. Și de-atunci nu l-am mai văzut. Bănuim cu toții de ce.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, d'ale Prăvăliei, mizeria umană, părerea mea, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Bietul soldat român

  1. Cudi zice:

    După ce am citit, zilele trecute, că primarii din Botoșani și-au mărit lefurile de două-trei ori și apoi au început să se dea cu curul de pământ că n-au de unde le plăti, astfel încât președintele Consiliului Județean a solicitat Guvernului o rectificare bugetară, că mor sărmanii din administrațiile locale de foame… nu mă mai miră nimic.

    • Cudi, nici pe mine nu mă mai miră nimic, dar uneori mă sperie. Tupeul.
      Nu știu cum e la Botoșani, dar la București Casa de Asigurări nu e o casă. Nici un căsoi. Nici un viloi. Acum e o juma’ de blocoi de birouri în care, primul lucru care te surprinde plăcut în recepție e că, în ciuda aspectului, totuși, se vorbește românește. Altfel numai marmură, inox, ficuși, gardieni echipați ca la SWAT și uși care se deschid dacă le arăți cardul de vizitator, pe etajul unde ai solicitat acces. „Casa” ocupă câteva etaje.
      Birourile sunt ca niște hangare și, ca să ajungi de la un funcționar la cel următor, poți fuma liniștită o țigară. Adică nu mai stau înghesuiți. Adică, atunci când vor să împrumute capsatorul colegului, îi dau mail și cheamă un serviciu de curierat rapid ca să-l obțină.
      Nici nu vreau să mă gândesc cât costă mp de închiriat acolo, în nordul Bucureștilor.
      Nici nu vreau să mă gândesc că asiguratul român n-are dreptul să-și pună o plombă dentară pe an, în contul asigurării.

  2. zazania zice:

    Bai, sa-ti zic ca esti toanta de-a binelea, sa nu-ti zic? Iti zic, fie ce-o fi ! Pai tu compari soldatul de acu’ un secol, cel care si-a mancat painea amara in transee aparand hotarele tarii cu mercenarii zilelor noastre ? Care dau spaga grasa ca sa fie trimisi in „teatrele de operatiuni” pentru o solda si mai grasa ? Ca sa mitralieze niste parliti de afgani sau irakieni care, nota bene, sunt in tara lor ? Ca se mai intorc si in sicriu, asta e riscul pe care si l-au asumat. Compari caricatura de armata din zilele noastre compusa in cea mai mare parte din generali cu armata lui Ceausescu, cea care facea muncile agricole sau constructiile megalomanice? Cui plangi tu de mila, de fapt?

    • Marian zice:

      @ zazania Chiar n-am avut impresia ca Renata plange de mila alora care „dau spaga grasa ca sa fie trimisi in „teatrele de operatiuni” pentru o solda si mai grasa ” ci dimpotriva , a si spus saraca femeie ca : „Pe urmă, m-am gândit că ăsta nu e un subiect care să mă privească pe mine, că n-am io treabă cu soldații, că să-mi văd de ale mele. Cu notariatul, cu succesiunea…”

    • Zuzu, nu zic că n-ai dreptate. Oi fi toantă. Dar nu cred că dă cineva șpagă să plece în teatre de operațiuni. Poate dă șpagă să intre în armată și încă o șpagă să facă armată la domiciliu. Nu pot să cred că cineva dă șpagă, să fie el acela care calcă pe o mină.
      Dar, cum te văd înaripată rău, vorba Leliei, poate ai tu mai multe informații.
      Cui plâng eu de milă: noțiunii de soldat, cu gândul la foștii mei bătrâni veterani. Poate plâng greșit. La mormânt străin.

      • Doarf zice:

        Renata, Zuzu are dreptate cu spaga. Dupa cum a mai fost zis, e complicata treaba cu armata. Cert este ca nu se poate face o comparatie intre veteranii de razboi si aceia care poarta azi haina militara, angajati fiind, caci sunt profesionisti.

      • DoarF, știu că militarii actuali sunt mercenari. Că își aleg această ocupație fiindcă nu știu să facă altceva, fiindcă se gândesc la banii pe care i-ar putea agonisi dacă se întorc vii, poate că au și niște asigurări de viață care, în caz contrar, ar asigura traiul familiilor, poate unii sunt doar niște nebuni teribiliști…
        Nu mă îndoiesc că Zuzu are dreptate.
        Dar… ce s-ar întâmpla dacă nimeni, nici un bărbat din țara asta n-ar alege mercenariatul, din calcul sau din nebunie? N-am avea armată. Pare chiar atât de improbabil să mai izbucnească un conflict armat care să ne includă?
        Eu zic că cineva trebuie s-o facă și p-asta. Și dacă unii vor, având în vedere că meseria de soldat nu e ca aia de gunoier – riscul e să te îmbolnăvești mai repede de vreo gripă, că umbli prin gunoaie, ar trebui plătiți proporțional cu riscul pe care și-l asumă.
        Asta e părerea mea. 🙂

      • Vero zice:

        Renata, în caz de conflict armat care să ne includă, ne apără o oaste de rezervişti boşorogi, leat cu bărbatu-meu, care-au făcut armata la tinereţe şi care acum sunt datori să răspundă la chemarea patriei în 48 (sau 72, n-am reţinut cu exactitate) de ore, venind de oriunde s-ar afla. Asta până la 62 de ani. Au foi de drum în teşcherea şi ştiu la ce unitate militară să-şi prezinte ciolanele bătrâne, pentru înţolire în uniformă. Şi vor muri neplătiţi – eventual de inimă, la vederea inamicului, sau chiar înainte de a-l vedea aievea în faţa ochilor.

      • 🙂
        Vero, să știi că mă gândisem la bătrânii rezerviști, dar nu știam dacă mai e valabilă legea concentrării.
        Să sperăm că următorul război îi va prinde pe toți rezerviștii, săriți de 62.

      • Vero zice:

        Da, chiar asta sper – că oricum ar muri bieţii oameni de pomană.
        Nu mai ştiu cine-a zis, la TV sau pe undeva, pe net, că ruşii ne pot ocupa în 2 zile. Asta fiindcă-s drumurile proaste la noi, că altminteri ar rezolva-o mai repede. 🙂

      • DoarF zice:

        renata, in caz de razboi, suntem mancati cu tot cu „profesionisti” si cu rezervisti. Ca nu mai suntem in la 1918 sa stam sa sapam transee cu lopata. Tehnica a evoluat si asta conteaza intr-un razboi. Si tocmai de aceea nu mai vezi razboie clasice ci doar gherila. Cat despre salarizare, hai sa-ti zic o vorba din interior: stramosul soldatului e porcul. Si nici MAC-ul nu e departe. (poti sa inlocuiesti MAC-militar angajat pe baza de contract) cu SGP-soldat/gradat profesionist)

      • De-aia sper, DoarF, că n-o să trăim vreun război, noi, adulții de-acum. Că nu mai merge cu săpat tranșee.
        N-am înțeles vorba din interior, de ce să nu recunosc?!

      • Doarf zice:

        E vorba de calitatea resurselor umane per nivel.

  3. Iosif zice:

    În acest ultim razboi,nu se dau batalii pe pamânt ci în cer,între „stele” si constiintele adormite,iar armele sunt canalele TELE-SAT si nanotehnologia. Armatele au rolul de a provoca acte teroriste,si/sau în cel mai bun caz sa pozeze cu armele sofisticate si numarul cât mai mare,de militari,umbre ce sunt spulberate din sateliti când vor muschii dumnezeilor acestui sistem mincinos si ipocrit în care se zbate omenirea întreaga disperata de prea mult bine… 🙂

    • Iosif zice:

      P.S. …Iar statele avansate,vând tarilor subdezvoltate (inclusiv României)arme scumpe de miliarde,sofisticate,provoaca acte teroriste,iar prostii le platesc sa se elimine între ei,pentru ca „ei” zeii sa se lafaie si sa se amuze de ^miliardele de fraieri si dobitoci ce se bat ca orbii în târg pentru …NIMIC. O desartaciune a desartaciunilor,totul este desertaciune …

  4. Iosif zice:

    P.S.2 Fraierii nu mor niciodata,doar se schimba si se înmultesc ! 🙂

  5. Marian zice:

    „Dar mi-am amintit de ultimul meu pacient veteran de două războaie mondiale, care-și cumpăra, din când în când, de dor de oase și își plângea, cu voce pierită și pițigăiată, camarazii morți pe frontul rusesc.
    Și în amintirea lui scriu acestea, că avea aproape o sută de ani când a plâns ultima oară pe tejgheaua Prăvăliei . ” Da , jos cu palaria Renata , chiar merita respect acesti veterani { cati or mai traii fireste „} caci , astia nu s-au dus acolo ” pentru o solda si mai grasa ” si nici ” ca sa mitralieze niste parliti de afgani sau irakieni care, nota bene, sunt in tara lor ” ci , luati cu japca de catre aceeasi entitate numita si azi tot…. STAT . Respect doamna Carageani !

    • Marian, chiar nu pot să-i uit! Erau albăstrui de slabi și bătrâni, aveau degetele ca ale puilor congelați, își purtau decorațiile pe pieptul unor sacouri străvechi, devenite cu trei numere mai mari, puțeau a pipi de leșinai, că mai toți erau incontinenți, dar nici plătită nu i-aș fi zis vreunuia „moșule”, așa cum le zic vajnicilor mei țigani, vecini și pacienți de cartier, fiindcă undeva, în urmă cu cincizeci de ani, culcați pe burtă în mocirlă, fentaseră moartea.
      Și nu-mi pasă dacă răsare, după zicerea asta, vreun comentator din neștiut, să-mi spună că am dat-o pe telenovelă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s