La o cafea

Cred că s-a făcut anul de când n-am ieșit la o cafea, în oraș. Nu știu de ce. Comoditate. Început de mizantropie. Frică de momentul când nu mai e nimic de spus, de bârfit, de analizat și te ceri la toaletă ca să-i dai timp chelnerului să vină cu nota.
Ieri am dat dovadă de curaj nebun și am zis DA unei ieșiri la cafea cu o necunoscută în real, altfel foarte apropiată în virtual. Recunosc, a ajutat-o și vocea! Avea exact timbrul pe care mi l-am imaginat, citind-o.
Acum vreo trei ani am evitat, mințind până la nesimțire, o întrevedere de-o bere, cu o blogheriță care-mi plăcea mult, în scris, doar fiindcă, atunci când m-a contactat telefonic, avea timbru de șefă suficientă și intransigentă, bârliga din coadă ca o pisică nervoasă, gata să zgârie, nici nu ciocniserăm paharul și le știa pe toate, m-a avertizat că e doar fată cu liceul, dar îi ascultă cu urechea pe ăștia cu facultăți. A  sunat, în creierii mei, cu o siguranță de sine  pe care eu o invidiez, semnalul trâmbițat al adunării pe unitate și, cumva, absurd, m-am temut că o să mă verifice dacă sunt epilată inghinal, dacă n-am jeg sub unghii…

Aseară, însă, cum vă spuneam, am zis DA. Cu orice preț. Dr. Lecter să fi fost, în variantă feminină, și tot aveam sentimentul să scap cu viață!

***

Când am ieșit din Prăvălie, unde aerul condiționat arde milioane de lei vechi pe lună, am avut senzația că soarele e un escavator  manevrat de un nebun, care îți dă cu laba în moalele capului, cum te prinde pe stradă. Am înaintat prin urgia caniculară cel puțin trei sute de metri. Deja mi-aș fi dorit să fi zis NU.
Pe urmă am văzut-o.
Arăta exact cum scrie pe blog. Era copia fidelă, în real, a scrisului ei. M-am relaxat, pentru că Déjà vu.

În Orașul Vechi, eu  am băut două portocaliade.  Ea a băut o cafea și o limonadă. Am transpirat la greu, amândouă, dar am mai descoperit o dată ce mică e lumea. Ce ciudată. Ce perfectă. Ce ca lumea.

Am plătit nemțește.
Și am uitat să-i mulțumesc pentru paharul cu zmeură (deja l-am halit!) pe care mi l-a făcut cadou pe nepusă masă.
N-o să vă zic cine e, dar are niște ochi patologic de frumoși, pe care am încercat să-i evit pe cât posibil, fiindcă deoache. Indiferent dacă ești – sau nu – superstițios.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, blog, bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, d'ale Prăvăliei, experimente, prieteni, strict autentic, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

53 de răspunsuri la La o cafea

  1. Iosif zice:

    Initial credeam ca esti o femeie imprevizibila,pariculoasa,poate chiar barbatoasa,însa putin dupa primele schimburi de cuvinte,am realizat cât esti de vulnerabila si feminina,superstitioasa si uneori chiar fricoasa.
    Sper sa nu te deochi ! 🙂 🙂

  2. krantz zice:

    Buna așa! Deci la anul, urmez eu. Să nu zici că n-ai avut timp să te pregătești din toate punctele de vedere.

    • krantz, n-a fost o întâlnire devastatoare, ci una plăcută, care cere bis. Nu-mi trebuie un an să de refacere, ca să ne putem întâlni. 🙂

    • krantz, sint citiva ani buni de cind Renata m-a amenintat ca „da o cafea”. In prima clipa, nici n-am realizat ce zice. Pe urma, am simtit cum ceva rece, ca o vipera cu corn – dar ce zic eu, cu coarne! – mi se strecoara printre omoplati. Ba, stii cum? M-a luat de jos, pur si simplu. Fo doo saptamini n-am mai fost bun de nimic, intrase madam Mimi in trepidatie, coi fi (fost) fermecat… Usor, usor, mi-am mai revenit in fire, doar sint barbat, ce pana mea! Apoi a venit 2 august, si nu s-a mai putut… Nu intreba ce e pe 2 august, nu e absolut nimic! Apoi 18 noiembrie … 14 februarie … si tot asa. Ca cum ar zice cineva, GHINION.
      Intre timp, mi-a trecut sperietura. Acu, daca zice ca da o bomba atomica, chimica, bacteriologica sau farmaceutica, nu ma mai spariu. Stii cum e vorba aia: o data vede nasa…. Ba nu, stai ca le-am incurcat umpic.
      In fine, nu mai conteaza, m-am lasat de cafea!

  3. opantazi zice:

    O să mă dau singură de gol, dar n-am încotro, trebuie să spun asta… Din clipa în care te-am citit mi-am dorit să te cunosc, iar acum îmi pare rău că n-am făcut-o mai devreme. Pe scurt, ❤ you more!
    P.S. Mă bucur că ți-a plăcut zmeura! 🙂

    • Păi, Oana, putem repara asta. Cât sunt terasele deschise și se fumează lângă pahar/ceașcă, cred că putem recupera.
      Și, uite, krantz… L-am putea corupe și pe el. 🙂

      • Marian zice:

        Voi doua , ati aranjat intalnirea asta face to face incepand din 2 Iulie cand i-ai dat Oanei Pantazi adresa ta d e mail astfel incat , daca vrei sa-l corupi pe krantz iti trebuiesc minim trei luni deci , taman bine va fi mai pe toamna , mai pe racoare si-n loc de-o cafea va veti delecta c-un tulburel in acelasi …Oras Vechi . Mai sti , puteti sa-l invitati si pe Iosif….dar crezi ca vine asta ?

      • Pînă la jumatea lui septembrie o punem de-o întâlnire în 3. Iosif locuiește la Paris. Când i s-o face chef să ne vadă, ne cheamă el! 🙂

      • Marian zice:

        Madamme Carageani , merci pour information 😉 , pai asa daaaa , sa tot bei cafeaua pe Rue Montparnase ori , alaturi de Macron la Elysee 😀 😀 😀 ! Si daca zici c-o s-o puneti in trei….la Paris chiar se merita , zau asa ! 😀 😀 😀

    • Marian zice:

      @opantazi Si eu , ” din clipa in care te-am citit mi-am dorit s a te cunosc ” insa…nu ti-am facut cuvenita invitatie datorita faptului ….ca esti deja luata 😡 ! In plus…chiar credeam ca esti , ” grasa sau lesbiana ” 😉 😀 😀 😀 . Renata , sa-i citesti postarea …. cu acelasi nume 😉 , este de exceptie !

      • opantazi zice:

        Mvaaai, Marian, se poate? Păi ce faci, te împiedici de un amănunt atât de nesemnificativ ca aspectul fizic? Dacă mi-ai fi spus că te-a fermecat sufletul meu frumos, poate mai discutam… 😊

      • Marian zice:

        @opantazi Daca binevoiesti sa-ti aduci aminte , la vremea respectiva { in urma cu mai putin de doua luni } , eu chiar ti-am spus ca nu-mi pasa de partea fizica atata vreme cat ” ai franci ” , vorba locotenentului Stamatescu 😉 .

  4. Cudi zice:

    Cu toată sinceritatea, vă invidiez!

  5. Marian zice:

    Acu’ pe bune , nu-i asa ca-i o femeie de toata isprava OPANTAZI ? Intrebare : a venit incaltata cu sandalele sau , si-a cumparat pentru aceasta ocazie …shlapi ?

  6. klaus zice:

    Bine că florile nu-s comestibile! Da’ nu exclud situația în care Papa s-ar apuca, de draci, să cultive zmeură :D.

  7. castanman zice:

    Oana, te astept in Gara de Sud, cand schimbi trenul catre Alunis. Am portbagaj. Renunta la CFR.

    • opantazi zice:

      Pfuaaaai, Castanman, cat de bine a picat asta. Sunt deja cu bagajele la usa. Weekendul viitor o s-o duc pe maica-mea la aer curat… Apropo, portbagajul ala era pentru mine sau pentru bagajele mele, ca nu mi-e clar? 🙂
      Data viitoare cand merg cu trenul, iti scriu, jur!

      • castanman zice:

        Portbagaj pentu bagaje, normal. Cata rautate 🙂 Pe mama ta de ce o iei? Sa ma evalueze? 🙂

      • opantazi zice:

        😃😃😃 Nooo! Mama mă evaluează doar pe mine și să dea naiba dacă știu care e termenul de comparație, că-i dă numai cu minus. Pe ea o duc cu mașina, doar eu am față de navetistă… Așadar, data viitoare când vin cu trenul te anunț. 😊

      • castanman zice:

        Oricum, am vorbit cu taximetristii sa nu mi te rapeasca daca intarzii. Umbla vorba prin targ ca ai niste ochi ultra. Ps. O rugaminte. Vino cu ochelari de soare. As sta mai linistit 🙂

      • opantazi zice:

        😆😆😆 Preventiv leagă-ți și o sforicică roșie la mână. Nu contează că nu-mi vezi ochii, e de ajuns să mă uit la tine!

      • Ah, da! Castanule, pune și chiloții pe dos, ia și-o babă descântătoare cu tine sau, măcar, asigură-te că știi Tatăl Nostru. Ia și-o cană cu apă ne-ncepută, și-o cutie de chibrituri de Gherla…
        Băi, are Oana niște ochi periculoși, adevărați agenți patogeni ai deochiului! Te scot din câmpul tău biomagnetic de nu-i adevărat.

      • opantazi zice:

        Cred că, o vreme, n-o să mă mai uit în oglindă… Cred că îmi fac rău singură! 😀

      • Oana, cazurile de autodeochi țin de bibliografii pretențioase!
        Uită-te în oglindă, la naiba, că nu mai vezi așa ochi frumoși!

  8. castanman zice:

    Renule, in 2018 e programat Krantz, 2019 Augustin, klaus cauta si el o data libera, dar nu gaseste de Iosif…esti de belea. Mai multe sanse ai sa ajungi pe Marte :). Ps. Nici in Marian nu am incredere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s