Reporterul de teren

Cum ajung unii – jurnaliști? Termină o facultate, poate chiar pe-aia de jurnalism, bat în ușa unei televiziuni, întreabă dacă nu e un post liber, cât de mic, și un redactor-șef, poate cu mustăți, poate ochelarist, poate chelios  cu vestă de doc împânzită de buzunare îi dă un test? Oare ce fel de test? Unul pe care-l ia cu brio, vezi bine.  Și ajunge, pentru început, reporter de teren. Adică băiatul/fata care transmite de la fața locului. Un accident rutier, un incendiu, o bătaie între cuțitari, o arestare de tâlhar/violator/spărgător…
Cum ajunge reporterul la fața locului? Cu o mașină, nu? Poate cu un elicopter, dacă lucrează pentru o televiziune mai țanțoșă.
Indiferent de mijlocul de transport, drumul până la fața locului durează. Măcar câteva minute, dacă nu un ceas. Timp suficient ca micul reporter să-și stabilească, în cap sau în carnețel, dacă n-are ținere de minte, două-trei întrebări de pus, susceptibile de a căpăta răspunsuri.
E drept că niciun spărgător de bancă nu arde de nerăbdare să dea interviuri în momentul arestării. Și niciun bețiv la volan care intră pe contra-sens n-o să recunoască – da, eram mangă, am văzut cum se năpustește un convoi de mașini asupra mea, am crezut că au ceva cu mine și m-am simțit în legitimă apărare. O să zică, scurt – nu, n-am consumat. Asta, în cazul fericit în care reporterul ajuns la fața locului i-ar pune o întrebare care acceptă și așteaptă un răspuns: Erați băut?
O întrebare simplă, la care, oricât de mut de beat ar fi făptuitorul, tot poate să răspundă cu DA sau NU. Ori să tacă, dacă i-a mai rămas destul neuron pe uscat, ca să-și dai seama că beleaua în care se află e mult prea mare ca să mai facă pe vedeta la știrile de seară.

Și totuși, în răstimpul ăla, de când pleacă val-vârtej din televiziuni,  pe calea asfaltului sau a aerului, reporterul de teren, care a trecut testul angajării magna cum laude, se gândește la altceva. Poate că stă pe fesbuc. Poate o sună pe mămica, pe iubi sau un prieten să-i anunțe că e în misiune și va transmite în direct, de la fața locului, arestarea unui răpitor de copii.
Mami, iubi, Sebi, fiți pe fază, deschideți televizoarele că intru în scenă, îl întreb ceva pe nemernic, de-o să-i meargă fulgii!
Cinci, patru, trei, doi, unu, MOTOR! Ești în direct!…

Cocârjat, cu mâinile unite la spate în cătușe, luat pe sus și catapultat în dubă de mascații legii, ticălosul nenorocit ar trebui să răspundă la astă întrebare a reporterului de teren, pregătită, chibzuită, încă de pe drumul spre fața locului:
– DE CE AI RĂPIT COPILUL, NU ȚI-A FOST MILĂ?

Cum? Cum adică NU ȚI-A FOST MILĂ?! Cum să întrebi un sociopat despre MILĂ?
Cum să întrebi pe unul căruia i-a ars casa din temelii – CUM VĂ SIMȚIȚI?
Cât de teleportat ai fost, la locul faptei, că n-ai găsit nimic de întrebat?

Cinci, patru, trei, doi, unu, PARTER!
Cam pe-acolo se află nivelul știrilor românești.

 

Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, Adriana Săftoiu, autoturisme și alte chestii personale, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Reporterul de teren

  1. EGO zice:

    Oh, in sfarsit noroc ca nu astepti provincia!
    Sa -ntelegem ca ti-ai dat raspunsu’singurica, ca altfel ne imputi ca iar ne dam cu presupusul ca nu suntem la subiect.
    Ah.m- am prins vrei sa-ti schimbi locu’ de munca…
    Interesant, cu singura diferenta sa nu ne acuzi pe noi daca dai chix si ratezi ocazia.
    Tre’ sa te ajute si fizicul si psihicul.
    Cam deficitara la amandoua!
    Hiiiiihaaaaa

    • EGO, fie că ești tu de serviciu la postaci, fie că e Nostrasteluța, tot un drac! Vai dă capurile voastre!
      La fizic sper că stați foarte bine, fiindcă psihicul, nu doar că nu vă ajută, dar vi se și împotrivește.
      Data viitoare când mai elucubrezi pe peron, îți șterg comentariul. Să nu zici că nu ți-am zis!

  2. Elena zice:

    Interesant punct de vedere, Renata. M-am gândit și eu la asta în timp ce mă uitam o datã la astfel de știri unde reporterul din teren primea legãtura.
    Eu cred cã ei nu se așteaptã să primească un răspuns atunci când pun întrebare, pentru că de cele mai multe ori cei intervievați nu zic nimic, numai de zis nu le arde lor atunci, e mai mult o întrebare retorică, și dacã tot e retoricã măcar să scoată în evidență că tocmai, analizând că înfăptuitorul (cã nu are încă statutul de inculpat) a comis fapta că despre asta e vorba, ei pun accent prin aceastã întrebare pe lipsa lor de „milã”, empatie, egoismul care i-a îndemnat să comită acel delict.

    • Elena zice:

      Apropo, Renata, tu ce i-ai fi întrebat?
      De exemplu ești reporterul din teren și ajungi taman când îl înhață poliția pe nenea doctor care a violat copii, bine, nu pe toți, la unele fetițe la consult le-a arãtat doar „râma” lui. Ce l-ai întreba? Evident, luând în considerare că sunt 98% șanse sã nu îți rãspundã, dar nu poți da pe post un mini-filmuleț mut, ca în vremea lui Chaplin.

      • Nu știu, că nu sunt reporter. Nu cred că-i musai să pui întrebări. Poți comenta atmosfera, acțiunea atitudinea (mai speriată, mai umilă, mai disprețuitoare a prinsului)
        Dacă a existat un caz cu un doctor care a violat copii, l-aș fi întrebat când și-a făcut ultima evaluare psihologică și unde? Eventual numele celui care și-a pus semnătura pe testarea lui.

      • Lotus zice:

        Elena, în primul rând, eu i-aș pune întrebări concrete cu privire la fapta în cauză, dându-i ocazia să-și spună versiunea lui și încercând să fac cât mai multă lumină pentru spectatori. Avantajul acestor întrebări este că ar fi puse la cald, existând șansa să-i pot smulge o declarație pe care n-ar da-o în mod calculat, la rece. Dacă și-ar recunoaște fapta, l-aș întreba când a observat prima dată că are aceste tendințe și dacă a încercat să și le trateze. Câte fete au fost în total. Dacă a fost și ceva mai grav. Dacă are copii din flori. Iar dacă vreau să fac apel la partea umană din el, l-aș întreba dacă are la rândul lui fete și cum se simte, știind că de acum înainte nu le va putea însoți la controalele medicale pe care le vor face.

    • Până la statutul de inculpat, arestatul se numește suspect.
      Repet, a întreba un sociopat dacă nu i-a fost milă e ca și cum ai întreba un orb care s-a împiedicat de-un bolovan ”De ce nu te uiți pe unde calci?”

  3. Iosif zice:

    Renata draga,observ mai nou în trecerile mele prin garaun comportament din ce în ce mai asemanator cu cel al Jeannai d’Arc,ceea ce ma bucura ,însa nu uita ca aceasta femeie,ca si toti luptatorii pentru Adevar, a sfârsit martirizata pe rugul inchizitorilor.

    • Marian zice:

      @Iosif Asta , ” a sfarsit martirizata pe rugul inchizitorilor ” insemnand a fi , premonitus premonitum in cazul doamnei Garageani , onorabile ?

    • Glumești, Iosif? Ce mare brânză e să cârcotești pe seama celor văzute la tv?

      • Iosif zice:

        Cârcoteala pe seama mass-media,aceasta arma psihologica,utilizata de sistemul „Antichrist” cu puterea dumnezeului acestui sistem „Mamona”,poate sa-ti provoace necazuri si probleme pentru a te reduce la tacere,cum au facut-o întotdeauna dealungul istoriei omenirii cu cei ce se împotriveau acestui sistem al raului universal.
        O saptamâna linistita…

  4. Marian zice:

    „Pentru a fi ziarist { jurnalist de teren , de investigatii cum se spune mai nou } trebuie , fie sa ai asta in sange , fie sa ai un noroc chior , pe care sa sti cum sa-l speculezi la momentul oportun , caci meseria de ziarist nu se-nvata in nici o scoala : esti prin nastere sau devii cu timpul ….un escroc ” – Pamfil Seicaru ” Universul ” 1939 . Ai mai abordat subiectul daca-ti reamintesti si atunci , te-am intrebat la fel cum o fac si azi : doamna Carageani , chiar crezi ca toti cei ce-si spun jurnalisti au absolvit pe bune o facultate de profil ? ” De obicei , din o suta de candidate ce se prezinta la usa unei redactii de ziar sau { in special } la vreo televiziune , sant alese pe spranceana 😉 cateva ce-s aparent ” mai promitatoare ” , alelalte sant trimese pe teren sa-si rupa gatul acolo fie …sa se lase singure si nesilite d e nimeni , pagubase de meserie , fie pentru a avea timpul necesar sa fie vazute si placute de catre un potential sponsor probabil viitor sot si cate d-astea am nasit eu…..” Asta-i dintr-un interviu acordat de catre SOV pe vremea cand era inca liber ….. 😉 cuiva . Dupa ’90 pentru ca tot a disparut obiectul muncii lui Carmen Dumitrescu { ” blonda si frenetica reportera a TVR ” 😎 } a ramas …doar dorinta de-a aparea pe sticla sau de-asi vede numele scris in pagina de ziar si astfel a aparut o Dana Grecu , o Emma Zaicescu , Andreea Cretulescu sau…Catalina Porumbel si etc . Adica nu doar prompteriste in genul Andreei Esca ci , producatoare adevarate d e stiri . Insa astea , astea-s dintre cele ” cateva ” despre care facea vorbire SOV , celelate , pana sa-si gaseasca sponsorul…presteaza si ele saracele , ce dracu sa faca altceva ca…tot nu stiu nici o alta meserie 😉 care sa le faca vedete si-s si prea orgolioase { pentru asta :RESPECT } pentru a accepta sa devina ” colaboratoare ” TV . Intrebare : da’ ce-ti veni frate de-ai pus tunul pe amaratele astea caci…parca nu-mi vine a crede ca motivul real , ar fi doar niste intrebari stupide ?

  5. clujanu zice:

    Eu cred că aceasta este prestația lor.Trebuie să spună ceva pentru a-și susține munca adică să vadă șefii că respectivul(a )a fost intr-adevăr acolo și și-a luat misia in serios.
    Intrebarea cretină ar fi : Nu vă supărați,vă plac sardelele?

  6. Lotus zice:

    Cu ideea de fond a articolului sunt de acord. Într-adevăr, și eu consider că nivelul reporterilor este cam pe-acolo, la parter. Și nu numai al lor. De exemplu, momentan mai urmăresc, e drept că rar, înregistrări pe net ale unor dezbateri sau emisiuni cu oameni politici. În studiou se află cutare om politic și cutare prezentator, care-i pune întrebări. Ai zice că prezentatorul e cu câteva trepte deasupra reporterului și că are timp să-și pregătească bine emisiunea. Cu toate acestea, de foarte multe ori întrebările pe care le pun acești prezentatori mă descumpănesc și îmi lasă un gust amar, deoarece ele arată că respectivii oameni pur și simplu nu gândesc. Ești om de televiziune, ai un brief pregătit de colegi, ai în față un om care-ți poate da niște răspunsuri interesante, iar tu îl întrebi tâmpenii. Și, atunci când el încearcă totuși să scoată un răspuns din întrebările tale ratate, tu continui să nu înțelegi ce-ți spune și să îl întrebi tâmpenii.

    Totuși, în cazul particular de-l menționezi mai sus, s-ar putea ca întrebarea respectivă să fie una foarte bună pentru postul în cauză. Deoarece eu și cu tine preferăm să aflăm informația brută, dar poate spectatorul tipic al Antenei 1 vrea să vadă dacă violatorului nu i-a fost milă. Și atunci întrebarea aceea trebuie pusă, și dacă tu te-ai angaja la acel post și ai pune întrebări inteligente, ai fi dată afară, iar în locul tău adusă o reporteriță ca cea din articol, care pune întrebări dorite de publicul țintă. Pentru că și nivelul publicului este la parter.

    Știi cum e, dacă lumea cere blugi și haine rupte, aducerea de jerpelituri în magazin s-ar putea să fie de fapt o chestie profitabilă pentru patron și deci inteligentă.

    • Nici nu știu dacă reporterița era de la A1. Oricât de imbecil ar fi publicul A1, PRO, nu cred că noțiunea cu sau fără milă schimbă cu ceva situația. Adică un fel de Moartea căprioarei, la final? 🙂
      Omul acela nu era acuzat de viol, ci de sechestrare de persoană.

  7. Cârcotaşu zice:

    Ha, ha, ha! Care va să zică coane, reporterii de teren pun întrebări stupide pen’că trebă să răspundă cerinţelor telespectatorilor, care-ar fi imbecili cât cuprinde la rândul lor?
    Ce chestie!
    Ba la câte o întrebare idioată, te trezeşti cu unu’ că se şi sumeţeşte şi face scandal: Răspunde-ţi-mi la întrebare vă rog! Sau, de ce nu-mi răspundeţi la întrebare?
    Săracu’ tata (Dumnezeu să-l odihnească!), când auzea celebra întrebare stupidă pusă unuia care-i murise cineva drag, soacra de exemplu: Ce simţiţi în aceste momente? Răspundea scurt în locul celui întrebat: Paarcă, parcă-mi vine să mă cac! Şi-l auzeam de 3-4 ori pe zi repetând răspunsul ăsta…

    • Lotus zice:

      Cam așa ceva. N-am fost mare consumator de televizor, dar în linii mari, din propriile observații, ProTV prezenta știrile mai obiectiv (și fără înflorituri), în timp ce reporterii Antenei mergeau pe filiera: „Și oare nu se poate ca X să fi procedat așa tocmai pentru că Y”, încercând să amplifice drama, să dea o notă sentimentală și să pună răspunsuri în gura celor cu care vorbeau. Și cunosc oameni care mi-au spus că se uită la Antena 1 pentru că dezvoltă mai bine știrile. Deci iată, oamenii respectivi aveau ocazia să schimbe pe ProTV, dar n-o făceau, preferând genul ăsta de „dezvoltare” a știrilor. Acum, nu cunosc reporterul la care face referire Renata, dar cumva există o legătură între public și post media. Că dacă am fi un public elevat, toată mass-media ar rămâne în aer, n-ar mai putea funcționa fără o restructurare profundă. Vina e cumva împărțită: a lupilor pentru că sunt lupi și a oilor pentru că sunt oi.

    • Cârco, de fapt asta e cea mai stupidă întrebare: să întrebi pe cineva aflat la necaz ce simte.
      Tac-tu – mare om, mare caracter! 🙂

  8. krantz zice:

    La faza cu PARTER aș zice că te înșeli. Și crezi că e acolo doar pentru că le vezi. Eu, ca nivel, aș opina pentru SUBSOL. Iar faptul că le putem vedea e că, în goana după următoarea știre (că decolează elicopteru), uită să tragă pămîntul peste. Ca pe orice chestie care pute.

    • Mari șanse să ai dreptate, krantz! Am observat și eu că 90% din știri put. A ditizonă. Un reactiv de laborator care miroase dulce-putred. Ca merele putrede. În facultate îi ziceam, în capul meu, miros de mort dulce. Era, întocmai ca știrile, grețos, dar atrăgător.

  9. sorin zice:

    eu cred ca reporterului de teren ar trebui sa-i transmita cineva, pana ajunge la locul faptei , toate informatiile legate de eveniment incat sa nu mai fie nevoie sa puna intrebari stupide. in momentul in care incatusatul e aratat poporului e suficient sa ni se citeasca ceva despre circumstante si istoria lui personala …. dar intortocheate sunt caile ratingului si gandurile telespectatorilor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s