17 minute de curaj

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

94 de răspunsuri la 17 minute de curaj

  1. Iosif zice:

    Nu-ti spuneam eu ca toate religiile lumii,blocheaza cunoasterea Adevarului eliberator,tinând omenirea în obscuritatea legilor,dogmelor,ceremoniilor si traditiilor,prin care sunt controlate si limitate constiintele înselate de milenii de „sarpele cel vechi”.
    „Fiti întelepti ca serpii si blânzi ca niste porumbei” -Isus Hristos –

    • Lotus zice:

      Citatul pe care l-ai dat este unul religios. Provine dintr-o scriptură. Dacă îl dai pe post de sfat sau îndemn înțelept, cum poți spune chiar în același comentariu că religia prostește?

    • Iosif zice:

      „Antichristul” a infectat tot pamântul.Acest sistem umanist-stiintificva fi impus prin mondializare cu ajutorul mui „Mamona”.

    • Sunt șerpii înțelepți? 🙂

      • Iosif zice:

        „Sarpele” biblic este metafora raului universal al inteligentei „firesti” pamântesti,limitate de perceptia simturilor instinctuale primare,relative,limitate spatio-temporal la viata si satisfacerea necesitatilor bio-fizice (trupesti),ignorând dimensiunile elevate (ceresti)atemporale sufletesti si spirituale aratate atât de limpede si simplu de Omul Hristos,prin viata si moartea Sa în trupul adamic (bio-fizic),trecerea prin moarte si Locuinta mortilor (pamânt,groapa,subteran) apoi învierea si înaltarea într-un corp nou metamorfozat de Dumnezeu Tatal (iubirea absoluta neconditionata,sacrificatoare,fara prejudecati).
        „Cine zice ca ramâne în EL trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus.” (1Ioan 2:6)

      • Lotus zice:

        @Renata

        Am râs inițial, citind replica pe care ți-a dat-o Iosif, dar apoi mi-am dat seama că zice el ceva. Șarpele e un animal de pradă terestru, în timp ce porumbelul e o metaforă a zborului. O posibilă interpretare a respectivului sfat: fiți, la exterior, la fel de puternici, inteligenți și descurcăreți ca cei mai duri și parșivi semeni ai voștri, dar păstrați-vă nealterate idealurile profunde care vă inspiră. Pentru că dacă v-ați arăta în afară așa cum sunteți înăuntru, blânzi și compasivi, neinteresați de lucrurile lumești, ceilalți ar profita de pe urma naivității și sincerității voastre și v-ar sfârteca în bucăți.

        O parabolă similară se află în textele orientale, care ne spun că într-o peșteră trăia un șarpe foarte veninos, de care le era frică la toți cei care locuiau în zonă, așa că aceștia îl ocoleau. La un moment dat, pe acolo a trecut un maestru, care l-a învățat pe șarpe doctrina lui spirituală, astfel încât șarpele i-a devenit discipol. Evident, povestea este o metaforă. După un timp, maestrul s-a reîntors la acea peșteră, unde l-a găsit pe șarpe ca vai de mama lui: bătut, rănit, slab. Când l-a întrebat ce s-a întâmplat, șarpele i-a spus că, atunci când copiii din jur au văzut că a devenit blând și nu mai mușcă, au început să își bată joc de el și să îl lovească cu pietre. La care maestrul i-a spus: eu ți-am zis doar să nu mai muști, nu și să nu mai șuieri!

      • Lotus, orice pasăre e o metaforă a zborului. De la vultur la vrabie. Și porumbelul numai blând nu este, dacă ne raportăm la zoonoze.
        Pe de altă parte, există nenumărate specii de șerpi mai inofensivi ca o gărgăriță.
        Șarpele și porumbelul sunt două simboluri preexistente, șarpele,instigatorul la păcat, porumbelul cu ramura de măslin…
        Iar ești obositor de propovăduitor, Lotus!

      • Lotus zice:

        Renata, cine încearcă acum să fractureze esența, pentru a-i da foc? În timp ce e posibil ca afirmațiile tale, luate în parte, să fie adevărate, ele nu stau în picioare împreună. Nu-mi dau seama, poate greșesc, nu vreau să te simți jignită, dar îmi dai impresia că nu reușești să vezi pădurea de copaci, că nu înțelegi nici cele mai simple metafore.

        Posibil să ai dreptate cu porumbelul în comparație cu alte păsări, deși eu tot la porumbel m-aș gândi dacă aș vrea să personific zborul. Nu m-aș gândi la vultur, ci la porumbel. Posibil să ai dreptate și cu șarpele. Poate lupul sau hiena sau ursul ar fi fost alegeri mai potrivite. Dar nu e clar ca lumina zilei că, în această alăturare, șarpe-porumbel, primul simbolizează natura telurică, inferioară, iar ultimul natura celestă, elevată?

        Partea în care spui că șarpele și porumbelul sunt simboluri preexistente este, să mă scuzi, de tot râsul. Tu crezi că Iisus le vorbea discipolilor lui, oameni simpli, ținând cont de simbolistica universală? Imaginează-ți pentru o clipă că citatul respectiv nu este un text codificat în biblie pentru generațiile următoare de criptologi, ci o învățătură dată unor discipoli pe care-i avea în jurul lui, oameni din popor, și o să vezi cât de ridicolă este obiecția ta.

        În afară de asta, nici măcar nu ai dreptate la partea cu simbolul. Porumbelul este un simbol universal al păcii și iubirii, calități ce se leagă de natura sufletească, elevată a omului. Adică de „zbor”! Porumbelul cu ramura de măslin tot un simbol al păcii este! De pe Wikipedia: „The use of a dove and olive branch as a symbol of peace originated with the early Christians […]”. În plus, în Creștinism porumbelul simbolizează și Duhul Sfânt, care, din nou, se pogoară asupra celor cu inima curată și cu harul sfințeniei. Până la urmă, toată această simbolistică invocată de tine, a porumbelului, nu face decât să vină în sprijinul interpretării mele.

        Un îndemn atât de simplu, fiți blânzi ca nișe porumbei, încât nu știu cine, în afară de tine, nu l-ar înțelege. Sucită minte trebuie că ai!

  2. Lotus zice:

    Dacă e sincer, atunci fără îndoială că e și curajos, de vreme ce se ridică împotriva curentului, dar asta nu-l aduce cu nimic mai aproape de adevăr. Poți fi curajos în susținerea unui adevăr, la fel cum poți fi curajos în susținerea unei inepții. Iar eu nu sunt convins nici măcar că e sincer. Deja m-am pronunțat pe tema asta pe Facebook, așa că o să dau copy/paste din ce am scris acolo:

    <<Am căutat și eu informații despre acest subiect (de care am aflat din postarea dvs). În primul rând, legat de presă, citez din Evenimentul Zilei, ziarul pe care Google mi l-a recomandat în acest caz: „Pentru prima dată în istoria ei recentă, un om din interior face un pas în față și ridică problema unui blocaj ideologic în care se găsește Biserica Ortodoxă Română.”. Probabil subiectul „un preot și-a pierdut credința” nu ar fi făcut la fel de mult rating ca „pentru prima dată un preot recunoaște că nu există Dumnezeu”. Am urmărit și videoclipul. Aici aș avea mai multe observații. Prima este că Dumnezeu e înainte de toate transcendent, iar încercarea de a te apropia de el uzând de intrumente științifice sau raționale este din start sortită eșecului, deoarece nu poți găsi transcendentul cu mijloace care țin de imanent sau de concret, la fel cum nu poți vedea spiritul la microscop. Bineînțeles că această observație îi vizează pe toți cei care aduc drept argument al inexistenței lui Dumnezeu faptul că știința și rațiunea nu îl pot demonstra/revela, și nu sunt deloc puțini. Mai departe, am remarcat o anumită abordare simplistă a unor mituri sau povești biblice pe care personal le consider profund simbolice. M-aș fi așteptat ca întrebarea cu mărul să fie pusă de un copil sau cel mult un elev de liceu, nu de un preot. Dacă natura inefabilă a spiritului nu este de ajuns, atunci măcar arta ar fi trebuit să-i arate tânărului preot că adevărurile sau poate misterele profunde ale sufletului sunt cel mai bine aproximate prin simboluri și metafore, tocmai datorită distanței uriașe dintre inefabil și concret, sau dintre logosul creator divin, adică Verbul sau Cuvântul original, și limbajul, respectiv modul de înțelegere obișnuit uman. A încerca să citești capitole biblice ca Geneza într-un mod ad-literam nu este cu mult diferit de a încerca să receptezi mesajul unei poezii analizându-i măsura, rima și cuvintele care apar în versuri. Adică, din nou, o abordare simplistă și greșită. Consider că fostul preot se înșeală și acolo unde dă de înțeles că religia, biserica și credința sunt una iar faptul că o informație învățată de el la școala de teologie (parcă faptul că Iisus ar fi instituit euharistia) i-a fost infirmată de niște documente vechi este suficientă ca să îți clatine puternic credința în Dumnezeu. E adevărat că Dumnezeu e transcendent și asimilabil, în cuvintele noastre, perfecțiunii, dar Biserica are o componentă cât se poate de concretă, preoții sunt oameni și mai pot greși un cuvânt la traducere sau, ocazional, răstigni un avatar divin. Eroarea este aici transferul unei posibile greșeli umane asupra lui Dumnezeu. Spre final, răspopitul se întreabă ce s-ar întâmpla dacă toți preoții ar avea curajul să fie sinceri față de ei înșiși, așa cum a fost el. Iar undeva pe parcursul înregistrării se mai întreabă ce vom pune în locul religiei. Nu știu dacă vrea să manipuleze sau poate doar proiectează propria necredință asupra altora, dar imaginea pe care o transmite este că majoritatea preoților ar avea aceleași dileme existențiale pe care le are el. Ori cred că acest lucru este pur și simplu fals. Ce să mai zic? Tot în videoclip, pe la minutul 12, spune că nu putem găsi răspunsuri (la întrebările pe care ni le punem) în alte lumi, ci doar în noi și în jurul nostru, pentru că noi suntem parte a acestei lumi concrete. Aici, din nou, conform chiar primelor pagini din Biblie, are dreptate doar pe jumătate (ceea ce înseamnă că de fapt nu are dreptate), pentru că omul a fost dotat cu un corp, care într-adevăr provine din „pământ”, dar are și o parte spirituală, făcută dintr-o substanță ce transcende materia și îl oglindește sau reflectă pe Creator („după chipul și asemănarea mea”). Ori înțelegerea acestui lucru fundamental al oricărei religii, și anume că eul nostru profund este de natură spirituală, nici măcar nu ține de puterea de a pătrunde simboluri sau metafore adânci. Cum spuneam, nu știu dacă e sincer sau are o agendă nedeclarată. Dar dacă e sincer, de ce își arogă statutul de „whistleblower”, ridicând convingerile lui la rangul de adevăr absolut? Și de ce, atunci când vrea să ducă în derizoriu apelul la o divinitate, folosește nume ca Brahma și Allah, care sunt mai ușor de respins de către conștiința unui ortodox, în loc să spună, simplu, Dumnezeu? Dar tot ce-i posibil să mă înșel. Oricum, este doar o primă impresie. Susținută și faptul că, din câte îmi dau seama, a scris o carte pe tema asta.>>

    Rândurile de mai sus se regăsesc într-un comentariu la postarea lui Hari Bucur-Marcu:

    Dacă o să te uiți prin restul comentariilor, o să vezi că și dânsul consideră că răspopitul manipulează. Mă rog, la mine e doar o ușoară impresie, dar Hari spune că pentru el este de domeniul evidenței:

    <<La minutul indicat, ca și în restul „interviului-monolog”, domnul ăsta spune, cu multe cuvinte și cu amestec de noțiuni, dintre care noțiunea de Dumnezeu este abuzată, cu scop evident manipulatoriu, că și-a pierdut credința în Dumnezeul pe care l-a servit ca preot ortodox. Devenind, după propria definiție, absurdă, de altfel, „preot ateu”. Adică, fără de Dumnezeu. Dar nu asta este subiectul meu. Subiectul meu este că „Recorder” a transformat știrea că un preot și-a pierdut credința în știrea că nu există Dumnezeu, deoarece așa a zis răspopitul. Care e și doctor în teologie, să nu uităm.>>

    Deci iată că oameni inteligeți și culți pot avea cu totul alte opinii decât ale tale când vine vorba de religie.

    • Marian zice:

      @Lotus Spui dumneata ca :” m-asi fi asteptat ca , intrebarea cu marul sa fie pusa de un copil sau cel mult un elev d e liceu nu de un preot „. Iarta-mi nestiinta insa…despre ce mar este vorba ? Mai afirmi dumneata ca : ” omul { preotul …raspopit } are partial dreptate si ca omul are si-o parte spirituala facuta dintr-o substanta ce transcede materia si-l oglindeste sau al reflecta pe Creator { dupa chipul si asemanarea mea ” } . Iarta-mi nestiinta si spune-ne rogu-te , Creatorul era dus cu mintea in alta parte atunci cand a spus { asa-i scris in Biblie ce pot sa fac ? } :” Sa facem OM dupa chipul NOSTRU , dupa asemanarea NOASTRA ” ??? ” Gen 1/26 O precizare din partea mea care-s …ateu declarat : ateu nu insemneaza ” fara Dumnezeu ” asa cum afirmi dumneata ci doar un om ce refuza , mai ales in lumina descoperirilor stiintifice si bazat pe asta , sa creada in existenta unui SINGUR Dumnezeu , intr-un SINGUR CREATOR si-ntr-o SINGURA RELIGIE , ORICUM S-AR NUMI ACEASTA , refuza sa creada intr-un Dumnezeu atotputernic , atotstiutor si atotorice ci mai degraba crede in existenta a mai multor zei ce-au contribuit la facerea omului . Oricum , asa cum bine sti , doar DRACUL , SATANA , LUCIFER si cum mai doresti sa-l numesti , are un nume PROPRIU , Dumnezeu…se refera la mai multe zeitati …la orice tip de zeitate . Respect deosebit pentru dumneata si , iertata sa-mi fie indrazneala insa , blogul dumitale { care-i foarte interesant asa cum am mai spus-o } , poate c-ar fi infinit mai potrivit pentru dezvoltarea acestei discutii la care , vad ca incercati sa ademeniti doritori de polemica si chiar pe doamna Carageani ce , ma-ndoesc ca va mai lua plasa de-a incerca sa va raspunda . O seara minunata in continuare si-o saptamana viitoare cat mai buna , imi permit sa va urez stimate Lotus !

      • Lotus zice:

        Este vorba despre mărul menționat în videoclip. Presupun că ai urmărit videoclipul, de vreme ce el constituie corpul articolului de față, la care ai și comentat.

        Nu era dus cu mintea în altă parte.

        Eu nu am definit nicăieri ateul (iată că nici comentariul meu nu l-ai citit sau înțeles prea bine), dar dacă tot ai deschis subiectul, înțelesul pe care-l dai tu ateismului contrazice definiția din dicționar.

        Deci posibil să fie mai mulți (dumne)zei și un singur diavol? Interesant.

        Nu o ademenesc pe doamna Carageani la un dialog care ar fi fost mai potrivit pe blogul meu. Doamna Carageani a (re)deschis acest subiect, pe blogul domniei sale, prin această postare.

        Asemenea!

      • Marian zice:

        @Lotus Prea umil iti cer iertare pentru ca , m-ai inteles gresit sau mai bine zis , pentru ca n-am facut precizarea d e rigoare . Nu dumneata , nu dumneata ai facut vreo trimitere la expresia preot ateu { asta suna ca dracu – vorba lui Petre Roman } , la atei in general ci , eu am fost acela ce , in comentariul meu mi-am dorit sa fac cuvenita precizare asupra intelegerii de cele mai multe ori gresite , al acestui cuvant . Confiteor , mea culpa Lotus . Despre ” mar ” ce sa spun…nu ca n-asi fi urmarit cu mare atentie „spovedania ” aluia sau c-asi fi dorit sa-ti produc dumitale vreun atac ci , pur si simplu , niciodata n-am inteles pentru c e mama dracului toti ” crestinii ” si chiar cei ce studiaza cu atentie scrierile religioase , deci niste exegeti , fac referire la….acest fruct . De aceea mi-am permis sa te inoportunez cu acea intrebare nu de alta dar , chiar n-am vazut prin nici un text referitor la Geneza faptul ca , aia doi s-ar fi infruptat din merele Creatorului lor . In plus de asta , chiar eram curios care era parerea dumitale si , nu uita faptul ca , ti-am si recomandat ca acest dialog referitor la acest subiect sa-l transferi pe blogul dumitale pe care repet : al apreciez drept foarte interesant prin ideile dumitale , prin parerile pe care le exprimi acolo . Referitor la Diavol…fireste am glumit insa , daca ne referim strict la Dumnezeu…acolo chiar am vorbit serios iar dumneata , sti la fel d e bine ca si mine ca , am dreptate . Inca odata , cu scuzele de rigoare pentru neintelegerea provocata de infatuarea mea , va urez s-aveti o saptamana viitoare cat mai buna stimate Lotus !

      • Marian zice:

        @Lotus Vezi ca Iosif e hotzoman bagandu-ti acea intrebare capcana cu ” ce religie /ce cultura a predicat Isus ” . Trebuia sa-i raspunzi folosindu-te de cuvintele lui Rudolf Stener : „- A predicat , ce-anvatat si el d e la profesorii lui esenieni ” . In loc de asta…l-ai fentat , pacat .

      • Lotus zice:

        @Marian

        Preotul se referea la mărul din care au mușcat Adam și Eva. Cât privește politeismul, să știi că pentru un evreu, chiar și ortodocșii sunt politeiști, de vreme ce cred în trei dumnezei: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

      • Marian zice:

        @Lotus Raspopitul ala , n-a avut nici in al doisprezecelea ceas decenta de face ace a precizare pe care a facut-o { culmea } o mireana si ma refer strict la comentariul doamnei smaranda 64 .Nici macar Iosif n-a indraznit { ca nu stia nici el , d-aia 😕 } sa faca cuvenita precizare , Primii doi oameni au ales RAUL acesta-i ADEVARUL ! De ce au facut aceasta alegere…chiar nu ma mai intereseaza { nu ca nu m-ar fi interesat vreodata } la momentul asta . Asa am facut si noi romanii in 20 Mai 1990 . De ce am facut asta….la momentul acesta NU MA MAI INTERESEAZA cata vreme Ion Iliescu { si altii asemenea lui } traieste bien merci . Respect si…umile scuze pentru ca , revin asupra acestui subiect …taman azi !

    • Eu am înțeles că și-a pierdut credința în ACEST Dumnezeu coafat, propovăduit de BOR. E ateu față Dumnezeul lui BOR. Nu a negat posibila existență a unei puteri divine supreme.

      • Lotus zice:

        Nu există „Dumnezeu coafat”, de vreme ce definiția lui este cvasiidentică în toate religiile. Toate tradițiile spirituale pe care le cunosc eu și care vorbesc despre Dumnezeu afirmă câteva lucruri de bază: că Dumnezeu este bun, că-și iubește creaturile, motiv pentru care le-a făcut după chipul și asemănarea lui, dându-le liber arbitru, și dorește ca ele să se mântuiască, că esența sau conștiința acestor creaturi este de natură spirituală, iar acest spirit transcende moartea fizică și materia, că întregul univers material este o simplă creație a spiritului divin, iar noi suntem copii ai acestui spirit. Orice descriere a divinității, fie că o numești Alah, Iehova sau Brahman, întrunește aceste calități. Dacă tu propui varianta unui creator extraterestru, chimist sau fizician dintr-un alt plan, lume sau univers, eventual care nu-i interesat de experimentul lui de laborator după ce acesta s-a încheiat, foarte bine, dar teoria ta nu este tangentă cu nici o religie din lume, ci cu romanele SF, iar creatorul tău nu poate fi numit Dumnezeu decât printr-un abuz de limbaj. Dacă nu înțelegi lucrul ăsta, atunci n-o să înțelegi nici de ce, cu toate că tu afirmi că crezi sau ești deschisă să crezi măcar în posibilitatea unui creator, eu tot ca materialistă și atee te-aș descrie. Pentru că aceste trăsături pe care tu le numești, tot abuziv, coafate, sunt de fapt baza, esența a ceea ce înseamnă Dumnezeu.

      • Ei, bine! Dacă a zis Lotus că nu există Dumnezeu coafat, să ne aruncăm cu fața la pământ, să așteptăm sfârșitul lumii! … 🙂
        Oare Michelangelo nu l-a coafat? Nu doar că i-a pus barbă și plete albe, dar i-a „greșit” și gâtul, ascunzând în acel raccourci un fragment din imaginea creierului uman. [ http://epochtimes-romania.com/news/20-de-lucruri-uimitoare-despre-capela-sixtina-ce-a-ascuns-michelangelo-in-pictura-sa–250651 ]

        Eu nu propun nicio variantă, Lotus. Mă simt mai atrasă de unele ipoteze decât de altele. Lumea asta e, în proporție covârșitoare, bazată pe ipoteze. Numai tu ai certitudini.
        În ultima parte a comentariului tău mă acuzi de „abuz de limbaj” și, imediat, consideri că numesc niște trăsături „tot abuziv, coafate”.
        Nu ți se pare că, încet-încet, te transformi într-un trist propagandist înregimentat? Îți mai lipsesc secera și ciocanul și statuia aia oribil de celebră pe care o folosesc studiourile Mosfilm, ca simbol.

        Să zicem că aș fi atee. E rău? E neindicat? E ilegal? E penal?
        Cu ce drept, Lotus, tu, care îmi ștergi, la tine acasă, un comentariu care mi-a mâncat timp din viața MEA din considerație pentru TINE, fiindcă oi fi zis futere la utere, cur, sau ce dracu oi fi zis, cu ce drept vii la mine în ogradă, să mă acuzi de abuz, de materialism, de ateism, ca și cum astea ar fi 3 capete de acuzare prevăzute de vreun cod penal?

        N-am dreptul la opinie nici la mine pe blog?
        Chiar ți se pare normal să dai cu sentințe, cum dă popa cu cădelnița pe unde apucă?
        Chiar vrei să ne retragem ambasadele, cu surle și trâmbițe?
        La prima viitoare insultă, mascată sau nu, ești pa! Și da, o să pierd un admirator al blogului meu, cam nazist, în rasă de călugăr care se uită la pornografie fiindcă fututul explicit, în buclă, îi dă niște trăiri pline de sevă divină, de esență budistă.
        Pagubă-n ciuperci!
        Învață să te porți!

      • Lotus zice:

        Gluma cu Michelangelo nu este foarte reușită. Unde a susținut Biblia că Dumnezeu arată ca în picturile lui? Fiecare artist l-a desenat Dumnezeu așa cum și l-a imaginat. În schimb, despre esența scripturilor se afirmă că a fost revelată autorilor acelor scripturi și nu imaginată de ei.

        Termenii de Dumnezeu și de ipoteză nu pot fi puși în aceeași frază. Învățăturile divine sunt perfecte, provenind de la o sursă perfectă. Ipotezele aparțin minții care rătăcește, lipsită de lumina divină. Asta nu înțelegi tu. În momentul în care ai ipoteze, te autoexcluzi de pe calea spirituală. Ipotezele sunt incompatibile cu ideea de Dumnezeu.

        Asta crezi tu, că lumea este bazată pe ipoteze, pentru că încă nu ai ajuns să crezi în Dumnezeu. Ipotezele sunt expresia aleatoriului. Dumnezeu este expresia sensului și ordinii. Cele două realități sunt chiar opuse una alteia. Pentru cel care crede în Dumnezeu, viața capătă un alt sens, superior. Ipoteze există doar pentru matematician sau omul de știință. Ele sunt bune în domeniul științei, dar dau chix într-un mare fel în domeniul spiritualității. Pentru că cele două domenii sunt profund diferite. Faptul că pentru tine cele două domenii nu sunt diferite, că credința trebuie să treacă printr-o sită de incertitudini și ipoteze arată că, de fapt, după cum spuneam, încă nu l-ai descoperit pe Dumnezeu.

        Nu mă transform, nici încet-încet, nici repede-repede, într-un propagandist înregimentat.

        Am zis eu că a fi ateu este un lucru penal? Unde anume? Am zis eu că a fi ateu este ilegal? În care comentariu? Nu te-am acuzat de abuz, materialism și ateism „ca și cum astea ar fi 3 capete de acuzare prevăzute de vreun cod penal”. Partea de după „ca și cum” nu a existat niciunde. Te-am acuzat de abuz, materialism și ateism ca și cum ai fi abuzivă, atee și materialistă, atât și nimic mai mult, nu ca și cum ai fi penală. Iar abuzivă ești, pentru că spui despre niște caracteristici care fac parte din structura intrisecă a dumnezeirii că sunt coafări. Cum să-ți explic? E ca și cum eu aș spune că dacă dăm la o parte studiile pe care le-ai făcut, pregătirea și experiența pe care o ai în domeniul farmaceutic, cunoașterea asimilată pe baza lecturii de atâția ani, genele care ți-au dat inteligența nativă și experiențele de viață prin care ai trecută, obținem o Renata necoafată. Păi nu pot spune așa ceva, pentru că pregătirea, inteligența, experiența, lectura etc nu sunt simple coafări, ci însăși lucrurile care te fac să fii Renata și nu altcineva. Sunt lucrurile de bază care te definesc. În mod similar, nu poți spune că iubirea, compasiunea, perfecțiunea etc sunt coafări ale divinului, de vreme ce El este pretutindeni ilustrat ca având aceste atribute fundamentale, El este prezentat astfel în toate tradițiile spirituale ale omenirii și prezent în acest mod în conștiința colectivă a oamenilor! Tu, practic, încerci să redefinești un cuvânt deja consacrat! Ok, tu te simți mai atrasă de ipoteza unui creator rece și distant, care a experimentat un univers într-un laborator, n-am nimic împotrivă, doar că nu-l poți numi pe acest creator Dumnezeu, pentru că Dumnezeu implică, prin definiție, calități ca bunătatea, perfecțiunea, compasiunea etc! Numește-l Creator, sau dă-i ce nume vrei tu, și o să te las în pace, dar în momentul în care-l numești Dumnezeu (și spui că definiția deja existentă a dumnezeirii este o coafare) comiți un abuz.

        Cât privește partea finală, nu te-am atacat la persoană. Ți-am zis că comiți un abuz pentru că redefinești, după propria ta dispoziție, un cuvând deja definit, schimbându-i complet câteva caracteristici fundamentale. Asta se numește abuz. Același abuz cu a da pe cineva afară pe motiv că îți prezintă o opinie argumentată care nu îți place. Iar cu comentariul ăla șters, cred că și la pensie o să-mi aduci aminte de el.

      • Cred că mă iei la mișto! Biblia a fost scrisă cu mult înainte de nașterea lui Michelangelo. Firește, dacă scriitorii ei ar fi prevăzut că, undeva, în viitor, se va naște un Michelangelo și ar fi notat asta, aș fi luat-o altfel în considerație. N-aș mai fi considerat-o un volum de texte mitologice.
        Pentru restul comentariului tău, nejustificat de lung, am un singur răspuns: indiferent de ce mă simt eu atrasă, lasă-mă în plăcerea atracției mele. Nu comit nici un abuz. Am o altă opinie decât a ta. Fii tolerant, cum te învață Iisus. Acceptă că poți pierde un meci – nu e sfârșitul lumii. Acceptă că există, pe pământ, oameni care respectă NECUNOSCUTUL, NEPIPĂIBILUL și NECUANTIFICABILUL ceva mai mult ca tine. Dumnezeul meu e mai tare decât al tău, fiindcă nu-mi permit definiții și caracterizări de personaj. Tu crezi că, dacă-i faci promo, te-ai făcut frate cu el. Eu cred că, dacă există, e atât de absolut, încât planurile noastre nu se vor intersecta niciodată. Că nu se poate!
        Mi-e teamă că, eu, dacă MĂ ROG, adică ordonez cuvinte cu valoare vibrațională intrinsecă asupra cărora mă concentrez, nu mimez, intru pe lista de audiențe înaintea ta!
        Mi-e teamă că lui Dumnezeu i s-a acrit de atâtea slugi care vor să-i curețe o viitoare scamă de pe reverul lui de șef.

      • Lotus zice:

        Uite altă analogie: românii sunt, conform oricărui dicționar, locuitorii spațiului carpato-danubiano-pontic, respectiv ai statului România. Băi, or fi buni, or fi răi, or avea calități, or avea defecte, or fi lăudabili, or fi detestabili, dar ăștia-s ei și orice istoric o să ți-i identifice prin locuitorii României. Ei, și acum tu vrei să mergi în Palestina să-ți creezi un stat alternativ. Foarte bine, nu te oprește nimeni, bravo ție, numai că nu poți, odată statul creat, să spui că și locuitorii acelui stat al tău sunt români, pentru că nu se poate! Nu poți să tragi termenul „român” să acopere și teritoriul tău, pentru că deja termenul român este luat, are o semnificație clară și desemnează locuitorii granițelor României și nu ai altor granițe. Poți să-i numești pe locuitorii statului tău palestinieni, poți să-i numești cum vrei tu, dar nu poți să-i numești români și nu poți nici să spui că apartenența la spațiul carpato-danubiano-pontic este o coafare a definiției de român! Dacă faci asta, ești abuzivă!

        Noa, în mod similar, nu poți să-ți imaginezi tu un creator altfel decât cel prezentat de scripturi și să-l numești tot Dumnezeu, după cum nu poți să spui că trăsături ca bunătatea, iubirea etc, sau pretenția că textele spirituale au fost revelate și deci sunt perfecte, reprezintă coafări, pentru că nu se poate! Dumnezeu este astfel prezentat în toate tratatele spirituale, este astfel prezent în mentalul colectiv, așa că nu poți veni tu și rescrie definiția, că așa ai tu chef. Numește-l pe creatorul tău TzuTzuKiKi, Creaticus2 etc, dă-i ce nume vrei tu și n-are nimeni nimic cu tine, dar nu-l poți numi Dumnezeu și nu poți spune că ceea ce practic tot restul lumii numește Dumnezeu este o coafare fără să comiți un grav abuz și să arăți că, de fapt, nu ai înțeles esența religiilor.

        Nu știu dacă am reușit să fiu mai clar acum.

      • Românii ocupă spațiul carpato-…, dar nu strict în interiorul statului român. Avem români și la sud de Dunăre, și dincolo de Prut, și în America, și în Canada, și în toată Europa, și în foarte multe puncte geografice, pe glob.

      • Cu cât încerci să fii mai clar, pornind de la premisa că interlocutorul tău e idiot, te afunzi în niște hățișuri greu de urmărit.

      • Lotus zice:

        Dacă ridici obiecții de tipul că există români care trăiesc prin alte părți, atunci îmi pare rău că mi-am bătut gura degeaba și n-ai înțeles analogia. Oricum, și românii ăia care trăiesc în altă parte tot din România se trag. Tot la România se gândesc cu drag, nu la Palestina, și tot de România sunt legați. Și în privința lui Dumnezeu există mai multe ipostaze sau versiuni, în sensul că fiecare religie are niște mici variații. Eu de exemplu cred în Dumnezeu dar cred și în reîncarnare, spre deosebire de un ortodox tradițional. Adică români din România, români din afara României, dacă vrei. Dar amândoi, și eu și ortodoxul tradițional, ca de altfel și musulmanul, hindusul etc, când ne gândim la divinitate, avem în minte aceleași calități de bază, ca bunătate, iubire, etc, care, analogic, definesc spațiul carpato-danubiano-pontic de unde se trag toți românii de pe glob. Și pe care tu le numești coafări. Ipoteza care te atrage pe tine, a unui Dumnezeu lipsit de aceste atribute fundamentale omniprezente în toate religiile de pe glob, este echivalentă cu înființarea unui stat paralel cu numele tot de România, pe principiul că spațiul carpato-danubiano-pontic este o coafare și deci poți foarte bine să muți România unde vrei tu pe hartă. Nu-i chiar așa.

        M-am lansat în această dizertație pentru că nu-i prima dată când numești aceste trăsături divine clișeice și răsuflate, ca și cum Dumnezeul religiilor ar fi un fel de Dumnezeu denaturat, exagerat, dus în derizoriu, plecând de la o bază (divinitate) reală cu totul altfel sau mai realistă, pe care însă numai tu o presupui. Ignorând faptul că această ipostază divină pe care tu o numești coafată reprezintă practic regula generală, este ipostaza la care toată lumea se gândește și pe care toate tradițiile spirituale ne-o prezintă. Asta face ca varianta ta de Dumnezeu, ăla rece sau cum o fi, să fie o excepție sau o denaturare, nu invers. Undeva ai adânc înrădăcinată în subconștient ideea că aceste calități enumerate mai sus (bunătate, compasiune etc) nu se pot lega de divinitate, și de aici neînțelegerea, abuzul de limbaj când vine vorba de Dumnezeu.

        Și ți-am scris despre faptul că orice ipoteză este o rătăcire pentru a-ți prezenta perspectiva religioasă. Da, din perspectiva ta există mai multe posibilități, există mai multe ipoteze, există o mulțime de necunoscute, asupra cărora omul e dator să-și pună permanent întrebări. Din perspectiva religiei, a oricărei religii, un Creator perfect, care a revelat o tradiție spirituală perfectă, nu este compatibil cu întrebările și ipotezele omului de știință sau omului rațional. La el nu se poate ajunge prin cercetare, ci prin credință. Știința progresează prin punerea permanentă sub îndoială a ceea ce deja știam, pentru că pornim de la o știință imperfectă, pe care o tot rafinăm cu timpul. Dar cum ar putea să funcționeze această abordare în cazul unei științe spirituale revelată de Divinitate, care știință este deci deja perfectă? Nu mai poți schimba nimic la ea, nu mai poți adăuga sau scoate nimic, poți încerca să o pătrunzi sau poți rămâne pe dinafară. Aceasta este perspectiva de la celălalt capăt, a unei persoane religioase autentice. Este o perspectivă pe care și eu o îmbrățișez și care evident vine într-o flagrantă opoziție cu a ta, de aceea am și prezentat-o așa abupt. Nu te-am luat la rost, nu te-am făcut penală, ți-am prezentat cum se văd lucrurile din celălalt capăt al podului. Dacă tu, mergând pe calea ta, a întrebărilor, îl vei descoperi vreodată pe Dumnezeu, atunci vei ajunge în același punct în care sunt eu. Iar dacă vei descoperi un Dumnezeu care-ți va permite în continuare să te îndoiești, nu în sensul că nu te-ar dori înregimentată, ci în sensul că nu ți-ar oferi certutudini, explicații și răspunsuri la toate întrebările pe care le-ai putea avea, atunci fie încă nu-l vei fi descoperit cu adevărat, fie Dumnezeul tău nu merită servit, după părerea mea. Pentru că eu vreau, în cazul lui Dumnezeu, totul, nu doar sferturi sau jumătăți de măsură. În fond, este Dumnezeu, perfect și atotputernic.

      • Lotus zice:

        @Renata

        Acum ți-am citit și celălalt comentariu. Nu te iau deloc la mișto și îmi pare rău că ajungem iar și iar în același punct în care tu crezi că eu sunt răutăcios sau miștocar cu tine. Este un alt exemplu de unde dai și unde crapă, legat de ce scriu eu și ce citești tu. Da, evident că Biblia a fost scrisă înainte de nașterea lui Michelangelo. Dar asta nu are a face. De exemplu, să zicem că Michelangelo l-a pictat pe Dumnezeu cu ochi albaștri. Scrie undeva în Biblie că Dumnezeu are ochii albaștri? Să zicem că i-a pictat acea bucată de encefal în gât. Scrie undeva în Biblie că Dumnezeu are o bucată de encefal în gât? Scrie undeva în Biblie că Dumnezeu este un moș cu barbă albă, așa cum îl portretizează mai toți desenatorii? Nu. Evident că fiecare artist îl desenează așa cum și-l imaginează el, este vorba de o personificare artistică și nimic mai mult.

        Deci, când am scris că Biblia nu susține că Dumnezeu arată ca în picturile lui Michelangelo, nu m-am referit la faptul că în Biblie nu există scris: „Dumnezeu arată ca în pictura lui Michelangelo”, ci că în Biblie nu există scris: „Dumnezeu are înfățișarea unui moș cu barbă albă etc etc”, așa cum avea ulterior să-l deseneze Michelangelo. Doh!

        Eu te las în pace și sunt cât se poate de tolerant. Mai sus nu ți-a vorbit Lotus Intolerantus, care vrea să te pună la colț pentru necredința ta, ci Lotus care vrea să-ți prezinte o altă perspectivă și să te facă să înțelegi un lucru simplu: inflexibilitatea este atât atributul dogmaticului cât și atributul perfecțiunii. În rest, capacitatea de a sonda mereu necunoscutul și de a privi totul ca pe un mister este o trăsătură cât se poate de elevată, care să știi că nu-l părăsește nici măcar pe adeptul sau credinciosul ajuns în punctul în care existența divinității îi devine o certitudine. Dimpotrivă, începând de acolo necunoscutul capătă o savoare specială, înlocuind eventualele angoase sau temeri cu care era împletit înainte.

        Dacă planul nostru și planul lui Dumnezeu nu se vor intersecta niciodată, înseamnă că toate religiile de pe glob se înșeală. De exemplu, scopul ultim al sistemului Yoga este chiar fuziunea cu Dumnezeu. Este adevărat că Dumnezeu e „atât de absolut”, dar la fel de absoluți suntem și noi, în esență, după chipul și asemănarea lui.

        Eu m-aș bucura să intri pe lista de audiențe înaintea mea, pentru că în cazul ăsta înseamnă că ai obține niște certitudini și mai puternice decât ale mele. Așa că nu te teme, chiar dacă-ți va da peste cap universul și sistemul actual de valori, roagă-te!

        Nu știam că e un meci. Totușim dacă ar fi fost, nu m-aș fi văzut ca perdant.

      • Lotus, la ultimele tale trei comentarii, am un singur răspuns: cu cât te încrâncenezi mai tare, cu atât devii mai greu de urmărit, în sensul de „deja fumat”. Adică – nu e atac la persoană -, tot repeți și repeți aceleași chestii, de parcă ai fi un cititor de prompter.
        Da, e un meci cu toleranța, cu acceptat că există și alte opinii decât certitudinile tale…
        Pentru tine nu e nici un meci, că tu mă excluzi din peisaj imediat ce am o altă părere decât a ta.
        Pentru mine e un meci. Exersez toleranța MEA cu un intolerant. Indiferent câte inepții ai rosti, uneori cu maximă impolitețe.

      • Lotus zice:

        Renata, gata, pace! De acum înainte o să încerc să nu-mi mai susțin convingerile cu atâta impetuozitate și să nu-ți mai impun nimic. Să vedem dacă reușesc și cât mă ține. 😀

      • DoarF zice:

        […]este ipostaza la care toată lumea se gândește[…]

        Lotus, tu realizezi cat de fals suni cand te apuci sa vorbesti in numele tuturor?

  3. Marian zice:

    Domna Carageani ….va multumesc pentru aceasta postare ! Intrebare pentru cine s-o pricepe : IPF Daniel va avea vreodata curajul de-a face ce-a facut acest ….preot ateu ?

  4. Marian zice:

    Intrebare pentru cine s-o pricepe mai bine : cum sa fac ca ceasul afisat al calculatorului sa-mi arate ora reala caci…eu scriu la ora 8:55 AM iar afisajul imi indica 2:55 AM ? De cate ori am incercat sa-l restartez…dupa cateva zile…iar o ia razna 😡 !

  5. smaranda64 zice:

    Referitor la mãr, într un documentar se spune cã este vorba despre o confuzie în urma unei traduceri greşite din latinã unde malus înseamnã atât rãu cât şi mãr.

    • Marian zice:

      @smaranda64 Cam greu de crezut { desi nu fara sens } c-ar fi voba despre o traducere gresita mai ales ca , de-alungul a sute de ani s-au facut nenumarate traduceri . Oare chiar toti cei ce-au tradus scripturile sa fi cazut in aceeasi ” capcana latina ” ?

      • smaranda64 zice:

        N ar fi exclus cãci probabil dupã cum ai observat în decursul vieţii preluãm informaţii unii de la alţii fãrã sã le trecem prin lupa personalã şi este normal sã fie aşa cãci nu ne ar ajunge o viaţã sã filtrãm singuri acest volum imens de informaţii.

  6. Cudi zice:

    L-am ascultat până la capăt și mi-a părut rău că s-a terminat înregistrarea. Cât de frumos și cuminte vorbește și cât de multe spune, atât de simplu. Paradoxal, acum mă simt de parcă am ascultat cea mai reușită și revelatoare predică bisericească… Bravo lui!

    • Da, și eu l-am ascultat ca vrăjită. Știam că vei reacționa, Cudi. Unul dintre motivele pentru care am pus înregistrarea aici e că știam sigur că suntem măcar două care rezonăm cu el.
      Câți oameni au curajul să zică am crezut și nu mai cred? Și nu doar în Dumnezeu.
      Uite, eu, nu mai cred în homeopatie. Adică nu mai cred decât în acțiunea ei indirectă de-a stimula răspunsul placebo. Și m-am întrebat: dacă aș fi lucrat într-o fabrică de homeopate, într-o farmacie specializată numai pe homeopatie, ce făceam? Continuam să le zâmbesc încurajator pacienților sau aș fi plecat? Probabil că aș fi fost dată afară, fiindcă mi-e imposibil să mint profund, interesat. Adică, pot minți artistic, micile minciuni diplomatico-politicoase (nu pot veni, sunt ocupată, în loc de n-am nici un chef să mă plictisesc cu voi), dar nu pot minți esențial, făcând compromisuri.
      Mi-a plăcut că omul acesta, atât de tânăr, a avut echilibrul și controlul necesar să nu devoaleze mai multe îndoieli decât cele strict necesare care justificau divorțul lui de haina bisericească. Cred că l-am admirat mai mult pentru ceea ce nu a spus, ca să nu strivească corola de promisiuni a celor care nu au putere să reziste fără un apoi.

      • Cudi zice:

        Cât m-am văzut cu Mihai la prânz i-am povestit puțin despre postarea ta. Deși nu prea mai aveam timp, i-am spus să asculte începutul înregistrării. Am sudat două țigări, apoi am insistat eu să închidă browserul, că era în întârziere. Mi-a spus că dacă ar fi avut 30 de ani, i-ar fi plăcut să facă teologia, doar și pentru a discuta cu astfel de oameni culți, pentru că sigur întâlnești oameni educați și frumoși precum acest ex-preot în rândul teologilor – mai mult sau mai puțin.
        Cuvintele simple ale acestui tip cântăresc pentru mine mult mai mult decât comentariile stufoase ale celor ce-l critică. Tipul ăsta a studiat istoria religiilor, știe mai bine decât oricare dintre noi ce-i ăla budism, hinduism, ortodoxism etc. Tipul ăsta e mai „în măsură” decât oricare dintre noi și îl respect, mi-e drag pentru decența, cumințenia și frumusețea mesajului lui. Cred că dumnezeu însuși, dacă există, îl apreciază pentru creditul acordat.

      • Cudi zice:

        Repet: uite cât de frumos vorbește și cât de multe spune în cuvinte atât de simple. Pe lângă el, cei care țes în jurul aceluiași subiect fraze peste fraze „ce din coadă au să sune” par niște bufoni. Sunt convinsă că deține toată artileria lingvistică pentru a se exprima complicat, rafinat, dar tocmai simplitatea cuvintelor îi denotă înțelepciunea și greutate spuselor. Mă bucură mult această postare, în lipsa ei n-aș fi avut ocazia să-l ascult.

      • Să mai torn și eu seu în carne grasă, Cudi: meseria mă obligă să mă uit la chipul interlocutorului cu ambiții de profiler. (Când cineva îți zice că-l doare-n cur, trebuie să analizezi, cu mare viteză, dacă numește cur locul consacrat, sau se referă la ceea ce, popular, numim noadă).
        Tipul acesta, nu mare orator, nu învingător al emoțiilor la înregistrare, are ceva simplu și ușor de urmărit: linia nasului și ochii – absolut „în bătaia puștii”.
        Ceea ce m-a emoționat, cu adevărat: crede, ca și noi, că facerea de bine din motive de liber arbitru e infinit mai autentică, mai valabilă decât de frica pedepsei divine.

      • Cudi zice:

        Uitasem de asta, mulțumesc că mi-ai amintit.
        „Moralitatea înseamnă să faci ceea ce este corect, indiferent ce ți se spune. Religia înseamnă să faci ce ți se spune, indiferent ce este corect.” – Jerry Sturdivant

      • Lotus zice:

        Mă bag și eu în discuția voastră, că prea povestiți netulburate. 😀 Așadar, câteva precizări:

        Eu am curajul, Renata, să recunosc că am crezut și nu mai cred. Mai demult, cam prin clasa a șasea sau a șaptea, am crezut că nu există Dumnezeu. De fapt, am fost sigur. Aveam chiar și un fel de orgoliu, îi priveam pe ceilalți cu o anumită superioritate, a liberului cugetător, a omului care gândește și se bazează pe știință, pe progresul tehnologic, pe dovezi, în timp ce ei, cei care credeau, se află într-o negură a rațiunii. M-am și contrat cu o profesoară, la vremea aceea, eu susținând cu tărie și plin de mine că Dumnezeu nu există. Astăzi tot ce pot spune despre acea perioadă este că eram prost.

        Cudi: am observat asta de nenumărate ori la tine, așa că îmi permit respectuos să-ți reatrag atenția că, din punctul meu de vedere, nu faci distincția dintre ton și mesaj. Mă refer la partea în care spui: „cuvintele simple ale acestui tip cântăresc pentru mine mult mai mult decât comentariile stufoase ale celor ce-l critică” (iar mai departe chiar accentuezi ideea). Eroarea ta este următoarea: faptul că un om are un anumit ton sau mod de exprimare arată doar gradul lui de sinceritate, nu și adevărul spuselor sale. De exemplu, să zicem că pui față în față un savant îngâmfat cu un om de la țară și că savantul îți spune, pe un ton răspicat, că Pământul se rotește în jurul Soarelui, în timp ce țăranul îți spune că, după părerea lui, este pe dos. Ei bine, degeaba cuvintele țăranului sunt pline de simplitate și modestie, lucru care atestă că el crede în mod sincer că Pământul e în centrul Universului, că tot savantul cel arogant va avea dreptate. În concluzie, simplitatea acestui tânăr fost preot nu conferă greutate spuselor sale, așa cum susții tu, ci doar arată că el este sincer, că vorbește din inimă. Asta dacă nu cumva ne păcălește pe toți. Dar un om poate vorbi perfect sincer despre un lucru asupra căruia se înșeală. Deci dacă tu spui că ești convinsă că preotul e sincer datorită felului în care se exprimă, atunci n-am nimic de obiectat, și eu iau în considerare această posibilitate, pentru că, atenție, eu nu sinceritatea i-am criticat-o, de aia m-am legat cel mai puțin, la sfârșit. Dar dacă tu spui că teza inexistenței lui Dumnezeu este mai credibilă pentru că acest preot o susține în cuvinte mai simple, atunci te înșeli.

        A doua observație tot pentru tine, Cudi, este legată de următoarul enunț: „Tipul ăsta a studiat istoria religiilor, știe mai bine decât oricare dintre noi ce-i ăla budism, hinduism, ortodoxism etc”. Nu îți dau dreptate. Știi de ce? Pentru că religia ține de o parte intimă a sufletului, nu de intelect. Poate mai ușor o să mă înțelegi dacă îți dau câteva exemple din artă. Faptul că ai citit 10 cărți despre pictură nu te transformă în pictor. Faptul că ai terminat Conservatorul și ai studiat istoria muzicii nu îți garantează că ai înțeles muzica. Poate ai asimilat niște date din domeniul muzical, poate ai reținut cine au fost principalii compozitori români, dar înțelegerea muzicii nu ți-o poate da studiul nici unei cărți! Muzica o ai sau n-o ai în sânge, la fel ca pictura sau ca poezia. Degeaba studiezi 1000 de cărți cu sau despre poezie, dacă nu vibrezi cu poezia și nu ești sensibil la ea, n-o s-o înțelegi și pace. La fel cu teologia, unde poți intra chiar fără să crezi în Dumnezeu, adică să ai o chemare pentru cele sfinte. Omul ăsta, prin faptul că se dezice de Dumnezeul pe care l-a servit până acum, arată, după părerea mea, exact invers, că n-a înțeles mai nimic din religie. Opinie întărită și de exemplele simpliste pe care le dă pe post de obiecții la doctrina religioasă.

        Și pentru că tot ai terminat cu un citat, dă-mi voie să fac la fel. Zicea René Guénon despre metafizică: „Dacă înţelegi, eşti de acord; dacă nu eşti de acord, înseamnă că n-ai înţeles.” 🙂

      • Lotus, ultimul lucru interesant despre credință e părerea unui puber care descoperă teorema lui Pitagora, aparatul de ras și poluțiile nocturne într-un interval de 24 de ore.
        Tot ce pot spune e că ai avut, la pubertate, o perioadă promițătoare, în care îți permiteai îndoieli, întrebări, anulări.
        Nu, atunci nu erai prost, erai viu și curajos. Erai tipul care experimentează un făcut de ciorbă, aruncând șapte legume și un pumn de fidea într-o oală cu apă și-un praf de sare, fără să deschidă cartea de bucate a Sandei Marin. Azi cumperi ciorba de burtă gata făcută, la conservă, o încălzești, doar, la foc mic, și te bucuri că gătești cu mult mai bine ca pe vremuri. Numai că acum mănânci ciorba altora, care-ți dau iluzia că e făcută de tine.

      • Lotus zice:

        Eram prost. Și nu aveam îndoieli, aveam acea aroganță a ateului care se bazează pe știință și e perfect convins de inexistența vreunei divinități, urmă a unor superstiții și credințe din vechime. Eram plin de mine.

        Între timp nu am devenit fanul Sandei Marin, ci am învățat să gătesc. Adică am avut niște confirmări ale existenței lui Dumnezeu. Că acest Dumnezeu pe care l-am descoperit seamănă cu cel prezentat de tradițiile spirituale de pe glob, ce vrei să-ți zic? Toți căutătorii spirituali care au avut de-a lungul timpului epifanii, au descris un același Dumnezeu, chiar dacă în cuvintele lor. Poate pentru că nu-i decât unul.

      • Nu, nu erai prost, erai deștept, erai perfectibil, erai ca un mobilier modular actual față-n față cu BUFETUL stil, imuabil, justificabil doar într-un anume spațiu, care, teoretic, face o gălăgie de bani dar, practic, ca să scap de el, trebuie să-mi cumpăr un topor. Bufetul maică-mii, din sufragerie, despre el vorbesc. E valoros, teoretic, dar nu trebuie nimănui.
        Bag de seamă că-ți place să fii bufetul stil.
        Cine sunt eu, să te opresc? 🙂

  7. smaranda64 zice:

    Dar ce este un fruct, indiferent cã este un mãr sau altceva, decât o consecinţã a unor procese în care sunt implicaţi mai mulţi factori: planta, apa, solul, soarele etc. Deci fructul este o consecinţã coaptã.
    A şi E aveau voie sã facã în rai ce vor iar şarpele le a insuflat sentimentul de vinovãţie pe care, inocenţi fiind nu l cunoşteau. Din mãr muşcând a acceptat legea consecinţelor, o lege mincinoasã. A fost fentat la un contract inutil.

  8. sorin zice:

    mi se pare onest preotul ateu. mai onorabil decat unul care il ataca virulent pentru lipsa de credinta dar isi pune interpusii sa adune bani de la credinciosi in timpul slujbei duminicale….

  9. castanman zice:

    Raul este una dintre cele mai importante teme tratata de existentialisti. Ei il considera ca pe un dat ce nu poate fi inlaturat din existenta. Astfel el devine ” fiintarea pentru moarte” la Heidegger, absurdul existentei la Camus si Sartre, ” datul” la Jaspers, obstacol ce poate fi trecut prin credinta la Barth si Berdiaev. Iar cel mai frumos mi se pare ca trateaza acest concepr Pareyson, intelegand raul, si sub influenta lecturilor din Dostoievski, ca ” unica tragedie universala” care nu implica doar omul, ci si pe Dumnezeu. ” Si astfel, tacerea lui Dzeu, ce lucru teribil pentru omul aruncat in starea sa de pacat si de angoasa, nu este a celui care tace pentru ca nu exista sau a celui care tace pentru ca vrea sa abandoneze, ci a celui care tace pentru ca plange si tace tocmai pentru a plange. Pe de alta parte, este foarte adevarat ca aceasta suferinta si plansul lui Dzeu intra ca parte importanta, chiar preponderenta in raul universal, multiplicand intr un mod cutremurator si nemaintalnit caracterul sau scandalos”

    • castanman zice:

      Citat din L. Pareyson – „Ontologia libertatii. Raul si suferinta”

    • Amar și subtil citatul, Castane! Aici lumea e ceva mai polarizată. Ceea ce nu e decât motiv de amărăciune.

      • castanman zice:

        In seara asta, Doamne, te vei culca flamand, eu nu-ti voi mai da azima rugaciunii…sunt doua versuri aproximative ale unui poet minor care a fost jefuit de suflet 🙂 Trecand la lucrurile serioase, abordarea maniheista a problemei aici pe blog va duce la varsare de sange 🙂

      • „În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
        Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
        Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
        Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.

        Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
        Să-ţi stâmpăr foamea. Furii mi-au tâlhărit cămara
        Şi de puţinul suflet ce îl păstram, ca sara
        Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

        Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
        Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi goală,
        Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
        Şi pe un ramur veşted, un singur fruct amar.

        De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
        Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
        Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
        Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

        Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
        Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
        Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
        În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.”

        Asta-i viața, Castane! Cum ne lovim de un POET, cum îl căutăm de păduchi și de pete-n soare, ca să se-nvârtească valțurile tipografiei după soare și după Cărtărescu.
        Și Topârceanu e considerat, de acreditații criticii poetice, minor.
        Fiindcă ei n-ar fi scris niciodată „Cioara”. Și nici „Muzei mele”.

      • castanman zice:

        Daca Lotus imi cita macar o strofa, il iertam de toate comentariile lui enervante. Nu cred ca e troll. E un produs al zilelor noastre. Plin de tripsuri si tricsuri. Multumesc pentru poezia integrala. Un gest scoala. Viata fara linkuri.

      • Cât te-ar fi iubit ElZap!

      • castanman zice:

        Daca inca imparti uimiri cu ElZap, inseamna ca a fost ceva misto intre voi. Si pentru ce m-ar iubi? Daca nu depasesc granita nespuselor, bineinteles

      • Exprimare nefericită. Nu te-ar iubi, te-ar admira. Răspuns: îți place genul de poezie care-i plăcea și lui. Aveți cam aceeași concizie în scris.
        p.s.: Da. Ceva mișto. Aproape paranormal și deloc banal. 🙂

      • Lotus zice:

        @castanman

        De când aștepți tu asta, nu? 🙂

      • Lotus, de când un iubitor al Domnului nu admite prezumpția de nevinovăție?
        Castanman e genul care-și gestionează trăirile, cuvintele și chiar n-are nimic de măcelar în el. De ce îl bănuiești că ar dori vărsare de sânge?
        Uneori, am senzația că nu te BAȚI în idei, ci că te ZBAȚI.

      • castanman zice:

        @Lotus – Domnule (banuind ca orice alt apelativ te-ar deranja), acum vreo 150 de ani, un tip, naturalist, T.H. Huxley, inventeaza termenul de agnosticism pentru a defini atitudinea celui care proclama caracterul icognoscibil a ceea ce transcende cadrul experientei fenomenale si empirice. Initial termenul indica refuzul de a emite o opinie oarecare in legatura cu problemele legate de absolut, infinit si Dumnezeu. Filozofii l-au asociat cu conceptia despre cunoastere care neaga posibilitatea ratiunii de a accede la ceea ce nu poate fi obiect de cercetare prin metodele stiintei. Atentie, domnule, agnosticul e in opozitie critica fata de ateu! Propozitiile despre existenta sau inexistenta lui Dumnezeu se plaseaza in domeniul afirmatiilor indeterminabile din punct de vedere cognitiv. In acest areal ma simt eu confortabil. Imi pare rau ca nu pot impartasi din ceea ce emiti. Cat despre sange, am dubii ca ai avea…

      • Lotus zice:

        @Renata

        Din momentul în care o femeie rațională citește o acuzație într-o simplă întrebare. 🙂 Întrebare pe care i-am pus-o deoarece a făcut câteva referiri la mine, aici și pe blogul lui Cudi, așa că m-a făcut curios.

        @castanman

        Agnosticul este în opoziție cu ateul, deoarece primul afirmă că nu te poți pronunța cu privire la existența lui Dumnezeu, în timp ce ultimul se pronunță cu privire la existența lui Dumnezeu, negând-o categoric. Din punctul meu de vedere, amândoi se înșeală.

        Nu am sânge, dar măcar sunt un domn! 🙂

      • Iosif zice:

        Hibrid…?! 🙂

  10. Cârcotaşu zice:

    Mă miră simplismul de care dă dovadă părinţelu’, acela cu „măru'”.
    În primul rând nu am auzit nicăieri că-n slujba de înmormântare sau în orice altă cuvântare a unui preot, la moartea unui copil, cum zice el, să invoce aşazisa legendă cu păcatul originar al lui Adam, acela de a mânca „mărul”. Asta-i o aiureală. O altă aiureală pentru un „doctor” în teologie e să facă referire la fructul acesta. Nici pomeneală să fie vorba de măr, aceasta-i tălmăcirea profană a genezei pentru cei care n-au citit niciodată biblia şi s-au informat numai din predicile unui preot fără har, unul prost, da’ prost de tot. Nu, nu-i vorba nici de vreo traducere greşită, nu-i nimic cu „malus”, treaba de limpede ca cristalul.
    În Geneza, cap. 2, atât biblia ortodoxă cât şi cea catolică, ba şi cea a reformaţilor, scrie clar:
    9. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.
    16. A dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci,
    17. Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!…. Geneza 3
    1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?”
    2. Iar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm;
    3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!”
    4. Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri!
    5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.
    6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el.
    7. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.
    8. Iar când au auzit glasul Domnului Dumnezeu, Care umbla prin rai, în răcoarea serii, s-au ascuns Adam şi femeia lui de faţa Domnului Dumnezeu printre pomii raiului.
    9. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?”
    10. Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”.
    11. Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?”

    Iată deci că nu e vorba nici pe departe de pomicultură ci de filozofie. Mai departe, tot filozofic, discutăm despre altă categorie, aceea a liberului arbitru, derivată direct din legenda „mărului”.
    Greu pentru un popă de ţară care ştie de măr, nu de fructul pomului vieţii veşnice, a cunoaşterii binelui şi a răului!
    Mai departe părinţelu’ e mortal când ne explică el că ortodocşii nu sunt umanişti, că trebuie să înveţe de la „agnostici, homosexuali sau atei” c-am avea nevoie de mai multe spitale şi mai puţine mănăstiri, ca să fim mai umani, nu cum ne învaţă ortodoxia.
    De fapt el dă un atac la baionetă ortodoxiei, dar ce critică e propriu creştinismului în general. Sigur, mai puţin dorinţa de mărire a IPF, dar asta-i altă discuţie.
    Deci el ar putea fi agnostic, homosexual sau ateu, nu ateu neapărat. De altfel nici nu se pronunţă despre creştinism, ci numai despre ortodoxism. E limpede.
    Dacă e sincer, e demn de toată mila.

    • klaus zice:

      Cârcotașule, dă-mi voie să subscriu!

      • klaus zice:

        Parțial 😀

      • D. Vader zice:

        Fratili meu, subscriu si eu, tot partial. As adauga urmatoarele > Nu-mi plac cetatenii care scuipa acolo unde au pupat. Cand incepe sa te doara ceva, mi se pare mai potrivit sa parasesti scena pe usa din dos, discret. Nu-mi plac prostovanii care supra-analizeaza orice enunt, situatie, tablou sau basina. Nu-ti trebuie prea multa carte ca sa-ti dai seama ca acest fals caprior cu ochii umezi, din aceeasi specie cu Dan Puric, chiar daca pe dos, adica ridicat la puterea minus unu, este destul de bine dezechilibrat. Eu n-as avea incredere in el nici sa-l trimit ca sa-mi dea masina la spalat. O sa-i citesc si cartea, de curiozitate. Sunt curios cand o sa ma insel si eu vreodata la vietati.

      • Vader, poate că, pentru prima oară, nu suntem de acord. Deși e posibil ca tu să „citești” persoane mai bine ca mine. Însă, ori de câte ori ieși pe ușa din spate, discret, din convingere, jigodia de șef pe care ai părăsit-o n-o să primească nici măcar o umbră de lecție.
        Toți scuipăm, la un moment dat, unde am pupat (asta e definiția acțiunii văzute din afară) dar, din punctul de vedere al celui implicat e doar o acceptare a propriei greșeli, asumat. După mine, oricât de târziu ai rupe lanțul de compromisuri, rămâne important că l-ai rupt.
        Eu nu vreau să-i citesc cartea, precis că m-ar dezamăgi. Sunt lucruri care se spun în 2000 de caractere și sunt importante dar, de îndată ce vrei să le detaliezi într-un volum, arată ca umplutura din ardei umpluți.

      • Elena zice:

        El asta și vrea: să-i citești cartea. Și tu și mulți alți curioși și uite așa o să câștige mai bine decât înainte. 🙂

    • Elena zice:

      Da. Mai grav, cică el ca preot nu poate spune credincioșilor că euharistia a fost făcutã de Iisus, ci cã e un obicei strãvechi preluat. Euharistia nu înseamnă a rupe pâinea și a da mesenilor sã mănânce și a-i servi cu vin. Iisus a zis (redau din memorie) „Luați, mâncați, acesta este trupul meu care pentru voi se frânge” și la vin a zis „Luați și beți, acesta este sângele meu care pentru voi se varsã”. Cine a mai zis acest lucru pânã atunci și cine și-a mai jertfit trupul și sângele pentru a spăla pãcatele altora? Euharistia este o taină, nu e un obicei strãvechi.
      Eu nu știu cum de a trecut clasa omul acesta cu atâta „deșteptăciune” darãmite sã aibã și doctorat în Teologie. Eu cred cã e grav, ori e posedat, ori are probleme cu capul și și-a pierdut abilitãțile mentale.

      • Lotus zice:

        Adică, zici tu, a încărcat acel obicei deja existent cu o anumită semnificație spirituală, iar euharistia este despre acest înțeles interior, ezoteric, nu despre actul exterior și mecanic al ruperii pâinii, care poate exista și înainte. O altă dovadă că tânărul preot se oprește la litera moartă, fără a-i pătrunde sensul, și asta chiar în domeniul în care și-a luat doctoratul. Din păcate.

  11. Samanu zice:

    Oare avem o cunostiinta deplina a mortii sau percepem fiecare prin filtrul sau? Oare primii hominizi cum percepeau moartea? Oare frivolitatea noastra nu devine si mai dureroasa acum mai mult ca oricand cand impingem granitele cunoasterii mult mai departe ? Creierul uman este un univers in miniatura? Se poate conecta el energetic cu universul mare ? Si putem continua sirul intrebarilor. Ca un om care a citit Biblia cap coada pot emite o parere strict personala: Aseman Dumnezeul vechiului Testament cu un Parinte autoritar care tine cu mana de fier o singura rasa pentru a obtine un Om Perfect iar aceasta perfectiune nu cred ca o putem intelege noi . Legea vechea este una fricii pentru a struni si a infrana instinctul animalic din om . Hristosul reprezinta majoratul etic al umanitatii. Un cod moral simplu, atemporal care inlocuieste pedeapsa cu alegerea, un contract personal. In aceste vremuri cred ca Biserica ar trebui sa se reformeze pentru a putea rezista. Puterea mesajului crestin este si va fi putin cate putin erodata de disfunctiunile interne ale Bisericii. Poate ca vad lucrurile simplist si sinteza mea este superficiala dar repet ca este o parere personala.

  12. Elena zice:

    Cârcotașu’, felicitãri pentru text și logica argumentației, subscriu.
    Acest răspopit pare că citește de pe promter. Rar, fără inflexiuni ale vocii, povestind extrem de cursiv totul, ca dintr-o carte, cu formulări coerente, nu omite nimic din discursul său, de parcă ar fi studiat psihologia vocii și ar fi luat lecții înainte, îi lipsește acel ceva, spontaneitatea aceea care denotã naturalețe, nu robotism.
    Totul pare extrem de bine gândit. După scandalurile cu homosexualitatea din Biserică care a decimat numărul de credincioși la slujbă, după ce creștinismul a primit un dimatai pumnul k.o. în moacã că de abia se mai ține pe picioare, apare acest rãspopit să-și promoveze cartea care deja se cumpără grupa mare pentru că oamenii acum sunt buimăciți și dornici sã afle și mai multe, și dă o declarație care nu denotă deloc un studiu aprofundat al teologiei, nici mãcar participarea cu regularitate la orele de religie.
    „ĂSTA pe care […]” – referindu-se la Dumnezeu? Incredibil. Totuși, eu nu prea cred în „simple coincidențe”.
    Nu comentez mai mult pentru cã fiecare om, în funcție de credințele sale interioare proprii, se va acoperi de texte cu care el rezoneazã și va ignora, combate (cel puțin mental) orice argumentație contrarã credințelor lui, indiferent de cât de bunã e. Așa cã e inutil. Sunt atâția sfinți, preoți cu har, oameni culți care vorbesc de Dumnezeu care zac în ignoranțã, în timp ce acest preot beneficiază de toatã atenția. Unora.

    • Elena zice:

      Un discurs al unui pustinic care crede în Dumnezeu. __ minute de sinceritate și naturalețe

      • Lotus zice:

        Fain clipul. Când te gândești că oamenii ăștia renunță la tot și se retrag ani sau zeci de ani în munți, pentur a se dedica rugăciunii, parcă toate lipsurile cu care te confrunți tu devin insignifiante.

  13. Iosif zice:

    Doar IUBIREA este atemporala. Dumnezeu este IUBIRE !

    • Iosif, dacă e IUBIRE, n-ar putea fi și INTELIGENȚĂ, RĂBDARE, ACCEPTARE?

      • klaus zice:

        Ba da. Ca subsidiare. 🙂

      • Iosif zice:

        IUBIREA cuprinde ABSOLUTUL,TOTUL, Practic suntem particule încarcate energetic ce plutim în timp si spatiu într-un haos perfect,dependenti si legati de IUBIRE prin legaturi indestructibile paradoxale,interdependenti unii de altii,asemanator sinapselor neuronale,chimice si/sau electrice,care prin reteaua sistemului nervos transmit informatii în tot corpul,provocând stari de bine sau rau în functie de mesajul receptionat din spatiul exterior corpului prin cele cinci simturi ale perceptiei primare, mostenite genetic…
        Sunteti cu totii MINUNATI,fiti vesnic BINECUVÂNTATI !:)
        https://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/139

  14. FEDORA zice:

    Vorba cuiva:sa nu te iei de-un popor al carui desert preferat este coliva,pe principiul ”DELIVER OR DIE”.
    INTELIGENTA,RABDAREA,ACCEPTAREA, ..(ca sa te citez).presupun …LGBT?
    De parintel m-am lamurit,zona aia a Soldovei e pliiiiinaaaa de dubiosi de-astia gen.
    Daca l-ar fi cunoscut pe SFANTUL ARDEALULUI, pe PARINTELE ARSENIE BOCA, si ar fi avut ocazia sa -l cunoasca si mai ales sa-l lumineze si sa aiba revelatii , alta ar fi fost situatia. Ma intreb ,cu ce rataciri ne mai aburea!
    Mare-i gradina ta Doamne si tot mai multi ii sar gardul!!!!!!!Rataciri, rataciri,vorbe goale poleite, adevarul spus prin omisiune si gaselnite de tot felul.Atunci Margot a ta ar fi avut parte de o slujba in care erau invocati Shiva,Ganesh, SI DE ARDERE PE RUG CA ASA-I LA ASTIA!Tot felul de zeitati d-astea, ba cu trompa de elefant,ba cu nspe maini si picioare!
    SMINTELI,SMINTELI!
    Tre’ sa facem tamaieri ,sfestanii,sa aghezmuim bine sa plece ratacitii si nefericitii astia care se joaca de-a preotia(si nu ca se joaca asa,de sanki, dar se joaca si cu sufletele amaratilor si nefericitilor care isi spun speranta intr-o pilda cu talc,intr-intr-un cuvant,ptr ca n’-asa la inceput a fost CUVANTUL ) de-a azi hirotonisirea,maine caterisirea,pardon ZAHARISIREA.
    Ren,ma, tu dormi bine noaptea sau cosmarurile tale se materializeaza in fix ”17 min de curaj”?
    Daca-asta-i curaj,atunci io ramasei masca!
    Esti pe drumul cel bun!
    O seara minunata si PROLIFICA!

    • FEDORA, fiindcă ai pomenit de mama, m-aș simți obligată să răspund. Norocul meu e că ai pomenit de clișeul ARSENIE BOCA (e ca și cum ai dormi cu o funie de usturoi la gât, să alungi bampirii) și pot să tac, relaxată, drept răspuns la comentariul tău. 🙂

  15. FEDORA zice:

    Parintelul imi da senzatia unui diletant si a unui ageamiu.
    Cred ca el se ghideaza ,sau ar vrea sa fie si cu ‘slana unsa si cu sufletu’-n rai’.
    Sau mai degraba, daca-i fata vaca pune de un bairam ,daca-i moare vaca pune de un parastas!
    Tare parintelul,dar el nu stie ca deja se vorbeste de ortodoxia cuantica(6 TV)!Io cred ca l-a cautat pe Eistein ascuns in biblioteca,in America, nu l-a gasit si iaca cum s-au materializat frustrarile lui.
    Bai,daca gasea parintelu’ pe unu’ care sa-l priponeasca in usa bisericii scientologice atunci sa vezi cum facea vira….Da,da…..
    Si referitor la INTELEGERE si tot tacamu’,asculta la mine;
    Surogatul nu se va compara niciodata cu Originalul!
    Asta ptr cei pudibonzi…

  16. smaranda64 zice:

    Off topic: dragii mei, mie îmi rãsare deja soarele din cur, vorba neamţului pt persoane optimiste. Debordez de iubire şi spiritualitate. Luaţi şi serviţi. Das Leben ist schön! 😁

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s