TOC, TOC, TOC, frica bate la ușă…

Am cunoscut, cu mai bine de 20 de ani în urmă, o ochelaristă familistă, nițel mai tânără decât mine, fără copii, care nu se despărțea niciodată de sticluța cu spirt medicinal.

Petreceam sărbătorile de iarnă în mod corporatist, într-o vilă cochetă, la Cumpătu, lângă Sinaia. Eu eram la bagaje de mână, la „vino cu cine vrei tu, oricum ai o cameră cu pat dublu”,  adică nu făceam parte din corporație, doar mă holbam la ea – o adunătură de oameni care vorbeau despre vreme dar se gândeau la cursul valutar.
De-aia nu râdea nimeni în hohote, nu dansa nimeni de două ori cu nevasta șefului, fiindcă pe 3 Ianuarie ăia își reluau cămașa albă și cravata foarte curajoasă, care costau, împreună, cât o tărăboanță de mașină la mâna a doua, cu care îți faci treaba măcar trei ani.

Femeia despre care vă povestesc își ținea spirtul medicinal într-o fostă sticluță de sirop de tuse, lângă paharul de apă. Din când în când, turna spirt într-un șervețel de hârtie și freca  furculița, cuțitul, chiar și capacul perforat al solniței comune. Am întrebat-o de ce și mi-a spus că din pricina microbilor din aer.
NU, să ne lămurim, nu ștergea furculița după fiecare îmbucătură, o ștergea la cinci-șase administrări de haleală și n-a dezinfectat niciodată felia de pâine din care mușca, deși stătea tolănită în calea microbilor de cel puțin un ceas – coșul cu pâine se aduce primul pe masă.
Pe la desert, mă lămurisem că e o ciudată, nu se culca, seara, până nu spăla pe jos cu detergent tot apartamentul, nu punea mâna pe clanța exterioară a unei uși până n-o mângâia cu un șomoiog de vată îmbibat cu spirt, nu se așeza pe propriul colac de WC, din propria casă, până nu-l trecea printr-o asepsie cu spirt și era capabilă să-și comande sfincterele în așa fel încât să nu fie nevoită să utilizeze o baie străină, înainte de-a  șterge cu veșnicul tampon albăstrui orice suprafață cu care epiderma ei intra în contact. (E inutil să adaug că venea cu așternuturi și prosoape de-acasă, chiar dacă se caza la un hotel de cinci stele.

Pe vremea aia, la cârciuma Vânătorul din Cumpătu, numai fraierii comandau tort de ciocolată și salată de fructe, la desert. Obișnuiții locului cereau dulcele casei, papanași cu smântână și dulceață de cireșe amare. Dumnezeiești! Îmi amintesc – porția părea uriașă dar, pe măsură ce mâncai, ai mai fi cerut una. Și, cu riscul unei indigestii, o dovedeai și pe-a doua.
La a doua porție de papanașii casei, eram lămurită: femeia aia, îngrijită, cu soț în dotare și ochelari pentru distanță, era nebună. Ștergea totul cu spirt, în jurul ei și cel mai abitir o făcea când era departe de casă.

Azi știu că avea o tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), nedeclarată și netratată.
Am și eu. Verific toate sursele de necaz ireparabil când plec ultima de-acasă.  Apa, gazele, yala de la intrare. Și încă câteva repere susceptibile de tragedie.
Psihologii zic că facem asta ca să pansăm o insecuritate trecută, care ne face anxioși în prezent.

NU, nu vreau să fac pe profilerul cu voi, vreau doar să știu dacă vi se pare cunoscut acest comportament al verificărilor obsesive.
Ca să simplificăm lucrurile, cine, dintre voi, încuie ușa casei la plecare și nu verifică efectul răsucirii cheii în broască, apăsând pe clanță?

Aștept și provincia. Numai să mă lămuresc!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în experimente, Uncategorized și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

116 răspunsuri la TOC, TOC, TOC, frica bate la ușă…

  1. castanman zice:

    Provincia. Cazul meu, sub prestare de juramant. Chiar martori (martore) la nevoie. Dupa un pahar baut in compania unei femei, simt nevoia sa-i recit 2 Esenin, 2 Brumaru, 1 Rimbaud, 1 Nichita, 1 Sorescu si 1 Paunescu, la sfarsit. Majoritatea, la ceva timp, declara publicului larg ca sunt nebun. Eu ma simt perfect normal. Ca unul care verifica incuiatul usilor de nspe mii de ori.

    • Bibelou de comentariu!… Îl primesc cu plecăciune, doar că, în cazul tău particular, publicul e de vină, e defect.
      Cu un public ideal, oricât Esenin, Brumaru, Rimbaud și Nichita i-ai recita femeii, dacă la sfârșit, nu-i spui: „Eu ce mai fac? M-ai întrebat ceva?/ Ocnași de sare către tâmple-mi urcă…/ Deodată, cu o frunză ce cădea,/ Un telefon a mai căzut în furcă.”, degeaba citate din ceilalți mari poeți. Un public cunoscător așteaptă catrenul acesta și, când îl spui, se ridică în picioare și aplaudă.

  2. clujanu zice:

    Provincia. Nu verific niciodata ușa la plecare. Nu beau apa sau altceva dintr-un pahar din care a băut altcineva. Nu beau nici după copii sau soție. La sex nu sunt deloc grețos, se pune?

    • Parțial, se pune. Dacă nu bei după altcineva, de ce soția și copiii sunt o excepție la altcineva?

      • Adică în altcineva intră toată omenirea, e limpede, în afară de tine. Și totuși specifici că NICI după soție și copii.

      • Lotus zice:

        Renata, îți răspund (și) eu: când zici „altcineva” te referi la cei din exteriorul tău, dar există mai multe niveluri de exterior. Iar soția și copiii nu se află la ultimul nivel. Pe mine nu m-a zgâriat deloc pe timpan comentariul clujanului, pe care l-am citit astfel: „nu beau apă după alți oameni, nici măcar când acești oameni îmi sunt foarte apropiați”.

      • Nici pe mine nu m-a zgâriat specificarea și am înțeles-o, dar am glumit nițel cu dumnealui. Mai jos zice că la sex nu e deloc grețos și n-a mai simțit nevoia să specifice dacă cu o parteneră foarte apropiată sau cu una necunoscută.
        Totuși „altcineva” presupune oricine, cu excepția propriei persoane.

      • Lotus zice:

        Nu mi-am dat seama că ai intenționat să glumești. Deci nici eu nu mă prind uneori de glumele tale, așa că suntem chit. 🙂

        PS: Dacă la sex nu e deloc grețos cu propria parteneră, ce să însemne asta, că nu-l deranjează să facă amor cu ea după ce au penetrat-o alții? 🙂 Cred că puțini ar fi capabili de o asemenea auto-ironie. Mai degrabă a glumit legat de faptul că nu l-ar deranja o partidă de amor extraconjugală. Și, la drept vorbind, care bărbat n-ar glumi în direcția asta? Așa suntem noi construiți, cu puterea de a iubi oricâte femei, care, fiind mai multe ca noi, ar rămâne nefericite dacă am fi fideli. Adică scuze, voiam să zic că așa suntem noi construiți, cu puterea de a face haz de necaz. 😀

      • Lotus, a doua propoziție-întrebare din PS e trolaj de joasă speță. Controlează-te!
        Dacă eu aș fi scris la tine pe blog ceva atât de licențios, mi-ai fi șters comentariul.

      • Lotus zice:

        Nu ți l-aș fi șters, decât dacă în loc de sex/penetrare/etc ai fi scris varianta vulgară. Nu știu dacă-i de cea mai joasă speță. Nu uita că eu n-am nimic împotriva relațiilor deschise, neprivind sexul de tip poli ca pe ceva urât sau vulgar.

      • Lotus, să ștergi comentariul unui client fidel al blogului tău, doar fiindcă a încălcat un principiu de-al tău, artificial, pe care ceilalți comentatori îl ignoră, e proastă inspirație. Dacă ai fi avut un blog cu mii de vizitatori unici pe zi, cum se declară irepetabilul Zoso, mai mergea. Mai mergea să încalci dreptul la liberă exprimare.
        Ce-ai făcut tu se numește meltenism și atât. După cum vezi, am trecut peste el.

      • DoarF zice:

        Lotus, daca eu as considera ca nu e ok sa ma cac in mijlocul sufrageriei, ti s-ar parea normal ca, in cazul unei vizite la tine acasa, primul lucru pe care l-as face ar fi o placinta pe masa ta de cafea?

      • DoarF zice:

        Erata: * ca e ok sa ma cac *

      • Lotus zice:

        Renata, din punctul meu de vedere, fiecare cuvânt rostit te pune în rezonanță cu anumite energii subtile care există în macrocosmos, iar rezonanțele induse de expresiile vulgare nu sunt deloc elevate sau frumoase. Este ca și cum ți s-ar da un instrument sacru, cuvântul, pe care tu îl utilizezi într-un mod profund greșit. Ca atare, o să cenzurez aceste vulgarități, acolo unde voi putea. La fel, o să reacționez la comentariile în care se enunță lucruri despre care știu sigur că sunt false, comentarii care, dacă ar fi ignorate, m-ar transforma în complice la diseminarea de neadevăruri sau mințirea cititorului. Eu nu cred că asta se numește meltenism, dar tu ești liberă s-o numești cum vrei.

        Că până acum n-am prea avut ocazia să șterg comentarii, dat fiind că am puțini cititori, asta e altceva, dar cred că am procedat bine cu comentariul tău de atunci, care era greșit pe mai multe niveluri. Din păcate, coșul virtual de gunoi a fost reciclat între timp, așa că nu mai găsesc acel comentariu, să-ți pot justifica decizia. L-am căutat zilele trecute, când mi-ai zis prima dată că nu mă ierți pentru acea ștergere, dar nu l-am mai găsit.

        DoarF: poate nu-i cel mai potrivit exemplu ăsta de-l dai tu. Uneori e de bun simț să menajezi sensibilitățile celuilalt. Alteori, nu. De exemplu, faptul că X are o problemă cu imaginile erotice n-o să mă oprească din a posta imagini cu fete dezbrăcate într-un loc virtual unde X are acces, deoarece, din punctul meu de vedere, tendința asta de a pune sexualitatea în cel mai întunecat colț al camerei provine dintr-o pudibonderie penibilă, care ar trebui depășită.

      • Lotus, măcar ai precizat „din punctul meu de vedere”!
        Punctul tău de vedere e numai al tău și nu trebuie să-l impui altora. Dacă totuși ești atât de ferm în condițiile tale (politica editorială), poate ar fi bine să precizezi undeva, pe blog, vizibil, ceva de genul: „Accesul comentatorilor atei, al celor cu păreri diametral opuse de ale mele sau care utilizează limbaj licențios din punctul meu de vedere este interzis.”
        E evident că ai dublu standard: cuvintele (alea pe care tu le consideri vulgare) perturbă vibrațiile subtile ale universului, dar activitățile vulgare (vizionat și comentat (?!) filme pornografice cu colegii la serviciu, conform propriilor afirmații) nu intereferă negativ cu energiile cosmice.
        Urmează să-mi spui că niciun aspect legat de sex nu e vulgar. De acord cu tine până la punctul în care activitățile sexuale devin marfă pe bani (protagoniștii fac sex contra-cost, materialul filmat se comercializează).

      • Lotus zice:

        Păi din punctul meu de vedere, și tocmai de aceea nu am pretenția ca și tu să uzezi de aceleași reguli, pe blogul tău. Dar la mine pe blog, consider că e firesc să mă ghidez după propriile principii. La fel cum, eu nefumând, n-o să le permit nici altora să fumeze în casa mea. Declarație probată faptic: acum câțiva ani buni, l-am pus pe un vecin care venise să ne repare ceva în casă, deci să ne facă un serviciu, să-și stingă țigara, că intrase cu ea aprinsă. Vreo trei luni a fost supărat pe mine pentru chestia asta.

        Deci, nu consider că fac un abuz atunci când impun niște reguli pe blogul meu. Când vrei să mergi într-o altă țară, trebuie să te adaptezi legilor scrise și nescrise de acolo, nu să pretinzi tratament ca la tine acasă. Similar, cine vrea să lase un comentariu la mine pe blog, trebuie să facă minimul efort de a se informa cu privire la regulile acestui blog și de a le respecta. E adevărat că încă n-am pus afiș cu reguli de comentat, dar voi le cam știați. Oricum, urmează să pun și afișul, că-l aveam în plan. Numai că n-o să fie scris „accesul comentatorilor atei, cu păreri diamentral opuse de ale mele sau cu limbaj licențios din punctul meu de vedere”, ci „accesul comentatorilor cu limbaj licențios”. Cred că în afară de tine toată lumea e de acord că cea mai populară variantă lingvistică a cuvântului „penis” e vulgară, indiferent că o folosește sau nu, iar opiniile exprimate decent sunt întotdeauna binevenite, indiferent de unghiul pe care îl fac cu opiniile mele. Dar tu, în comentariul respectiv, n-ai exprimat o opinie, ci o sentință absolută, dată de pe tronul judecătorului suprem. Care, apropo, era eronată.

        Legat de filmele pornografice, ce are primăria cu prefectura? Nu sexul e problema când vorbim de vulgaritate, ci un anumit mod de a te raporta la sex. Faptul că faci dragoste nu este o vulgaritate. Este o vulgaritate dacă în timp ce faci dragoste o privești pe partenera ta ca pe o târfă. E vorba de atitudine. Dacă sexualitatea este pentru tine ceva frumos, poți să te uiți la 1000 de filme, care-i problema? Vor fi 1000 de filme frumoase. Fiecare film generează o emoție, iar cele erotice trezesc și amplifică erosul. Erosul în sine nu este vulgar, la fel cum nici actul amoros cu iubita sau soția ta nu este vulgar. De cealaltă parte, poți să nu vezi nici un film, dar, trecând pe lângă o tipă senzuală, să îți răsară în minte o mulțime de gânduri vulgare. Nu vizionarea unui film erotic (sau a unei femei goale) definește vulgaritatea, ci modul în care le privești. Aceeași Venus din Milo poate fi privită într-un mod artistic, transfigurator, sublim, sau abject, degradant, vulgar. Greșeala nu ține de obiectul studiat, ci de optica subiectului. Iar eu nu privesc filmele erotice într-un mod vulgar sau degradant.

        Și nu are importanță de ce se filmează oamenii ăia făcând sex. Nu are importanță nici măcar dacă ei sunt vulgari sau nu atunci când fac sex. Filmul, prin compunerea unor elemente specifice, generează un întreg care transmite o emoție. Dacă aceste elemente sunt armonioase și respectă anumite reguli, atunci întregul va avea o anumită potență artistică. Puțin contează dacă actorul trăia sau mima emoția pe care o transmitea. Era o parte din întreg. Puțin contează faptul că Robin Williams era depresiv și s-a sinucis; Cercul poeților dispăruți rămâne un film valoros. Chiar dacă, judecând actorul principal din acest film, am ajunge la concluzia că era ipocrit.

        Așadar, nu are importanță, din punctul meu de vedere ca spectator, dacă actrițele porno din filmul vizionat sunt artiste sau prostituate. Important e cât de reușit e filmul. Pote fi un film frumos cu prostituate sau un film mai puțin reușit cu actrițe autentice. Iar pe mine nu mă interesează care e viața actorilor, cel puțin nu când mă uit la film.

      • Da, toată lumea, eu inclusă, știe că varianta populară pentru „penis” e vulgară. (vulgar = popular) 🙂 În locul tău aș cerceta nițel etimologia latină a cuvântului („PÚLĂ, púle, s. f. (Vulgar) Penis. (meglenorom., macedorom. pulă; < lat. pulla, fem. de la pullus (= pui); pentru semantism, cf. jargonul madrilen polla (= puică și penis), it. uccello (= pasăre și penis), bg. patka (= rață și penis), rus. potka (= pasăre și penis), rus. petuch (= cocoș și penis) etc.; derivarea din lat. pūbes, prin interm. unei forme *pūbŭla este improbabilă; derivarea din lat. pupula este fantezistă) [și DMLR]”) și m-aș fandosi mai puțin în ceea ce privește lexicul limbii române.
        Dar da, pe blogul tău poți impune ce reguli vrei. Ești la tine acasă, unde poți obliga vizitatorii să nu fumeze, să se descalțe la intrare, poți impune ce reguli dorești, filtrând astfel vizitatorii. (Eu, de pildă, nu mai intru a doua oară într-o casă unde mi se cere să las pantofii la ușă.)
        În polemica despre industria cinematografică pornografică nu mai intru, că mă bufnește râsul când aud că îți generează emoții. Posibil ca tu să confunzi emoție cu stimul sexual vizual, habar n-am.

      • Lotus zice:

        Păi vezi? Vulgar vine de la vulg. 🙂 Dar știi foarte bine că am avut în vedere conotația peiorativă a termenului, folosindu-l ca sinonim al licențiosului. Altfel, aș fi putut spune popular. Și da, inclusiv cel care pe stradă înjură ca birjarul, într-un mediu select va urmări să se cenzureze cât de cât, fapt care atestă că până și el este de acord cu caracterul vulgar, licențios al cuvintelor pe care și le cenzurează. Că altfel, de ce și le-ar mai cenzura? După cum ziceam, cred că tu ești o excepție – dar asta numai dacă, prezentă într-o sală de conferințe, te exprimi exact ca pe blog. Dacă într-o sală de conferințe spui „penis”, atunci și tu te cenzurezi. Și o faci din proprie inițiativă acolo, dar te revoltă gândul că eu doresc s-o faci și la mine pe blog. 🙂

        Mai este, pe lângă ce-ai înșirat acolo din DEX, moneda țării Botswana și capul de afiș al unei reclame croate. Vezi, tu mi-ai dat câteva exemple din dexonline, sugerându-mi să-mi îmbogățesc cultura generală, în timp ce eu ți-am dat două exemple din afara dexului. Aș putea adăuga o anumită poveste a lui Creangă, dar sunt absolut sigur că deja o cunoști.

        Totuși, ce înseamnă asta? Că „pula” nu este un cuvânt vulgar în Botswana sau Croația, după cum n-a fost la latini. Dar noi nu trăim în Botswana și nici în Roma antică. Noi suntem conduși prin viață de limba române, așa cum este ea în prezent. Limbă în contextul căreia acest cuvânt este o variantă vulgară a penisului, iar asta-i eclipsează orice altă semnificație. Așa că unii doresc să-l cenzureze.

        Apropo, pe blogul de față nu și tu acționezi fix după principiile tale? De exemplu, dacă m-ai întreba pe mine, eu ți-aș recomanda să banezi și tu limbajul licențios. Dar tu n-o să faci asta. De ce? Pentru că tu îți administrezi blogul după propriile principii, nu după ale altuia. Lucru pe care îl fac și eu la mine pe blog.

        La obiecția legată de emoție, cel mai potrivit cuvânt acolo ar fi fost rasa, dar pentru asta ar fi trebuit să fac o introducere în estetica indiană.

      • Știu că în limbaj cotidian vulgar are tentă peiorativă. Jumătatea plină a paharului e că forma vulgară e înțeleasă inclusiv de vulg. Forma științifică, numai de școliți.
        Dacă m-aș afla într-o sală de conferințe plină ochi cu doctori, microbiologi, biochimiști, farmaciști și aș avea de prezentat o lucrare științifică, să zicem „Dezavantajele asocierii corticoizilor în tratamentul de primă elecție al balanitei candidozice” aș folosi PENIS, nu PULĂ, aș folosi DECALOTARE, nu BELIRE, pentru simplul motiv că, deși toți titrații din sală și-ar zice, în sinea lor, pe măsură ce se apropie coffee break-ul – ”Băga-mi-aș pula, cât vorbește asta!”, ei operează în mod reflex cu termeni științifici, îi cunosc și acela e nivelul unui discurs academic.
        Dacă sala de conferințe ar fi Căminul Cultural din Viișoara, județul Bihor, și tema conferinței ar fi „Cum ne apărăm de bolile rușinoase”, cred că aș face următoarea introducere: Cine știe ce e acela penis, să ridice o mână în sus… Matale, din rândul întâi, poți să le explici celor care n-au ridicat mâna ce e penisul? Și acela le-ar zice: pulă, mătărângă, ștremeleag… La care termen voi vedea mai multe fețe că se luminează, pe acela îl voi folosi. Și cred că universul ar toarce liniștit, în ciuda pulii repetate la modul serios, fiindcă oamenii ăia sunt acolo să învețe ceva util lor, nu să se sparie de cuvinte cu bună vibrație în univers.

        Am citit linkul cu rasa. Ești departe, nenică! Indiferent ce chintesență suculentă și miezoasă exprimă rasa asta, când te uiți la un film porno, dacă ești la nivelul de frustrare sexuală cuvenit și poți trece peste ridicolul repetitivității clișeelor vizuale și sonore, singurul organ care se „emoționează”, mecanic, la nivelul nervilor sacrați prin erecție, e penisul. Firește, un specialist o să-ți explice că, la nivel cortical, bla,bla,bla, te substitui cordaciului din producția filmică, se trezește cheful de concurență între masculi, mai sar niște mediatori chimici în acțiune, că tu n-o ai de 40 de cm ca ACTORUL prestator și, din ură, invidie, poftă de futut, în cele din urmă se naște un fel de emoție, a disperatului care el nu. Urmează o masturbare absolut omenească, se consumă câteva șervețele și, în final, luni dimineața, îi povestești filmul (?!) unui coleg… Aici scenariul tău se sfarmă: ce dracu îi povestești, ca să îi împărtășești emoțiile tale, pe bază de autoerotism? A, că TIPA avea gene false și gemea live, nu la post-sincron? Și gemea ritmic, perfect, ca și cum i-ar fi plăcut?
        Lotus, ieși din armura asta, că devii ridicol. E un sfat prietenesc.

      • DoarF zice:

        Lotus, menajarea sensibilitatilor e altceva fata de ce ai facut tu. Exemplul este cat se poate de relevant: dupa ce te-ai cacat in sufragerie, ai inceput sa semnalizezi ca pentru tine e perfect normal. renata ti-a spus mai delicat acest lucru, dar, dupa cum ti-e obiceiul, ai preferat aratura. Si cu asta am terminat, dupa principiul: don’t feed the troll

      • Lotus zice:

        @DoarF

        Aha, deci partea cu „există mai multe perspective” e valabilă numai când lucrează în favoarea ta? Când nu, sigur știi tu mai bine cum e? 🙂

      • DoarF zice:

        Se pare ca tu confunzi perspectivele cu nesemtirea. Ca in numele perspectivei tale, iti permiti orice. Daca eu eram administrator, iti luai un frumos ban si nu pentru ca ai fost meltean, ci pentru ca desi ti-a fost atrasa atentia, continuii sa fi de doua ori mai meltean…

      • Lotus zice:

        Continuii să fiu de două ori mai meltean, cu de două ori mai mulți i la final. 🙂 Altfel, nu faci diferența între perspective și aplicațiile lor. Faptul că aș fi fost meltean este doar o perspectivă. A ta.

      • Nu, Lotus, e și a mea. Dar meltean e un calificativ blând, la cum decurge cazul. Ești genul de prostitor superficial care e sigur că toți ceilalți sunt cu mult mai proști decât el și, dacă dai un link destul de ambiguu despre ceea ce noi, latinii, numim savoare (nu era necesar să ne izgonești la hinduși pentru atâta de mic lucru), gata, ne zvârvolim ca gândacii, cu burta în sus.
        Că despre asta e vorba în linkul spre care mă orientezi: despre savoare. Emoție plus percepție senzorială.
        Păcat că ești doar un consumator teoretic al acestei experiențe! Uneori am impresia că ești creația unui laborator genetic secret, o creatură care mimează umanul, atât cât poate ea, după ce a tocit pe Google despre ființa umană.
        Nu știu de ce-ți pierzi timpul pe net, când ai putea intra în politică. Ai f un excelent purtător de cuvânt care încearcă să demonstreze că albul e negur, griul e roșu… Un daltonism ideatic și ideologic foarte bine pus la punct de o EROARE INIȚIALĂ în gândire, care-ți dă dreptul să te crezi sincer.

      • Lotus zice:

        @Renata

        Deci e o problemă de adecvare. În cazul ăsta, să știi că înțeleg perfect ce înseamnă penis, nu-mi place varianta lui vulgară și n-o folosesc în gând, asemenea medicului din exemplul tău. Evident, nu același lucru îl pot spune despre toți cititorii blogului meu 😀 , dar cel puțin gazda preferă termenul „penis”. Totuși, este ok să folosești „instrument”, „instalație” sau „mădular” – variante care, din punctul meu de vedere, nu sunt docte dar nici vulgare. N-o să te taxez nici pentru că spui „și-au tras-o” în loc de „au făcut sex”, de exemplu.

        Nu ai înțeles conceptul de rasa, și asta pentru că pagina respectivă de pe Wikipedia nu-i decât o ușă spre un întreg univers conceptual. Dar, pe foarte scurt, chiar trăirea diverselor nuanțe sub care se manifestă impulsul erotic este considerată de indieni a fi una din principalele direcții sau trăiri ale sufletului uman și ca atare un scop absolut legitim al oricărei forme de artă. Ca urmare, atât Cântarea Cântărilor cât și Orhideea Sălbatică (filmul) trezesc în spectator anumite forme ale rasei erotice, așa cum o numesc indienii. Și da, asta include acea banală erecție, cum o numești tu, în mod reducționist. Nu văd care-i problema că te uiți la o operă de artă ce îți dinamizează impulsul sexual. Nici indienii nu văd.

        Nu știu ce tot îi dai cu comentatul filmelor erotice, tu și Cudi. Discuția, din câte rețin eu, a fost așa: Cudi nu m-a crezut când i-am spus că majoritatea bărbaților se uită la astfel de filme. Ca argument, i-am spus că nu doar se uită, ci chiar discută pe marginea lor, eu însumi asistând la astfel de discuții, între colegi de clasă când eram mic și colegi de job mai târziu. Nu recenzez filmele porno, în sensul în care-l spui tu. Pe de altă parte, cu prietenii suficient de apropiați, discut și despre sex uneori. Un lucru pe care, iarăși, Cudi nu l-a înțeles, că cum adică să discuți cu un prieten despre sex, ce subiect de conversație e ăsta? De aici și până la ce spui tu cu recenzarea filmelor e cale lungă. Dar, pe bune, parcă n-ai fi trăit între oameni. Ai idee câte destăinuiri își fac niște bărbați într-un colectiv de bărbați? Sau de câte ori nu își sună amanta, de față cu tine, sau o sărută, de față cu tine, sau îți spun unde au fost aseară și cum era să-i prindă nevasta? Voi parcă trăiți pe altă planetă. Filmele văzute sunt fix pix.

      • Lotus, Ți-am citit ultimele două comentarii pe diagonala diagonalei. Fugi de subiect unde vezi cu ochii și te ascunzi în scorburile confortabile ale unor dizertații despre teme care nu fac subiectul discuției, deci ești asigurat că vorbești singur.
        Îmi permit, respectuos, să-ți amintesc că problema ta (fiindcă eu n-am nicio problemă cu lexicul limbii române) e dacă rostind/scriind pula superi sau nu universul. Mi-e teamă că, dacă universul înțelege limba română, cu tot cu jargoane, e de presupus că înțelege absolut toate limbile terestre, cu tot cu jargoanele lor. Prin urmare, universul e nițel mai cult decât îl crezi tu. Fapt ce mă face să cred că universul e nițel mai deștept decât îl crezi tu.
        Cu toată diagonala citirii mele, zării un amănunt: citezi un film de cea mai cruntă speță, o pârpoleală pentru cuconițe de 50 de ani, care sunt gata să sacrifice un episod din Suleiman, ca să vadă o sesiune de futut din amor, exotic.
        Mai pe urmă pomenești de „operă de artă”. În logica ta, „Orhideea” e ditai opera. Și materialul filmat și vândut pe casete video, cândva, în care ”opera de artă” te obligă să vizionezi 15 minute de penetrare anală, în buclă, condimentată cu onomatopeea de rigoare, e tot motiv de emoție înaltă, plus o sculare a pârdalnicei puli, care își vrea drepturile.
        Lotus, ce pot să-ți spun? Pute lumea de psihologi buni, chiar în România, gata să te ajute.
        Curaj!

      • Lotus zice:

        @Renata

        Știi de ce s-au decis indienii să îi spună savoare și nu altfel? Adică, dintre toate cele 5 simțuri, de ce au asociat arta cu simțul gustativ? Nu au făcut-o întâmplător, ci pentru a sublinia faptul că arta poate fi înțeleasă doar în urma unui proces de fuziune cu ea. De exemplu, ochii te pun în legătură cu un obiect ce poate fi aflat la mare distanță; urechile percep și ele sunete venite din afară. Până și pielea te pune într-un contact tactil cu ceva care te atinge dar îți este exterior. Gustul e singurul simț care implică înglobarea, asimilarea lucrului pe care îl guști. În mod similar, pentru a putea trăi arta nu-i de ajuns s-oi provești ca pe ceva exterior ție, trebuie s-o asimilezi, de aici legătura cu gustul și denumirea de rasa sau savoare.

        De ce la indieni? Pentru că n-o să găsești amănuntul ăsta la occidentali. După cum n-o să găsești nici care sunt cele 9 tipuri principale de savori, aflate în corespondență cu cele nouă „petale” ale sufletului uman. Pentru că majoritatea occidentalilor nu știu sau nu s-au ocupat de aceste lucruri, în timp ce cei de la CIA nu fac public faptul că folosesc eneagrama la testele lor psihologice. Cum ziceam, Orientul se deschide căutătorului ca un uriaș ocean conceptual, pe lângă care filosofii occidentali sunt ca niște mici picături într-un pahar de apă, pe jumătate gol. Dar asta n-o să poți concluziona citind câteva pagini spre Wikipedia.

        Tu tot spui despre mine că sunt nu-știu-cum și că trăiesc fals, în realitate tot ce scriu eu aici reprezintă încercările mele de a explica modul în care văd lumea. Că nu ești de acord că lumea este așa cum o văd eu, e dreptul tău să te înșeli, dar eu nu vreau să induc pe nimeni în eroare, nu vreau să răstălmăcesc nici un cuvânt, nu vreau să arăt că albul e negru, eu așa gândesc, așa văd lucrurile și nu fac decât să mă justific atunci când opinia ta intră în contradicție cu a mea. Să îți explic de ce consider eu că greșești. Că ție ți se pare de neconceput ca un om să creadă că limbajul îl pune în rezonanță cu anumite energii subtile, ce pot să zic la asta? Ok, tu nu crezi. Dar eu sunt sigur că așa e. La fel cum sunt sigur de existența acelui Dumnezeu pe care-l menționam.

        N-am zis niciodată că am niște convingeri populare.

      • Lotus zice:

        @Renata

        Mă citești strâmb. Nu am zis că destabilizezi universul, ci că intri în rezonanță cu anumite energii, pe care le captezi în aura ta. Aceste energii sunt în armonie cu gândurile și cuvintele tale, iar cuvintele vulgare generează rezonanțe grosiere și perturbatoare (pentru tine). De exemplu, o atitudine vulgară te poate face, în timp, vulnerabilă la anumite boli.

        Eu nu agreez vulgaritățile. De vreme ce nu le agreez, nu le folosesc și nu-mi place să le aud la alții. Dar, chiar dacă mi-ar plăcea, aș urmări să le elimin din ființa mea, datorită motivului enunțat în paragraful anterior. Ce-i atât de greu de înțeles că a) unui om nu-i place un anumit tip de limbaj și b) același om consideră că limbajul respectiv nu este de bun augur și, ca o consecință a punctelor a și b, își roagă comentatorii să evite acel limbaj pe blogul lui? Nici nu-mi place, nici nu cred că e bun. Două motive suficiente ca să vă rog să-l evitați.

        Nu mai știu cum e Orhideea Sălbatică. L-am dat ca exemplu deoarece știam că-i un film cu actori obișnuiți, care conține scene erotice. Posibil să nu fie bun, habar n-am. Irelevant. Pune tu în locul lui orice film care conține scene erotice și despre care ai o părere bună. Ideea contează, nu numele filmului dat ca exemplu.

        Mă uimește faptul că tu pari să crezi, la modul serios, că aș avea nevoie de un psiholog. Asta lăsând la o parte faptul că părerea mea despre psihologia modernă se apropie de cea a lui Fire. Nu chiar coincide cu a ei, dar se apropie.

      • Lotus, precizări finale, ca să închidem subiectul:
        1. Cuvintele vulgare, triviale aparțin fondului principal al limbii. Academia română le-a reintrodus în dicționar după anul 2000, reparând astfel ipocrizia și pudibonderia comunistă. Deși sunt nepermise în spațiul social educat, sunt utilizate mai mult sau mai puțin frecvent în limbajul colocvial dar și în literatură, pentru că limbajul caracterizează și dă credibilitate unui personaj.
        2. Atâta vreme cât eu nu le-am folosit niciodată în mod injurios, cu adresă, nu văd motive să-mi ștergi comentariul. A fost o grosolănie, o lipsă de considerație față de timpul și atenția pe care ți le-am acordat ca să redactez răspunsul. Prostioara cu „șterge-mi și tu un comentariu ca să fim chit” dovedește cât de puțin ai înțeles din discuție. Cât de puțin înțelegi în general din esența unei discuții. De pildă, eu îți obiectez că e nefiresc să te deranjeze limbajul licențios atâta vreme cît ești consumator de producții video pornografice și tu îmi dai exemplu un filmuleț din categoria „romantic”, conținând, probabil, scene erotice mai mult sau mai puțin explicite.
        3. Am remarcat glumița – îmi recomanzi un film, momindu-mă cu faptul că toate personajele, din toate mediile sociale, vorbesc vulgar. 🙂
        4. Foarte multe persoane au nevoie și apelează la serviciile unui psiholog, unele chiar mai puțin „dezordonate” decât tine. Atâta vreme cât n-ai interacționat vreodată cu un psiholog, n-ai cum să-ți formezi o opinie despre priceperea sau nepriceperea respectivilor.
        Și cu asta, cred că, din punctul meu de vedere, putem conchide discuția.

      • Lotus zice:

        Iar legat de cum decurge dialogul, eu am o altă impresie: printre glume și hârjoneli, inclusiv cu alți comentatori, am încercat să-ți răspund cu calm și detaliat de ce nu vreau să accept vulgarități pe blogul meu, în timp ce tu ai devenit tot mai incisivă, aruncând cu apelative sau sfaturi practice de a scoate capul în lume și de a-l băga în cabinetul unui psiholog. Atât de tare te-a supărat delete-ul ăla? Șterge-mi și tu un comentariu când mi-e lumea mai dragă, și suntem chit.

      • Elena zice:

        Excuse me for interfering. 🙂
        Eu într-o oarecare mãsură îl înțeleg pe Lotus, până și sexul la fel ca limbajul (vulgar sau non-vulgar) sunt de douã feluri:
        1. sex cu accordul partenerei (cã parteneri „violentați” mai rar), când o ia cu „ghinișorul” cum se zice, când niciunul nu îl umilește pe celãlalt- aici îi corespunde un limbaj non-vulgar
        2. sex violent, cu sila, când unul din ei îl umilește pe celãlalt, care ar corespunde unui limbaj vulgar, plin de jigniri, umilința prin limbaj
        Existã o anume nuanța, vulgarul transmite un fel de rãutate care provine din interior, o „neatenție”, un ” je m’en fiche” în ceea ce privește a nu „supãra”, „ofensa” un pudic care ar fi prin preajmã, de aici Lotus zicea cã e de vibrație mai joasã comparativ cu non-vulgarul.
        Cã sunt persoane ca Lotus pentru care sexul a devenit o pasiune, o patimã, o înclinație spre, e una, dar el îl preferã pe cel din prima categorie și inclusiv limbajul îl preferã tot din prima categorie. Cã sunt unii care deși au un limbaj „mai violent”, sexul nu e la fel de violent, e altceva.

        Dar la faza cu filmele porno, mie mi se pare cã e la fel ca atunci când un copil sãrac se uitã pe geam la o cofetãrie admirând și curgându-i balele dupã prãjiturile din vitrinã ceea ce îi trezește o poftã imensã de dulce și se duce acasã și înghite pâine sau turte cu zahãr cu gândul la acele prăjituri care i-au trezit pofta prin aspectul lor dar și a celor de la masã care le mâncau cu plãcere (mimatã sau adevãratã, iluzorie sau nu).
        Oricum nici unui om nu îi este ușor sã admitã cã nu are dreptate (practic cã e prost și nu s-a prins care e treaba) și cã ceea ce face nu e tocmai corect, moral, spiritual, mai ales dacã el are o adicție pentru asta și de acolo își adunã roua plãcerii.
        Renata, port și eu o parte din vinã pentru comentariul tãu șters, pentru cã eu i-am atras atenția cã ai folosit cuvinte pe care el declarã cã nu le tolereazã.

      • Elena, uneori mă scoți din sărite, alteori mă lași cu gura căscată. De data asta e a doua situație. Pentru fairplay.
        Nu ai tu nicio vină. Oricum, nu mai intru pe blogul lui.
        Referitor la comentariul tău propriu-zis – cred că-l supraestimezi pe Lotus, ăștia care vorbesc toată ziua despre sex, nu prea au de-a face cu el. 🙂 Faptul că-și pierde vremea cu maculatură video pornografică e un detaliu în favoarea ipotezei mele.

      • Elena zice:

        🙂
        Eu din contra, îl cred un pic obsedat sexual.
        Iar Grieg și teorile lui s-au pliat perfect pe el, mănușă- spritualitate + libertate sexualã deplinã. De aceea l-a și prins așa.

      • Păi, Elena, e obsedat TEORETIC! PRACTIC nu beneficiază de sex satisfăcător. Aici trebuie să fac o paranteză și să-i cer iertare lui Lotus că vorbim DESPRE el și nu CU el.
        Când o activitate, oricare ar fi ea, devine doar o proiecție ideală, gata-gata de atins, e semn că ne aflăm la ani-lumină de ea.
        Un meloman care abia știe a citi notele în cheia sol se poate imagina mare compozitor, geniu fără noroc. Un altul, care a studiat muzica la profesioniști, realizează imediat că ce triluiește el pe gură, vocea-ntâia, are nevoie de orchestrație, ori el n-a fost la cursul acela, deci tri-lu-li-lu în baie, sub duș, nu e suficient ca să te crezi compozitor.
        Lotus – și asta o zic și pentru el, deține o capacitate specială: duce lucrurile în derizoriu ,fracturând, controlat și cu voluptate, esența lor și pe urmă dă foc NIMICULUI rămas, de te miri și tu, interlocutor, cum s-a ales praful și cenușa din tot ce-ai spus/gândit.

      • Lotus zice:

        @Renata

        N-am nimic împotriva încheierii discuției. Dar, dacă tot mi-ai prezentat niște puncte finale, îngăduie-mi să fac și eu niște precizări finale, ca răspuns la ele. O să fiu scurt și, sper eu, lămuritor.

        1. Asta nu le face cu nimic mai frumoase. Și manelele sunt populare și poate, cine știe, la un moment dat vor fi studiate la Conservator, dar asta nu le va face muzică. Deci nu suntem de acord cu privire la calitatea limbajului vulgar. Chiar și așa, poți înțelege și accepta o decizie bazată pe afinități? Indiferent că vulgaritățile sunt sau nu ok, adică chiar dacă tu ai avea dreptate și eu m-aș înșela, poți accepta că mie nu îmi plac și ăsta în sine e un motiv suficient ca să vă rog să nu uzați de ele pe blogul meu? Mulțumesc pentru înțelegere.

        2. Rugămintea mea nu este să nu folosești vulgarități în mod injurios, cu adresă, ci să nu le folosești deloc. Forma mă interesează acum, nu fondul. N-am nici o problemă cu a-l înjura pe cine vrei tu, câtă vreme o faci prin cuvinte care nu țin de sfera licențiosului. Găsește-ți cuvinte nevulgare și înjură cu ele pe cine vrei, începând cu mine, și n-o să-ți șterg comentariul. Laudă-mă cu vulgarități, și o să ți-l șterg. Rugămintea mea vizează strict forma, modul de exprimare, atât! Și eu mai împung câteodată, dar nu cred că m-ai văzut făcând-o cu cuvinte vulgare.

        3. Dacă deseori când glumesc crezi că vorbesc serios, oare când vorbesc serios n-o să crezi că glumesc? 🙂 Acolo nu era glumă. Ți-am recomandat The Wire ca să mai schimbăm subiectul și pentru că ai zis că n-ai reușit să vezi Breaking Bad. Iar faptul că serialul abundă în limbaj licențios l-am precizat pentru a vedea că într-adevăr e foarte bun. Dacă eu, care sunt atât de ferm împotriva vulgarităților, declar public că The Wire, o producție bogată în limbaj licențios, este cel mai tare serial pe care l-am văzut, înseamnă că chiar merită să te uiți la el. Deci, nu era glumă, de data asta.

        4. Eu aș zice că sunt mult mai „ordonat” decât majoritatea oamenilor, inclusiv psihologilor. Pe tine te înțeleg că mergi la psiholog; îți poate oferi unele răspunsuri, pentru că tu ai multe întrebări fără răspuns. Te-a ajutat un astfel de psiholog imediat după decesul mamei tale, dacă bine rețin. Universul meu interior este deja structurat. Decesul tatălui meu a reprezentat translația lui într-o lume paralelă, plecarea lui în altă parte. Eu nu am dileme existențiale sau întrebări fără răspuns. Dimpotrivă, am un filon conceptual pe care se înfășoară totul, care structurează și expli cătotul. Ce mi-ar putea spune, așadar, un psiholog, când eu nu am întrebări existențiale, sau dacă am, în orice caz nu sunt din categoria celor care se studiază la psihologie?

      • Lotus zice:

        @Elena și Renata

        Nu sunt obsedat de sex nici teoretic, nici practic. Mă uit și la filme cu spargeri de bănci și nu sunt obsedat de spargeri de bănci.

      • DoarF zice:

        renata, acum intelegi ce am vrut sa spun prin „patologic”?

        PS. Initial am vrut sa scriu un comentariu detaliat, o ultima incercare in care sa-i explic de ce glumele cu sotie/iubita sunt acceptate doar intre prieteni apropiati si doar in anumite cazuri speciale. Dar dupa cum bine am intuit mai demult, el are mai multe raspunsuri decat intrebari. Orice dialog in asemenea conditii este fix ca un scuipat in ocean.

      • DoarF, înțeleg de ce patologic.
        Omul e un cruciat în armură de staniol, pe care nimeni nu vrea să i-o desființeze cu un simplu pumn, fiindcă ar fi o luptă inegală.
        Fapt de care el profită cu vârf și îndesat, ca să participe la concursul de Miss Armură. Tocmai i-am administrat un pumn. Cu păreri de rău, dar depășise măsura…

      • DoarF zice:

        Pumn din care el nu a inteles nimic. Sincer, ma asteptam la acest lucru. Pentru ca patologic. Omu traieste in bula lui si nu e capabil sa inteleaga ca mai exista si altceva. Nu intelege notiuni ca „libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea ta”. El crede ca are dreptul divin de a avea toata libertatea din lume…

      • DoarF, toți credincioșii habotnici, adică intoleranți cu cei care nu sunt la fel de hotărât și declarativ credincioși ca și ei sau cu cei care, pur și simplu, nu cred (poate e o infirmitate!), sunt străini de noțiunea de libertate. Libertatea, pentru ei, e dreptul celuilalt de a bâțâi din cap în sus și-n jos, da-da-da, ca acei cățeluși oribili plantați, pe vremuri, în dreptul lunetei autoturismului proprietate personală.

  3. clujanu zice:

    Să nu existe nici o indoială!!!!!!!!!!!!!

    • krantz, tu nu verifici nimic?! Asta să înțeleg? Ești minunat! Învață-ne și pe noi, compulsivele.

      • krantz zice:

        Trebuie să recunosc că verific și eu ușile. Dar doar alea necunoscute. De exemplu, cele de hotel care se închid automat, făcînd un ”clank”, dar care mi-au oferit și surprize în sensul că trebuiau trase mai cu simț de răspundere ca să și închidă.
        Dar cu cea de acasă n-am niciun stres. Învîrtelile de yală îmi sunt suficiente. Liniștea creierului mi-am cumpărat-o cu o ușă solidă, cu sisteme antiefracție ceva mai complicate. Plus asigurare în caz de furt. Blocul e prevăzut cu interfon și camere. Așa că nici măcar nu tresar cînd mai descoperim că am dormit peste noapte cu ușa neîncuiată. Poate că jemanfișismul meu e datorat și de neatașarea de partea materială. Le-am pierdut, iau altele. Viața merge înainte. Că dincolo luăm doar două mîini pe piept.

      • krantz, termenul compulsiv s-a format prin uniunea cuvântului pulsiune (ceva ce simți nevoia să faci fără să știi de ce) și prefixul com, care, în cazul nostru semnifică însumare, repetare.
        Cei care suferă de tulburarea asta nu sunt materialiști, posesivi, disperați să nu piardă bunuri. Ei controlează un gest anterior pe care nu și-l amintesc, din pricina anxietății, ca să nu fie, ulterior, culpabili. Compulsivului puțin îi pasă dacă i-a luat casa foc, atâta vreme cât e din alte cauze decât că a uitat el gazul deschis. E o asigurare că nu va fi culpabil, nu o încercare de-a reduce riscurile.

      • krantz zice:

        Ei uite că am mai aflat ceva. Mă gîndeam, ca un părerolog cu expertiză, că anxietatea aia ar putea avea și ea printre cauze teama de a pierde chestii. Dar mai bine o lăsăm cum ai zis: eu îmi țin clanța iar tu o mai verifici o dată.

      • Băi, chiar ai umor!

  4. Cudi zice:

    Eu verific, reverific și degeaba. Închid ușa casei, apăs pe clanță de vreo două ori, fug la mașină, pornesc mașina, mă uit în gol vreo câteva secunde, opresc motorul și mă întorc la ușă, să mă asigur că am închis. Apoi, pe la jumătatea drumului încep îndoielile că într-adevăr am închis ușa: poate mi s-a părut…

  5. Lotus zice:

    După ce ți-am citit articolul, am ieșit puțin afară, pe coridor. Mai demult, țin minte că verificam. Țin minte, pentru că uneori chiar mă întorceam să văd dacă nu cumva am uitat s-o închid cu cheia, și la un moment dat am realizat că sunt ridicol. Dar între timp gestul închiderii ușii a devenit un automatism. Așa că am ieșit puțin afară, de probă, să văd cum închid ușa, că nu mai aveam habar. Nu cred că verific. Lanțul de la bicicletă sigur nu-l verific, și nici lacătul de la poștă sau magazie. Gazul, apa, lumina – niciodată.

    Fostul meu director mi-a zis, cândva, că pe la două noaptea se trezește și merge la baie. Știe că nu face nimic, dar dacă nu merge, nu mai poate adormi. Și când te gândești puțin la toate aceste lucruri, realizezi că cea mai țepară industrie este cea a asigurărilor.

    • Lotus, una peste alta, se pare că nu ai comportament compulsiv, cel puțin nu în sfera de acțiuni pe care le-am enumerat eu. Dar, cine știe, poate le ai cu spălatul pe mâini compulsiv, cu aranjatul frizurii, a obiectelor de pe masă, cu verificarea șlițului… 🙂
      Bănuiesc, doar bănuiesc, că șeful tău făcuse cel puțin o dată pe el în pat, în copilărie, la o vârstă la care ai amintiri și sentimentul rușinii.

      • Lotus zice:

        Habar n-am dacă făcuse. Eu mă gândesc că poate asociezi somnul cu o anumită stare de totul este în ordine, nu mă mai poate deranja nimic peste noapte, nu va trebui să mă trezesc peste alte 5 minute să fac pipi, așa cum am făcut săptămâna trecută, așa că hai să merg la baie, chiar dacă nu mă trece. Nu știu, zic și eu la plezneală, nu m-am gândit serios la asta. Oricum, glumea când ne-a povestit, nu părea traumatizat sau rușinat de subiect, ori cu amintiri neplăcute. Cât despre mine, mă spăl pe mâini regulat, dar asta e firesc. Altfel, nu sunt adeptul spălării excesive. Mama mea avea niște cunoștințe – medici – care-și țineau bebelușul într-un mediu cât mai steril, urmărind să-i dea mâncare din vase sterile etc. Semănau oarecum cu tipa descrisă de tine în articol. Personal cred că e o mare prostie. În lipsa contactului cu microbii, cum să-ți dezvolți un sistem imunitar puternic? Ce va face acel bebeluș ăla când, la o vârstă mai avansată, va ieși pentru prima dată într-un mediu nesteril? Din punctul meu de vedere, microbii ar trebui îmbrățișați ca niște prieteni ce sunt și cu care trăiești în simbioză. Apropo de asta, mi-a zis cineva odată că, statistic vorbind, numărul de îmbolnăviri din rândul țiganilor care cotrobăie prin gunoaie e mult mai mic decât ne-am aștepta, date fiind condițiile lor de trai. Singurul capitol la care-mi pare rău că nu sunt compulsiv este cel cu șlițul: chiar săptămânile trecute m-am trezit, într-o seară, că-l aveam deschis de câteva ore, timp în care fusesem plecat de acasăi. 😀

      • Păi da, asociezi somnul cu totul e în ordine, ai făcut pipi când te-ai culcat.
        Majoritatea urinează înainte de culcare ca să nu-i deranjeze senzația de micțiune peste noapte. Omul tău se trezea special în creierii nopții, de teamă că ar putea să i se umple vezica și el să nu fie treaz.
        Compulsivii nu sunt conștienți de evenimentul generator de compulsiune. Gestul le oferă o siguranță imediată, instinctivă.
        Ați discutat mai înainte de utilitatea încuierii ușii și verificarea ei, hoți, spargeri…
        Un compulsiv „de încuiat ușa” poate dormi liniștit, singur în casă, cu ușa descuiată, dar dacă lipsește, peste zi, 10 minute, să-și ia țigări, o încuie și o verifică și răs-verifică, până la extenuare.

      • Lotus zice:

        Da, mai sus am depășit puțin subiectul discuției, adică i-am zis lui DoarF că uneori există o utilitate practică în a verifica anumite lucruri.

  6. Vero zice:

    Asta, cu apăsat clanţa ca să fiu sigură că am încuiat uşa la plecarea de acasă, chiar n-o fac.
    Apăs clanţa seara, înainte de culcare, dacă bărbatu-meu a fost ultimul intrat în casă. Fiindcă s-a întâmplat de mai multe ori să uite să-ncuie uşa.
    O apăs şi dimineaţa, imediat după ce mă trezesc, ca să fiu sigură că bărbatu-meu a încuiat uşa când a plecat la serviciu. Fiindcă s-a întâmplat şi să plece şi s-o uite descuiată. Şi mă uit după motan, ca să fiu sigură că n-a ieşit cumva neobservat când a plecat bărbatu-meu – deşi asta nu s-a întâmplat niciodată. 😀
    Evident că bărbatu-meu nu face astfel de verificări niciodată!

    De portiera maşinii trag după ce o încui – ca să fiu sigură că s-a încuiat – deşi nu s-a întâmplat niciodată să nu se încuie. 😀

    M-am învoit de 2 ori de la serviciu ca să mă-ntorc val-vârtej acasă, fiindcă nu mai ştiam dacă am scos sau nu din priză fierul de călcat; îl scosesem. Din fericire, calc din an în paşti – sau mai rar, altminteri episodul nu s-ar fi repetat doar de 2 ori.

    Nici eu nu beau apă sau altceva după altcineva. Decât după bărbatu-meu. El face excepţie pentru că, dacă tot ne pupăm bot în bot, ce mai contează dacă bem sau nu din acelaşi pahar?

    • Da, Vero, și fierul de călcat e pe listă la verificări în ziua în care am călcat. Eu m-am întors de la ieșirea din București, ca să verific fierul. De atunci, nu mai calc niciodată în pre-ziua/ziua unei plecări.
      Eu verific prezența pisoiului prin casă când închid ușița mașinii de spălat. Mi-a rămas angoasa asta de când era foarte mic și încăpea și într-un borcan, dacă avea el chef.

  7. DoarF zice:

    Eu am un principiu simplu: ce-am uitat, uitat sa fie. Si am avut multe discutii cu familia ca e suficient sa incuie o singura yala si doar o data. Pe principiul ca lacatele sunt pentru oamenii cinstiti, nu pentru hoti. Presupun ca e inutil sa mai specific ca, daca eu sunt cel care conduce, masina sta in fata portii tot weekendul, neincuiata. Cat despre apa/gaze/curent…noi sa fim sanatosi, doar in cazul unor pereglinaje precum ale lui @clujeanui, ma mai deranjez, dar nu tot timpul, sa inchid apa de la robinetul general, pe motiv de racorduri de proasta calitate.
    Fata de microbii am aceeasi atitudine. Statutul social e cel care ma opreste sa fac posta un pet de bere sau o sticla de cola asa cum faceam cand eram mai tineri si ne strangeam seara dupa blocuri, cu o punga de seminte si multa voie buna.

    • E limpede, DoarF, ești echilibrat și sigur pe tine. Ferice! Compulsivii nu verifică fiindcă au un gând clar, că hoți, că inundație, că incendiu. Poate inițial exista motivarea asta, pe urmă dispare, verificările devin un tic gestic care, prin repetare, își oferă o anume siguranță la nivel de bibilică, nu de realitate.

    • Lotus zice:

      Și eu învârt cheia în broască o singură dată. Apa de la robinetul principal – that’s a new one! În schimb, mașina poate ar fi bine s-o închizi.

      • DoarF zice:

        Chiar si invartirea aia e pentru confortul mental al altora, caci eu am crescut intr-un apartament in care usa se inchidea doar noaptea. Si niciodata nici un strain nu a incercat usa sa vada daca e deschisa. Si atunci, pentru ce acest obicei de a ne izola in „lanturi”?.

        Masina nu porneste fara cheia potrivita. Iar actele mele nu cred ca intereseaza pe cineva. Casetofonul poate sa-l ia, paguba-n ciuperci. Asta, pentru cel ce trece accidental. Ca pe profesionist nu cred ca-l opreste o usa incuiata, din moment ce el e capabil sa porneasca motorul. Asadar, care-i poanta cu incuiatul? Ca daca o dam pe ezoterice gen „de ce ti-e frica nu scapi”, atunci tu il chemi la tine sa te „viziteze”.

      • Lotus zice:

        De exemplu, deși scara mea e dotată cu interfon, uneori ușa de jos rămâne deschisă (vara) pentru aerisire, iar alteori mai vin țigani, mai ales că am niște vecini darnici, care le mai dau haine. Nu strică niciodată să-ți fie ușa închisă când pleci de acasă sau dormi. Când ești acasă sigur că nu-i atât de important.

        Poanta e că dacă ușa e deschisă, poate să-ți umble în mașină tot prostul, și cel care știe meserie, și puradelul trimis la furat de tatăl lui, care în mod normal n-ar putea să ți-o deschidă.

      • DoarF zice:

        Poate, dar uite ca nu o face de atatia si atatia ani. Cand o va face, o sa reevaluez daca e cazul sa invat noi obiceiuri.

  8. Cârcotaşu zice:

    Pe motiv că toată lumea încuie, nu se încurcă, eu încui tot o singură dată. Dacă la întoarcere o găsesc încuiată de două ori hopaaa! Cine-o fi fost? Nu hoţii, cineva autorizat, dar am controlul. Vecinii mei, cu uşile metalice, încuie toate broaştele şi de şapte ori dacă sistemul permite. Îi aud dimineaţa pe cei ce pleacă de acasă. Doamne! Şi fac un zgomot…! Eu nici nu mi-am schimbat uşa de la intrare.
    Apa o închid reflex, nimeni nu lasă un robinet să curgă după ce l-a folosit, e un gest reflex să-l închizi. Aragazul mi-a mai dat gânduri, dar am cumpărat unul cu siguranţă şi nu-i mai port de grijă.
    Nu de alta, dar un aragaz care arde nu-i periculos nici dacă arde câteva zile. Pericolul apare dacă din diverse motive se stinge flacăra şi ies gaze. Dar cu aragazul ăsta n-am de ce-mi face griji, dacă se stinge flacăra se închide robinetul automat.
    Am plecat de multe ori de acasă şi mi s-a întâmplat să uit cheile în uşă (când mă întorc pentru ceva ce am uitat şi descui uşa din nou). În situaţiile astea, posibile numai de când nu mai am maşină, îmi dă cheile vreun vecin care săracul are şi grija să fie atent când mă întorc…
    Cu băutul apei din pahare, la mine în casă n-am grija. Dacă vine cineva, când pleacă, normal, spăl paharul sau ceaşca din care a băut şi asta-i tot.
    +++
    Dar am avut un coleg cu un tic imposibil. Avea permanent un şerveţel de hârtie în mână. Nu punea direct mâna pe clanţă, iar la baie spăla temeinic robinetul înainte de-al închide, după ce-l deschidea, bineînţeles, tot cu şerveţelul. Sigur că era de râsul tuturor şi i se făceau diverse farse. Nu-i spunea nimeni pe nume, de fapt i-am şi uitat numele, îl mai ţin minte doar ca „Şerveţel”, c-aşa-i spunema toţi.

  9. Cârcotaşu zice:

    PS. Despre „Şerveţel”, problema care ne-o puneam toţi era aceea despre folosirea WC-ului: când făcea pipi cum punea mâna pe… ? Cu şerveţel sau fără? 🙂

  10. Cârcotaşu zice:

    Erată: Ce mă enervează nefolosirea acuzativului care a devenit obişnuinţă. Da’ na, c-am făcut-o şi eu, din viteză ce-i drept, da’ am făcut-o. Deci … problema PE care ne-o puneam toţi…

    • Cârco, nu te impacienta! E atât de mare ponderea celor fără de acuzativ în vorbire, că memoria auditivă ne joacă feste și mai greșim și noi. În toată viața mea, am stat de 3 ori printre olteni, câte două săptămâni, nu mai mult, și încă două săptămâni, acasă am folosit perfectul simplu fără să-mi dau seama. Recunosc, nu e același lucru: oltenii folosesc fui=ul corect gramatical.

  11. Cârco, domnul Șervețel e un personaj perfect de schiță umoristică. Fata despre care aminteam eu în text umbla cu sticla de spirt și cu enșpe mii de șervețele, din aceleași motiv.
    Bunică-mea se spăla pe mâni imediat ce mângâia cîinele ( pe Noro, pe Lachi nu l-a mângâiat niciodată, din respect 🙂 ). Îl mângâia, totuși, cu dosul palmei, cumva artificial, ridicol. I-am zis – dacă tot tespeli pe mâini după Noro, de ce nu-l mângâi ca lumea, normal? Răspuns: Când aprind lumina la baie să mă duc la spălat, ating întrerupătorul. După ce mă spăl pe mâini și ies, iar apăs întrerupătorul. Degeaba m-am mai spălat! 🙂

  12. Am ramas cu un ciudat gust de neterminat. Din descrierea colegei cu lichidul albastru lipseste un amanunt, as zice eu, esential, poate chiar CEL MAI ESENTIAL (caci, dupa cum am invatat la scoala vietii, diavolul se pituleaza fics in detalii). Sigur, nu exclud ca poate, pur si simplu, nu stii.
    Eram curios daca, inainte de a o introduce – prin bagare – pe dinsa-ntrinsa, unde trinsa poate fi oricare orificiu lasat de la mama natura, iar dinsa chiar si-un dildo, deci dinsu’, ii dadea cu spirt. Ca, de, corp strain, chiar cunoscut fiind!, purtator de te si miri ce, alea-alea…
    Te asigur ca nu e o curiozitate tip popeasca da la 2oi, ci chear stiintifica, daca ma-s putea esprima in halul asta.

    • Augustine, deși tipa mi-a povestit că nu se culcă seara până nu dă cu aspiratorul și nu spală gresia, ce face după ce se culcă nu mi-a povestit. Cert e că, din descrieri, spirtul era numai pentru deplasare. La domiciliu folosea celelalte soluții casnice, specializate pentru fiecare suprafață a casei. Mă tem că îi rămânea extrem de puțin timp pentru activități erotice. Și da, recunosc, habar n-am ce dezinfectant folosea pentru igienă intimă (există zeci de zemuri pre- și post-, în comerțul socialisto-capitalist). Dar, după moaca suferindă a soțului, nu-i exclus ca pe el să-l fi dat cu spirt. 🙂

  13. EGO zice:

    Crezi ca e posibil sa nu ma invite la Revelion unde merg ei ,la bunici?As fi devastata!
    Poate nu vor imparti conservele cu mine?
    Cineva tre’ sa plateasca si conservele alea!
    Stii cum e, pe internet suntem feministe, puternice si independente, da’ pe urma afiseaza administratoru’ intretinerea.Go figure!
    Ba renata mi-ai redat increderea in umanitate(ma rog,intr-o mica parte din ea)
    Zi doamne-fereste sa n-ajungem la momentul in care lumea va cauta infrigurata pe net ce tip de femeie ar trebui sa futa.
    Bai,nu mai teroriza oamenii cu subiecte d-astea, asa cum sa-ti spun eu, cam de ultim neuron ramas in viata sau in paragina.
    E un subiect prozaic.
    Tot ne aburesti cu cafeaua,cu tigarile,cu intrarile si iesirile dubiosilor( sau cel putin asa-i etichetezi mataluta) din Pravalie,cu miaunici si pisici,mai baga ceva de cum e la menopauza si andropauza si gata ,incep postarile sa devina dinamice.Cum aud baietii de futere si fidelitate,devine atmosfera incitanta si hot,antren,distractie si buna dispozitie.
    Lasa spirtu’ ,lasa cloru’ ,lasa ochelarista familista(o invidie ceva?) lasa TOC-ul si baga d-astea cu sexul.de mare slem, garantat!
    Doar asa se aduna mustele…la miere ,evident!
    Hai, pa!

  14. Elena zice:

    Cred că și eu am toc-uri. De 8-12 cm. Depinde de ocazie. Uneori merg și fără. 🙂
    De micã mama mă bătea la cap cu închisul ușii când mă lăsa singurică, încât mi-a devenit un automatism. O încui pe pilot automat. De exemplu când mergeam în team-buildinguri sau în delegație/curs și ne caza câte douã în camerã la hotel, eu imediat închideam ușa, astfel încât colegele mele trãgeau de clanțã și se enervau cumplit când o aflau mereu închisã, ele fiind obișnuite să nu închidă ușa. Dar toc-ul cu închisul ușii mi-a prins bine înt-o excursie premiu de la job când în puterea nopții, fiind cazați singuri în camerã, aud ciocãnituri în ușă și pe cineva care a încercat clanța. A bãtut de mi-a pus nervii pe moațe și când credeam că am scãpat a revenit. Am fost la un pas să sun la recepție sã chem întăriri. A doua zi am întrebat dacă au fost activitãți, mimă sau ceva…nimic. Am aflat ulterior că era un nene afemeiat (fost coleg cu funcție) care a primit porecla de „obsedatul”. A fost o întreagă telenovelã cu el -noroc că eram din orașe diferite și distanțate- mai să îl reclam și la poliție.
    O vecinã s-a trezit când a ajuns acasã cu un om beat în casã, care s-a dezbrăcat de budigăi și mânca smântână din frigider (ce găsise și el).

    • Marian zice:

      @Elena Vecina…era maritata ? Daca nu , atunci sigur si-a gasit un sot iar ala…probabil o amanta .

      • Elena zice:

        Divorțată de vreo douã- trei ori cred, dar nu făcea ea atâta tam-tam de să audă vecinii, presupun cã nici ei nu îi plac bețivii.
        Dacã o luăm cu presupuse din acestea, și dna din articol ar putea și suspectată că consumă spirtoase fără a da nimic de bănuit asupra adicției ei. Sã ștergi lingura cu alcool la fiecare 3 îmbucãturi…:-P

  15. Lotus zice:

    Fără legătură cu subiectul articolului: ziceai mai demult că nu găsești Breaking Bad. Vezi dacă nu îți merge aici.

    • Se roșește ecranul și antivirul mă ceartă cu nesaț.

      • Lotus zice:

        Se zice că Breaking Bad e filmul care te face să uiți de The Wire. Nu știu în ce măsură e adevărat. The Wire este un serial despre droguri, viața din suburbiile orașului Baltimore și corupția instituționalizată. Nu sunt neapărat temele mele favorite. Este un film dur și realist, în care jargonul licențios este în gura tuturor personajelor, de la vlădică la opincă. Este, în același timp, cel mai bun serial pe care l-am văzut în viața mea. Sper ca pe acesta să-l găsești.

      • Lotus zice:

        Și nu e doar părerea mea. Citez câteva titluri din secțiunea cu recenzii de pe IMDb:

        Fantastic
        Best show on TV
        The best thing on TV today
        Ahead of its time
        best show ever, owns nypd blues, the shield and so on…
        Like a great novel
        This isn’t just a show about crime – this tries to show every aspect of life in a crumbling society
        Great story, superb acting, perfect casting, and top notch directing.
        One Of HBO’s Best
        Great acting, great story, great directing, great SHOW! – Must see….
        Captivating storyline with too many great dramatic performances to mention
        An American Masterpiece: The Single Greatest Narrative of Our Generation
        The greatest thing put on film
        Consider it more of a TV „book” than a TV „show”.
        NOTHING comes close
        Puts most, if not all, gangster movies to shame
        A documentary and a drama. Authenticity at it’s finest.
        When you walk through the garden.
        This show made me hate TV, because it transcends it.
        The Wire has ruined TV for me.
        the pace of life
        Sublime Crime
        Television at its peak, seminal work
        If You Haven’t Seen this show, but are considering it, please read my review.
        Most well thought out show I have seen
        It doesn’t get better than this
        The hyperbole is entirely justified
        The Absolute Greatest Crime Drama on Television
        If you want to see real life
        It’s as good as they say

        Uite și secvența de început a sezonului 5:

  16. Aici se numeste OCD- *obsessive compulsive disorder* si cica-I de la stress….
    Eu am un OCD in familie, „al mic „38- de meserie surgeon doc, care intra in casa ,nu-si da backpack ul jos din spinate si incepe sa stearga kitchen’s counters (la 7pm – bucataria e terminata de mult ,in ordine,suprafetele curate-caci asta-I rutina la mine) .
    -cred ca suferi de OCD,I-am zis o data, cu retinete sa nu offense.
    -Da, stiu ,dar asa ma relaxez.
    ………
    Ce nu stiam cand era mic (10-13) deschideam dulapul lui si cele 10 T-shirts -negre cu Metallica band ,erau la 3 degete distanta aliniate pe bara ,pe umerase iefine de sarma.
    Motiv ce-l infuria pe al mare , I le ravasea, si incepea „boxul”-asta da,stress.
    –––-
    Sunt oamenii cei mai potriviti
    La meserii migaloase , exceleaza in chirurgie , details oriented, ordine exagerata.
    Deci ,semne bune anul are ;);)(habar n-aveam – sunt nascuti in Sept.) Hahaha Virgo….
    Se verifica pe multi septembristi.

    • wind, te superi dacă te rog să fii mai specifică? 🙂
      Eu am înțeles ce zici, dar ceilalți…?! 🙂 🙂 🙂

      • klaus zice:

        Și io am înțeles, da’ n-am înțeles altceva. N-am înțeles dacă windy suferă de sindromul Răducioiu. O explicație alternativă ar fi că e plecată din România din perioada interbelică. Sau că, ce t-short-u’ meu, sunt răutăcios!!
        Altfel, mărturisesc că uneori îmi vine mai ușor și mie să bag o expresie englezească, că-mi pare mai expresivă . Mă sperie situația! Ar trebui să recunosc că limba română nu-i chiar atât de dulce sau că resursele personale sunt limitate. Mă liniștesc apoi, a doua variantă pare mai verosimilă.

      • Nu știu de ce sindrom suferea Răducioiu: uitase cum se zice la greblă pe românește? 🙂
        Windy trăiește și gândește de atâția zeci de ani în limba engleză, că exprimarea bilingvă e de înțeles. Nerăbdarea în a duce un gând până la capăt în scris, la aia mă refeream eu. 🙂

      • Frate Klause, cu „expresiva” limba engleza, las-o-n sinje!E de tat rahatu’, crede-ma! Si n-o spun de la inaltimea foarte ridicata (!!) in sus a cunostintelor mele filologice, desi pot marturisi ca fluier la perfectie in trei limbi straine, pe care le si aud, dar cu un usor accent stricat sud-estic, ci dintr-o sursa pentru care pun mina pe tocator: pe linga romana, engleza e un fel de precursor rudimentar de limbaj. Pune tu un englezoi sa-ti traduca baiat, baietel, baietica, baietan, baietas, baietoi! Nu stiu de ce, cred ca vei avea o surpriza!
        Spunind chestiile astea unui foarte bun prieten din tinerete, fugit (inot!) din tara prin ’80, si care acum se simte mai american ca americanii, mi-a ripostat cu: „dar, ia zi, cum spun romanasii tai (!!) unui cal maro cu pete negre si cu o stea alba in frunte”?
        Evident, mi-am prins urechile, eu fiind orasean din tata-n mama, dar cred ca nici taranii care sint ei tarani (citi or mai fi ramas pe la noi) nu cunosc un asemenea termen. Mi-au trecut mie pe la ureche citiva termeni ce fac referire la culorile cailor (sur, murg, roib, sarg, pag) dar sa nu ma intrebi ce inseamna fiecare. Amicul meu zicea ca „americanasii lui” au ZECI DE TERMENI care desemneaza diferitele combinatii de culori, desene, pete si linii de pe cal.
        Totusi, asta cred ca vorbeste despre o anume specializare „tehnica”, iar nu despre bogatia si complexitatea limbii, in general.

      • klaus zice:

        Frate Augustine, nu spuneam că engleza e mai expresivă. Sunt printre ultimii oameni care ar trebui să se pronunțe pe tema asta. Spuneam doar că uneori parcă îmi sună mai fain un cuvânt/expresie în engleză. Culmea e că în școală am făcut doar franceză și rusă. Engleză am învățat belind ochii la televizor, anii ’90. Mai ales la MTV. Mai ales la desenele animate Beavis & Butthead :).

  17. Marian zice:

    Am doi caini , doua corcituri de snautzer cu rodweiler { i-am cumparat de la un vecin ce n-avea ce face cu-atitia catei cati ai fatase cateaua } si singura mea grije este , sa-ncui poarta ca sa nu scape cainii si ma dea d e belea . N-am nevoie sa-ncui si usa , deci nici nu-i nevoie sa verific daca usa este safe sau nu insa….gazele si apa le verific si d e cinci ori daca-i necesar inainte de-a iesi pe poarta . TOC , chiar n-asi numii astfel aceasta grije vis a vis de locuinta mea si-a familiei mele , ci doar constiinta faptului ca , la varsta mea nu-mi mai pot permite achizitionarea altei case . Cred ca si la dumneata este vorba despre acelasi lucru si nu despre vreun fel de TOC datorat varstei .

    • Marian, TOC-ul n-are legătură cu vârsta și nici cu iminența unui pericol posibil, real. E un comportament repetitiv, o secvență scurtă pe care o reiei, irațional, fiindcă, pe un timp foarte scurt – secunde, minut, îți dă certitudinea siguranței persoanei tale.
      Eu, dacă aș fi fost în locul trecătorilor prin gară, înainte de a comenta, aș fi citit nițel despre TOC în eseurile psihologilor care sunt la liber pe net.
      Am scris textul în interes personal, voiam să văd cât de mulți suntem compulsivi, pe bune.

      • Marian zice:

        Textul este foarte bun si oricine poate vedea in randurile dumitale o grije pentru ceva ce-ti apartine asta insemnand nu doar bunurile materiale ci si sanatatea . Ca asta insemneaza TOC… Daca-mi aduc bine aminte , prin anii ’50 mama verifica inainte sa iasa pe use de cateva ori si apa , si butelia { se asuigura ca-i inchis bine de la ventilul } iar dupa ce incuia usa ….incerca macar o data sa se convinga daca aceasta este bine inchisa . Fireste ca asta , nu l-a impiedicat pe Fane Ciungu sa ne lase fara butelie iar dupa ce l-a agatzat Militia…acre-a fost folosul caci butelia o vanduse iar banii ai jucase la babaroase ?! Oricum , la vremea aceea si nici pe timpul lui Nici O Lae nu-mi amintesc sa fi existat aceasta denumire nici chiar in vocabularul curent al psihologilor fie ei si ” savanti sovietici ” . Am ajuns la concluzia ca , exista suferinte despre care poate n-am sti si poate ca nici n-am suferii de raul lor daca n-ar exista oameni care sa le puna pe tapet .Nu ma pricep chiar deloc sa trimet linkuri dar am citit mai zilele trecute pe niste fluxuri media cum ca , ” cercetatorii britanici au stabilit faptul ca , de la inceputul secolului XX au fost descoperite doar in Europa un numar d e peste doua sute de noi boli ” , boli ce in secolul precedent…nu existau QED ! Revenind la text { alaturi de altele povestite de dumneata de cand iti bantui eu blogul cel putin si care chiar mi-au placut } , pus pe hartie si tiparit iar apoi , asezat fain frumos elegant pe rafturile unei librarii , cred ca poate sa bata de la distanta la orice ora din zi sau noapte pe ” NONO ” si ….chiar si acea povestire politista dupa urma careia nu cred c-ai facut avere c-altminteri , nu mai stateai la tejgheaua din str. Coltei 7 . Respect !

  18. Zana Zanelor zice:

    Tu ce crezi?
    Te suspectez ca fugi cu restul de la merdenele si cu merdeneaua!Smile!
    Argumente,ipoteze,te risti?
    Si acum un banculet nostim,
    UN PREOT NU MINTE NICIODATA
    O femeie tanara extrem de atractiva ia avionul spre casa.
    In avion, alaturi de ea ia loc un preot catolic caruia i se adreseaza imediat:
    – Ma scuzati, Parinte, mi-ati putea face un mare serviciu ?
    – Desigur, Copila mea, cu ce te-as putea ajuta ?
    – Mi-am cumparat un depilator electric excelent; am platit foarte mult pentru el.
    Depaseste cu mult limita de valoare a scutirii de vama si ma tem ca mi-l confisca.
    Dar d-voastra, Parinte, ati putea sa-l treceti la vama ascunzandu-l sub sutana.
    – Cu adevarat, as putea sa-l trec, dar te previn ca niciodata n-am fost in stare sa mint.
    – Dar d-voastra aveti o fata atat de cinstita incat nu vor intreba nimic, spuse tanara si dadu depilatorul preotului descumpanit.
    Dupa aterizare la vama:
    – Parinte, aveti ceva de vamuit ? – intreaba ofiterul vamal.
    – Din crestet pana la brau n-am nimic de vamuit, fiule.
    Acest raspuns bizar trezeste suspiciunea vamesului asa ca intreaba mai departe:
    – Si sub brau ?
    – Pai am ceva magnific facut pentru a servi femeilor, da nu a fost folosit inca niciodata.
    Vamesul rade cu lacrimi:
    – In regula, treceti mai departe ! Urmatorul

  19. klaus zice:

    Cred că am ajuns în spam! 😀

  20. Iosif zice:

    Toate fricile,îngrijorarile,ezitarile,suspiciunile si neîncrederea unii în altii,ne determina la izolarea unii fata de altii,la ipocrizie si minciuna,ceea ce scoate în evidenta un caracter primar neevoluat de valorile iubirii neconditionate,sacrificatoare,fara prejudecati,si de care dispune si beneficiaza sistemul raului universal care astfel îi este extrem de usor a ne controla prin diviziuni cât mai mici si izolate unele de altele prin modul de perceptie al existentei diferentiat,de cultura,traditii,religii si politici care mentin pe Terra o stare de permanente conflicte,necesare dumnezeilor acestui sistem al Imperiului raului planetar.”Divide et impera.”
    „În dragoste nu este frica,ci dragostea desavârsita izgoneste frica,pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavârsit în dragoste.” (1Ioan 4:18)

  21. EGO zice:

    Gusti,
    Asa se intampla daca faci evaziune fiscala si nu eliberezi bon fiscal….ptr Ras!
    Si deja nu mai e de DNA , ci de DIICOT, Piticot ca i deja infractiune.

  22. Si, ca sa terminam intr-o nota trista, dar optimista 🙂 – ca ne=am dixtrat destul – Da, frica bate la usa, militia bate unte prinde.
    Sau, ca mare-i intelepciunea Domului, unte bate ma-ta, creste, unte bate militia mai creste dacit iarba, fo 2m mai sus. Ca doar bataia-i rupta din Rai, unde nu-i nici intristare …

    • Te rog io, Augustine, fă-ți un blog pe WP, nou-nouț, și scrie numai d-astea, ca mai sus, că mai avem nevoie și de dixtracție și râs cu lacrimi, nu doar de întristare cu pamflet politic.
      Ești doctor în transcrieri fonetice. „Unte”… „Unte!”… „UNTE?!”
      🙂 🙂 🙂

  23. @ EGO, pai tu crezi ca de Sahara ma spariu io? Bine ca nu-i Siberia, ca mie d-aia mi-era FRIGA!
    Ce n-am inteles io era aia cu „fripurica”. Face parte cumva din ELIPTICA FRUMOSULUI?
    (Trebuia s-o zic, ca prea suna telectual si cartarascian!)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s