Români medaliați cu bronz

Zice-se că, ieri, soarele a tras în noi cu ultraviolete, foc de voie.
Batalioanele de turiști litoraliști s-au înfipt în linia-ntâia, să apere nisipul românesc, mai ceva ca la Oituz.
Ai noștri, se știe, au eroismul ilogic în sânge. De la Miorița încoace, oriunde e rost de murit degeaba, hop, sar românii. Cu pieptul dezgolit.
Pe plajă, se numește topless, dar în cartea de istorie îi zice, mai politicos, piept dezgolit. Numai Alecsandri, săracu’ a presupus că pieptul românilor ar fi de aramă. Vremea lui a trecut.
Azi, românii au pieptul normal: piele, mușchi, un pic de slăninuță sau silicon. Dar, peste toată umplutura, indiferent de român, de sex și de starea materială, e piele. Pielea face cancer de – ghici? – piele. Uneori din stres, din fumat, din gânduri păcătoase dar, la indice de radiație UV egal ZECE (pe o scală de la 0  la 15), cică probabilitatea e 75%.
Adică, să stai pe plajă, la pieptul gol, când indicele UV e 10, e ca și cum te-ai apăra de avioanele inamice din al doilea război mondial cu praștia.
Nici nu-ți trebuie multă inteligență ca să pricepi asta. E suficient să ai televizor în camera de hotel…

Și totuși, azi-dimineață am văzut un reportaj în care umbla reporterul pe plajă din om în om și întreba dacă știu cât de nociv e soarele acum, la prânz, la ora filmării.
Absolut toți intervievații știau, dar răspundeau cu un zâmbet semeț și cu nasul pe sus că:
–   au venit tocmai din Gorj
–   n-au folosit și nu vor folosi niciodată creme de protecție solară, fiindcă o dată pe an e concediu
–   trebuie să se bronzeze
–   dacă soarele e cancerigen, asta e! SOARTA!

Am pus la final răspunsul cu „soarta”, fiindcă m-a speriat cumplit. (Femeia arăta fix ca în poza pe care am furat-o eu de pe net, doar că era mult mai arsă.  Era la limita de internare în spitalul de arși. Și făcea față interviului cu o șfichiuire de zâmbet prostesc, genul ăla de zâmbet pe care-l afișează doar proștii care se vor la televizor, cu orice preț.)