D’ale Prăvăliei: criminali în serie, nedovediți

La opt și zece am deschis azi, Prăvălia. Teoretic, am întârziat zece minute. Practic, doar dacă ajungeam la nouă jumate, s-ar fi prins cineva că am întârziat. La 9:29 a intrat o babă, între șaptezeci și optzeci de ani. Dezinvoltă. M-a enervat nițel, că citeam o carte, de-aia care se citește în două ceasuri și mai aveam 30 de pagini din ea. Scrisă de una, Amélie Nothomb. Drept de viață și de moarte. Dacă vă pică în mână, la 6,99 lei, merită! E o poveste bidimensională, scrisă cu umor (umorul cuiva care nu vrea să epateze cu cât umor are sau nu poate mai mult de-atât). E bidimensională nu fiindcă grosul e în două personaje, ci fiindcă autoarea scrie pe repede înainte, un micro-roman pe an (cât un eseu mai lung), nu face decât schița personajelor principale pe care le obligă să fie și să vorbească doar atât cât ii face ei trebuință. Poate oamenii ar fi zis/făcut mai mult, dar ea îi cenzurează și-i face marionete. Bine. Dacă n-am lăsat cărțulia din mână timp de o oră și douăzeci de minute, asta scuză multe: inclusiv ideea că se poate scrie un roman mic despre Lolek și Bolek, cu tentă polițistă, în mintea cititorului.  Sau despre Heidi și Peter.

În fine, nu contează cât m-a dezamăgit textul la final, contează că la 9:29 a intrat în Prăvălie baba dezinvoltă. Păr alb-cenușiu, rochiță en forme, gen capoțel de casă, cu care poți să ieși. Pe stradă. La Băcănie. La Farmacie.

– Dați-mi ceva, să-i ridice tensiunea unei femei de 93 de ani, care și-a pierdut cunoștința joi.
– ?!?!
– Vorbește, mănâncă… Doar că are tensiune 7,7 cu 5.  Eu i-am dat de la mine, Prestarium, în fiecare zi.
– Vă dau numărul de telefon, unde trebuia să sunați joi: unu-unu-doi.
Se retrage, dezamăgită.
– Nu, eu voiam un sfat, un ajutor creștinesc…. E prea bătrână să chemăm Salvarea.
– Atunci chemați-l pe popa de la biserica Scaune!
– A, zice baba, deci e adevărat, farmaciile omoară oameni!

Amin!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în apucături proaste la români, blog, d'ale Prăvăliei. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

61 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei: criminali în serie, nedovediți

  1. A thorn in your side zice:

    Ai dracu’ oamenii ăştia care n-au încredere nici în medici nici în popă mai trăiesc şi suta de ani sau peste… 🙄

  2. Cand citesti carti de uitat in bus

  3. Lotus zice:

    Deci nu-i o idee bună să știi lua tensiunea.

    • Da, nu-i o idee bună să-i iei bolnavului picul de tensiune pe care-l mai are cu medicamente care scad tensiunea. Poți să-l omori.

      • Lotus zice:

        A, nu cunosc efectele medicamentului respectiv. Sunt afon în materie de medicamente, că nu folosesc. Mă refeream la situația celui care știe pe jumătate sau care știe superficial. Baba care ți-a călcat pragul, pentru că știe să ia o tensiune, are impresia că știe și să pună un diagnostic, și să dea o rețetă. Prin urmare, ce nevoie mai avem de salvare?

        În traducerea lui Coșbuc (din sanskrită):

        Ușor conduci pe un netot
        Dar mai ușor pe cel cu minte.
        Pe-un semidoct nici tu, Părinte,
        Nici zeii cerului nu pot.

      • E normal să fii afon în materie de medicamente, dar nu pentru că nu folosești, ci pentru că nu ai învățat despre ele. La fel de afoni sunt și trebuie să fie și cei care, din păcate, au nevoie să și le administreze. Adevărații criminali sunt cei care își închipuie că „știu” despre medicamente, fiindcă au citit un vraf de prospecte, de agende medicale, de articole de popularizare științifică.
        Cât privește măsuratul tensiunii, cu aparatele din ziua de azi, nu trebuie să știi nimic. Se afișează pe ecran maxima, minima și pulsul.
        Am constatat că românii nu se pricep, cu toții, doar la filme și la fotbal, se pricep și la medicină și farmacie. Plus că au apărut sectele astea de vraci șarlatani care au doctoratul în ceai de gălbenele, acatiste și gândire pozitivă.

      • Lotus zice:

        Uite, vezi, eu nu știam nici cum se ia o tensiune, că îți afișează pe ecran, mură-n gură, maxima, minima și pulsul. Nu știu nici cum arată și nici cum se folosește un astfel de aparat, pe care înțeleg că astăzi oricine și-l poate cumpăra.

        În rest, același lucru l-am zis și eu mai sus, dar cu alte cuvinte. Doar că nu am făcut distincția între să le zicem sfertodocți (cei care-și pot lua tensiunea singuri, recte baba care ți-a călcat pragul) și semidocți (cei care au citit vrafuri de prospecte). I-am băgat pe toți în aceeași oală. Dar pe fond, sunt de acord cu tine: cunoașterea imperfectă poate fi mai dăunătoare decât ignoranța. Că ignorantul va avea tendința să se adreseze unui specialist, în timp ce semicunoscătorul va crede că se descurcă singur sau chiar că este deja un specialist.

        Apropo de asta, era o chestie frumoasă legată de cunoaștere: cu cât știi mai multe dintr-un anumit domeniu, cu atât realizezi cât de puține știi. Cunoscătorul are acea umilință a celui care realizează vastitatea, profunzimea și complexitatea domeniului abordat, în timp ce semidoctul are aroganța superficialității. Poate un bun criteriu de deosebire între ei.

      • Da, Lotus, cu cât știi mai mult, cu atât realizezi că știi mai puțin. De-aia doctorii se duc la doctor când sunt bolnavi, avocații își iau un avocat pentru un proces în care sunt inculpați…
        Eu mă confrunt, zilnic, nu doar cu automedicația ignoranților care au abonament la revista AS și cred că bat doctorii la cur cu priceperea lor, mă confrunt cu prostia lor arogantă, cu momentul în care, în timp ce eu dau un sfat cerut de alt pacient, se bagă în seamă și în vorbă și îl sfătuiesc cu totul altceva, o tâmpenie, începând, bineînțeles, discursul cu ”Ascultați-mă, că am studiat problema…”

  4. Cârcotaşu zice:

    Ei, e totuşi folositor să ai oareş’ce cunoştinţe, da’ nu ca baba în cauză. Iau şi eu antihipertensive (că de fapt ăsta-i şi Prestarium-ul), dar mi-a fost prescris sub controlul tensiunii. Pentru asta s-au făcut şi aparatele alea de luat tensiuniea, pentru care nu trebuie să ştii nimic. Medicul îţi spune: dacă ai sub atâta nu iei… Da* la nivelul ei, dacă medicamentul este pentru tensiune, aia-i trebuie cuiva hipotensiv, că doar „e pentru tensiune”. Din păcate, în plus, unii n-au uitat că prin anii ’80, asistenţa medicală pentru bătrâni era simbolică, de aici reţinerea de a duce un bătrân la spital, de unde şi resemnarea babei. Poate ţi-ai fi făcut pomană dacă încercai s-o lămureşti că abia Prestariumul, „de la ea”, ar putea fi criminal. În plus, să apeleze cu încredere la 112, singura variantă salvatoare în asemenea situaţii, indiferent de vârsta pacientului.

    • Cârco, sunt oameni și oameni. N-am scris cum se cuvine textul acesta, poate nici n-am îndrăznit. Am omis detalii…
      Poate te ajută asta: aparținătoarea zicea din gură ceva, dar ochii ei spuneau altceva. Încercau să-mi explice că la 93 de ani nu mai e nimic de salvat. Aștepta un ajutor… împotriva vieții, dacă înțelegi.

      • Aparţinătoarea era pesemne de-a lui Fire, o adeptă a… eutanasierii.

      • Fire e o persoană cu vederi speciale, pentru că se consideră altceva decât un om. Poate chiar e o persoană cu nevoi speciale. Cruzimea judecății ei nu ține de moralitate, ci de o obsesie personală privind esența ființei ei. Dacă ar fi așa de simplu să împărțim lumea în alb și negru, ne-am face toți judecători.

      • Dacă ar fi aşa de simplu să împărţim lumea în alb şi negru, n-am mai avea nevoie de judecători! 😆

  5. Iosif zice:

    Cea mai superba experienta a vietii este moartea. Cine nu a experimentat frumusetea mortii si renasterii,este un mort-viu,o umbra fantomatica lipsita de esenta si valorile Iubirii Absolute atemporale, aceasta energie libera creatoare de Lumina Divina,alb-stralucitoare…

  6. krantz zice:

    Culmea e că tot a lor va fi împărăția cerurilor…

  7. castanman zice:

    Absenta bolilor e un semn de sanatate, in niciun caz de viata, spun psihanalistii. Soptit, mi e teama, Lotus e robot? Nu tu pastile, nu tu aparat de tensiune…ce foloseste? Voltmetru? Ampermetru? E pe lampi? E pe tranzistori?

  8. Cudi zice:

    Doar mie mi se pare că tanti asta dezinvoltă e mai horror decât Annie, asistenta aia nebună din Misery-ul lui Stephen King?

  9. psi zice:

    phiii, răutate care ești! unu-unu-doi? 😀 😀 😀

  10. optimvs zice:

    Eu zic ca nu strica sa stii nitel prim-ajutor, niste medicamente uzuale pentru niste afectiuni evident identificabile de catre un om normal psihic etc. Poate odata esti intr-o zona fara acoperire gsm/inzapezit pe undeva samd. Evident e prostie (sau mai rau, sa ne gandim si la aspectul asta – baba de 93, mostenire etc) sa nu suni la 112 cand esti in Bucuresti sau in orice loc in care Salvarea poate ajunge intr-un interval de timp rezonabil.
    Pe de alta parte e adevarat si canebunia asta cu automedicatia pe baza de reviste/emisiuni/radio-sant e din ce in ce mai periculoasa…

    • optimvus, vorbim de lucruri diferite.
      Prim-ajutor pentru niște simptome care par grave sau greu de gestionat până ajungi la doctor e una, dar să-ți faci tu, singur, schemă de tratament pe termen lung, fără să vrei să te vadă un doctor, e alta.
      Eu mi-am educat toți pacienții fideli cu un ABC al primului ajutor, ba chiar nu mă supăr dacă mă sună, și când sunt acasă, pentru un sfat.
      Toți hipertensivii mei, cu tratament, au în casă captopril sau nifedipină, pe care și-l vâră sub limbă, dacă fac un puseu în ciuda tratamentului.
      Toți cardiacii știu că n-au voie să înghită calciu fiindcă e la modă și au o nitroglicerină la sertar, pentru gheara în piept.
      Toți alergicii au claritine sau aerius la rezerve și știu că, dacă apare senzația de fulguleț în gât, înghit o pastilă de-aia și pe urmă cheamă salvarea.
      Lista e foarte lungă. Una din obligațiile de serviciu ale farmacistului ( pe cale de dispariție) e să funcționeze ca un triaj: pe cine poți ajuta tu, cui îi chemi ambulanța. Până acum ne-am descurcat bine. Am plasat corect garoul, deasupra sau dedesubtul plăgii, când hemoragia era spectaculoasă, am identificat infarctul de miocard, am scăpat oameni de atacul de panică – uneori doar vorbind cu ei și am trimis la spital, la timp, potențialele victime ale șocului anafilactic.
      Poate pare ciudat ce zic. Sau lipsit de modestie. Toată Prăvălia noastră e mai ciudată. Am învățat farmacologie cu cel mai bun farmacolog român, din toate timpurile.
      Iar tata, un proscris, la sfârșitul facultății din pricina dosarului de deținut politic, a deschis zeci de farmacii în satele din jurul Bucureștiului, ca să nu poată avansa în schemă. De la el am învățat chestii pe care credeam că le-m și uitat, când mi le-a spus. În mod ciudat, deși sunt o uitucă notorie, alea au rămas acolo. Împreună cu cum se confecționează un zmeu.
      Mă crezi?

  11. Cârcotaşu zice:

    Renata, au fost o samă de comentarii cu poziţia gropii (a lui Eugen Barbu), Floreasca etc, dar nu văd acum niciunul. Am pus şi eu unul care la fel nu apare. E ceva p’acolo?

  12. Cârcotaşu zice:

    Lipsesc fix comentariile de la 19763 la 19768, adică 5 commenturi. E o brambureală; pe RSS comentarii le văz, dar când accesez gara normal, nema… Pfu! face şi ăsta figuri.

  13. zazania zice:

    Renata, ce scrii tu pe acilea sunt texte pentru absolventi de farmacie. Mi-ar fi placut sa citesc un text despre moarte dar tu habar n-ai sa scrii despre moarte; ai avut un noroc chior , mama ta a murit in spital in cateva zile. Intreaba-ma pe mine cum e cu eutanasierea batranilor care vor sa moara dar nu pot si a fiilor care si-i pasaza de la unul la altul pentru ca e rusinos sa-si duca parintele la azil sau spital. Eu azi mi-am ingropat mama , dupa doi ani de chin si nu sunt inca dumirita daca am facut bine sau am gresit ca nu i-am dat ce mi-a cerut cat era inca lucida.

    • klaus zice:

      Condeanțe, zâzanie! Io zic că e bine așa cum a ieșit. Cu anii am ajuns să observ că în spatele fricii există un curaj care e cam greu de observat. Eu te îmbrățișez, măcar virtual, pentru grija și răbdarea ta.

    • Condoleanțe, Zuzu. Nu pot să zic mai mult. Orice aș zice, ar fi un clișeu.
      Moartea și suferința fizică mă sperie, mă paralizează. Mi-a cerut și mie, cândva, o prietenă bună să-i spun doza letală pentru un opioid de sinteză. Bolnavul era terminal, cu neo de stomac. N-am vrut, n-am putut… Am fugit.
      Ai făcut bine că nu i-ai dat mamei tale ce ți-a cerut. Bine pentru tine, care ar fi trebuit să trăiești restul vieții cu gestul acesta pe conștiință…
      În general, bătrânii bolnavi care nu mai vor să trăiască, refuză mâncarea.

  14. Iosif zice:

    Condoleante Zuzu,si multumeste-I Domnului pentru toate lucrurile. Traieste-ti viata autentic,cu fica de EL în dragoste sincera fata de toti oamenii. Viata este relativa,moartea o certitudine a fiecaruia dintre noi. Murim cum traim si traim cum murim.
    Fiti binecuvântati.

  15. Iosif zice:

    Merci Renata pentru interventia în favoarea subsemnatului pe blogul lui @castanman însa crede-ma ca ma descurc cu orice inteligenta pamânteasca fara ca cineva sa-mi tina partea caci de partea mea este Cuvântul Lui Dumnezeu si Tatal.meu ! 🙂
    O zi faina draga mea !

  16. Marian zice:

    BUNA , BUNAAAA , BUNA SPRE EXCEPTIONALAAAA !!!

  17. Lady zice:

    Nu farmaciile omoara oamenii, ci oamenii se omoara intre ei. Mail ales, oamenii astia care cred ca pastilele pot inlocui un spital sau un doctor. Pai daca nu mai avem nevoie de spitale, atunci de ce se mai chinuie bietii studenti sa invete medicina si apoi sa isi roada coatele si genunchii in salile de operatii? Automedicatia e „epidemia” secolului 21. Cand iti faci rau singur se numeste greseala, dar cand faci rau alcuiva cu buna stiinta se numeste omucidere.

    • Lady, așa cred și eu, că automedicația ne omoară în secolul ăsta, când poți, cu un click, să înveți toată medicina în 20 de minute.
      …Măi, nu exagera! Omucidere se numește numai dacă îi iei piuitul definitiv. Așa, că l-ai sfătuit să bea un ceai de ciuboțica cucului în loc de paracetamol, nu se pune! 🙂

      • Lady zice:

        Da, nu ii iei piuitul definitiv, dar o faci treptat pana ce ii trece cheful sa mai piuie. Din cauza ca nu exista o lege clara care sa limpezeasca lucrurile, acum toti „maestrii” in ciubotica cucului sunt mari vindecatori. >:D<

      • Lady, „maeștrii” ăștia nu prea au nicio vină. Mulți cred, sincer, că știu, pot, fac… Vinovați sunt naivii care-i caută.
        Mai ieri, am văzut la tv o tânără femeie care a devenit interpret de vise – subliniază că le dă propria interpretare, scriitoare de cărți paranormale și motivaționale, sfătuitoare spirituală etc., doar fiindcă a trecut prin 2 minute de stop cardio-respirator în timpul unei operații. Acum, gata! Cu alea 2 minute de școală „dincolo”, a deschis o afacere cu creduli.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s