D’ale Prăvăliei: Dulce mahala.

Ieri, la amiază, iar tămbălău pe Sarmizegetusa. Dubele jandarmilor. Mascați. Lume ca la circ. Strigăte, suduieli, fluierături, ca la meci. Lume în șlapi și pantaloni de pijama, în halate de frotir, în șorturi de fâș, în colanți cu mult Lycra.
Ce să mai, se adunase, din nou, toată suflarea mahalalei din buricul târgului.
Sigiliul rupt, ușa întredeschisă. Două căpețele de sfoară tremurau, în curent.
Un glas pițigăiat, de femeie, înjura cursiv, peste toată zarva,  inversiuni de condițional optativ. Cu dat, cu luat, cu băgat…  Adevărăciune de test la bac, limba română, scris. Scris, că la oral, toți ne pricepem!

Am priponit mașina  într-o rână, pe lângă Cooperativa Spălării Banilor, jinduind la ditai locul de parcare ocupat abuziv de Jandarmerie și mulțimea pestriță. Am trecut printre ei, agale, să mai trag cu urechea. Peste noapte, abuzivii se întorseseră acasă, crezând că toată paranghelia evacuării faptice n-a fost decât un bâlci, ca toate cele întreprinse de Stat.
Ei, uite că se înșelaseră: Statul, costumat în cămăși bleu-jandarm și mascat, anticipase manevra și revenise la locul faptei pentru actul doi. Nu știu cine semna regia, dar prea erau mulți, mascații!
Cu nasu-n pământ (printre multe fobii, o am și pe-asta – de măști) și urechile pâlnie, m-am strecurat printre ei, cu cel mai firesc și lent mers cu putință. Până la urmă, am fost nevoită să răspund saluturilor. „Săr’mâna, doamnă!”, „Ce mai faceți, doamnă?”, „Viu mai târziu să-mi dați niște pastile dă…”
– Cine sunteți dumneavoastră?
M-am uitat în sus, că n-avea bocanci d-ăia de luptă și pantalonii negri erau călcați cu dungă, era jandarm, nu mascat, dar tot am înțepenit, o clipă. Eu nu-s în stare, nici în sinea mea, să-mi explic cine sunt, ce să-i fi răspuns, pe scurt, jandarmului?
– Un riveran, am zis. Adică lucrez la farmacia aia… (și-am arătat-o cu degetul).
S-a întors nițel, cât să se convingă că Prăvălia există și a oftat:
– Bine, mergeți!

Cinci ore mai târziu, au intrat în Prăvălie două codane, ținându-se de mână, să cumpere ceva de un leu: un tampon.
Livrat tampon, în punguliță. Codana brunetă, cu sprâncene tatuate și zvâc pe ea, a zis:
– Ați văzut că Dumnezeu nu doarme?! … Păi noi stăm vizavi și-i plătim chiria lu’ femeia aia din Brașov. „Fă, proasto, noi plătim chirie, nu stăm ca voi!”, i-am zis lu’ Ramona…
– Care Ramona? întreb, conducându-le spre ieșire, cu gând să ies la o țigară.
– Nora lu’ Congelatu’.
– Care Congelat?
– Tata lu’ Fulgerică.
– Tata lu’ Fulgerică e mort, zic, trăgând primul fum în adâncul plămânilor.
Codanele se uită la mine cu milă.
– Doamnă, Congelatu’ e tata lu’ Fulgerică.
– Nu, zic, Fulgerică nici măcar nu stătea acolo, stă pe Colței, lângă Pompe Funebre, e angajat la Pompe Funebre, spală morți.
– Nuuu, doamnă! Ăla e Fulgerică, pușcăriașu’. Avea un câine…
– …Max!
– … care l-a lăsat bagabont, că l-a mușcat pă Vasile, frati-su ăl mare, cu ciroză… Nu, noi vorbim dă Fugerică ăsta, vecinu’ nostru. Drogatu’…
– …însurat cu tipa aia frumoasă, șatenă cu ochi verzi , care zice că e grecoaică?
– Da. Nu e grecoaică, e o curvă care are doi copii cu un grec și i-a părăsit acolo, să-l ia pă Fulgerică. Barbugiu’!
– Măi, fetelor, zic, deși ailaltă nu participa la reconstituire, făcea baloane de gumă care-i explodau caraghios pe bărbie și pe vârful nasului, pe drogatul barbugiu îl cheamă tot Fulgerică?! Ta-su  e cenușiul ăla burtos, cu tensiune mare, care ia Atacand?
– Da’ ziceți-i pe nume, țigan! Ăla vânăt la față e ta-su lu’ Fulgerică.  E Congelatu’! Că noi așa-l strigăm. Congelatu’ a rupt sigiliu’, că mai avea haine de luat! …

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, blog, cronici, d'ale Prăvăliei, jurnal, mizeria umană, o ţară frumoasă, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la D’ale Prăvăliei: Dulce mahala.

  1. Cârcotaşu zice:

    Asta-i fauna din buricu’ târgului?
    Şi văz că eşti integrată, îţi cunoşti vecinii… Mă rog, nu l-ai deosebit de Fulgerică puşcăriaşu’ de Fulgerică drogatu’, barbugiu’, da’ una peste alta ai luat testu’. Doar că lămureşte-mă te rog, care-i aia „Cooperativa Spălării Banilor”, că n-am cunoştinţe aşa avansate când e vorba de utilităţile publice… locale? 🙂

  2. sorin zice:

    eu am fost vecin cu un soi de fulgerica eliberat conditionat sa aduca masini furate din germania pentru reteaua crescuta la umbra lu’ Iliescu… pentru ca s-a descurcat a fost trecut la un nivel superior, i s-au deschis portile spre clanurile din justitie pentru care trebuia sa falsifice acte de proprietate la imobile revendicabile. la un mom dat chiar marele madalin voicu a intervenit pentru el pt ca procuratura incepuse sa-l intrebe despre una-alta.

  3. castanman zice:

    „Groapa” de Eugen Barbu. Am inteles ca a existat chiar in buricul targului, pe Stefan cel Mare. Sa fie Bucurestiul o multime de gropi?

    • Castane, Bucureștiul e, oricum, o adunătură de gropi: de gunoi, în asfalt…
      Asta de la km zero e una dintre cele mai pitorești. Pe ambele maluri ale bulevardului I.C. Brătianucolcăie de personaje și povești, că 1001 de nopți pare o broșurică pe lângă cartea asta vie.

    • Cârcotaşu zice:

      Greşit, nu-i pe Ştefan Babanu’, e chiar la Universitate, în spatele spitalului Colţea. Şi mai şi!

  4. You know shit .( sorry)
    Daca l-ati fi citit pe E . Barbu,or ati fi urmarit ” polenica de scuipaturi ” cu A. Paunescu , ati fi stiut ca groapa lu’ Oatu ,care de fapt isi trage numele de la groapa lu’ Watt.un neamt ce- si avea afacerea ( ceva cu electrice) undeva in spatele cimitirului Sf.Vineri si parculetul „sf.Maria”( undeva inspre Domeni- piata 1 Mai inca azi) arunca deseurile in acea groapa pana a umplut-o .La romani a ajuns ” a lu ‘ oatu” ca-I mai simpla lb.romana 😉 – a existat .
    Iar in spatele Circului ,o alta groapa ,a lu ‘ Tonola – un fabricant Italian .Nimic pe Stefan cel Mare ( prin cicrculatiea poate ,caci de la Circ iesi si in Dorobanti-Stefan cel Mare) de aici confuziile dar ,voi sunteti mici copious care hambar n-aveti de trecutul eroic si va iert ;:;)

    Ps ,polemicile alor doi de mai sus erau adevarate esseuri literare un deliciu . Daca as fi stiut ( atunci),le -as fi pastrat….
    Altfel ,Renata, nu te plictisesti ;);)
    Ps2,Groapa lui Barbu ,chiar e o carte buna .

    • castanman zice:

      Inchipuie- ti ca l-am citit pe Eugen Barbu. Faptul ca am pozitionat gresit, cu cativa km, Cutzarida nu cred ca poate fi baza unui rationament sententios. Am citit destul de mult. De la cartile proaste -Balonul e rotund, pana la capodopera, dpmdv, – Principele. Cumparam in fiecare sambata ‘ Saptamana” doar pentru a citi fragmente din istoria literaturii publicate de Barbu si a urmari scandalurile literare. Am fost dezamagit cand pentru volumul 3 din ” Incognito” , partea cu razboiul din Rusia, a fost acuzat de plagiat. L am urat cand l a acuzat pe Nichita ca versul ala ” Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra” n- ar fi tocmai original, dar de citit il citeam cu aceeasi sete. Fie si pentru ca a crezut tot timpul ca istoria e o intamplare cu curve si trebuie sa fim martorii acestei intrebari. E un citat aproximativ.

      • castanman zice:

        Erata- martorii acestei intamplari

      • Nimc sententios . Doar precizari geografice desuete pentru cei ce n-au avut ” Saptamana” vreodata ca ziar ,fituica ,cum vrei s-o strigi caci, gazeta cum o doreau ei- n-am vazut-o.
        Ps . Am ” golanit” printre ei….

      • castanman zice:

        N-am inteles mesajul, sigur nu am considerat fituica ” Saptamana” atat timp cat avea ” O lume de castigat” pe doua pagini, publicata in foileton..Si, tot de cancan, in acelasi tim, Nichita cu Aurelian Titu Dumitrescu pregateau publicarea, pentru a-l contracara pe Barbu care furase startul, ” Antimetafizica”, tot pe doua pagini, intr o alta revista literara…aia era, geografic, cea mai frumoasa lume. N am golanit cu ei, i am respectat cuminte in provincie.

      • NP. Uneori *vederea de pe …. deck ( mai de departe , sic) e mai clara .
        Zi buna , omule castan .

  5. Erata#1 ,typo :”sunteti mici copii” nimic copious . Sorry.

  6. Cârcotaşu zice:

    Lăsaţi geografia, lăsaţi-l pe Barbu, Groapa etc. Eu am spus doar că „dulcea mahala” din povestirea Renatei se află în spatele spitalului Colţea. N-a fost nicio groapă acolo, dar tot centrul Bucureştiului e plin de case vechi, abandonate, ocupate imediat de conaţionalii noştri de culoare. Nimeni nu-ndrăzneşte să se ia de ei. E uneori mai mare ţigănia decât în cartierele „consacrate”. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s