Grăsuna

Mă opresc, uneori, la chioșcul lor, fiindcă nu folosesc frigiderele ca pe niște șifoniere cu uși de sticlă, le țin în priză cu adevărat și berile, sucurile, apele minerale sunt reci. Chiar brumate.
Patroana, o bufleică de treizeci de ani, care compensează șunculițele cu tunsori nebune care-i vin perfect, îl are pe vino-ncoa’. Nu știu, poate fiindcă te privește în ochi tot timpul,  și are o gură drăguță, de copil, gata să râdă în orice moment, și o voce plinuță ca ea, și o dicție perfectă, și bagă texte de-alea haioase, de comerciant bătrân – „Nu v-am văzut de două zile!” sau „Avem ciocolata dumneavoastră preferată și pâine cu cartofi de la Brașov!”, te face să tragi pe dreapta la chioșcul lor non-stop. Zic „lor”, fiindcă e ori ea, ori iubitu-su la vânzare, ori amândoi.
Iubitul e un ochelarist cu codiță. Dacă l-aș întâlni în orice alt context, mai puțin acesta în care el pune berile în pungă fără zgomot, de parcă sticlele alea de 330 ml s-ar rușina să se zdrăngăne în prezența lui, aș putea să jur că e student la teologie sau la matematici fine.
Au câțiva atârnători pe lângă chioșc, amici de-ai lor, fără îndoială. Beau cafele de-alea sintetice și Red Bull și mestecă ciungă și râd.

Azi era, printre ei, unul cu un câine în lesă. Nu știu cum se numește rasa, un fel de mops crăcănat, cu ochi triști și piele în exces, numai pliuri. Era pui. De culoarea ciocolatei mele preferate. Tristeții lui genetice i se adăugase tristețea momentului: nu-l băga nimeni în seamă. Nu m-am putut abține și, când am ajuns lângă el, l-am lăsat să-mi miroasă dosul palmei și pe urmă l-am mângâiat pe bot. Mustăți scurte și aspre. O mică linsoare pe degetul mic.
Apoi am trecut la ghișeu, să-mi fac cumpărăturile. M-a servit popicul de matematici fine. N-a foșnit nici punga, darămite berile!
I-am plătit.
Pretenarii sorbeau din dozele lor și se aflau într-o pauză de conversație.
Unul a zis:
– Ce păcat că n-a mușcat-o pe babă!…
Nimeni n-a reacționat.
În liniștea născocită de tipul cu codiță, s-a auzit un hohot de râs.
Grăsuna.
Nu știam că râzi așa frumos, Grăsuno!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, apucături proaste la români, blog, cronici, d'ale Prăvăliei, epoca de piatră, literatură, mizeria umană, o ţară frumoasă, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la Grăsuna

  1. Iosif zice:

    Trupuri voluminoase si sanatoase,suflete mici si gaunoase… 🙂

  2. A thorn in your side zice:

    Îmi vine în minte o replică-vers tembelă: „Moşule, ce tînăr eşti!” Asta pentru cine îşi mai aminteşte Andrelele
    Ferice de cei ce scapă de povara bătrîneţii şi a neputinţei…

    • În context, versul nu era mai tembel decât „Jimmy, Jimmy, iubești fetițele-n bikini”. Mie nu mi-au plăcut Andrelele, dar îmi amintesc de ele. La polul opus, ăștia cu Jimmy ar fi putut să dea lovitura, ca Ozone, dacă se luau în serios.
      Aș prefera să dizertăm pe marginea muzichiei ușoare românești, decât să-ți citesc și să-ți contest ultima propoziție. Oricum murim. E singura chestie care ni se întâmplă fără să depunem nici un efort. De ce dracu să-i fericim pe cei ce scapă mai devreme, din moment ce suntem înregimentați, încă de la naștere, pe lista așteptătorilor la moarte?!

      • A thorn in your side zice:

        Ete fleoşc, mare scofală şi viaţa asta, să te ţii cu dinţii şi ghearele de ea!
        Versu’ ăla ar fi putut fi replica ta către lătrătorul fără blană. N-are a face cu restul.
        Dacă tăceam, filosof rămîneam…

      • Băi, nu e nicio scofală viața, e o belea în care intrăm fără să ni se ceară permisiunea și tot așa și ieșim.
        În altă ordine de idei, cum să mă fi întors cu o replică spre individul ăla? Tu te-ai fi ostenit, în locul meu?

      • A thorn in your side zice:

        Pentru intrare n-avem alternative; pentru ieşire – da. 😉
        Dacă i-aş fi dat replica? Depinde de starea de moment şi de cît de negru ar fi fost (pe cerul gurii). Individul, nu cîinele. 🙂

      • Thorn, în ce culoare se colorează cerul gurii la proști, că negru e pentru răutate. 🙂

      • A thorn in your side zice:

        De un’ drac’ să ştiu?! Doar n-oi vrea să mă uit în oglindă – ce-s prost…? 🙄 😛 XD

  3. Nu mă așteptam la așa final, deși grăsuna nu mi-a plăcut de la bun început 😛
    O zi frumoasă!❀

    • Ești fată deșteaptă!
      Ar fi trebuit să nu-mi placă nici mie, Grăsuna, de la bun început.
      Știi ceva? Grăsuna e ok în lumea noastră. Problema e la mine, că nu accept, încă, să fiu numită babă.

      • Nu e la tine nicio problemă. Și nici ”babă” nu ești! Intuiția îmi spune că ești o tipă foarte cool, puternică, frumoasă și foarte de treabă! (mă bazez pe intuiție)

        Toată admirația!

  4. Ioana Maria zice:

    Poate radea de faptul ca respectivul a facut o gafa sau era un ras nervos. Mie mi se intampla sa rad cand mai dau cu bata in balta, da, si eu sunt grasuna. Nu te consoleaza dar in urma cu cateva luni eram la o terasa cu prietenele mele (aceeasi generatie) iar cel care ne-a luat comanda vorbind cu bucatarul i-a spus ceva de genul: hai mai repede ca sunt femeile alea care asteapta. Ne-a luat rasul pe toate cele trei femei.

    • V-a luat râsul, dar în fișa postului de chelner cred că e stipulat că face mențiuni despre consumatori la modul neutru, adică masa 5 sau doamnele alea.
      Așa precum eu știu de la tata (farmacist, și el) și din facultate că omul care se află dincolo de tejghea e pacient sau aparținător. Nu e Moșu Ăla, Baba Aia, Țiganul Nebun și Violent, Drogatul Bine Îmbrăcat etc.
      Deși, în culise, ca să-i identificăm, sunt: Domnul Noni (un tip care bea suc de Noni), Mama lui Puck (o contabilă care avea o cățea bătrână pe nume Puck), Mama lui Romeo (o babă cu motan siamez) și așa mai departe.
      Orice Prăvălie, că vinde ciorbițe sau medicamente sau ciorapi, ține cortina trasă între culise și scenă. E de bun simț și obligatoriu.

  5. Lotus zice:

    Ce-i aia ciungă?

    Nu putem schimba percepția celorlalți despre noi. Iar eu sunt adeptul transparenței: ce rost are să nu-mi spună într-un fel, dar să o gândească? Dintre o grăsună care-mi spune deschis [inserează orice epitet peiorativ aici] și alți 10 care se abțin dar gândesc în același mod despre mine, o prefer pe grăsună – exceptând cazul în care o spune cu răutate, dar aici deja intrăm în alte nuanțe.

    Renato, fire orgolioasă care ești! 🙂 Vezi? Îți spun ce cred, deși nu sunt gras. Și n-o spun cu răutate. De când te citesc, te-ai supărat pentru că: o grăsună ți-a zis babă, eu te-am acuzat de neștiință pe alt blog, un casier nu ți-a pus produsele cumpărate în plasă. Asta arată dependența ta de respectul celorlalți și e o chestie care provine din ego.

    Iar egoul este, conform filosofiilor orientale (la care eu subscriu întru totul), cel mai mare dușman al nostru.

    • Ciunga e gumă de mestecat, Lotus.
      La paragraful doi din comentariul tău, atât de simpluț și simplist, nici nu știu ce să-ți răspund, că cine știe ce înțelegi. 🙂
      Conform filosofiilor orientale, orice om are dreptul să tragă o bășină zgomotoasă și puturoasă în timpul unei mese festive, dacă-l trece. Iată că orientalii tăi sunt mai ego-iști decât par.

      • Lotus zice:

        Păi tocmai în spiritul paragrafului secund ar fi trebuit să-mi răspunzi la el; cu cât mai franc, cu atât mai bine. 😛

        Iar la orientali nu ai dreptate, pentru că nu poți suprapune planul subtil al egoului (deranjat de o opinie nefavorabilă) peste cel al bunui simț social (care-ți cere să nu tragi bășini în spații închise sau să nu dai muzica la maximum noaptea în bloc). Tocmai asta-i problema, că noi confundăm adeseori aceste două planuri, având astfel o scuză pentru faptul că nu ne plac epitetele peiorative pe care ni le adresează alții: respectivii sunt, spunem noi, lipsiți de bun simț. Dar asta este doar o scuză pe care o folosim.

        De altfel, cultivând insensibilitatea olfactivă nu obținem nici un beneficiu, pentru că simțul olfactiv ne este prieten, în timp ce diminuând egoul ne obținem pe noi, deoarece acesta este, reiau, cel mai mare dușman al nostru. Sau, altfel spus, simțul olfactiv este un dat natural, care ne ajută să ne orientăm în lume, în timp ce egoul este o structură falsă, ce acoperă și sufocă eul nostru real. Acțiunile care lovesc în părțile reale și sănătoase ale ființei (cum este simțul olfactiv) sunt violente și/sau lipsite de bun simț, în timp ce acțiunile care lovesc în malformațiile ființei (cum este egoul) nu pot fi niciodată negative. Problema este că noi ne identificăm cu acest fals eu, care este egoul, și sigur că pentru el critica și epitetele peiorative sunt distructive și deci lipsite de bun simț (din prisma lui). 🙂

  6. Cu cât mai franc, cu atât mai bine, Lotus?
    Bine.
    Adevărul care reiese din paragraful 2 e că tu nu prea înțelegi ce citești, în general. Adică te înșeli aproape mereu asupra răspunsului la întrebarea școlărească – ce-a vrut autorul să zică și alegi un răspuns simplist, de cititor naiv sau neatent sau superficial.
    În scurta istorioară de mai sus nu e vorba despre orgoliu. Nici despre supărarea povestitorului că a fost jignit de un personaj. Folosesc termenii „povestitor” și „personaj” fiindcă povestea ar putea fi tot atât de bine și ficțiune pură, nu neapărat cronica unor fapte reale. În text, dacă l-ai fi citit cu atenție minimă, ai fi observat că „Grăsuna” n-a rostit nici un cuvânt. Ai fi observat și că aspectul fizic al grăsunei e total lipsit de importanță. Aș fi putut s-o descriu ca fiind o slăbuță minionă și fâșneață și aș fi pus titlul „Zvârluga” sau cumva. Totul era să te fac să vezi personajul, să ți-l închipui.
    Ca să nu mai zăbovim prea mult în bucătăria tehnicilor literare, o să-ți spun că asta nu e o relatare jurnalistică, ci mai degrabă o parabolă despre investiția noastră (eronate) de sentimente pozitive în ceilalți iar când ne dezamăgesc, fie și printr-un gest mărunt (aici râsul complice) doare mai mult decât ne-am fi așteptat și ne supărăm pe dinăuntru că ne-am lăsat furați de aparențe.
    Îți dai seama acum cât de departe ești tu cu observația ta că m-aș fi supărat că o grăsună m-a făcut babă?

    Nu-mi amintesc când m-ai acuzat de neștiință pe alt blog. ( Ăsta e un eufemism pentru „ești proastă”?) Ai făcut-o atât de des, că nu mai țin minte. Pentru că tu, lipsitul de orgoliu și strivitorul propriului să ego cu mare succes, preferi să-l cataloghezi ignorant pe cel care are o altă opinie decât a ta, decât să accepți că poate tu ești cel cu părerea eronată. În fine, ești atât de puțin orgolios și lipsit de ego-ul ăla rău, că pe blogul tău de comporți ca un vechil pe moșie mergând până la a șterge comentarii ce conțin expresii licențioase (care nu-ți erau adresate, firește, deci nu erau injurii). O să obiectezi că ești un om cu principii, că aici nu e vorba de egolatrie, pumn în bot. Măi, să fie!…
    Exemplul acela cu pusul cumpărăturii în pungă l-ai adus în discuție că n-ai găsit altceva. E în fișa postului și-n codul bunului simț ca orice tejghetar, că vinde inele cu diamante, pantofi, medicamente sau alimente să-i pună marfa în brațe clientului gata ambalată. Ce legătură are asta cu orgoliul meu sau al altora?
    Și ultimul lucru: ești una dintre cele mai orgolioase persoane cu care schimb o vorbă pe bloguri. 🙂

    Bălmăjeala din finalul răspunsului tău e pentru mine de neînțeles. În psihologie Ego-ul și Eu-l sunt una și aceeași categorie.

    • DoarF zice:

      Subscriu la parerea ca Lotus este foarte orgolios, desi el crede ca nu. Si cu asta am rezolvat paragraful 2, fara rautate

      • Dovada că e orgolios e că nu-și găsește timp să răspundă.
        Era de așteptat, dacă mă întrebi pe mine. 🙂
        Handicapul meu de babă e, uneori, un avantaj. Am întâlnit mult mai mulți Lotuși în 57 de ani, decât a întâlnit el renate, sub 40. Sau 30?! 🙂

      • DoarF zice:

        Dovezi sunt multe, la tot pasul. Fara sa fi urmarit discutiile voastre de pe alte bloguri, eu pariez pe 30(in jur de) si pe domeniul tehnic.

  7. Cârcotaşu zice:

    Povestioara despre care ne râdem, sigur, dacă avem voie, avea nevoie de o încheiere în nota în care a fost redată. După elogiul pe care tocmai i-l făcuşi „Grăsunei” spiritului comercial etc, nici nu se putea un sfârşit mai potrivit decât „Na beleaua!”, pe care, cu inspiraţie, tocmai i-l deteşi. Mai departe e prea departe… ba chiar neînţelegerea moralei. Despre umor nici n-are rost să mai vorbim.

  8. zazania zice:

    Cu vreo 8 ani in urma, pe forumul Leliei unul mi-a zis „mamaie”. Mai bine m-ar fi junghiat cu un cutit infipt cu mestesug pana in prasele. Cand toti „prietenii” au ras, fiinta mea virtuala a inceput sa produca anticorpi. Acum citesc cu detasare orice comentariu privind varsta. Cand o sa mi se spuna ca sunt proasta , poate o sa-mi fac din nou griji.

    • Zuzu, pe mine m-a făcut proastă superbloggerul Vasilescu, îl știi. Cu atâta insistență și violență, de câteva ori, în interiorul aceluiași paragraf, încât am presupus că nu e foarte sigur pe afirmația lui. 🙂

  9. Plastic. Viu. Autentic. Citesc si sunt acolo. Viata repovestita face literatura cea mai tare, fara indoiala. Opinia mea. * Viggo M., un tip care joaca bine, pentru ca simte si gandeste genialsi cu bun simt deopotriva, zicea intr-o zi ca toti suntem, pe rand, alternand, pana la sfarsitul povestii, personajele pozitive si cele negative. De acord cu el. N-am nicio apasare sa accept ca sunt (doar) un om: observ, invat, fac pasi in fata, ma retrag, schimb directia, ma razgandesc, ma intorc, fac gafe, zambesc malitioasa ori inteleapta la ale altora, sunt generoasa sau zgarcita etc. Textul are textura cremoasa si m-am simtit curioasa sa-i aflu talcul. Multumesc, Renata. Sa observam savoarea fiecarui (fel de) moment – un exercitiu care-mi mi-este si mie pe plac.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s