Conversația

Turbatu:  Doamna Renata?!  Ce bine că dau de dumneavoastră, că după data trecută, n-ați mai răspuns la telefon.
Eu: Ce s-a întâmplat data trecută?
T.: Am înghițit ce mi-ați dat și era să mor. Am chemat Salvarea.
Eu: V-am dat ce mi-ați cerut după lista dumneavoastră.
T.: Da, da’ doctoru’ a zis că de-aia mi-e rău, că înghit toate prostiile. M-a găsit cu bătăi de inimă…, în fine, era să mor…
Eu: Doamna Turbatu, eu v-am dat niște suplimente cu Omega3, pentru scăzut colesterolul și…
T.: Colesterolu’ e bun. Triglicidele sunt mari.
Eu: Pentru trigliceride v-am dat Fitolip, care era pe listă.
T.: Ei, doctoru’ mi-a scris altceva. Stați nițel, să-mi pun ochelarii… OMACOR. Ăsta mi l-a dat. Și ceva cu izo….
Eu: Acid izovalerianic.
T.: Ați văzut că știți?! De ce nu mi l-ați dat?
Eu: Fiindcă pe listă aveați altceva.
T.: Și dacă era ceva greșit, de ce nu mi-ați dat ce-mi trebuia? Am înghițit două capsule din ce mi-ați dat și-am crezut că mor. Am chemat Salvarea…
Eu: Doamna Turbatu, de ce m-ați sunat? Care e problema?
T.: Că am citit prospectul la OMACOR și scrie clar că nu e pentru mine.
Eu: Unde scrie, că am prospectul în față. Unde scrie „Nu e pentru doamna Turbatu”?
T.: La ingrediente. Scrie etilic și
Eu: Citiți-mi tot rândul!
T.: … etilic al acidului eico… dracu să-l ia…
Eu: Scrie ester etilic al acidului dracu să-l ia!… Scrie ESTER! Nu e vorba de alcool etilic! N-a încercat doctorul să vă îmbete pe furiș!…
T.: …Nu, că o să vorbesc, să-l dea afară! I-am mai dat și două sute douăzeci de lei!…
Eu: Cui?
T.: Doctorului.
Eu: De pe Salvare?
T.: Noo!… De la spital.
Eu: De la ce spital?
T.: Păi dumneavoastră credeți că, în halu’ care eram, cu bătăi de inimă, am stat io să văd la ce spital?!

Clamp! Am pus receptorul în căușul lui. Cândva, îi zicea furcă. Foarte bine îi zicea!
Marți, cel târziu miercuri, mă sună iar.

Cam pe vinerea viitoare vine cu lista nouă de hapuri necesare.
În vremea asta, patronul meu crede, sincer, că am fost proiectați să trăim 170 de ani. Sper, tot sincer, să se înșele.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, d'ale Prăvăliei, dinozauri, epoca de piatră, experimente, glume bune, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

31 de răspunsuri la Conversația

  1. A thorn in your side zice:

    Băi, ce memorie ai! Io am vorbit şi cîte şase-opt ore la telefon şi n-am reţinut absolut nimic. XD
    Da’ n-ai idee cum e să repari un computer prin telefon, în condiţiile în care persoana de „dincolo” nu ştie nici unde-i butonul de „Start” (de pe taskbar) şi apasă pe ăla mare şi rotund (sau ce formă o avea) de pe carcasă… 🙄

    • Ba, întâmplător, amidee cum e să repari, la telefon, computerul unei mașini, chiar mașinaînsăși. Dar nu mă impresionează. Eu port zilnic conversații chimice, biochimice, fizico-chimice cu persoane care citesc vindecări pe net și se cred vice-dumnezei.
      Și undeva, în pivnița memoriei mele, mai zace formula rifampicinei, lucind ca o candelă a științei inutile.

      • A thorn in your side zice:

        Păi şi atunci, dacă ai atîta experienţă, de ce te-ai agitat atît din cauza … Turbatei ăleia? 🙂 Ori s-a umplut paharu’ taman în cea fatidică clipă a ţîrîitului de greieraş?

        Auzi, da’ ce naiba e aia rifampicina şi din ce rădăcini şi scoarţe de copaci se prepară? 🙂

      • E un împuțit de antibiotic. Formula chimică o poți vedea cu ochii tăi, pe Wiki. Uită-te la ea și încearcă s-o memorezi. Pe urmă imaginează-ți că o adaugi altor zeci de structuri heterociclice d-astea și că treci examenul dacă poți scrie din memorie formule chimice cu bazaconiile astea. E ultimul moment în care îți folosește să le știi pe dinafară.

      • A thorn in your side zice:

        Da’ ce, am mîncat bureţi nebuni să mă apuc de învăţat chimie în apusu’ vieţii?! Nu mai ţin minte nici ce-am pus acu’ cinci minute în apa aia fierbinte din ibric ca să-i pot zice ‘ceai’, darămite schemele electronice descifrate sau inventate în tinereţe cînd mai aveam încă minţile la mine.
        Dară tu bag samă că nu ştii să uiţi ce nu ţi-i de folos. ‘tu-i pe mîne-sa de viaţă! 🙂

  2. Iosif zice:

    Esti de ‘coma’,Renata ! 🙂 🙂 Spune-i totusi patronului tau,ca am fost proiectati sa traim etern ! „Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau,l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.” (Gen(etic)eza 1:27)

    • Marian zice:

      @Iosif Gresesti stimabile caci Dumnezeu nu era in nici un caz nebun , cel mult avea un umor mai aparte mai special , dar nebun nu era deci , in nici un caz nu putea s a faca ceva ce va trai etern ! Citeste mai atent Geneza si…cauta s-o intelegi , eventual incearca sa-l intelegi si pe Dumnezeu cu ocazia asta . Uiti ca , ” omnnia leto putrescunt ” ? Ce invatati voi la scolile alea duminicale frate Iosif ?

    • Iosif, și-așa mă iau cu el în bețe, de câte ori mă întreabă de fumat. Nu vreau să-l mai întărât și cu eternitatea.

      • Iosif zice:

        Pai daca el e nefumator,si nu suporta mirosul de tabac,iar tu îl obligi sa-ti accepte si suporte viciul,înteleg tensiunea dintre voi,si faptul ca sunteti incompatibili 100%.Alegerea de a-i fi pe plac,îti apartine.Evita sa fumezi în locul comun si în prezenta lui si sunt convins ca va aprecia intentia ta iubindu-te mai mult.
        Ti-o spun cu tot dragul si din proprie experienta.
        O duminica frumoasa!

  3. sorin zice:

    grija mare ! sa nu vorbeasca sa te dea si pe tine afara … 🙂

    • 🙂 Sorin, glumești, dar o altă babă mi-a făcut reclamație la protecția consumatorului că s-a dat 10 zile pe ochi cu o cremă recomandată de mine și nu i-au scăzut ridurile. Până la concediere mai doar un pas!

  4. em zice:

    Memoria ca memoria, dar ai un calm…. Dialog a la Caragiale transpus la farmacie. :))) Ești deliciu. 🙂
    Nu mi te pot imagina ridicând tonul. Foarte nervoasă, mi te imaginez cu ironii de bisturiu ori înjurături spicy privind omul în ochi și zicând calm. 🙂

  5. Lotus zice:

    Aici nu știu ce să zic. Poate din perspectiva ta îți făcea niște reproșuri ridicole și nefondate, dar pentru ea poate era o problemă importantă, dacă te-a sunat. O fi exagerat cu descrierea, dar dacă chiar s-a simțit rău, poate mai ispirat ar fi fost s-o chemi la tine cu vechea rețetă și să vedeți ce și cum. Mă rog, eu nu cunosc personajul, dar strict din ce ai scris, nu știu dacă ai procedat corect. Posibil să fi zis o grămadă de aberații la telefon, dar nu toți sunt farmaciști. O discuție calmă, cu textul și medicamentele în față, cu explicații legate de ce i s-a vândut și întrebări care să lămurească simptomele de după ar fi fost, zic eu, mult mai bună. Doamnă, îmi pare rău că ați trecut prin așa ceva dar eu rețin că v-am dat strict ceea ce mi-ați cerut, iar la telefon e dificil să ne înțelegem; știți programul meu, haideți la mine cu rețeta să vedem exact despre ce e vorba, discutăm în liniște, când doriți și când vă simțiți mai bine.

    • Lotus, nu vezi personajul în ansamblu. Baba sună de câteva ori pe săptămână, ca să mă certe că i-am dat hapuri care conțin alcool. E sănătoasă tun, ipohondră și obsedată de faptul că alcoolul o omoară și-l vede peste tot. Povestea cu salvarea era o minciună de-a ei. Povestea cu doctorul de la spital era altă minciună. Credeam că e evident: nicio salvare din lume nu te duce la spital când ești sănătos tun. Iar dacă e una privată, te duce, că e vreo 150 de lei transportul, dar te aruncă ăia de la UPU în stradă, de nu te vezi. În UPU e iad de muncă grea, nu au timp de ipohondri nebuni.

      Poate o să te surprindă, dar m-ai enervat mai rău ca baba și n-ar fi exclus ca tu să fii genul de pacient care să aducă doctorul sau farmacistul în pragul AVC-ului, mai ceva ca ea, care are scuza sclerozei.
      Înțelegi că după ce-i explici, a mia oară, că un comprimat solid nu are cum să conțină alcool, chiar dacă în denumirea substanței apare cuvântul etilic/metilic, ea zice „Bine, bine, pe-acesta oricum nu-l iau fiindcă n-am voie alcool.”? Totuși îl cumpără, că-l are prescris pe rețetă sau pe o listă compilată de ea, din mai multe vechi rețete. Apoi se duce acasă și te sună să te certe că i-ai dat ceva cu alcool.
      Asta una la mână. Doi: dialogul e de Caragiale, cum zice Em. N-ai remarcat absurdul situației? 🙂 Chiar te iei în serios când îmi dai sfaturi despre cum să mă comport cu pacienții?

      • Lotus zice:

        Mă iau în serios când spun orice, mai puțin când fac glume. Iar sfatul era despre cum să te comporți cu un om, indiferent că ți-e pacient sau nu. Relația om-om o transcende sau o depășește pe cea de farmacist – pacient. Părerea mea.

        Iar tu te enrvezi cam repede, și practic asta a fost esența reproșului meu. Te-ai enervat atunci la telefon, te-a enervat și comentariul meu. Ce conține comentariul meu? Opinia mea pe un text de-al tău despre un pacient pe care nu-l cunosc. Ți-am spus sincer ce gândesc, iar asta te-a enervat. De ce? Nu m-am dat mare, n-am avut nici un fel de aere, nu m-am considerat superior, am citit articolul cu atenție și apoi ți-am spus unde am crezut eu că greșești, cu deschidere și sinceritate. Oare nu asta fac prietenii, fie și virtuali? Iar tu te-ai enervat.

        La început nu mi-am dat seama că spitalul e o gogoașă. Eu nemințind, am tendința să-i văd pe toți ceilalți ca fiind sinceri. La început am vrut să-ți scriu ceva de genul: „dacă femeia chiar a suferit un șoc, fie și din alte motive decât medicamentele prescrise, atunci poate trebuia s-o iei altfel”. După care m-am gândit mai bine și mi-am pus întrebarea asta, dacă o fi fost sau nu la un spital, așa că am reformulat la modul că poate a exagerat, dar totuși s-a simțit rău.

        Chiar și așa, având un pacient ipohondru, care face permanent nazuri, eu cred că tot ar fi preferabil să-l chemi la tine, cu frumosul. Dacă chiar e cum zici, probabil nici n-o să vină, dar măcar ai avantajul că ai scurtat conversația telefonică și ai o scuză pentru când se mai leagă de tine: a venit la tine să discutați, așa cum ai rugat-o? N-a venit! În plus, când acel pacient mi-ar trece pragul data viitoare, i-aș explica înainte să-i dau medicamentul X: „Sunteți sigură că îl doriți? E cu etilic în denumire, să nu mă sunați după aceea, spunându-mi că v-ați simțit rău. Să vi-l dau, sau să nu vi-l dau? Că iarăși mă sunați peste 5 zile.”

        Ce-i rău în modul ăsta de a gândi și de a proceda? Ba chiat atât de rău, încât să te enerveze?

      • Lotus zice:

        Altfel da, recunosc că am plecat de la ipoteza că persoana care te-a sunat s-o fi simțit rău, am empatizat cu ea, m-am pus în locul ei și mi-am imaginat cum o sun pe farmacistă iar aceasta mă repede, luându-mă cu niște explicații științifice pe care eu nu le înțeleg și nerăspunzându-mi la ceea ce mă neliniștește pe mine în mod real. Pentru că nu asta trebuie să aibă un tămăduitor în primul rând, compasiune? Totuși, chiar și în situația unui pacient complet mincinos, nu văd de ce soluția propusă de mine, a unei abordări calme, este de natură să te enerveze și mai tare.

  6. Cudi zice:

    Pe aici (ca pretutindeni, presupun), se fac cursuri de 6 luni (+,-, pe bani buni) pentru a deveni farmacist, ca alternativă pentru cei care n-au urmat studii de lungă durată de profil. Avem o cunoștință care s-a apucat de un astfel de curs. Când am aflat de respectivul curs pe care l-a început, am întrebat persoana în cauză: dar te pricepi la chimie, la anatomie? Nu, zice, dar nu e cu chimie… După vreo câteva săptămâni mi-a dat dreptate, e și cu chimie, e și cu anatomie.

    Renata, văzând cât de perfecționistă ești tu pe linia profesională, mă întreb, astfel de farmaciști, posesori de diplome obscure, ce-au urmat te miri ce cursuri plătite de câteva luni, nu sunt ei mici mari pericole la adresa sănătății clienților? Și ce dialog ar rezulta dacă ar trebui ei să răspundă telefonului d-nei Turbatu?

    • Cudi zice:

      P.S. Când zic cursuri de câteva luni, nu înseamnă că de luni până vineri se fac ore… Nu, au ore de două ori pe săptămână, cel mult.

    • Cudi, poate sunt cursuri de asistent de farmacie, cum sunt și la noi. O meserie absolut inutilă, când n-au voie să manipuleze medicamente (doar ce se dă fără rețetă, suplimente etc.) și nici sfaturi farmaceutice n-au voie să dea. Pe vremuri, când se făceau diviziuni în laborator, își aveau rostul, că umpleau flacoanele de rivanol, apă oxigenată, ulei de ricin și le lipeau etichetele. Azi toate astea le cumpărăm gata-făcute, din laboratoare specializate.
      De obicei, când intri în farmacie, dacă știi ce vrei să cumperi, nu contează cui te adresezi. Dacă ai nevoie de un sfat, te uiți pe ecuson. Dacă scrie „asistent”, rogi să stai de vorbă cu farmacistul. În felul acesta nu e nici un pericol.

  7. Marian zice:

    Renata….chestia asta-i pe bune ??? Chiar s-antamplat…chiar s-a petrecut in realitate ??? Fata draga…te-ai scos !!! Este suficient sa pui fie si doar aceasta intamplare in pagina , pe hartie si s-o publici si …. garantat scapi d e saracie : om te-ai facut pe viata , o dai dracului d e pravalie !!!

  8. DoarF zice:

    Clar se insala patronul tau: cica programarea se opreste pe la 120-130

  9. Ioana Maria zice:

    Intreb si eu, de ce i s-a dat numarul de telefon? Sau se poate spune: greseala, aici este Romarta Copiilor, sau se poate striga in telefon: alo, alo, nu se aude, ce mama naibii, care esti acolo? Nu se aude!!! Nu rade, am vazut o chestie de acest gen. Eu nu as putea sa fac asa, m-ar lua rasul dar poti sa incerci. Am vazut la televizor o reclama care spunea ca excesul face rau, asa este excesul de bun simt iti face rau.

    • E normal să le dai o carte de vizită cu numărul de telefon pacienților. Cei mai mulți sună să se intereseze dacă găsesc la noi un anume produs, mai cer un sfat, mai zic un la mulți ani de Crăciun… 🙂
      Cei foarte vechi, obișnuiții casei, cum s-ar zice, au numerele noastre personale și permisiunea să ne sune oricând, până în ora 10 seara.
      Uneori ai parte de dialoguri nostime, de genul:
      – Iertați-mă dar am pe cineva… (adică tocmai am în față un pacient, nu pot sta la telefon)
      – A, nu face nimic, nu mă deranjează!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s