Noapte bună, Qwertzuiopa!

Am primit, pe mail, un curriculum vitae. Mereu primesc. Tinerii farmaciști și asistenți în căutare de lucru au impresia că, dacă aruncă un C.V. pe câmpul muncii, în orb, undeva încolți-va sămânța job-ului. Complet greșit! Eu n-aș cheltui 17 lei pe-o cutie de bomboane pe care s-o dau secretarei Colegiului Farmaciștilor, ca să-mi livreze adresele electronice ale tuturor farmaciilor din București.  N-aș pierde nici alea 3 minute ca să lansez, în eter, S.O.S.-ul  meu că-mi caut de muncă.
Nu cred că există măcar o prăvălie farmaceutică care te cheamă la interviu pe bază de mail. Dacă nu ești în mare criză de personal (caz în care lansezi tu o ofertă de muncă și pui condiții în anunț), nu vrei să angajezi pe cineva care dă mailuri.
Ah, o să-mi spuneți că în secolul 21 nu mai iei orașul la picior… Ba da! Îl iei. Un om care chiar vrea un salariu, își saltă curul din scaunul aferent tastaturii și umblă pe străzi, se uită la ușa prăvăliei, dacă e o gioarsă sau e o ușă mișto, se uită în jur, dacă strada e cu vad, trage cu ochiul prin vitrină, să fie măcar cinci inși la coadă, intră, cumpără o aspirină, să știe cu cine va fi coleg dacă o fi să fie și, abia pe urmă, zice că vrea să se angajeze. Asta, ca să ai niscai șanse.

Să  revenim la mailul primit. Zice așa:

Bună ziua. Mă numesc (nume, prenumeca la poliție), sunt farmacistă și vă atașez cv-ul meu, în vederea unei posibile colaborări. O zi frumoasă.”

Poftim?! Cum adică „în vederea unei posibile colaborări”? Și ce treabă are posibila colaborare cu „zi frumoasă” ?

În fine, să nu ne legăm de rahaturi.
Următoarea pagină A4 înșiră lanțuri de farmacii, farmacii independente, din ce în ce mai necunoscute, unde domnișoara a desfășurat aceleași activități, până în zilele noastre, cu mici variații stilistice:
– „Am acordat sfaturi și recomandări pacienților, am eliberat rețete, am făcut Registrul de casă”
și
– „Sarcinile mele au constat în acordarea recomandărilor și sfaturilor și eliberarea rețetelor, efectuarea comenzilor și a Registrului de casă”…

Doamne, deci fata asta, să-i zicem Qwertzuiopa, din 2012, anul săvârșirii facultății și Sfârșitului de Lume, n-a făcut altceva decât să fie un analfabet funcțional cu acte-n regulă.
Recomandări și sfaturi către pacienți?! Care e diferența între „recomandări” și „sfaturi”?

Mai jos, la Abilități, scrie așa:  „Perseverență, Persoană sociabilă, Persoană ambițioasă, Fire comunicativă, Atenție la detalii, sociabilă, atentă la detalii, ambițioasă, Comunicativă.”
Asta era la abilități generale.
La abilități dobândite la locul de muncă e cam la fel, doar că apare „Răbdare, program Pharmec”„ (ăsta e unul dintre soft-urile acreditate de Casa de Asigurări, ca să vinzi pe el), oferirea celor mai bune opțiuni pentru îmbunătățirea stării de sănătate”.

Să mori tu, Qwertzuiopa?!

Asta știi să faci, registru cu literă mare, sfaturi și recomandări, răbdare, farmec și îmbunătățirea…?

Nu! Pe bune, eu am încă două farmaciste care te  vindecă din priviri, scriu jegul ăla de registru de casă în fiecare seară, cu minuscule, ca să aibă ce lucra Contabila, au fidelizat zeci de pacienți pe bază de sfat/recomandare, și-au luat toate gradele profesionale posibile – farmacist specialist, farmacist primar, au terminat facultatea de vânzători farmaceutici cu medii peste 9,75  și citesc și azi, farmacologia la zi, ca să  nu îmbătrânească profesional.

Am avut așa, un imbold părintesc, să-i răspund Qwertzuiopei cu ce scriu acum, pe blog, dar m-am gândit că, vorba aia din bătrâni, tot omul la teapă și apa la matcă, n-a fost născocită aiurea.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, d'ale Prăvăliei, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Noapte bună, Qwertzuiopa!

  1. zazania zice:

    Ce mai acritura de facusi, Renato! 5 oameni la coada? Doamne, pe ce lume traiesti, femeie? Ai idee macar cate farmacii sunt in tara asta ? Nu-l auzisi pe ala care scria „Are balta peste”?!

  2. Cudi zice:

    Tocmai am realizat cât sunt de praf.
    Perseverență – nu prea dau dovadă de, mă plictisesc repede. Mi-e și lene să explic de ce.
    Persoană sociabilă – nu sunt și uneori mă simt ca dracu pentru că trăiesc cu senzația că am năruit și bruma de viață socială a soțului, clădită înainte de a mă cunoaște.
    Persoană ambițioasă – rahat, nu am ambiții.
    Fire comunicativă – se pune și dacă cel mai mult vorbesc singură prin casă?
    Atenție la detalii – cum era îmbrăcat copilul vecinei înainte de a fi dat dispărut, că tot l-am avut în curte? Ăăăă… Uf, mi se arde pilaful!

  3. Lotus zice:

    Știi cum e asta cu trimiterea de cv-uri la firme? E cam așa: într-un oraș există 5 țărani care vând lapte la piață și 1000 de cumpărători. În fiecare zi, la ora 10 laptele deja s-a terminat. Iar Xulescu începe să trimită mail țăranilor cum că el este interesat să cumpere lapte. Dacă se poate la un preț mai mic decât media și să-i fie adus la ușă. Că țăranul sigur o să fie interesat de mailul ăsta, în condițiile în care cererea depășește cu mult oferta iar el își vinde tot laptele în primele două ore ale dimineții. Dar trebuie să trăiască și site-urile ca BestJobs din ceva.

    Cât privește scrisoarea, să înțeleg că tipa asta a terminat una dintre cele mai grele facultăți? Peste tot e așa, sau doar la noi?

    • Da, a terminat o facultate grea. Probabil cu note mici, altfel ar fi menționat media de la absolvire, poate și nota la farmacologie, la biochimie, la chimie sanitară… Cel puțin eu asta aș fi scris în c.v. Aș fi explicat, pe larg, o singură dată, cum concep eu sfătuirea pacientului, cum mă asigur că ceea ce îmi cere sau îi recomand nu are contraindicații serioase la eventuala lui patologie, că-l avertizez asupra eventualelor reacții secundare chiar atunci, nu-l las pe el să le citească acasă, singur, să se sperie de ele sau să le înțeleagă aiurea… Că nu uit să-i adaug un pansament gastric sau un protector hepatic acolo unde e cazul și, la sfârșitul dialogului, mă asigur că a înțeles posologia (deși i-o scriu pe cutii sau pe o foaie de hârtie, dacă e o schemă mai complicată sau îl miros că-i greu de cap) și alte detalii importante care să-i crească lui complianța. Apoi aș fi adăugat lista celor mai reprezentative farmacii în care am lucrat și numele șefei acelor farmacii plus numărul de telefon, de unde cel care mă angajează să poată lua referințe despre mine. Aș scrie motivul pentru care doresc să-mi părăsesc actualul loc de muncă, fără să jignesc personalul care lucrează acolo. În loc să mă dau de 3-4 ori sociabilă la abilități, aș rezuma care e strategia mea de a aborda cele câteva tipologii de pacienți cu care am avut de-a face. Și multe altele. Criteriile după care fac un necesar de marfă…
      Aș fi descris ce știu să fac, măcar teoretic, dacă în fostele locuri pe unde am muncit, nu m-am lovit, practic, de toate aspectele respective. De-aia un c.v. trebuie combinat cu o scrisoare de intenție.

  4. Marian zice:

    Stimata Renata Caragiani , ala care ” sta cu curul pe scaunul aferent tastaturii ” in Romania de azi , este numit generic….IT-ist 😉 ! Iar diferentza intre recomandari si sfaturi este una singura : in prezenta patronului farmaciei , recomanzi unui pacient si alt medicament , in afara sau apropiat ca substanta celui prescris de catre medicul curant , iar dupa ce patronul isi ia talpasita…sfatuiesti clientul sa se lase pagubas caci , oricum c-o moarte suntem cu totii datori XD XD . Si-acu pe bune , fatuca aia Owertzuiopa care in afara de simplul fapt ca-i tanara si probabil …dragutza , mai este si ” perseverenta , sociabila….comunicativa , AMBITIOASA ” nu trebuie s a manace si gura ei o pita alba ?! Nu chiar toate pot ajunge ” colaboratoare ” TV adica , taman cum spui dumneata : ” tot omul la teapa si apa la matca ” .

    • Nu, nu cred că cineva care vrea să-și păstreze postul îi recomandă pacientului să nu mai ia nimic. 🙂
      În orice farmacie s-ar angaja fata drăguță și ambițioasă pita e cam intermediară , nu-i chiar albă. Important e să te faci util în creșterea vânzărilor, să nu alungi pacienții, dacă vrei să apuci o feliuță la salariu.

      • DoarF zice:

        Da, renata, dar asta inseamna sa constientizezi ca salariul ti-l plateste clientul. Ca in primul si in primul rand trebuie sa-ti multumesti clientii, ca, fara ei, patronul nu vine cu bani de acasa sa-ti plateasca tie leafa.

      • DoarF, la farmacie lucrurile stau și mai complicat. Există un antagonism clar între politica de vânzări (fă-l să cumpere cât mai mult) și etica profesională (dă-i numai ce-i trebuie, ce îi e util, nu-l îndopa cu prostii, n-are decât un ficat și doi rinichi, nu vrei să-l bagi în groapă, dimpotrivă).
        Nu demult, am avut o discuție cu colegele mele, referitor la câțiva clienți (consumatorii de suplimente nu prea sunt pacienți) pe care-i pupăm în cur, le facem mici cadouri (o cremă de față, ciocolățele pentru diabetici ș.a.), fiindcă vin de două ori pe an, din Izrael, din Australia, din Canada și lasă cel puțin 1000 de lei la o cumpărătură. Le-am zis, băi, dacă adunăm bonurile unui moș sau ale unei babe din cartier, care ne calcă de 2-3 ori pe săptămână și cumpără de 8-25 de lei de fiecare dată, s-ar putea să avem o surpriză și fiecare dintre ei să fie mai „valoros” ca hamericanii ăștia, bi-trianuali. Dă-i, mă, o ciocolățică de un leu optzeci și lu asta, care-și târșâie papucii, că a avut un AVC mic, și nu mai merge corect, că nu sărăcim. Chiar dacă a luat doar o cutie de fasconal, de data asta. Ne pomenește în acatiste, ne spune la vecini, nu pierdem nimic, doar câștigăm. Mămăile astea ne plătesc nouă facturile și salariile, între două descinderi ale izraeliților.
        Zi că n-am dreptate! 🙂

        Da, la modul serios, majoritatea salariaților cred că patronul e obligat să vină cu bani de-acasă pentru salarii. Numai că ulciorul nu merge de multe ori la apă și vine o vreme când patronul trage linie și adună, și închide hardughia, că – ce nu știu salariații – el mai are o firmă, și dacă n-o are, o deschide, că n-o să fie Muntele de Pietate în vecii vecilor.

      • Marian zice:

        @DoarF Cred ca mai putin de 40% dintre angajatii din Romania stiu ca : ” PATRONUL NU VINE CU BANI DE-ACASA ” iar asta cu ” constientizarea faptului ca salariul ti-l plateste de fapt clientul ” , este cheia catre un loc de munca stabil dar mai ales , pentru pastrarea lui !

  5. Iosif zice:

    Oricum toata lumea (se) vinde si (se) cumpara. Într-un fel sau altul traim într-un sistem închis „Matrix” din care cei ce încerca sa iasa,sunt eliminati de agentii acestui sistem în care TOTUL se negociaza se comercializeaza,(chiar si sufletele),sistem al tradatorilor si tradatilor,vânzatorilor si cumparatorilor,un cerc îchis,vicios în care omul nu-si cunoaste adevarata identitate,privind mereu spre exterior,raportându-se la semeni,obligat sa se adapteze acestui sistem mort,lipsit de valorile autentice ale IUBIRII ABSOLUTE SACRIFICATOARE !

    Acest sistem „Matrix” e un ‘cerc vicios’
    însa punctul central este Hristos !
    Priviti spre punctul infinit,central,
    si-L veti cunoaste cu adevarat,real.
    La EL apoi daca va raportati,
    sunteti voi însiva,ELIBERATI ! 🙂

    • Iosif, îți recomand ca, pe blogurile unde comentariile tale încă întâmpină rezistență, să scrii în versuri.
      Pe mine m-ai cucerit! 🙂

      Uite cum aș rafina eu primele două versuri, care închid în ele o întreagă filosofie și nu e nevoie de continuare, că ai zis ce era de zis:
      „Acest MATRIX e un cerc vicios, /însă punctul central este, totuși, HRISTOS!”
      Am mai câștigat nițel la ritm, cu totuși și am eliminat sistem, fiindcă alăturarea MATRIX – sistem e aproape pleonastică. Dacă scriem MATRIX cu majuscule și HRISTOS la fel, cele două elemente vor impresiona cititorul în egală măsură, devin poli antagoniști, egali ca importanță în mesaj… înțelegi?
      Eu cred că, după aceste mici renovări, avem un distih perfect, care spune tot ce ai vrut tu să spui în șase versuri.
      Poezia e apanajul inteligenților leneși: zic tot în minimum de cuvinte. De-aia nu poate oricine.
      🙂 Sper să nu te fi supărat cu intervenția mea.

      • Iosif zice:

        Merci Renata ! N-am cum sa ma supar când cineva îmi arata imperfectiunile,dimpotriva ! 🙂

  6. laurlaura zice:

    E usor a scrie versuri …

    cind fluturasul de salarii vine de bine de rau si nu prea ai grija zilei de miine .
    As vrea sa va vad , azi , 2017 , la 20 – 23 de ani , c-o facultate facuta pe bune s’ in cautarea unui loc de munca .
    Nu este usor , fara suparare

    • Marian zice:

      @laurlaura Iti cauti un loc de munca in ROMANIA ??? Da’ ce facultate ai absolvit , ingineria rigipsului ? Stai blanda caci nu esti singura ” c-o facultate facuta pe bune si-n cautarea unui loc de munca ” . Esti printre putinele ce-o recunosc dar altminteri…. ” CATI CA VOI , CATI CA VOI ….”

      • laurlaura zice:

        musiu marian ,
        as fi trecut zimbind peste mojicia cu ” facultatea de rigips” . Insa , citind in zig zag , parte din comentariile domniei voastre pe acest blog , am ramas profund dezgustata de modul in care (licentiat cel putin , banuiesc … in vremi de mult apuse ) , intelegeti a folosi limba romina .
        Totusi , eu zic sa nu dezarmati .
        E loc sub soare pt toata lumea ! Si timp , normal .
        Important e ca majoritatea va tolereaza . Fie si doar 1 , 2 , 3 person . Go for it dragule !

      • Marian zice:

        @laurlaura Dar nu-i o mojicie chestia cu ” facultatea d e inginerie a …rigipsului 😡 ! Chiar am avut prin 2004 ocazia , sa cunosc un tip ce era absolvent al unei facultati si…chiar era inginer in montarea rigipsului . Este oare vina mea ca asta scria pe diploma aluia de absolvire ? Am patru dintre copii mei , plecati fie in USA fie in UK si , desi cu totii au fost absolventi ai unor facultati romanesti , si-au gasit locuri d e munca ACOLO si tot la 20-23 de ani cat spui dumneata ca ai . Din acest motiv mi-am permis sa va intreb caci , chiar imi pare o ineptie ca azi , cand ai atatea posibilitati si-n special posibilitatea de-a pleca in afara pentru a-ti cauta inplinirea ca om …sa stai in Romania asta de rahat si sa te milogesti d e unul si de altul , infinit mai putin calificati decat esti tu….pentru o bucata de paine amarata , mie personal imi pare o prostie . Sa fi avut cei din generatia mea aceste oportunitati….. s-ar fi dus invartindu-se ! Intreaba-l pe ” papagigli ” c-a trait acele vremuri .Cat despre modul in care folosesc eu limba romana….pai ce dracu sa fac daca asa’s eu invatat , s a vorbesc ca la usa cortului ? Ergo sum qui sum cum ar spune IPF Daniel ! Dupa ce-ai depasit cu mult saizeci de primaveri…chiar nu mai conteaza aceste amanunte insignifiante . Apropo de finalul replicii dumneavoastra atat d e acide : prin 1970 madamme Zoe Dumitrescu -Busulenga [ RIP ] spunea :
        ” in orice fel de discutie , cei ce folosesc cateva cuvinte din orice alta limba , inserate printre alte cuvinte romanesti ….aia-s doar semidocti cu pretentii „. Mi-am amintit cuvintele domniei sale si … va intreb respectuos : dupa parerea dumneavoastra , Zoe Dumitrescu -Busulenga nu stia ce spune ? Important insa era doar faptul ca ” majoritatea o tolera ” 😉 , poate unde ….” era loc sub Soare pt. toata lumea ” 😉 . Respect .

    • Laura,
      1. Nu e ușor a scrie versuri.
      2. Știu că există, în 2017, tineri cu o facultate terminată pe bune, în căutarea unui loc de muncă pe care nu-l găsesc. Recunosc că, dacă Qwertzuiopa scria decent și nu aducea, de bună voie, probe în favoarea propriei prostii, tot n-o contactam, că nu suntem în căutare de noi angajați. Dar, doamne-ferește-apără-și-păzește, așa cum și-a scris ea C.V.-ul, o vor ocoli și ăia cărora le arde buza după un angajat. Fata asta e, cu C.V.-ul ei, la AȘA NU! Pentru că își face publicitate propriei prostii, pentru că e atât de proastă, încât nu i-a fulgerat nicio secundă prin minte că scrie un C.V. prost, execrabil de prost, care n-o recomandă nici ca menajeră de hotel, darămite ca farmacistă! Și fiindcă, recitindu-l – sper că a făcut-o! – nu s-a speriat de moarte.
      3. Ce numești tu o facultate pe bune? Unde n-ai plătit examenele și diploma și ai frecventat-o de suficiente ori, ca să știi să ajungi la ea fără GPS?
      În secolul trecut și de tristă amintire, tuturor studenților (din facultatea mea) cărora profesorul de farmacologie, Dobrescu, le-ar fi dat 7, obiectiv, le dădea, subiectiv, abuziv, 4 și-i chema în toamnă, la re. Că avea el, așa, o nebunie, că sub 8 la materia lui, te clasifici la ucigași în serie; la farmaciști, nicidecum. Tot așa credea și profesorul Zotta, Dumnezeu să-l țină în Raiul Chimiștilor și să umble tiptil pe dinaintea lui, nu carecumva să-l supere, că iese cu nasoale.
      Deci , Laura, tu ai dreptate: terminați facultățile degeaba.
      Fiindcă noi, cei care avem nevoie de voi, terminatori de facultăți comuniste, observăm că, în ciuda masteratelor, nu știți ce e ăla echivalent molar, nu știți să băgați ața în ac, nu știți să montați un șiret la gheată.

  7. Iosif zice:

    Studiile superioare „înalte”,exagerate,nu vor asigura si garanta niciodata fericirea.Dimpotriva,vor anihila valorile autentice,naturale transformând fiinta suprema numita OM,într-un robot speriat si disperat,de perspectiva din ce în ce mai întunecata a goanei dupa subzistenta.
    Excluderea cunostintei de Dumnezeu si a valorilor Cuvântului Sau,(Iubirea Absoluta),din formula aremporala a existentei universale,raportându-ne doar la nonvalorile pseudostiintifice einsteiniene,a relativismului si incertitudinilor vor duce acest sistem închis (cerc vicios) la o distrugere apropiata iminenta. Treziti-va constiintele adormite de acest sistem otravitor,cercetati-va originea si cunoasteti-va identitatea,raportându-va la Hristos,si veti fi eliberati cu certitudine di acest sistem înselator si rau în care câtiva papusari manipuleaza popoarele cu inteligenta si siretenia „sarpelui” ! 🙂
    „NIHIL SINE DEO.”

  8. si * terminatorii din vremea commy * erau vazuti asa:
    vreme de dat la facultate , eu la poli , o buna prietaena la farma.
    Ai mei : * si doar nu te-am vrut baiat *… 😉
    ai ei :* tocesti bancile 5 ani sa ajungi pe strada mare la rand cu bacanu’ si cizmaru sa
    vinzi buline !??!!?
    neah, atunci nu era CV or Application.
    Doar unde tara avea nevoie de tine…. mandra.

    • Da, și pe mine m-a întrebat un amic: „Dar ce, ca să vinzi medicamente e nevoie de facultate?” Părea atât de uimit și scârbit, că, pe moment, mi s-a părut că are dreptate. 🙂
      Unde te vrea țara… Pe mine m-a vrut la Ploiești. Am fost o norocoasă. Ploieștencele, niște boieroaice. Își iubeau stagiarii bucureșteni ca pe propriii copii, căței, pisici… Nu, adică mă iubeau, îmi ziceau Copilu și îmi făceau programul după mersul trenurilor. Șa București, ar fi spălat cu mine pe jos niște hoaște, neveste de ofițeri superiori, cum mi s-a întâmplat după răvuluție…
      De ce ți-oi fi povestit astea? Scuze! 🙂

  9. ketherius zice:

    Poate așa a învățat-o vreun program al vreunui ONG să caute de lucru, mai știi?

    • Nu m-am gândit, keth, dar nu e imposibil.
      O fi dat 150 de euro pe un curs la care te învață cum să obții un loc de muncă.
      „Fă pe proasta! Așa atragi atenția. Te angajează ăia de curiozitate, să vadă că ești aievea.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s