D’ale Prăvăliei: Strada.

Azi, pe la unșpe, am ieșit să păzesc colțul Prăvăliei, preț de o țigară.  Dogorea soarele ca-n amiezile de august și m-am tras la umbră, lângă firma vecină, Cooperativa Meșteșugărească FOTO CERAMICA. (Poze de pus pe cruci, dar fac și pentru nunți, dacă ții morțiș.)

Pe strada Colței, mașinile se târau cu 20 de kilometri la oră.  Față de momentele în care nu știi care circulă și care e parcată, aș zice că traficul era fluid.

Schimbam o vorbă cu mama Nemuritorului, un caniș pitic de 16 ani, cardiac, cu epilepsie și multiple come diabetice la activ care, după ce era să dea colțul în toamna trecută, azi e mai vioi decât în tinerețe. De-aia îi zicem Nemuritorul, deși pe el îl cheamă Zdreanță, fiindcă toți veterinarii din București se miră că  femeia asta încă îi sună, la orice oră din zi și din noapte.
În fine, eu fumam, Zdreanță își tremura dinapoia corpului de bătrânețe și de nerăbdare să-și continue plimbarea, mă-sa îmi înșira lista cărnurilor speciale (ceva, gen vită Kobe) pe care i le propune la micul dejun mititelului  insulino-dependent și el le refuză, când am auzit zgomot de frână disperată,  am văzut un  puradel de nici trei ani, traversând strada în mare viteză pe labele de dinapoi și un Logan bleumarin, dând cu nasul de asfalt.

Șoferul a coborât instant și a alergat după copil, dar acela dispăruse. Un omuleț de juma’ de metru, dispare cum a apărut: cât ai clipi.
Omul s-a întors pe patru cărări la mașina lui și s-a uitat la bară. A pipăit-o. Și-a pus mâinile în cap și a întrebat, în gol: „L-am lovit?!”
I-am strigat NU. NU L-AI LOVIT! CALMEAZĂ-TE ȘI VEZI-ȚI DE DRUM!

Nu m-a auzit, fiindcă animalul pe patru roți, din spatele lui, își înfipsese mâna în claxon și suna ca în alaiurile de înmormântare. (Ce obicei abject, la români!)

Loganul a plecat, după un minut. Răstimp în care claxonagiul și-a văzut de claxonatul lui, nestânjenit. Alți claxonagii din coada care se formase i-au ținut isonul.

A treia mașină, după a ăluia care era să omoare un copil de nici trei ani, nesupravegheat pe stradă, era mașina poliției rutiere.
S-a oprit, a așteptat deblocarea traficului și s-a târât, lin, ca un șarpe, mai departe.
Tot mai departe.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, autoturisme și alte chestii personale, d'ale Prăvăliei, epoca de piatră, mai prost decât ai fost proiectat, mizeria umană, părerea mea, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

32 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei: Strada.

  1. Cudi zice:

    De vină sunt părinții copilului, pe unde naiba or fi fost.

    • Cudi, e mult spus părinți, în cazul de față. Producători, poate. Probabil crănțăneau semințe pe strada cealaltă. Când ai 8-11, e greu să-i numeri permanent, dintr-o privire.

  2. Iosif zice:

    Poate a fost doar o iluzie optica,o holograma,parte a proiectului „Blue Beam”. 🙂

  3. zazania zice:

    Eu l-am scapat odata pe Blek din curte si a alergat pe linia continua vreun kilometru, claxoanele urlau in disperare, mie mi se pravalise cerul in cap si aproape ca nu mai stiam de mine; s-a auzit o bufnitura, un zgomot infernal de frana si pe langa soferul care s-a coborat din masina sa vada stricaciunile , Blek a aparut spasit si a intrat cuminte in curte. Doua ore i-am pipait fiecare oscior; n-avea nici pe naiba dar eu si Imparatu’ am fost la un pas de infarct.
    ,

    • Zuzu, eu nu,(știi bine de ce!), dar fii sigură că există cel puțin o persoană care te va urechea verbal că tu vorbești despre un câine, în timp ce eu vorbeam despre un copil. 🙂

  4. clujanu zice:

    Ca să nu o lungim, poliția e la datorie!

  5. A thorn in your side zice:

    Să-nţeleg că asta o să apară în volumul de momente şi schiţe „Zoologia străzii”…? 🙄

  6. I am we are zice:

    Text de calitate, apreciez la maximum!

  7. optimvs zice:

    Se vede omul naiv, care nu stie cum e cu etnia conlocuitoare =)) Asta nu a fost accident evitat la mustata ci manevra ratata. Puradei special antrenati ochesc masini care vin cu viteza relativ mica si se arunca in fata lor, urmarind obtinerea unui contact lejer dar inspaimantator pentru sofer si trecatori. Apoi apar baragladinele si il storc pe fraier de bani. Politia nu era intamplator acolo, din pacate.De multe ori sunt complici.

    • Nu, nu, n-a fost nimic aranjat. Copilul era prea mic pentru o astfel de cascadorie. Sub trei ani, cred.
      Au fost înscenări de-astea în cartier, s-a lăsat cu bani grei de la șofer, dar de data asta nu.

      • optimvs zice:

        Mi se pare prea mare coincidenta cu politia care era ‘la indemana’ sa ‘constate’, sa-l indemne pe ala ‘sa se inteleleaga’ etc. Faptul ca prichindelul era de statura mica nu inseamna ca nu putea avea 7-8 ani, varsta pe care o au de obicei ‘cascadorii’ astia.

        Sigur ca poate am ajuns prea cinici stiind de toate metodele astea de inselaciune, dar… Mie mi s-a intamplat la o trecere de pietoni sa-l observ la timp pe tiganus cum imi pandea masina, asteptand sa trec ca sa se arunce. La 10 metri mai incolo asteptau baragladinele. A fost un moment de-ala de eye contact, cand a vazut ca m-am prins si ca trag frana de mana a tasnit in fuga printre blocuri.

      • Pe strada noastră poliția trece frecvent. Colței e una dintre puținele străzi traficabile din Orașul Vechi. Băieții vin să-și ia obolul de la parcangii, prefăcându-se că-i amendează.
        Un copil de maximum 60 cm nu poate avea 7-8 ani. Oricât ar fi de subnutrit.
        Nu. Acolo era să se întâmple o nenorocire neregizată, dacă omul n-ar fi frânat în halul acela.
        Dar, repet, nu te contrazic, în zonă se organizează adesea mici scenete de muls fraieri la volan.

  8. succesulpe zice:

    Nu comentez despre ce ai scris, ci doar ca ai facut-o superb 🙂

  9. Lotus zice:

    Poze de pus pe cruci, dar fac și pentru nunți, dacă ții morțiș.

    🙂

  10. Mugur zice:

    Între text și realitate este o distnță colosală. Textul este minunat, realitatea este, uneori, înfiorătoare.

  11. ALM zice:

    Știți care-i avantajul Facebook-ului? Acela că nu e nevoie să-ți scremi mintea ca să scrii o replică, poți să acorzi un (fel de) calificativ, în funcție de cum apreciezi articolul …

  12. psi zice:

    pare-se că antecomentatorii mei au cam zis ce voiam eu a zice: foto ceramica aia morțișă mi-a picat cu tronc, dar și stilul tău, deja știut- e drept- dar cu atât mai gustat cu cât relatezi un fapt aparent banal.
    și fiind ea, mayă-mea, la datorie torcătoare, nu-mi rămâne decât să mă uit cu jind: ieri, era soare… 🙂

    • psi, dar aici azi e soare și frumos!
      Că veni vorba de tors: îți dai seama că dacă s-ar vedea producția de tors precum se aude, ăștia micii, ai noștri, ar fi băgat în faliment combinatul de fire și fibre de la Săvinești înaintea revoluției?

  13. castanman zice:

    ” Tot mai departe” e din categoria ” Timpul nu mai avea rabdare”. Esti buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s