D’ale Prăvăliei: cu mopul, cu spargerea, cu entuziasm…

Azi, Mariana, femeia noastră de serviciu, a venit la treabă cu ochii sclipind de bucurie.  Era vioaie, surâzătoare și a înhățat mopul cu entuziasmul primei zile de muncă după șase luni de șomeriat. Avea un zvâc și-un drag de activitate, cum n-a avut nici la a treia creștere a salariului minim pe economie, în ultimul an.
Ca să înțelegeți de ce m-a surprins în halul ăsta, trebuie să vă reamintesc că, în toate celelalte zile intră în Prăvălie pe două picioare, cu aerul că vine târâș, salută într-un fel în care ar saluta un comatos care a redescoperit vorbirea și lansează câteva gemete.  Nici nu e necesar să le dai curs, cu o întrebare – ”Da’ ce-ați mai pățit, doamna Mariana?” – că le decodifică ea, imediat, în plângeri.
Ori o doare miljocul,  ori i s-a stricat mașina de spălat și „ăia” vin să i-o repare la unșpe, și acasă e decât fii-sa, de douăștrei de ani, care n-are cum să facă față invaziei reparatorilor, ori, pur și simplu, i-a venit chestia aia și o doare miljocul pe bază de altă etiologie, dar tot o doare, la dracu’!…
Într-o zi normală, în care nu s-a blocat încuietoarea porții, mașina de spălat funcționează normal și fii-sa e la facultate, bea un pahar cu apă și scoate geamătul însetatului în deșert.
În general, când Mariana bea apă, nu e ca și cum cineva ar bea apă că-i e sete, e ca și cum Planeta, Universul i s-ar fi pus împotrivă să-și umple un pahar de plastic cu apă, de la automat și, când, în sfârșit, prin strategii de supraviețuire inteligente, a reușit să se adape, scoate „îm-hăî”-ul ăla care te face să te simți vinovată că Mariana rabdă de sete  de cine știe când, de când a pus pe fesbuc ultima poză cu ea, cu pisicile ei, cu fii-sa într-o rochicioară de voal, făcută dintr-o batistă bărbătească.

Deci, vine Mariana, azi-dimineață, fășneață foc și veselă. Și zice, mostroflocind cu mopul pe gresie:
–  Știți că s-a dat spargere la magazinul de bijuterii de lângă Steluța?!

N.B.: Steluța e  o mercerie din zona Piața Sf.Gheorghe, capătul tramvaiului 21 și nu intenționam să-i fac reclamă. Dar, uite că îi fac.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, apucături proaste la români, strict autentic și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

23 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei: cu mopul, cu spargerea, cu entuziasm…

  1. zazania zice:

    Si pe-a mea o doare mijlocul: pesemne boala profesionala.
    Cand i-am majorat „minimul”, desi ma batea gandul sa-i reduc la jumatate norma, nu din zgarcenie ci din saracie lucie, s-a dus la coafor si si-a facut suvite.
    Aproape ca era sa-i zic sa faca bine si sa se cace acasa nu la farmacie fix la 9,30 cand ii calca pragul. M-am facut o scarba rea.

    • Nu, Zuzu. Nu te-ai făcut o scârbă rea. Ideea e că mie, ție, ne crește adrenalina la fiecare sfat farmaceutic către pacient, pentru ca bonul să sară de 10, 50, 100 lei, dar să nu ieși din limitele deontologice, să nu devii un otrăvitor perfid. Și facem asta ca să le plătim marianelor noastre salariul la zi fixă, chit că noi îl luăm mai târziu. Nenorocirea e că cei plătiți cu minimum pe economie n-au pe cocoașă coșmarul ăsta, al încasărilor, au probleme cu șuvițe, cu tăiat porcul la țară, cu să-i ia lu fii-sa un ineluș de aur, de ziua ei…
      Cu cât psd-ul introduce mai multe măsuri „democratice”, cu atât devin mai mic-burgheză.

  2. zazania zice:

    Chiar asa. Cloceste in capul Marianelor de pretutindeni ideea ca cei 200 de lei in plus la leafa sunt fix din slitul lui Dragnea. Sau din decolteul Olgutei.

    • Zuzu, a mea s-a dus și în Piața Victoriei, cu fii-sa, să-l bage pe Dracnea la pușcărie și să scape țara de comuniști. Și când i-am zis, păi, cum, doamna Mariana?! Protestarăți împotriva lu ăsta care vă crescu salariul? A ridicat dintr-un umăr, ca o codană și mi-a zis că n-are a face una cu alta.
      Dacă eram deșteaptă, dar nu sunt, îi creșteam salariul cu 50 de lei după prima mărire obligatorie și ieșea din zona minimum pe economie. Ața, strâmbă din nas cea mai tânără farmacistă, că ușor-ușor o ajunge Mariana din urmă.

  3. Lotus zice:

    Ahaha, deci există motive de bucurie pentru orice om, oricât de pesimist, plângăcios și crispat ar fi! 😀

    • Lotus, Mariana nu e crispată. E perfect relaxată și i se respectă relaxarea. În limbaj colocvial, relaxarea se numește lene. Pe la unu de prânz, se retrage în biroul meu (pe care nu-l folosesc decât excepțional) și așteaptă să se facă ora plecării. Vorbește la telefon, feisbucește, dar nu scapă ceasul din ochi, fiindcă e destul de complicat să tragi ușa după tine la 14:59, cu precizie elvețiană.
      Exuberanța pe care a manifestat-o la aflarea incidentului se datorează: a) plăcerii de-a se afla în imediata vecinătate a excepționalului (va fi povestit prietenelor ei, probabil, că s-a dat spargere chiar lângă unde lucrează ea și b) satisfacției că cineva, fie ei și doi spărgători, au simțit zornăiala lănțoagelor de aur în palmă, pe toate deodată, când ea nu-și permite decât unul, o dată pe an.

    • Lotus zice:

      Eu credeam că se bucură de capra vecinului.

  4. Cudi zice:

    Și uite așa „Groapa Marianelor” capătă o nouă dimensiune…

  5. krantz zice:

    Româncă neaoșă Mariana voastră: se bucură de necazul altuia. Bănuiesc că avea și o părere bine conturată despre eveniment.

  6. psi zice:

    😀 😀 😀 hai măăi, că s-or împrăștiat mărjelele prețioase și s-or spart dantelurile la metru. cred și eu că-i bucuroasă fimeea…

  7. Marian zice:

    RENATA 😉 …..pe bune fi-sa lu’ Mariana { aia cu ” rochioara de voal , facuta dintr-o batista barbateasca ” } este la facultate sau , ti-a aruncat pastila , la hoha ?! Daca-i adevarat atunci , respect pentru Mariana care , se chinuie pe ” aia ” minima sa-i fie copilul c-o trepta mai ….doamna !

  8. zazania zice:

    E si greu tare sa faci o facultate in ziua de azi in orasul de domiciliu:))(Marian)
    Adevarul e ca femeia cu mopul stie tot ce se intampla pe strada sau chiar in urbea ta.
    Cine cu cine se mai cupleaza, cui i-a venit ciclul si care a ramas gravida, cine a cantat la zilele orasului si cine a castigat la „Nora pentru mama”.
    Cine n-are o Mariana, sa-si cumpere !

    • Zuzu, acum câțiva ani, Croitorașul de vizavi avea două croitorese angajate. Una, o bețivă, s-a aruncat după nu știu care pod din București, în cap. Croitorașul rămăsese cu o singură angajată. Care s-a împrietenit cu Mariana și a aflat că îngrijitoare la farmacie e trai neneacă: totul e să dai cu cârpa pe unde se mișcă șefa. Aia și-a dat demisia de la Croitoraș și s-a angajat îngrijitoare la un lanț de farmacii. Mi-a zis Croitorașul că de patru ori a venit să-l roage s-o primească înapoi. 🙂 🙂 🙂

    • Marian zice:

      @zazania O Mariana , este simplu , fie sa-ti cumperi fie…s-o inchiriezi . Problema e ca ” dupa ” nu mai scapi de ea si , risti sa devi tu insuti….Mariana 😉 . Cam asa a patit un vechi amic { fost profesor de mate la Bolintineanu } care , fiind vaduv de vreo cinsprezece ani….si-a ” cumparat ” o Mariana si azi….el este Mariana : da cu mopu pe la carciuma sa mai adauge ceva la banii de pensie…s-o multumeasca p’aia . Il stiu toti boschetarii din Chirigiu cata bataie isi ia daca nu vine cu banu’ acasa …..asa incat : MARE ATENTIE LA CE CUMPERI !!! XD XD XD

  9. Curatenia la office ,pharmacy ,grocery ,banks se face dupa inchiderea programului ,rapid si eficient ( platit la ora ) ….nu cand sunt clienti sa-I mangaii cu fleostorocul.
    N-ar fi normal ?!?si nici n-ai asculta cancanul cartierului . Zic si eu…..

    • Zici bine. La noi e altfel. Nimeni nu vrea să se angajeze la curățenie decât în condițiile lui: sâmbătă și duminică libere, chiar dacă firma are alt program; concediul în două ture, de Paște și de Crăciun, câte 2 săptămâni conform tăierilor de porc și miel; învoiri pentru: la stomatolog, la coafor, la cumpărături, la s-a blocat poarta acasă/curge frigiderul/s-a stricat centrala/vecina are o înmormântare… Lista învoirilor e fără sfârșit.
      Asta e valabil în firmele mici, care nu pot acorda decât salariul minim pe economie celui care dă cu mopul. La multinaționale e cum zici tu: vine fata la sfârșitul programului și dă cu aspiratorul/mopul/cîrpa de praf, dar e plătită ca un medic rezident.
      Mă opresc aici, că altfel scuip 2 pagini A4 despre această relicvă comunistă sub care trăim: mie, nu-mi ia nimeni MOPUL din mână; sunt șefa neoficială a acestor fițoase care nu consideră că ar putrea să spele și geamurile între doi pacienți.

      • Stiu ca-i altfel . Regret ca scormonesc atatea amintiri de cu curu’n sus 😦
        Ma gandeam ca s-o fi gandit cineva sa -si faca companie de maids. hmmm
        😦 si mentalitatea ca nici un job nu-i prea mic…. or rusinos .
        Sorry Renata, nu mai fac . zi buna! 🙂

      • Lotus zice:

        Băi, și când te gândești că faci o școală și te angajezi, uneori, pe un post cu răspundere, pentru un minim pe economie, în timp ce femeia de serviciu de la instituția vecină vine două ore pe zi și ia cât tine sau mai mult, fără să aibă vreo grijă!

        Și uite cum mi-am adus aminte și de data asta te trimit eu la Cetin, că are o poveste interesantă în context:

        http://cetin.ro/romania-pe-care-nu-o-stiti-voi/

      • Da, Lotus, faza cu muncitul prea mult e adevărată și universală. Prietena mea, care conduce un centru de-ăla de sănătate, cu băi, împachetări, masaj etc… a fost băgată în ședință de maseori, care pretindeau, pe lângă salariu, un bonus pentru fiecare pacient masat, dacă sunt progrmați mai mult de 4/zi, fiindcă e foarte obositor. Ca și cum, atunci când au învățat meseria asta, se așteptau s-o practice stând în cur pe scaun și completând niște hârtii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s