Drept la replică

20170313_162025

 

 

 

 

 

 

 

La ceasu-n care m-am născut
Căzuse prima brumă…
Pe tata nu l-am cunoscut,
Îmi amintesc de mumă.

De frații mei atâta știu:
Erau tărcați, golanii,
Dar azi sunt morți, doar eu sunt viu
Și-o să trăiesc cu anii.

Surorile-au pățit ceva
Ce-o să mă facă unchi.
Dar ele dorm pe dușumea
Și eu doar pe genunchi.

Că dincolo de termopan
E marele AFARĂ,
Că n-am să prind vreun șobolan
Doar șoricei de sfoară,

Că vrăbii se avântă-n zbor
Și poposesc în ramuri,
Că, uneori, de focul lor,
Aș vrea să trec prin geamuri…,

E-adevărat! Și mă răzbun
Până se-arată zorii.
Alerg prin casă de nebun,
Îmi sperii servitorii,

Mai hărtănesc la canapea
Și, când îmi vine chefu’
Răstorn ibricul de cafea,
Să știe cine-i șefu’.

De-aceea, doamnă, cum  socoți
C-aș vrea, din nou, pe stradă,
Să mor de frig, strivit de roți?…

Sau aveai chef de sfadă?!

 

 

P.S.: Tuturor prietenilor mei, ai Gării și-ai motanului Mili, le dorim o duminică pascală excepțională, o masă ilegal de îmbelșugată și multă lumină în suflet, că afară stă să plouă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare, prieteni, părerea mea, sărbători și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

52 de răspunsuri la Drept la replică

  1. Elena zice:

    Sunt atâția oameni care au servitori
    Și vile frumoase, mari, înconjurate de flori
    Au bani, faimă, dar sufletul le e pustiut de dor
    Își alină durerea în suicid, alcool, droguri…și mor

    Cu mintea pricepi că ești răsfățat și dorit
    Cu sufletul zaci în lipsuri, rănit, și te minți
    Că ai totul în lume deși simți că nu ai nimic
    Și ceva esențial îți lipsește de prea mult timp

    Când cade cortina și spectatorii tãi pleacă
    Te-nvăluie tristețea și aștepți să îți treacă
    Că doar e „lumea perfectă” de oameni schimbată
    Și normal ar fi ca toate să-ți placă. 🙂

    https://en.m.wikipedia.org/wiki/Robin_Williams.

  2. Gânduri bune, sărbători liniştite… ☺

  3. Lotus zice:

    Elena, parcă susțineai pe alt blog, sus și tare, că poliamorul este blamabil. Că, adică, odată ce ai găsit iubirea vieții tale, trebuie să accepți limitele, cadrul unei relații ce nu-ți mai lasă loc de libertate. Că pereții căsniciei tale trebuie să-ți fie paradis și stavilă împotriva tendinței animalice de a zburda pe câmpii. Păi animalul domestic își găsește iubirea unor zei (în stăpânii lui), nu doar a unor parteneri din aceeași specie și rasă! Adică, primește ceva la schimn pentru limitarea acestei libertăți: casa, masa și dragostea unui om. Și poate că, scos pe ușă afară și lăsat liber, s-ar întoarce mieunând la geam.

    • Lotus, ce frumos explici psihologia pisicilor!

    • Elena zice:

      Lotus, te joci cu vorbele. Răsucești sensuri, faci comparații și te crezi stăpânul lor punându-le să-ți slujească ideilor și convingerilor tale.
      Nu am zis ceea ce afirmi tu: „odată ce ai găsit iubirea vieții tale, trebuie să accepți limitele, cadrul unei relații ce nu-ți mai lasă loc de libertate”.
      Odată ce îți găsești iubirea nu te închide nimeni într-un apartament, libertatea are multe laturi. Fidelitatea nu ar trebui să fie ceva ce impui cuiva ci ceva ce ți se oferă în cadrul unei relații de iubire. La fel cum îți oferă și respectul, fără de care o relație nu ar putea fi la fel de frumoasă, autentică, armonioasă.
      Dumnezeu a creat bărbatul și o femeie. Că putea să îi creeze un harem dar i-a creat numai una.
      După mult timp omul a început să își ia mai multe femei, involuând, pe la Enoh sau după. La fel cum a involuat pe mai multe laturi (Cain a ucis pe Abel).
      Fiecare are principiile lui de viață, e liber să aleagă, important e să fii onest și să te declari poliamorez de la început ca să nu dai speranțe deșarte sau să dezamăgești mai târziu.
      Partea cu motanul mieunând la geam reîntors pentru încă o farfurie de mâncare și o altă rundã de mângâieri are două tăișuri:
      -stăpâna poate fi fericită că s-a întors și să-l primească cu drag
      -stăpâna poate are deja un alt motan mai stabil/s-a răzgândit asupra deținerii unui animal de casã și se face că nu aude mieunatul.
      Dar nu poți compara dragostea pentru bărbat/femeie cu dragostea pentru un animăluț. Sunt diferite, de alt nivel, de altă facturã. 🙂

      • Băi, Elena,au trecut sărbătorile, nu mai trebuie să fiu bună cu orice preț, cu prețul că devin ipocrită și idioată.
        Deci, ce obiecții am la comentariile tale pe subiect, de la primul, la ultimul::
        – Tu te numeri printre acele persoane care, în loc să zică – n-aș ține un animal în casă nici plătit cu rentă viageră, că microbi, că păr, că e doar un animal, bagă chestia aia cu animalul să trăiască LIBER, ÎN MEDIUL LUI, ANIMALIER. Dacă e urs, tigru, râs, girafă, leu, ai dreptate. Animalul SĂLBATIC trebuie să trăiască în sălbăticie. (Urăsc grădinile zoologice și circurile unde sunt puși elefanți în genunchi.) Dar animalele DOMESTICE, câine. pisică și cal (plus toate copitatele și biongulatele care fac obiectul fermelor de animale, trăiesc pe lângă casa omului. În mod special, câinii și pisicile trăiesc ÎN CASA OMULUI și, dacă omul are o curte sigură, le permite să zburde și pe-acolo, dacă nu, le ține în incintă. Fiindcă domestic, dincolo de definiția din DEX, presupune că ființa aia e în grija și responsabilitatea ta, după ce enșpe generații au selecționat-o ca incapabilă de-a face față vicisitudinilor vieții, pe cont propriu. Pisica domestică nu e râs, Ciobănescul german nu e lup, ce să mai zicem de caniș!… Deci ai căutat o formă foarte alambicată și politicoasă prin care să-mi comunici că tu nu ești de acord cu pisică în casă.
        – Cum ai procedat: te-ai făcut mesagerul penibil al pisicului meu. I-ai pus un text în bot. Dacă era proză, mai treacă-meargă, dar tu ai vrut să-l versifici. Băi, ca să versifici o idee, e nevoie să ai minime cunoștințe despre versificare. N-ai! OK. Am trecut peste penibilitatea aia că era Paștele, ca mâine vine Crăciunul… M-am mulțumit să-ți fac un demo de versificare vulgară, respectând metrica, zic eu, destul de strict. Nu te-ai lăsat, Elena, ai dorit să-mi replici tot în versuri. A fost mai rău ca prima oară. Crede-mă, poezia e ceva aparte, doar poeții știu cum e, dar, dacă ne jucăm în rime, cel puțin să știm alfabetul versificării.
        – Ajungem la ultimul tău răspuns, în proză, cred că pentru Lotus. Ce citesc eu, Elena? Am pornitără de la părerea ta inițială, că nu suporți animale în casă și-am ajunsără la texte biblice, la fidelitate în cuplu, la exemple absurde, că dacă Dumnezeu îl voia pe Adam bărbatul mai multor femei, îi genera un harem, nu o Evă. Păi, poate că Dumnezeu i-ar fi aruncat lui Adam un harem, să se joace cu el, conform legilor biologice – bărbații sunt poligami, dar nu știa cuvântul, că nu comunicase cu omologul său Allah.
        Elena, habar n-am câți ani ai, dar mai trebuie să crești.

        p.s.: ești orcând bine-venită în gară, cu orice idei personale, cu condiția să nu i le mai pui lui Mili în plisc. E doar un pisoi! Pentru mine e la fel de important ca un copil.

      • Elena zice:

        Renata, mulțumesc pentru observații. 🙂
        Eu nu scriu cărți, nici măcar la nivelul de amatoare nu sunt. Așa am simțit eu atunci să mă exprim fără să aspir la vreun premiu sau aplauze căci știam că versurile mele nu te vor încânta deloc, mai ales din cauza mesajului. Dacă noi oamenii suntem obișnuiți cu mediul urban, cu statul într-un apartament dintr-un oraș, animalele au o mai mare nevoie de natură decât oamenii, având o relație mai strânsă cu natura. Deși și oamenii simt nevoia să meargă în excursie la munte, caută aerul curat, un iaz, o pădurice, briza mării, un vânticel de câmpie, nu stau doar închiși în casă. Chiar și oamenilor bolnavi li se recomandă lumina, aerul curat, natura, pentru o vindecare mai rapidă. Face bine și la psihic, te relaxează, te energizează, soarele, aerul… Nu mai zic că majoritatea bolilor sunt de natură psiho-somatică.
        Referitor la commentul adresat lui Lotus, mie un poliamorez mi se pare a fi aproape de nivelul poligamilor islamiști care își sacrifică viața de acum pentru Raiul cu 70? de virgine, numai că au o altă educație, cultură și alte șanse de socializare-seducție și asta îi ajută mult cimparativ cu cei din țările arabe de exemplu unde sunt mulți tineri și bărbați chiar și de 40 de ani, săraci, care nu își permit să se însoare cu una dar ei visează la 70 de virgine. Cam cât de involuat trebuie să fii ca să îți dorești așa un harem? Cam cât un suflet de poligam. 🙂

      • Elena, să lămurim un lucru: a scrie câteva catrene ironice, parodice e o joacă. N-are asta nicio treabă cu Poezia ori cu Proza. În treacăt fie zis, nu există cărți de amator și de profesionist. Există cărți bune și cărți proaste. Dacă insiști să-mi spui că versurile tale nu m-au încântat din cauza mesajului, insist și eu să subliniez că alea nu sunt versuri. N-ai tu nicio treabă cu metrica, rima, imaginea, auzul interior. Uite, dacă scrii: „M-am născut la Balotești / Și domicilez în Pitești / Și m-am măritat / Cu un bărbat” , aia nu e poezie. Dacă insiști să numești versuri comentariul tău, te pui într-o situație ridicolă. Nu ți-aș fi spus lucrurile astea, dar insistența cu care ai continuat să vrei să dovedești că, dacă vrea suflețelul tău, poți răspunde în versuri, e jenantă. Nu pentru mine sau pentru ceilalți cititori, ci pentru tine. Cutez să-ți spun (și prietenii mei virtuali știu că nu am voluptatea amendării unui text, dimpotrivă, mă las cucerită fie și doar de o frază interesantă, de o metaforă, de un ceva imprevizibil și sclipitor) că impresia ta precum că ai umor e falsă. Jignești grosier, nesofisticat și invoci o anume spontaneitate, ironia și alte bla-bla-uri, ca să-ți îndulcești mușcătura.
        Ești obositoare cu ingenuitatea și idilismul pe care le afișezi constant. Ești obositoare cu insistența de-a dori să ai dreptate fără argumente.
        Elena, ȚIE NU-ȚI PLAC ANIMALELE ÎN CASĂ,PUNCT, dar Noul/Vechiul Testament, citite în cheia ta, nu-ți permit să-mi zici „Hai, sictir, cu motanul tău! Un copil n-ai fi crescut!”
        Aș fi amendat și răspunsul ăsta, dar cu ceva mai mult cavalerism. Adică nu te-aș fi jignit. Dar m-ai obligat.

      • Lotus zice:

        Cine visează la 70 de virgine? Eu unul le-aș vrea pe toate foste Maria Magdalena. Cu o virgină ai de lucru. În plus, la început nu va ști să facă nimic, va fi ca scândura.

      • Elena zice:

        Păi exact. Diferența dintre voi e una de cultură, de gusturi. Că unul vrea virgină, altul experimentată – e o chestie de gusturi (sau de dotare). :-).

      • Elena zice:

        Importantă e poligamia. Muuulteee, să fie activitate.

      • Elena zice:

        Omul prin slăbiciunile lui devine manipulabil, coruptibil. (A se vedea cei care au sărit în aer pentru raiul poligamist).

      • Lotus zice:

        Nu să fie activitate, ci să fie diversitate. Activitate poți avea și cu una singură. În plus, dacă tipa e bună, s-ar putea să ai parte de mai multă activitate decât poți duce. 😀

      • Elena zice:

        Renata, poți să crezi ce vrei despre mine, e strict părerea ta. Eu te-aș ruga să stai închisă în casă o săptămână cel puțin să vezi dacă nu te-ai simți în arest la domiciliu și nu ai zgrepțăna și tu canapeaua și ai răsturna ibricul de cafea. Darămite o lună, un an?
        Da, e ok, nu îl calcă mașinile și nu moare de foame. Felicitări că ai grijă de motan. Dacă aveai un câine îl scoteai în lesă în parc.
        Cât despre poeziile mele am înțeles că nu îți plac, nu e nevoie să te repeți. Am scris un comment, nu am scos o carte. Sunt ceva spontan, nu intens studiate, gândite și răzgândite. Iartă-mă dacă te-au zgâriat pe retină, sunt netalentată la scris, asta e. 🙂

      • Elena zice:

        Renata, știi de „efectul oglindă”? Toți vrem să îi schimbăm pe ceilalți după binele pe care îl considerăm noi, și să ne impunem, să ne asculte și să facă așa:
        -Mama ta te voia o elevă eminentă care vine acasă la ora indicată.
        – Tu vrei un motan care stã în casã și își face nevoile în locul indicat, se joacă cu ce îi cumperi tu: soricel artificial, mare, pentru gheruțe, etc., e ca și când tu ai interacționa la job cu roboți în loc de oameni că sunt mai curați și nu răspândesc microbi ca oamenii.
        Mereu noi alegem ce E BINE pentru ceilalți, dar nu ținem cont de felul lor de a fi și de ce ar alege ei să facă dacă ar fi lăsați să aleagă. E uman. Așa fac toți, inclusiv cei care țin la libertatea lor și vor să le respecți alegerile fără să-i judeci.

      • Elena zice:

        Și mama ta se putea autointitula „servitorul tău”: îți gătea, îți spăla, cheltuia bani cu tine, etc. La fel cum și tu te autointitulezi servitoarea motanului a cărui viață o cârmuiești limitându-i libertățile. 🙂

      • Elena, ești mai pricepută la animale domestice decât un veterinar! Ce-ar mai fi de adăugat, după ce ai amestecat-o și pe maică-mea în filosoficăriile tale?
        Poate o întrebare, fără nicio legătură cu tema noastră: zici că musulmanii islamiști se detonează pentru cele 70 de virgine care-i așteaptă în împărăția lui Allah; ai idee care e motivația femeilor islamiste când fac același lucru? 🙂

      • Elena zice:

        Femeile kamikaze cred că au avut o viață rea, oricum nu le place cum au decurs lucrurile până atunci – neacceptarea destinului- și sunt ușor manipulabile din cauza educației lor, dezvoltării lor spirituale, mentale, etc. Ca orice om visează la fericire și o viață mai bunã și văzând că prezenta viață le e compromisă și nu își imaginează alte soluții decât capcana celor care le promite Raiul după ce mor aici într-o „misiune pentru Allah” cel care construiește destine oamenilor. Dacă ar fi citit Coranul cu mintea limpede – ar fi aflat că interzice suicidul, crima…
        „În opinia cercetătoarei,  motivele care le determină pe femei să devină kamikaze sunt de ordin emoțional. Acestora li se promite că se vor reîntâlni  în Rai cu o persoană iubită”.
        Sursa: http://ro.blastingnews.com/societate/2015/11/motivele-pentru-care-femeile-musulmane-devin-kamikaze-pentru-terori-ti-00659991.html

      • 🙂
        Elena, chiar mi-ai răspuns!
        Prin urmare, am tranșat și problema cu autodetonatorii ăștia: ei se sinucid pentru o turmă de virgine și ele pentru o întâlnire în Rai cu o persoană iubită.
        Ce simplă e viața pentru tine! Te invidiez.

    • Lotus zice:

      Elena, mă joc cu cuvintele, dar nu răsucesc sensuri. Sigur că nu te închide nimeni într-un apartament după ce te-ai căsătorit, dar nu mai poți încerca să seduci o altă fată, cum puteai înainte, când erai singur. Deci libertatea pe care o aveai îți este acum limitată. Sigur că poți privi această limitare a libertății în multe feluri, ajungând la concluzia că există compensații, că noua situație este una armonioasă etc. Fix ca-n cazul pisicii de apartament. Și n-am comparat iubirea bărbat-femeie cu iubirea față de animalul de companie, ci iubirea pisic-pisică cu iubirea față de stăpân.

      Fidelitatea nu ar trebui să fie impusă într-un cuplu, zici tu, ci să o oferi. Dar cine a impus vreodată câinelui sau pisicii lui să-i fie fidel cu forța? Și fidelitatea animalelor îți este oferită în mod spontan și necondiționat. Și este poate chiar de o factură mai pură decât fidelitatea dintre doi oameni. Era un banc de testare a iubirii necondiționate: bagă-ți soția și câinele în portbagajul mașinii și închide-l timp de trei ore. La deschidere, cine va fi mai bucuros să te vadă? 😀

      Cum adică stăpâna poate are deja un alt motan? Discuția era despre cum animalul vrea să fie liber iar tu îl ții închis. Asta ai zis tu, iar eu ți-am răspuns că dat afară pe ușă, s-ar putea să te trezești cu el sub fereastră. Ceea ce arată că de fapt nu îl limitezi în nici un fel, de vreme ce, chiar dându-i drumul, el se întoarce la tine. Asta arătând că el preferă să locuiască între pereții apartamentului tău, așa apropiați cum sunt ei. Deci cum poți spune că îi îngrădești libertatea unui animal ținându-l în casă, în condițiile în care, dacă l-ai lăsa liber, s-ar întoarce la tine? Înseamnă că el preferă apartamentul tău în locul libertății.

  4. Harlechina zice:

    Sārbātori frumoase alāturi de motanul Mili și toți cei dragi ție!

  5. clujanu zice:

    Seara buna, am auzit ca a inviat de 2017 ori.Incep sa am dubii!

    in rest, sa aveti o seara linistita alaturi de cei dragi aflati prin gara!

  6. klaus zice:

    Mulțumim pentru urări! La fel vă dorim!

    • De-acum, klaus, sărbătorile trecură. O săptămână bună în agricultură! 🙂

      • klaus zice:

        Tăt îi bine că nu mai făcut strungar. În mediul în care oamenii trăiesc din agricultură , adică-s țărani, sunt trei zile de sărbătoare, de Paști. Iar unii dintre ei știu că o gâză care înțeapă caliciul unei flori vizează de fapt gineceul, viitorul fruct. Mă opresc aici, am abuzat de subtilități, nu se cade.

      • klaus, n-ai zis tu că te-ai făcut fermier? Nu ești inginer zootehnist? (deși mi-ar fi plăcut să fii veterinar)
        N-a fost nimic peiorativ în „agricultură”. 🙂

      • Elena zice:

        Klaus, mă bucur că te-ai documentat. Sper că ai citit și despre combaterea biologică a dăunătorilor cu Hymenoptera: Tenthredinidae. Mai știm și noi de pistil, stamine, viitorul fruct, poluare, dar nu la fel de multe ca tine pentru că nu suntem din domeniu, ci la nivel de cunoștințe generale, să ne scuzi că nu suntem fix pe aceeași undă. 🙂
        Îți urez spor și recoltă bogatã! 🙂

      • klaus zice:

        Aproape că și eu te iubesc. Însă am ales să mă documentez mai mult asupra Helena eructandis.

      • Elena zice:

        Pune, te rog, ghilimelele că era să mor de inimă când am văzut că e vorba despre atâta iubire. Love is in the air…

      • klaus zice:

        Te pup și eu!

      • Elena zice:

        Claudiu, pari suspect. Cu cine te pupi aici, zi-ne și nouã. Eu una sunt extrem de curioasă. 🙂

      • klaus zice:

        Eu sunt suspect de multe.
        Nu înțeleg cine mai face parte din pluralul noi că văd că tot îl bagi la înaintare. Chestia cu spusul pe numele real te califică pentru titlul de gentlemenă.

      • Elena zice:

        Nu îmi place germana. 🙂
        Poate te adresai Renatei, ce știu eu cum vă exprimați voi. Mă scuzi dacă am intervenit deși nu mi te adresaseși mie. 🙂

      • klaus zice:

        Bun, o să fac precizarea că mă adresam ție, ca și cum asta ar schimba ceva. Aveam ceva idei pe țeavă când am început să-ți răspund. Ei bine, am renunțat. Timpul meu alocat unor dispute sterile pe net e limitat. Și vreau să rămână așa. Altfel, puteai să afli că introducerea forțată a unei specii într-un ecosistem poate însemna că te crezi un mic Dumnezeu. Pentru că te-aș fi întrebat dacă în afară de studiul gugălit ai mai gugălit și după un studiu de impact. Natura nu reacționează după cum ne-ar conveni nouă. Iau la întâmplare un studiu. E făcut de chinezi :). Zic ei acolo că amestecarea unor elemente chimice din categoria pământurilor rare în cantități pe care nu mai țin minte dacă-s precizate cantitativ, în hrana porcilor, ar conduce la sporuri de crestere cu până la 25% mai mari. Asta ar avea un efect devastator asupra pieței de carne de porc. Mai ales asupra majorității implicate în afacere care aleg să nu opteze pentru soluția asta. Normal, și dacă acest adaos nu influențează costurile de producție care pot merge până la anularea acțiunii. Deci n-ar fi rentabil acest adaos, ca să fiu foarte clar.
        Am ales să bifez studiul ca fiind citit, un fel de am luat la cunoștință. Ca urmare, logic spun eu, n-aș putea intra într-o dispută cu cineva care ar fi susținător al unei idei contrarii. Pentru simplul fapt că doar am citit acel studiu. N-am resursele necesare de informații pentru a susține ideea.
        Dacă vrei, poate fi și un fel de mea culpa pentru direcția cel puțin nefericită spre care a evoluat pseudodialogul nostru. Și, dacă vrei, să înțelegi de ce o să tac când ar trebui să urmeze dreptul meu la replică.

        Claudiu

      • Elena zice:

        Claudiu, dispute sterile? Hm. 🙂
        Să analizăm următoarea afirmație „introducerea forțată a unei specii într-un ecosistem poate însemna că te crezi un mic Dumnezeu”. Te întreb dacă porumbul e o specie care a fost adusă sau a crescut dintotdeauna aici pe terenurile noastre? Sau alte plante. Molia de haine – a fost o specie care a fost adusă sau era aici în zona noastră? Muntele ciopârțit pentru gardul de piatră, marmura de carrara, toate au fost aici și noi nu am intervenit în nici un fel în ecosistem? Monoculturile? Sunt ele creația lui Dumnezeu? Faptul că noi plantăm intensiv grău, lucernă, secară, orz, ovăz, s.a?
        Exemplul cu porcul îngrășat după o rețetă chinezească nu e elocvent. E o metodã de a produce carne la fel cum și americanii produc carne de vacă în ferme închise, cu hrană care nu e specifică vacii – care dă un randament bun. La fel cum și puii sunt crescuți rapid în 30 de zile. Eu vorbeam de combaterea biologică a dăunătorilor. Știai că oamenii mor din cauza poluării? Știai că substanțele chimice folosite în agricultură sunt nocive omului și mediului îmconjurător? Știai că se scurg și infestează pânza freatică? Că oamenii care trăiesc la țară (unde aerul ar trebui să fie mai curat, culmea) din cauză că trăiesc lângă terenuri unde se practică o agricultură intensivă au un procent mai mare de îmbolnăvire ale aparatului respirator (astm, boli de plămâni, etc)?
        Dacă în natură noi am intervenit și am creat condiții prielnice pentru dezvoltarea dăunătorilor (care de la an la an se adaptează și își măresc rezistența la insecticide), nu e normal să creăm condiții de a îi combate pe cale naturalã? Alte specii entomofage sau oofage care dă le combată pe cale naturală, așa cum se întâmpla demult când omul nu intervenea atât de mult în bunul mers al naturii? Mai ales că această metodă este ecologică și intens folosită. În America poți cumpăra astfel de ouã, insecte, pentru combaterea biologicã de pe net. Dacă era nocivă statul sau ecologiștii s-ar fi opus, pe când din contra, ei o susțin. Poți combate dăunători cu plante (sistem folosit în permacultură), cu insecte, e ok.
        Just think. 🙂

  7. A thorn in your side zice:

    Micheteaux versuri! 🙂 Un mic typo – „De-aceea, doamnă […]” – dar cine stă să socotească E-urile în plus sau în minus, indiferent unde s-ar afla ele… 🙄

    În rest, mesele mele sînt mereu pline (cu orice în afară de mîncare, da’ e un amănunt neimportant:P ); mulţumesc totuşi pentru urare, chiar şi tardiv. 🙂

    Să vă fie bine! Şi… atenţie la ouă!
    (ultima e special pentru Milli – prietenii ştiu de ce 😉 )

    P.S. Şi-aici plouă, azi. Fiindcă e primăvară.

    • L-am văzut pe typo după ce m-am holbat 3 minute la cuvânt. Uneori creierul și ochiul ne joacă feste. Eu vedeam, înb ciuda avertizării, doi de e. O să repar.

      Mili a căpătat o fărîmitură de albuș, că n-am scăpat de el. E grav?

      • A thorn in your side zice:

        Haha, avertismentul către Milli era în legătură cu cele îmblănite, nu cu cele fierte. XD Fără motiv, doar cu chef de şagă. 🙂
        Poţi să-i dai ou fiert fără probleme, din cîte ştiu, dacă-i place.

  8. Ioana Maria zice:

    Sarbatori de Paste frumoase si cat mai bune. Sa va simtiti bine voi si Milli (care a crescut si s-a facut tare frumos).

  9. Cudi zice:

    Mulțumim și noi asemenea, chiar dacă cu întârziere.
    Să fie lumină și belșug, să fie, să fie!

  10. Iosif zice:

    Sunteti cu totii minunati,
    Pisici si câini,surori ori frati.
    Iar voi… fiinte ce rationati,
    De ce cu vorbele va întepati ?
    Opriti-va putin,gânditi si meditati,
    Priviti la Mili,poate învatati,
    Sa va IUBITI,si nu sa va certati.
    Fiti fericiti,si binecuvântati !

  11. psi zice:

    ei, așa dar să tot primești de paști! mulțămim, renata (mai mult eu, că maya moțăie).

  12. pisssica zice:

    A republicat asta pe REBLOG.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s