În trafic

Acum două zile, am zăcut în trafic pe Șoseaua Vitan-Bârzești vreo trei sferturi de oră, fără să apuc să-i dau a treia cutiei de viteze. Am fumat non-stop și m-am concentrat asupra unei emisiuni radiofonice cât am putut, că ce era să fac, în afară de fumat?
Emisiunea era un interviu. O voce de femeie ridica întrebări pertinente la fileu și ailaltă voce de femeie dădea răspunsuri cât o broșură de popularizare a ceva.
Ceva-ul era autismul. Despre cum e să ai un copil autist și ce implică asta.
În fața mea tremura o basculantă. Am închis geamul și-am dat radioul mai tare.
Femeia-răspuns zicea că e o provocare pe care nici nu ți-ai imaginat-o, să ai un copil autist. Pur și simplu îți redefinești viața, redescoperi lumea și valorile ei, înțelegi noțiunea de detaliu…
Un amărât de pe banda a doua a semnalizat că vrea să mi se bage în față. L-am lăsat cu dragă inimă, să înghită el grosul eșapamentului de basculantă. Eu am crăpat geamul și mi-am aprins altă țigară.
Între timp, autismul era o binecuvântare, adevărată școală a vieții,  mama cu copil autist povestea un banc pe care i-l spusese copilul special la cina trecută, nu era un banc, era o povestioară cu morala „nu haina face pe om”, dar ea îi zicea banc.
Bun. Cel puțin mi se luase o piatră de pe suflet, copilul ei era un autist care vorbea, în curs de recuperare, în sensul că la douăzeci de ani ar fi putut, cu multă muncă și exercițiu, să se bizuie pe el, ca pe un copil de șapte ani.
Banda a doua s-a integrat în banda întâi, ca să treacă o ambulanță. Basculanta a ajuns la zece mașini distanță de mine. Am mai întredeschis geamul, aerul părea curat și mirosea tot a solidaritate și-a empatie cu ăla culcat pe targă, intubat și manevrat de profesioniști.
Femeile de la radio, aia care lua și aia care da interviul, erau gâtuite de emoție și nediscriminare. Înșirau autiști celebri, fără de care știința și civilizația umană s-ar fi aflat cu două sute de ani mai jos și aerul ar fi  mirosit a balegă de cal în traficul aglomerat de căruțe, pe Vitan-Bârzești.
Când am ajuns la semafor, unde faci stânga și scapi, m-am gândit: băi, dar dacă în ambulanța aia nu era un muribund, ci o femeie gata să nască un autist?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, părerea mea, strict autentic și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la În trafic

  1. zazania zice:

    Bai, a dracului de intoleranta te-ai facut ! Nu vezi, Doamne iarta-ma, ca daca n-ai in familie macar un Alzeimer, un autist, un sindrom Down ceva sau macar un homosexual esti complet lipsit de interes si nu te observa nimeni?

    • Î-hî!… D-aia mi-am luat pisic, să intru-n rândul lumii, că face ochi de-ăia înguști când toarce, ca downienii, uită de la mână pân-la gură, când îi dai un bobârnac peste bot, ca prietenii neamțului și-l iubește pe Co-abitant ca pe mine, fără să țină cont că-i e de același sex.

      • Bai, Renato, tu chiar faci mixto de noi? Adica vrei sa credem ca TU ti-ai luat pisic, cind vede toata lumea ca pisicul si-a luat … una? Evident, caso introduca si pa ea in rindul lumei… Ma lesi?!

  2. zazania zice:

    S-o crezi tu ca uita. Pisoii nu uita nimic doar asteapta pomentul propice ca sa-ti arda o gheara mai ascutita ! Scuze pentru „al” si Alzheimer !

  3. succesulpe zice:

    Am foarte putine informatii legate de fenomenul acesta, despre care pana acum 25 de ani nici nu cred ca se stia in Roamania. Un lucru este insa cert, autistul traieste intr-o lume diferita de cea a noastra. Banuiesc ca o mama care isi iubeste copilul incearca sa patrunda in acea lume si sa o inteleaga, pentru a fi aproape de copilul ei si sa-i intelega nevoile. Astfel patrunde si ea in aceasta lume diferita. Pot sa inteleg asta.
    Nu stiu cum s-a ajuns ca sa creasca in ultimii ani numarul copiilor cu astfel de deficiente, sper ca nu este foarte gresit termenul, dar pot sa pun acest fenomen pe seama schimbarilor pe care ni le-a adus civilizatia. Natura nu greseste cu ea insasi, decat daca intervine omul.

    • Total gresit! Natura greseste … „programatic” si, o sa te podideasca risul, asta e modalitatea ei de progres. Sigur, greselile sint oarbe si, in imensa lor majoritate, catastrofale. Din cind in cind, la intervale uriase de timp (dar natura nu se grabeste, ca Renata, ca n-are unde, iar timp are cacalau), una dintre greseli se dovedeste perfect viabila si chiar performanta. Si ghici ce se intimpla! `Iese balena din apa si se face alifant 🙂

      • succesulpe zice:

        Iti dau dreptate insa nu uita ca exceptia intareste regula. Din nuc tot nuc rasare din alifant tot alifant se naste si din buburuza tot buburuza. Nu ai sa vezi albina cu aripi ca de strut. 😀

      • Augustine, am dubii. Se zice că Einstein era autist. Poate și Turing, deși comportmentul lui de sociopat a fost pus pe seama homosexualității.
        Mie mi se pare mai productiv să stimulăm inteligențe excepționale de oameni normali să devină genii, decât să pescuim răbdători, în apele tulburi ale autismului, până apare unul care descoperă marginile Universului.

    • Acum 25, 40 de ani îi numeam retardați. Acum se numesc speciali. Și dintre toți, autiștii sunt cei mai speciali.
      Înțeleg perfect că o mamă, din dragoste și devotament, reușește să îl înțeleagă oarecum și să comunice oarecum cu el. Dar din aceeași dragoste și devotament, vede în el sclipiri de geniu. Să ne amintim filmul Rain Man. Un autist cu capacități de oligofren calculator. În realitate nu sunt chiar atât de „simpatici” cum și-a creat Dustin Hoffman personajul.
      Cu riscul că voi fi iar acuzată de obtuzitate și nazism, că nu e prima oară, eu nu îmbrățișez ideea că progresul cât un grăunte de nisip în deșert al unui asemenea copil trebuie transformat în sărbătoare și soră-sa, normala-banală, trebuie tratată cu indiferență că a luat olimpiada pe țară la mate. Sper că înțelegi ce vreau să zic.
      În ziua de azi, apariția acestor exemplare e la fel de enigmatică ca și acum 30 de ani, doar că oamenii au auzit că drogurile, aluminiul și E-urile afectează sistemul nervos și bagă explicațiile astea la înaintare.

      • succesulpe zice:

        Am inteles bine inca din randurile postarii tale. Problema este prea complexa si prea sensibila pentru a fi discutata pe cateva randuri. Sunt convins ca nu are nimeni motiv sa te acuze de nimic intrucat intentiile tale sunt bune.

  4. zazania zice:

    Personal n-am nici un pic de incredere intr-un diagnostic „la prima mana” pus de un doctor. Vorbesc ca una care stie ce inseamna „reteaua de epilepsie” pentru diagnosticarea unor copii perfect sanatosi doar pentru ca mama sa beneficieze de subventie pana cand copilul implineste 7 ani.

  5. Hercule zice:

    Am avut două momente de blocaj (mai importante) pe Vitan-Bârzeşti, în autobuz. Odată, când a fost călcată pe zebră o studentă la medicină care tocmai ieşea de la examen de la IML. A murit la terapie intensivă, baltă de sânge de circa 1,5×1 m pe şosea, „bulion”. Brrr. Ajunsesem când decola cu ea de pe şosea elicopterul SMURD (călcată de un TIR, soferul „era uşor băut”; dublul vârstei ei, 48 vs 24; crucea e şi acum, de obicei candelele mai ard). Altădată, o bandă blocată de o basculantă cu asfalt fierbinte. Se asfalta un şanţ de cca 0.7 m lăţime, ăia luau cu roaba asfaltul şi-l puneau. Basculanta avea loc şi pe trotuar, dar „nu-i venise ideea”. Lângă târgul de maşini, am făcut „de la IRA” pâna acolo 25 de minute. 2015.

    • Hercule, traficul a fost un pretext, la mine. 🙂
      Da, mereu fac dreapta venind dinspre Berceni la IML, că pe-acolo e sălașul patronului meu, dar n-am văzut niciodată studenți traversând strada. Norocul meu, poate.

  6. krantz zice:

    Ce chestie, domle, cu traficul ăsta infernal ce scoate din noi tot. Bă, da tot. Mai rămînea să-ți sune la radio melodia aia de la cenaclul Flacăra cu ”Niciodată să nu uităm de cei mai triști ca noi…”

  7. Lotus zice:

    Păi și n-avea dreptate mama respectivă? Nu îți redefinește viața un astfel de copil? Nu e o școală a vieții pentru părinte? Nu-i o provocare mai mare decât ar ridica-o un copil normal?

    Apropo, soră-sa, dacă a luat olimpiada pe țară la mate, nu-i normală-banală nici ea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s