Paharul de apă la bătrânețe

Când am scris textul ăsta, nu mi-am imaginat că va genera mai mult de douăzeci de comentarii.
Pentru mine, problema e simplă: doar genitorii stabilesc dacă și când  vor un urmaș. A, că unii îl vor ca să aducă un om pe lume sau ca să-și materializeze iubirea și alții ca să aibă cine le da un pahar de apă la bătrânețe, asta e altă problemă. Dar e tot a lor.
Nu e treaba societății, a popilor, a guvernelor ce fac cuplurile când sting lumina. Treaba lor e să asigure un mediu propice noilor generații. Să încurajeze, subtil, al doilea născut în familiile care au ce-i da de mâncare primului. Cum ar fi o indemnizație în post-natal egală cu salariul celui mai bine plătit dintre părinți. La al treilea copil, această indemnizație ar putea primi un bonus. La al patrulea, toți copiii familiei respective ar putea beneficia de rechizite gratuite în școala primară sau de tabere gratuite.
Utopic sau nu, planul ăsta ar întineri populația unei țări nu doar cantitativ, adică ar încuraja apariția de noi cetățeni cu drept de vot care, odată la patru ani, pun ștampila pe NUMELE partidului preferat, nu pe SIGLA lui.

Firește, AVORTUL e cea mai oribilă alegere pe care poți fi nevoit s-o faci într-o viață, după DELAȚIUNE.
Dar el trebuie judecat de la caz la caz. Așa cum ar trebui judecați și cei care fac un copil pentru alocație, pentru ca să aibă cui lăsa averea, pentru ca să aibă cine le da paharul cu apă la bătrânețe.

Uite ce zice o trecătoare prin Gară, care semnează nela:

„Aveam 17 ani cînd am rămas eu însămi gravidă. Cu primul meu iubit, cu care am făcut, peste cîțiva ani, un copil. În anii 90, fetele de liceu, de licee bune, făceau avorturi pe bandă rulantă: nimeni nu știa nimic despre sex, despre protecție, nu exista educație, internet, metode contraceptive la îndemînă, cu părinții nu discutam astfel de subiecte, eram pe tărîmul necunoscutului absolut. Și mai erau multe cabinete de medici care practicau cu foarte mult aplomb, după atîția ani de prohibiție, chiuretajul. În sălile de așteptare, adolescente puhoi, care își așteptau rîndul la chiuretă, pe viu, să scape de rușinea care le-ar fi distrus viețile. Fiindcă asta s-ar fi întîmplat cu noi: am fi fost exmatriculate de la școală, aruncate în stradă de părinți, acoperite de rușine, stigmatizate. Douăzeci și ceva de ani mai tîrziu, într-o epocă modernă, spunem noi, tot prin asta trec fetele care rămîn gravide și țin copilul, deși sunt încă la liceu. Cunosc personal bine un astfel de caz: mama a dat-o afară din casă cînd a aflat că e însărcinată, ea și-a întrerupt școala și e ajutată de părinții băiatului să își crească copilul. Un caz norocos, de altfel, altele au ajuns să abandoneze copilul în maternitate. Nu am avut curaj să spun nimănui, așa cum nu spusesem nimic din ce mi se întîmplase grav. Așa cum nu spusesem, cu un an în urmă, că fusesem violată. Tot de groaza stigmei. O prietenă de-a mea, unul dintre cei mai disfuncționali adulți pe care îi cunosc, a fost luată, în aceeași vreme, de pe stradă, într-un oraș din sud, împreună cu o colegă cu care aștepta autobuzul din stație. Amîndouă au fost violate crunt, iar cealaltă, omorîtă sub ochii ei. Ea a scăpat, printr-o minune, însă acasă o aștepta o altă siluire: pînă a murit, tatăl ei i-a spus că e o curvă și că e numai vina ei că a fost violată, că din vina ei a murit colega ei și că i-a umplut în oraș de rușine, mai bine ar fi fost ucisă și ea. Nu s-a vindecat niciodată. E un om zdrobit. Iar asta era soarta noastră, a tuturor violatelor sau gravidelor, atunci. Asta mi-ar fi spus și tata, probabil. Așa că am tăcut și durut în mine, fără să las să se vadă nimic. Nici azi nu suntem prea departe de reacții de felul ăsta, din nefericire.

Îmi amintesc în amănunt durerea fizică, chiureta rîcîind în mine, fața medicului – același medic care se prefăcuse că o chiuretează pe o altă prietenă de-a mea, ca să îi ia banii, convins fiind că nu e însărcinată, însă ea chiar era și a descoperit asta la patru luni de sarcină, iar nenorocitul i-a pus viața în pericol și i-a întrerupt cu mari riscuri sarcina. Oricum, ar fi omorît-o taică-su la propriu dacă venea acasă cu burta la gură, alegerile pe care le avea de făcut erau de fapt non-alegeri. Dar mai mult îmi amintesc durerea din suflet, spaima, gîndul chinuitor că acolo în mine s-ar fi dezvoltat, altminteri, o viață. Medicul monstru mi-a spus că e băiat, în timp ce arunca o bucată de carne pe care o scosese din mine, la gunoi.

Am plîns înfundat luni întregi. Doi ani, nu m-am putut uita la femei gravide sau copii mici fără să mă sufoc. Din momentul ăla, am început să îmi doresc cu disperare un copil.

Și să citesc, să mă documentez, să înțeleg cum îmi funcționează corpul și să împărtășesc cu alte fete ca mine ce aflam. Am început să iau anticoncepționale, ca să nu mai ajung într-o asemenea situație vreodată. Cu toate pilulele luate, într-a doișpea, cu puțin înainte de bac, am rămas din nou gravidă. Am ales un alt medic la care să mă duc, o femeie de astă dată. Nici nu îmi trecea prin cap să mai ajung la chiuretă, aveam să țin copilul, să-mi dau bacul și să găsesc modalități de a-l crește. La ecograf, însă, s-a dovedit că era o sarcină compromisă. Am început să plîng și să o rog să evalueze șansele. Voiam copilul ăla, chiar dacă aveam doar 18 ani. Doctorița, rea ca o aspidă, m-a expediat scurt: dragă, nici vorbă să ții sarcina, e compromisă, uite aici cheag de sînge, ai luat anticoncepționale, vrei să faci un copil handicapat? Nu discut, vii să avortezi. Și m-am dus. Am stat jumătate de oră în fața cabinetului înainte, plîngînd și frîngîndu-mi mîinile, dorindu-mi să pot fugi și să fac altceva decît ce urma să fac. În cele din urmă, am intrat. M-a măcelărit cu bucurie, aproape. Cînd am scîncit de durere, cea mai cumplită, ascuțită, dintre dureri, mi-a retezat-o scurt: auzi, amorul ți-a plăcut, să nu aud pîs. Apoi m-a abandonat, cu pîntecele și sufletul golite, pe un pat dintr-o rezervă.”

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, aminriri, apucături proaste la români, citesc şi-mi place, dinozauri, epoca de piatră, jurnal, mai prost decât ai fost proiectat, strict autentic și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Paharul de apă la bătrânețe

  1. vorbebune zice:

    Cât adevăr și câtă durere în aceste rânduri…

  2. Iosif zice:

    Romania este un stat ecumenic,în care atât B.O.R.cât si neoprotestantii,încearca din rasputeri,sa-si impuna „adevarurile” doctrinare în politica statului,influentând-o si transformând-o într-un autentic „Babilon” în care toti se opun tuturor,dând din coate sa puna mâna pe …’ciolanul cel mare’.
    Se observa clar cum din ’89,luptele fratricide sunt tot mai dese si mai acute,determinând tinerii sa-si caute viitorul în Vest,asemeni refugiatilor sirieni,însa acestora li se asigura de catre UE,strictul necesar,pe când românilor,facând parte din UE…gaura de la covrig ! 🙂 🙂
    Aici (arabii stabilit cu acte în regula) traiesc dupa alocatia data de stat pentru copii,fara sa munceasca,mai bine decât cei ce muncesc si platesc taxe,deoarece,pe lânga alocatia pentru copii,au si multe alte gratuitati.Nu stiu cum o duc în alte tari din Vest,însa aici în F.,este Paradisul familiilor cu multi copii ! 🙂

  3. smaranda64 zice:

    No comment.
    Educatia sexuală primită de mine, pe scurt:
    Tata, pe un ton dezgustat: futaiul îi o amețeală în cap şi o bucurie în cur.
    Mama: ai grijă fata mamii să nu ne faci de râs că bărbatii îs ca câinii.

    • La mine a fost fără vorbe, doar cu fapte. 🙂 Nu aveam voie să ies cu colegii/colegele de școală. Nicăieri, sub niciun motiv. În clasa a unșpea mi-au dat voie să merg la ziua unui coleg pe care îl cunoșteam încă de la grădiniță în următoarele condiții: au telefonat și s-au asigurat că toți adulții din casa ăluia erau acasă. Toți! Și că niciunul dintre ei nu va părăsi incinta până la sfârșitul petrecerii. Petrecerea începea la ora 19. Mi-au spus că pot să mă duc, cu condiția să fiu la ora 20 acasă. Am ajuns la șapte fără zece. Până la opt fără un sfert sosiseră cam jumătate dintre invitați. Am mâncat o tartină cu icre, am băut un brifcor, mi-am luat la revedere și am plecat acasă, cu un taxi, ca să reușesc să ajung până la 8 fix. M-am simțit atât de prost față de colegii mei, care au făcut bășcălie cât cuprinde și m-au întrebat de ce dracu am mai venit, încât niciodată, absolut niciodată, n-am mai cerut voie să merg la o chestie de genul ăsta.
      La primul ciclu, mama mi-a spus că nu e nicio boală, e ceva normal și lunar, toate femeile au. Restul am citit prin cărți.

      • Maria zice:

        Deci ‘om fi fost surori?!!!! Asa ceva!…
        Dramatic mi se pare ce spune Smaranda. In locul ei as fi concluzionat ca eu sunt rezultatul unirii unui caine cu o bucurie-n cur, ceea ce mi-ar fi ridicat serioase probleme de identitate…Parintii nostri ne voiau binele, dar mult rau ne-au facut.

  4. zazania zice:

    Auzi, de mironositele de 18 ani care se fut ca iepuroaicele, inghit hormoni cu tonele iar apoi plang cu sughituri cand un medic le chiureteaza ca sa le salveze vietile de cacat sunt satula din farmacie .

    • Și eu, Zuzu, tot prin farmacie mă lovesc de ele. Încep prin a cumpăra testul de sarcină. După două ceasuri vin iar, cu mutra bleagă, să mai cumpere unul, că poate primul era defect și s-a albăstit din greșeală! 🙂

  5. smaranda64 zice:

    Trebuie să mărturisesc sincer, cu mâna pe inimă că mă simt vinovată. Vinovată că am adus pe lumea asta perversă și ipocrită doi copii. Sper însă într o logică divină și intr un sens. Şi mai sper că am adus suficient bine în lume încât să merit să mor înainte să trebuiască să mi ducă cineva paharul la gură.

  6. Lotus zice:

    Da, am citit și eu textul Petronelei Rotar.

    http://acestblogdenervi.ro/o-ecografie/

  7. anacondele zice:

    Un singur lucru din povestea asta mi se pare total aiurea: „… nimeni nu știa nimic despre sex, despre protecție, nu exista educație, internet, metode contraceptive la îndemînă…”
    Eu am fost elevă de liceu cu vreo 15 ani înainte de 90, într-o epocă mult mai neagră şi în privinţa informaţiilor. Dar ştiam ce e ăla sex (ce urmări are) şi cum te poţi proteja; ştiam în ce perioadă se produce ovulaţia, ştiam de prezervative (care se găseau şi erau ieftine), ştiam de coitul întrerupt (o metodă contraceptivă întotdeauna la îndemână), ştiam de anticoncepţionale, de care făceai rost mai greu, dar făceai dacă-ţi dădeai silinţa. (Ţin minte că mi-am vândut în acest nobil scop o pereche de blugi, pe care săraca mama i-a căutat apoi cu disperare, nedumerită de misterioasa lor dispariţie, de care am reuşit şi eu să par surprinsă.) Şi Nela vorbeşte despre fetele de la „licee bune”, nu de nişte ţărăncuţe de pe coclauri, dintr-un fund de ţară.

    • Lotus zice:

      Ejacularea în afara vaginului nu este o metodă sigură, chiar dacă este „la îndemână”, și nu numai pentru că implică să te încrezi în puterea de autocontrol a bărbatului (care va avea tendința să mai rămână puțin, că înăuntru e mai plăcut decât în afară), ci mai ales pentru că poți întâlni spermatozoizi răzleți și în lichidul lubrifiant, iar unul este de ajuns pentru fecundație. Așa că, dacă tot recurgi la ea, cel puțin e bine s-o combini cu alte metode, cum ar fi metoda calendarului, pentru a-i spori eficacitatea.

      Dincolo de asta, uite ce înseamnă liceu de fițe: nu știu nimic, dom’le! 😀

    • anacondele zice:

      Da, ştiu că nu e o metodă sigură. Ştiam şi în vremurile despre care vorbesc. 🙂
      Dar, ei, nicio metodă nu e 100% sigură. (Poate doar steriletul.) Însă orice metodă folosită înseamnă mai mult decât niciuna, nu? 🙂
      Însă nu despre asta e vorba, ci despre aceea presupusă neştiinţă a bietelor fete din anii 90. Poate or fi crezut că sexul e un soi de sport de cuplu, iar copiii sunt aduşi de berze.

    • Lotus zice:

      Eu mă gândesc că fiecare are tendința de a-și romanța ușor descrierea în favoarea ei. Acum ce să zic, pe Petronele n-o bănuiesc de exagerări, că pare tipă faină, dar nici nu pot băga mâna în foc. 🙂

      • anacondele zice:

        Chiar mă întrebam cine e această Nela care scrie atât de fain, fiindcă povestea e spusă mişto. După ce ai elucidat misterul, m-am gândit că istorisirea e probabil cosmetizată, romanţată, sau cum vrei să-i zici. Asta nu mă deranjează, dar poţi romanţa fără să recurgi la exagerări bătătoare la ochi. Şi nu cred că era nevoie de exagerarea în cauză. La 17 ani ţi se întâmplă des să te laşi dusă de val şi să rişti prosteşte, Şi, chiar protejându-te, poţi avea ghinion – aşa cum i s-a întâmplat a doua oară, când lua pilule – tot în anii 90, că presupun că n-a repetat de 10 ori clasa a 11-a, ca să ajungă într-a 12-a abia în 2000. La faza asta se contrazice singură.

      • Lotus zice:

        Păi nu se contrazice. La 17 ani a rămas gravidă prima dată. Pe atunci nu știa. Fac o paranteză aici și zic că într-adevăr după ’89 a avut loc o explozie de informații pe tema sexualității și de dezinhibare. Pe vremea lui Ceaușescu, pentru că slăvitul cuplu era pudibond, sexualitatea era un tabu. Și chiar azi există la foarte mulți o ignoranță imensă legată nu doar de sex, uită-te numai la câți își iau bacul. Zicea Renata recent de o fată drăguță și bine îmbrăcată, care nu știa chestii de bază, cum ar fi ce-i aia menstruație. Închid paranteza. După primul avort, Petronela s-a documentat și a început totodată să ia anticoncepționale. Iar după încă doi ani a rămas din nou gravidă. Deci acum lua anticoncepționale și știa, dar nu pentru că s-ar fi schimbat radical climatul social, ci pentru că a trecut o dată prin experiența asta și s-a documentat. Mă rog, dacă vrei să te legi de contraziceri, ar fi chestia cu: luam pilule, dar când am rămas gravidă am plâns că îmi doresc din tot sufletul un copil, dar până la urmă am făcut avort. Totuși, este posibil. Știu și eu cazuri de fete sau cupluri care nu doreau copii, dar dacă a fost să fie, n-au vrut să renunțe la el. Deci e posibil.

      • anacondele zice:

        Vorbeşte de anii 90 – asta înseamnă o perioadă de 10 ani, în care zice că „nu exista educație, internet, metode contraceptive la îndemînă”.
        Nu existau când a făcut primul avort, dar, hocus pocus, au apărut brusc pe urmă; a şi aflat că există anticoncepţionale, le-a şi avut la îndemână! Concluzia e că existau şi informaţii, şi metode.(Imediat după 89 au apărut tot felul de cărţi, pe teme tabu până atunci.) Nu trebuia decât să vrei să te informezi. Aşa cum şi bacul se poate lua, dacă vrei să te ţii de carte. Şi nici pentru faptul că fata aia adusă în discuţie de Renata nu ştia ce e aia menstruaţie n-aş zice că e de vină lipsa informaţiilor. (Sigur, ar fi bine să se ofere toate informaţiile pe tavă, la şcoalăi, dar ce ne facem cu ăia mulţi care nu iau bacul? Oare educaţia sexuală s-ar lipi de ei? Şi mai sunt şi unii pe care nici nu-i dau părinţii la şcoală.)
        Oricum, după părerea mea, dacă tot te apuci să faci mărturisiri, e cazul să recunoşti când o păţeşti din prostie sau din neglijenţă, sau fiindcă ai avut pur şi simplu ghinion, nu să dai vina pe vremurile grele. (Nu zic că n-au fost vremuri grele, dar nu în privinţa asta.)

        Şi mai e ceva: „În anii 90, fetele de liceu, de licee bune, făceau avorturi pe bandă rulantă” – zice Nela. Şi până în 90 ce făceau?! Că n-am auzit să fi născut pe bandă rulantă (dacă avortul se poate face pe furiş, când naşti se bagă de seamă, deci s-ar fi aflat că e epidemie de naşteri în licee.) Oare în 90 au uitat brusc, toate, de metodele contraceptive şi nu le-a mai rămas decât avortul? Sau şi-au spus, hai, fetelor, să ne futem ca chiorii, că de-acum e voie să avortăm? În acest al doilea caz, Nela se plânge degeaba că a repezit-o doctoriţa aia. O fi fost femeia sătulă de „mironosiţe care se fut ca iepuroaicele”, cum a zis zazania mai sus,

        La faza cu plânsetele pot s-o înţeleg. Pe jumătate. E firesc, cred, pentru orice femeie normală. Te fereşti fiindcă încă nu vrei să rămâi gravidă, dar, dacă totuşi se întâmplă şi lumea nu ţi se dă peste cap dacă devii mamă, păstrezi copilul cu drag. Însă sarcina Nelei era deja compromisă, şi nu din cauza doctoriţei respective, că n-o pusese ea să ia anticoncepţionale.

        Fiindcă tot m-ai incitat (indirect) să iau povestea Nelei la bani mărunţi, aş zice că n-a romanţat-o, a dramatizat-o. Ca aici: „Medicul monstru mi-a spus că e băiat, în timp ce arunca o bucată de carne pe care o scosese din mine, la gunoi.” O fi fost medicul monstru, dar n-o răpise de pe stradă ca s-o chiureteze, se dusese singură la el, ca să scoată bucăţi de carne din ea şi să le arunce la gunoi.
        Din motive care văd că au fost deja expuse pe blogul ăsta de alţii, nu condamn pe nimeni pentru că a făcut un avort sau mai multe, dar decizia întreruperii sarcinii i-a aparţinut, nu a fost a „monstrului” care a făcut chiuretajul. Nela l-a plătit (presupun că n-a fost gratis) ca să scoată din ea copilul (care era băiat) şi să-l arunce.
        Apropo, am găsit pe net această informaţie:
        „Teoria „ciotului” postuleaza faptul ca la 12 de saptamani, organele genitale ale baietilor (sau tubercul genital, deoarece acestea nu sunt formate in mod corespunzator in aceasta etapa, si in plus ambele sexe vor avea o mica proeminenta) vor fi inclinate diferit fata de cele ale fetelor si prin examinarea cu atentie a ecografiei, puteti sa va incercati sa ghiciti sexul copilului.” (http://www.suntmamica.ro/sarcina/cum-afli-sexul-copilului-de-la-prima-ecografie-6781) Recunosc că nu m-a interesat până acum acest aspect şi nu m-am documentat, dar de aici deduc că, în primele 3 luni de sarcină, nu poţi decât să ghiceşti sexul copilului. Am tras concluzii greşite? Fiindcă, dacă nu sunt greşite, mă întreb cum şi-a dat „monstrul” seama că era băiat copilul Nelei.

  8. clujanu zice:

    Vă rog să nu dati cu piatra. Am vrut să comentez si pe postul de mai inainte, Prea seamană a literatură, am mari rezerve!

    • smaranda64 zice:

      Nu dăm cu piatra. Magdalena a murit la20 ani pe patul din spitalul de ginecologie Arad. Legata cu cătuse. Trebuia să divulge cine i a provocat avortul. Când medicul a insistat să intervină medical a fost târziu. Am condus o împreună cu familia şi prietenii pe ultimul drum la „pomenirea”. Viata bate filmul.

  9. smaranda64 zice:

    @lotus
    Nu! Nu citesc nici de al naibii.

  10. smaranda64 zice:

    @lotus
    Am incercat pe vremuri să citesc si clasici români ca rebreanu, de gen moromeții şi le am aruncat cât colo. Traiesc cu intensitate tot şi de drame m am săturat ca de mere acre

  11. smaranda64 zice:

    Am o veste bună şi una rea.
    Aia bună: peste câteva unităti de tîmp planeta va străluci intr o splendoare azi greu de imaginat iar oamenii vor coborâ pe ea prin simpla intentie, materializânduse.
    Aia rea: noi nu mai prindem vremea aia.

  12. Iosif zice:

    Stii ca „Gara” este monitorizata,nui asa ?… 🙂

  13. Iosif zice:

    *nu-i …f greu scriu

  14. Iosif zice:

    Supravegheata de cei frustrati,aflati la putere,carora nu le pica bine sbiectele abordate de tine si dezbatute deschis.Doar stii ca adevarul est dureros pentro cei din clasele ‘superioare’ politico-religiose. Doar pe acest blog mi-e f. greu sa scriu … 🙂

  15. Cine o zguduie telectual ca mie cine-mi da un pahar cu apa, la batrinete, s-o dea pa tarie. Si gata!
    Nici mie n-are cine-mi da, cel putin asa cred. Desi nu exclud ziua cind o sa sune cineva la usa, o sa deschid si o sa vad in fata mea o uritanie pocita si neagra care se uita la mine cu ochi umezi si goi si-mi zice cu voce gituita: Tata?!?!
    Iar eu o sa-i raspund spontan si grabit, cum fuge cite-un ochi la un ciorap de dama:
    – Aaaa, la apartamentul de dedesupt!
    Cit despre fatucile care ramin gravide pe capete, si-apoi cad pe spate de uluiala ca „n-are cine-l creste”, a se slabi! Sint destepte de bubuie, sint informate la maxim -da pa feisbuci, evident – darima guverne in piata Victoriei, viseaza balene albastre si te dau in pula lor, prin tramvai.
    Orice sfat ar primi, se izbeste ca de zidul chinezesc, iar varianta cea mai blinda de raspuns este „si care-i problema ta”, cu varianta mai elaborata „si pe tine ce te fute grija?”
    Singura lectie pe care o primesc este de la d-na Viata (de cele mai multe ori, de o contondenta extrema!) dar, din pacate, majoritatea nu inteleg nimic sau inteleg doar ca n-au avut noroc in viata!
    Cit despre cele violate, impresia mea este ca 75% dintre victime au partea lor de vina (intre 5 si 50%)
    (Nu detin niciun fel de date statistice, spun doar ceea ce cred. Oricine imi poate spune ca bat cimpii, eventual dupa ce a reflectat umpic)
    Sa nu fiu inteles gresit: consider ca violul, in forma lui pura, este aproape o crima, si ar trebui pedepsit mult mai aspru decit e. Cred insa ca legiuitorul, prin mina caruia au trecut mii si mii de cazuri, cu analiza lor, cu circumstantele lor, e cumva de acord cu procentele avansate de mine mai sus.

    • 🙂
      Augustine, există posibilitatea să apară o pocitanie neagră la ușa ta?!
      Știu ce zici cînd zici că poate nici ție n-are cine-ți da un pahar cu apă. Dar o zici cu mândrie, frate, cu satisfacția unui tată mai mult decât fericit.
      Cu violul, principial, n-ai dreptate, dar practic se întâmplă, uneori, să ai. E suficient să vezi cum își pune fata femeii noastre de serviciu un selfie la treij dă minute pe fesbuc, în nește rochițe până la pizduță și mulate, de le auzi țipând cînd crapă la cusături, ca să admiți că, toate gâștele astea mici sunt foarte periculoase, dacă sare pe ele un cioban, în vârf de munte, se duc să se plângă la poliție de viol, dacă le agresează în club un Codin Maticiuc, mai vor odată, că nu sunt sigure ce-a fost, viol sau ce și, dacă ăla le lasă o sută de lei sau de parai la final, dau fuga să se înscrie la el, în audiență cu viol, că poate se aleg măcar cu un emceveu, care nu seamănă, dar rimează cu beemveu.

  16. Elena zice:

    Uite de asta preoții nu acceptă sexul înainte de căsătorie! E rău că nu-l acceptă? Observ că au dreptate. Alături de un tată oficial al copilului, poți sà dai naștere și să nu suferi asemeni Nelei. Până când oamenii vor fi mai buni și evoluați să înțeleagă și să ajute o fată ca Nela, preoții susțin ideea de a nu avea relații sexuale decât după căsătorie. E soluția salvatoare pentru toată lumea. Avortul e soluția care lasă răni în suflet și dăunează și copilului avortat și suflețelului lui.

    • Lotus zice:

      Elena, dacă e să fim fair, nu ai dreptate decât într-o mică măsură.

      O tânără liceeană care face amor și nu vrea copii ar trebui să se protejeze. Dacă nu, riscă să rămână gravidă, lucru care o poate determina să avorteze.

      O tănără soție care face amor și nu vrea copii ar trebui să se protejeze. Dacă nu, riscă să rămână gravidă, lucru care o poate determina și pe ea să avorteze.

      Educația este o soluție mai bună decât căsătoria. Pentru că nici cuplurile căsătorite nu își doresc, de regulă, copii fără număr. Iar în lipsa educației, și soțiile vor rămâne gravide, și încă mult mai des decât liceenele.

      • Elena zice:

        În acele timpuri nu prea erau metode contraceptive bune. A rămas fata însărcinată și a aflat de avort, sigur a aflat și de contracepție. Culmea să afle de avort și de contracepție nu. La al doilea a fost accident, dar ea își dorea acel copil dar nu l-a putut avea și motivul care a fost? Dacă ar fi fost măritată ar fi fost ok. Eu am o prietenă care a rămas însărcinată cu tot cu protecție și a născut copilul. 🙂 Te protejezi și dacă rămâi totuși?
        Eu cred că dacă aveam experiența ei cu primul avort dezvoltam o fobie și nu mai ajungeam la al doilea pentru că sună destul de traumatizant. Numai ce stres a avut ea până după avort.

      • Elena zice:

        Sunt unele femei foarte fertile. Probabil și ei sunt foarte fertili. Altele se chinuie să rămână însărcinate deși doctorul le zice că ar putea rămâne însărcinate, ele totuși nu rămân. 🙂

      • Lotus zice:

        Elena, revino puțin la subiect. Ai zis că evitarea sexului premarital ar putea constitui o soluție la problema avorturilor. Și eu îți zic că nu-i așa, deoarece nici cuplurile căsătorite nu-și doresc copii pe bandă rulantă. Uite, exemplul lui Cudi: a avortat fiind căsătorită. Și atunci, cum te protejează căsătoria de tentația avortului? Poți să rămâi însărcinată cu un copil nedorit indiferent că ești sau nu căsătorită. Poți să recurgi la avort indiferent că ești sau nu căsătorită.

      • Elena zice:

        Adevărat ce spui tu Lotus, dar când ești nemăritată și nu ai o familie e și mai tentant să faci avort decât atunci când ești măritată. Dacă te protejezi și totuși rămâi însărcinată când ești măritată, îl faci. Mai ales dacă e primul sau al doilea sau chiar al treilea. Nu toate femeile ar reacționa la fel, dar tind să cred că cele măritate avortează mai puțin. De obicei fetele se gândesc că nefiind măritate cu x, cu un copil le scade șansele de a se mai mărita. În plus ar naște un „copil din flori”, lumea le-ar stigmatiza, cataloga, plus că cum zicea clona, de la tatăl ar primi maxim o pensie alimentară. E greu să crești un copil fărã ca tatăl să se implice și el. De aceea cred că principalul motiv pentru care unele aleg să avorteze este partenerul, tatăl copilului, lipsa unei relații serioase-ok. 🙂

      • Elena zice:

        *maxim o pensie alimentară dacă demonstrează că este al lui – așa zicea clona. Deci?

      • Harlechina zice:

        Clona vă sfătuieşte să daţi clic pe linkul de mai jos şi apoi să citiţi a 19-a reclamaţie, ca să aflaţi cine poartă vina pentru sarcinile nedorite. 😀
        https://www.newsroom24.co.uk/2017/01/15/these-are-real-complaints-received-by-thomas-cook-holidays/

      • 🙂
        Harley, n-am pictograma cu scrâșnetul dinților!

      • Harlechina zice:

        Cred că n-o am nici eu. 🙂

      • Elena zice:

        Da, e aiurea să dormi în același pat cu tentația, mai ales când ești …ăăă…nepregătit,ă, tam-nesam așa. 🙂
        Hotelul ar trebui să crească copilul, clar. :)))

  17. Maria zice:

    Nici eu nu prea înțeleg totuși cum rămâneau femeile gravide pe bandă rulantă. Cu actualul soț sunt împreună de 3 ani și jumătate și în afară de câteva luni la început când am folosit prezervativul, acum folosim clasicul „coitus interruptus” indiferent de perioada ciclului. Nu ne abatem de la regulă nici măcar în afara perioadei fertile. Și niciodată nu s-a întâmplat să rămân. La fel și alte prietene din jurul meu. Așa că totuși nu înțeleg..dacă știau de avort chiar așa nu știau și de metoda asta?? Ok, înțeleg că poate prima dată nu știi, dar apoi totuși te mai interesezi în stânga și-n dreapta și mai afli chestii. Sau chiar atât de fertile erau femeile acum 20-30 ani încât pac rămânea gravide atât de des? În zilele noastre chiar mi se pare o metodă la îndemână și ok atunci când ești într-o relație stabilă, eventual eviți să faci în alea 5 zile cât îți arată aplicația că ești super fertilă dacă chiar vrei să stai liniștit.

    • Elena zice:

      Cu siguranță că ele nu aveau o relație stabilă și tipul cu care aveau contact nu doreau să se complice sau să facă vreun compromis și să renunțe la câteva secunde din cele două minuțele de activitate. :)))
      În plus am auzit că metoda îi frustrează pe unii bărbați. Dacă era practicată cu siguranță nu ar fi existat atâtea avorturi. Eu am auzit că multe au rămas sterile din cauză că prima dată au făcut avort. De la un avort clasic la spital, când era legal, mi-a murit și mie o vecină. Avea deja vreo 4 copii care au rămas orfani.

  18. psi zice:

    nu reiau subiectul la nivel personal, dar spun totuși că între avortul dictat de lipsă de educație și cel terapeutic (știu, sună ca dracu așa) este o mare diferență. cel din urmă lasă răni adânci în suflet. cel din lipsă de educație poate fi condamnabil de pe margine… numai că de pe margine nu e nimeni chiar în mijlocul dilemei.
    interzicerea avortului, părerea mea, ar însemna nicidecum o creștere a educației sexuale, cât o creștere a avorturilor ilegale, cu complicațiile aferente. cele care am trăit primele tresăriri ale amorului în epoca avortului interzis știm prea bine cum mai dispărea ”de tânără” câte o vecină care ”răcise”.
    cât despre a avea sau nu copii, nu cred că e treaba guvernului și / sau a bisericii asta. ori se tem ambele că decrețeii mai avem puțin și ieșim la pensie și nu vor avea de unde să ni le plătească? 😀 😀 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s