Mamă, mamă!…

Azi s-a (în)făptuit marșul pentru viață. Cică  în București au participat 4000 de oameni. Adică patru mii de cetățeni au ieșit, cu mic cu mare, „pentru contra avortului”.
Tot azi au ieșit și polițiștii, probabil tot niște mii, „pentru contra salariilor mici”.

Zău dacă mai înțeleg ceva: unii vor să se nască mulți copii, toți copiii posibili, ceilalți zic că n-au ce le pune pe masă nici ălora pe care îi au.
Iar s-a scindat societatea, iar gem unii hăis și alții cea!

Ar trebui să mă abțin de la comentarii referitoare la avort, că am decât pisic, nimic nu mă recomandă la datul cu părerea.
Sper, doar, că cei patru mii de doritori de copii cu orice preț n-au fost niciodată în situația de a alege între:
a) fiica noastră e elevă de liceu și a rămas gravidă într-a zecea; păstrăm sarcina
și ne reorientăm spre cariera de femeie de serviciu
sau
b) facem avort și ne pregătim de facultate.

Am găsit pe net o fotografie de la marșul pentru viață, făcută de Octav Ganea, un tânăr fotograf pe care am avut privilegiul să-l cunosc personal. Iat-o!
Habar n-am ce crede Ganea despre avort, dar poza asta face cât o mie de cuvinte.

N.B.: În articolul despre fotograful Octav Ganea, apare un citat: „În Europa, doar un copil rrom din patru urmează cursurile şcolii primare”, explică Octav Ganea în descrierea proiectului său, citând un studiu UNICEF. „Dintre aceia care merg la şcoală, doar unu din 15 termină şcoala generală, şi doar 0,24% din populaţia rromă încheie studiile liceale.”
Merită citit!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, epoca de piatră, experimente, strict autentic, sărbători, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

146 de răspunsuri la Mamă, mamă!…

  1. papagigli zice:

    Aia demonstreaza si impotriva avortului spontan? Ca nu m-ar mira. 😆

    • Posibil, Gigli!
      Sunt uluită ce puteri nebănuite și-a căpătat Biserica Ortodoxă Română, în ziua de azi.
      Suntem la un click distanță de burka.

      • Iosif zice:

        B.O.R.,ar fi bine sa nu se amestece în politica „Ma(money)”. Nimeni NU poate sluji la doi stapâni .Separarea organizatiilor religioase de cele politice,este vitala,iar acest lucru va rezolva instabilitatea si dezbinarea românilor. Iata ce spune Hristos:
        „Isus,care le stia viclesugul,a raspuns: „Pentru ce Ma ispititi,fatarnicilor? Aratati-Mi banul birului.” Si ei I-au adus un ban.El i-a pintrebat:”Chipul acesta si slovele de pe el ale cui sunt ? „À le cezarului”,I-au raspuns ei. Atunci,El le-a zis: „Dati dar cezarului ce este al cezarului,si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu !”…

      • Iosif, nu știam că îi „iubești” așa de mult pe popi! În măsura în care a face politică înseamnă a face bani, atunci da, și popii fac politică.

      • Iosif zice:

        Renata draga,se pare ca sunt gresit perceput în comm. mele. Eu nu sunt religios,iar faptul ca cercetez si iubesc Adevarul,si ca sunt un evolutionist convins,nu înseamna ca nu-i iubesc pe popi. Iubesc oamenii indiferent de credintele si/sau dogmele lor,însa,Calea Adevarul si Viata aratate si manifestata în Hristos,este UNICUL ghid (GPS-ul) dupa care ma orientez,spre cunoasterea Iubirii Absolute,DUMNEZEU,iar orice deviere si distorsionare a Cuvântului,în scopuri umanist-materialiste,propovaduite de grupuri religioas-oculte,sunt sure de dispute si dezbinari între oamenii care si-au facut propriile legi,traditii,ceremonii si dogme omenesti, scotându-L pe Cel Ce Este Adevarat din ecuatia vietii,având doar o forma de credinta,moarta,lipsita de puterea Duhului Sfânt.
        Daca dragoste nu e,nimic nu e ! 🙂

      • Iosif, recunosc, încă nu te înțeleg. Sau înțeleg că crezi în Dumnezeu și în Fiul Lui, aproape nemijlocit. Zic aproape, fiindcă citezi din Bibilie, ori Biblia a fost scrisă de intermediari. Că nu ești înregimentat în vreo religie.
        Tot ce pot să-ți spun e că ești singurul interlocutor care m-a obligat, fără voia lui, să-mi analizez propria mea relație cu Dumnezeu. Cred că seamănă mai mult cu a ta și mai puțin cu a postitorilor și umblătorilor în genunchi în jurul bisericilor. Numai că eu am îndoieli și nici n-o fac publică.

      • Iosif zice:

        Te înteleg mai mult decât poti sa-ti imaginezi,însa ceea ce apreciez la acest blog si la alte câteva bloguri,este acceptarea comm-urilor mele,mai putin întelese de catre îndoctrinatii religiosi,care se autointituleaza crestini,însa nu cunosc secretele codificate ale Scripturilor biblice care sunt descifrate doar de cei „alesi”,dedicati 100% cercetarilor spiritualitatii,care si-au abandonat toate interesele materialist-egoiste,traind în societate (sistemul înselator) modesti,nebagati în seama,ignorati,marginalizati,anonimi,nemediatizati,anonimi,necunoscuti,însa plini de pasiune si dorinta de a face cunoscut planul lui Dumnezeu cu privire la viitorul omenirii,scris pe paginile Scripturilor,revelat lor prin Spiritul Sfânt,dupa un plan prestabilit de milenii de catre ELOHIM !…
        Adevarul Absolut,este departe de religii,traditii si dogme,desi este simplu,însa tocmai în aceasta simplitate,a lepadarii de sine,a umilintei, smereniei,si renuntarea la sinele orgoliilor egoiste ale celor ce vor sa fie lideri spirituali,prin studii filozofico-stiintifice,duce la decadenta,prin rastalmacirea ADEVARULUI ABSOLUT,(spiritualitate + materialism) =Dumnezeu si „Mamona”
        Nimeni nu poate sluji la doi stapâni ! 🙂

      • Uite, Iosif, cum lăsăm noi Ușa Comunicării deschisă!
        Poate nu ne înțelegem, abia ne pipăim, dar mai întredeschidem puțin Ușa!…
        E mult mai bine, măcar pentru mine, decât în polemicile cu Lotus. Fiindcă nu vreau să mă îndepărtez de propriul crez, cuprinsă de mâncărimea comtroversei. Unde Lotus e maestru.
        Eu chiar cred într-un Dumnezeu care nu poate fi imortalizat în icoane.
        Poate că drumul meu spre El e încă neparcurs, în comparație cu tine. Dar am lăsat ușa deschisă. Pe bune, dacă Dumnezeu are net, e iposibil să nu observe această conversație! 🙂

      • Iosif zice:

        „…daca Dumnezeu are net… ” !? 🙂 🙂 Daca am constientiza ca suntem cu totii parte din Dumnezeu,si ca inconstienti,constienti,subconstienti ori supraconstienti,nu facem decât ceea ce este scris în „cartea personala” ADN,scrisa înainte de întemeierea Universului,cred ca perceptia despre sensul,rolul si scopul existentei ar fi diametral opus decât cel existent azi,am fi fericiti,eterni,atemporali într-o simbioza perfecta unii cu altii înotând în Dumnezeu *IUBIRE* „…
        Vezi tu,draga mea,tocmai acesta este motivul pentru care comm-urile se regasesc mai cu seama printre blogurile agnosticilor si/sau ateilor ,deoarece ei cauta prin logica demonstratii ale existentei si prezentei Lui Dumnezeu în miscarea si evolutia Universului infinit,atemporal,acest paradox pentru perceptia simturilor primare,însa logice si simple pentru cei luminati de Spiritul Sfânt Absolut ! Iata ce le spune Hristos celor ce cunosteau „tainele împaratiei” în urma cu doua milenii :
        „Vai de voi,carturari si farisei fatarnici ! Pentru ca voi închideti oamenilor Împaratia cerurilor; nici voi nu intrati în ea,nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre.” (Matei 23:13)
        „Poporul Meu piere din lipsa de cunostinta. Fiindca ai lepadat cunostinta,si Eu te voi lepada si nu-Mi vei mai fi preot.Fiindca ai uitat Legea Dumnezeului tau,voi uita si eu pe copiii tai.”(Osea 4:6)
        Cât despre „Lotus” sau alte persoane cunoscute prin parerile lor,prefer sa nu judec nimic înainte de vreme. Prefer sa ma judec doar pe mine în raport cu Adevarul Absolut,sa ma lupt cu sinele si ego-ul pesonal,privindu-ma în „oglinda”Cuvântului lui Dumnezeu ! 🙂

      • Poate că într-o zi o să mă împac cu acest Dumnezeu impalpabil dar perfect, fie și doar pentru că am schimbat, cândva, o vorbă cu tine, Iosif.
        Poate greșesc, dar mie mi se pare că tu îi consideri pe atei, pe agnostici mai recuperabili decât pe bisericoși?!

      • Iosif zice:

        „Pe când sedea Isus la masa,în casa,iata ca au venit o multime de vamesi si pacatosi si au sezut la masa cu El si cu ucenicii . Fariseii au vazut lucrul acesta si au zis ucenicilor:”Pentru ce manânca¨Învatatorul vostru cu vamesii si cu pacatosii ?” Isus i-a auzit si le-a zis : „Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor,ci cei bolnavi „.(Matei 9: 10-12)

        „…Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg înaintea voastra în Împaratia lui Dumnezeu. Fiindca Ioan a venit la voi umblând în calea neprihanirii si nu l-ati crezut. Dar vamesii si curvele l-au crezut. Si,macar ca ati vazut lucrul acesta,nu v-ati cait în urma ca sa-l credeti .” (Matei 21:31,32)
        Biblia este Codul Genetic al creatiei Universului,iar cine o citeste cu pasiunea si dorinta de a cunoaste trecutul,prezentul si viitorul,originea si identitatea sinelui,raportându-se la Fiul omului,va cunoaste adevarul absolut,care-l v-a elibera de religiozitate,ceremonii,traditii si dogme instituite de cei ce L-au tradat si rastignit pe Fiul omului în colaborare cu politicienii romani ai vremii,care au provocat prin împaratul Nero,primul holocaust al crestinismului autentic,dupa care s-a instaurat o pseudoreligie în anul 325 de catre Constantin cel mare,devenind un amestec de iudeo-crestinism cu zeitatile pagâne greco-romane.

      • Iosif zice:

        Un scurt istoric al bisericii crestine contemporane…

      • Lotus zice:

        Renata, mi-am amintit cu nostalgie că, într-o vreme, ai scris chiar un text, dacă nu mă înșel, despre cum comentariile unui individ care-și zice Iosif vor rămâne în spam! Uite cum evoluează lumea! 🙂

        Eu sincer nu-l prea citesc pe Iosif, că deja știu ce zice, înainte de a citi. 🙂

  2. Lotus zice:

    Este greșită sintagma „doritori de copii cu orice preț”, iar simpla ei repetare nu schimbă acest lucru. Un doritor de copil cu orice preț nu ar folosi metode contraceptive.

    Corect, e vorba de doritori de copii odată ce aceștia, copiii, au făcut deja primul pas spre viață, adică au fost concepuți. Nu spune nimeni că trebuie să fie mai mulți copii. Ci că ăia care deja sunt (chiar în forma de făt sau embrion) să continue să fie, adică să nu fie omorâți.

    Dacă nu ai ce le pune pe masă, folosește metode contraceptive. Altfel, asumă-ți riscul.

  3. ketherius zice:

    Subiectul ăsta are mai multe fațete. Una este ipocrizia celor ce militează pentru a păstra copii nedoriți, condamnându-i la o viață lipsită de afecțiune și fericire, în numele unei credințe religioase ce promite fericirea; a cui fericire? A celui care condamnă sute de mii de copii la nefericire?

    Alta este ipocrizia celor ce militează pentru păstrarea sarcinilor nedorite, dar nu fac nimic pentru a ușura viața copiilor nedoriți ce ajung în orfelinate sau pe străzi. Nu donează, nu fac voluntariat, nimic, doar cer să existe mai mulți copii în orfelinate.

    Mai este fericirea nemernică a habotnicilor că pot strica viața cuiva care nu se închină – destul de adânc sau deloc – la același stăpân ca și ei.

    Last, but least, cei care nu au nimic de câștigat sau de pierdut, dar se bucură să limiteze libertatea altor ființe umane, în special dacă e vorba de femei. Oameni mici la suflet, bucuroși la răul altora.

    • Ce-ai zis tu, ketherius, ar fi trebuit să scriu eu!
      Doar că eu nu pot scrie atât de obiectiv despre temele care mă scot din sărite, dinpricina argumentelor tale.

    • Lotus zice:

      Atâta că argumentele lui Ketherius sunt false. Pentru asta, imaginați-vă că legea ar permite copiilor să omoare bebelușii și după naștere, până la un an.

      Argument 1: Cei care militează împotriva uciderii nou-născuților sunt ipocriți pentru că îi condamnă la o viață lipsită de afecțiune și fericire (dat fiind că părinții nu-i iubesc, de vreme ce vor să-i omoare), în numele etc.

      Argument 2: Cei care militează pentru păstrarea acestor nou-născuți nu fac nimic pentru a ușura viața copiilor care, neomorâți, sfârșesc în orfelinate etc.

      Argument 3: habotnicii care strică viața părinților ce nu se înclină la același Dumnezeu și vor să-și omoare nou-născuții.

      Argument 4: cei care nu au nimic de câștigat sau pierdut, dar se trezesc ei să limiteze libertatea părinților care vor să-și omoare nou-născuții.

      • Lotus zice:

        errată: că legea ar permite părinților*, nu copiilor, să-și omoare nou-născuții

      • Lotus, deviezi de la subiect.

      • Știu că tu, în numele moralei creștine, te încăpățânezi să susții că, și în prima zi de nidare a ovulului fecundat avem de-a face cu un INS, dar, crede-mă, nu e așa.

      • Lotus zice:

        Deplasat cu până la un an, mai exact? Ți-am răspuns pe Quo Dixit.

      • Lotus zice:

        Și nu în numele moralei creștine susțin asta, ci în numele moralei.

      • optimvs zice:

        Logic si juridic vorbind Lotus are dreptate. In sensul ca odata ce a avut loc o fecundare nu stiu cine-i ala care poate trage linie si spune „din saptamana cutare putem considera ca e vorba de o persoana, pana acolo e doar un ovul fecundatl” samd.
        Pe de alta parte, in opinia mea orice lege anti-avort ar trebui coroborata cu obligatia statului de a se ocupa CORESPUNZATOR de copiii nedoriti.
        Cert este ca in Romania pe actuala legislatie avorturi la liber inseamna ca romanii se imputineaza iar tiganii se inmultesc ca iepurii. Pentru ei orice copil inseamna inca o alocatie.

      • optimvs, numărul mare de avorturi se datorează lipsei de educație sexuală. Subiect încă tabu, în România. Nu doar amărăștenii fără carte ignoră metodele contraceptive. Ți se pare normal ca o puștoaică de 17 ani, dezghețată, drăguță și frumos îmbrăcată, să tot cumpere pilula pentru a doua zi? I-am explicat că a ales cea mai dură metodă, i-am enumerat care sunt opțiunile corecte… Din vorbă în vorbă, s-a dovedit că nu știa nimic despre ovulație, despre menstră. Beznă totală.
        O fi așa de greu să sacrifici, o dată pe lună, ora de dirigenție sau de sport și să aduci în clasă un sexolog, care să-i lumineze pe adolescenți? Eu cred că nu.
        Mi s-ar fi părut normal și civilizat ca manifestanții antiavort să fi militat și pentru educație sexuală în școli.
        Să te repezi pe stradă, ca orbetele, să strigi „nu opri o inimă care bate”, fără să ții cont de contextul social, de ideile preconcepute (cum sunt privite fetele/femeile nemăritate care fac un copil?!) e o ipocrizie fără margini. Ca să nu mai zic că nicio televiziune n-a ratat transmiterea elucubrațiilor agramate ale lui Becali, un monument de prostie care, într-o societate normală, n-ar fi trebuit să aibă alt auditoriu decât turma lui de oi.

      • optimvs zice:

        Si mai e un aspect: cata vreme mijloacele contraceptive sunt la liber nu stiu cum naiba poate fi scuzat dpdv moral avortul (nu vorbesc aici de violuri samd).

      • Lotus zice:

        @ optimvs

        Da, lucrurile pot fi nuanțate. Până acum m-am pronunțat (pe blog) de cel puțin 3 ori pe tema avorturilor, din diverse unghiuri. Ultimul articol fiind publicat chiar de câteva minute. Deseori mi s-a oferit drept contra-argument la ce susțineam eu cazul unui viol. Sunt de acord că acesta este un caz delicat, dar este totodată un caz de excepție. Ori atunci când vorbim despre avort, ar trebui mai întâi să tranșăm problema de bază, și anume cazul general, din perspectiva morală. După aceea ne putem ocupa și de cazuri speciale, implementări concrete (apropo de cum se manifestă statul român în direcția asta și de abuzurile la care sunt supuși copii din orfelinate) etc. Dar mai întâi să luăm taurul de coarne. Eu de exemplu aș fi de acord să arăt puțină flexibilitate în situațiile excepționale, ca violurile, dacă și preopinenții mei ar fi de acord să arate flexibilitate în cazul general. Ceea ce, de regulă, nu se întâmplă. 🙂

      • Lotus zice:

        copiii* din orfelinate

      • ketherius zice:

        În primul rând, discuția este aici, nu pe Quo Dixit.

        În al doilea rând, tre’ să fii prost ca noaptea ca să crezi că cere cineva sau se face undeva avort în luna a opta sau a noua de sarcină. Din câte știu eu, avortul este permis până în luna a treia.

        În al treilea rând, în dezvoltarea sa, embrionul trece prin toate stadiile evoluției, de la organism unicelular la om, trecând prin stadiile de pește, reptilă etc.. În a treia lună de sarcină se face trecerea de la stadiul de embrion la cel de făt – adică atunci devine antropoid și începe să aibă puls propriu. Abia în luna a patra se poate afirma cu certitudine că este făt și de atunci începe restricția asupra întreruperii de sarcină.

        În al patrulea rând, data viitoare când spargi un ou ca să îl mănânci și vezi un punctuleț roșu pe gălbenuș (mic, juma’ de milimetru), să știi că ăla era un ou fecundat și tu ai omorât un puișor ce urma să eclozeze. Și atunci nu mai ai nici un fel de autoritate morală să spui cuiva că tu ești superior pentru că nu omori animale ca să le mănânci. Ești la fel ca noi, dar cu un iz de ipocrizie.

      • ketherius, nu sunt adepta acestei operații brutale, dimpotrtivă! Avortul este, contrar părerii generale, singura manevră chirurgicală efectuată în orb. Medicul nu vede interiorul uterului, doar îl simte, cu aspiratorul sau chiureta. Colul uterin are o puternică inervație vagală. Există un risc mare de stop cardiac. Nu cred că există pe lume o femeie relaxată și bucuroasă că face o întrerupere de sarcină, din motive fizice, psihice, morale, religioase etc. Post avort apar remușcări, depresie… E una dintre cele mai grele decizii pe care le iei, în viață. Cu costuri personale enorme. Și totuși continui să cred că e cu mult mai greu să trăiești cu un copil care se culcă seara flămând, care tremură de frig, care se îmbolnăvește permanent din pricina condițiilor insalubre de viață, subnutriției.
        Există și în domeniul ăsta o enormă dezinformare și manipulare emoțională. Am văzut la tv o femeie în toată firea, care susținea, foarte sigură, că la două săptămâni de sarcină se aud bătăile inimii copilului.
        Nu e mai puțin adevărat că există ginecologi care nu fac, sub nicio formă și pentru nicio sumă această intervenție, cu excepția situațiilor când păstrarea sarcinii pune în pericol viața gravidei.

        Nu știu de ce noi, în România, punem mereu căruța înaintea cailor. Câți tați își învață băieții de 14 ani cum se folosește un prezervativ? Câte mame le explică fetelor, la prima menstră, că din momentul ăla sunt apte de concepție și care sunt măsurile de protecție sigure? Câte femei mature știu că steriletul e cea mai comodă, sigură și netoxică metodă contraceptivă? Câți adulți, în general, știu că ejacularea în afara vaginului NU reprezintă contracepție și că metoda calendarului e o legendă? Unde sunt pliantele alea gratuite, pe care să le găsești aruncate în toate sălile de așteptare, nu doar la cabinete de specialitate, din care să te alfabetizezi pe tema asta?
        Astea sunt adevăratele probleme serioase, nu la ce vârstă, în ore, zile, un zigot poate fi considerat o viață de om.

      • ketherius zice:

        Cred că trebuia să spun „antropomorf”, nu antropoid” 🙂

      • optimvs zice:

        Nu stiu de ce le place unora sa duca discutia in derizoriu cu chestii gen ‘punctul din ou’ . Aici e vorba despre viata umana, nu despre dilemele morale ale vegetarienilor, veganilor samd.

      • optimvs zice:

        Renata, vezi ca dai cumva reply inntr-un mod care strica ordinea cronologica a mesajelor si face discutia foarte greu de urmarit. 🙂 In rest, absolut de acord ca orice initiativa privind limitarea avorturilor ar trebui precedata de cativa ani de educatie sexuala intensa. (dupa care educatia sexuala ar trebui predata intensiv in scoli samd)

      • Da, am răspuns sub primul tău comentariu deși îl citisem și pe al doilea. Sper că la asta de referi.
        Indiferent de ce modificări legislative ar putea să apară legate de avort, educația sexuală în școli ar trebui să fie obligatorie.
        E inadmisibil să dai din degete pe FB, pe telefon, cu viteza unui prestidigitator și să n-ai habar ce reprezintă acea hemoragie lunară, care te scutește automat de ora de sport.

      • Lotus zice:

        @ketherius

        În primul rând, dacă ai fi citit cu atenție, ai fi observat că replica:

        Deplasat cu până la un an, mai exact? Ți-am răspuns pe Quo Dixit.

        era pentru Renata, nu pentru tine. Asta lăsând la o parte faptul că, atunci când ai un răspuns suficient de amplu sau complex, în general este o idee mai bună să-l publici sub forma unui articol de blog, cu link spre articolul sursă, decât sub forma unui comentariu la cel din urmă. Dacă nu înțelegi de ce, îți pot explica, dar nu aici, pentru că suntem offtopic.

        În al doilea și al treilea rând, eu nu definesc omul prin faptul că este antropoid și are puls, lucruri care, dacă ai dreptate, se cristalizează pe la 4 luni. Cred că asta e o viziune limitată chiar și din punct de vedere biologic.

        În al patrulea rând, oul respectiv n-ar fi eclozat decât pus sub o cloșcă. Dacă nu l-ai luat sub o cloșcă, nu i-ai schimbat destinul: ovulul fecundat ar fi rămas în acel stadiu iar oul s-ar fi stricat.

        Ești la fel ca noi, dar cu un iz de ipocrizie.

        Unde am zis eu că sunt diferit de voi? Poate că sunt, poate că nu sunt. Totuși, în mod cert tu ești offtopic: discuția nu era despre cum sunt eu, ci despre avort. Altfel spus, ar trebui să accepți cuvintele mele chiar dacă aș fi o prostituată campioană la avorturi, cât timp ele (cuvintele) exprimă un adevăr. Discutăm persoane sau discutăm idei?

        În plus, este cam alăturea cu drumul să acuzi un om care se pronunță pentru niște valori în care crede și le susține cu tărie că este ipocrit. Dacă aș ajunge la convingerea că consumul de ouă fertilizate este similar unui avort, poți să fii sigur că nu le-aș mai consuma.

  4. Pingback: Marșul pentru viață și ce te bagi în viața mea – Quo Dixit

  5. Iosif zice:

    Cei ce initiaza astfel de manifestari au scopuri ipocrite,ascunse,în doctrine politico-religioase si legi ale „omului faradelegii”.Femeia si barbatul sunt un întreg inseparabil care formeaza „Omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”.
    Fanatismul extremist religios si/sau politic,obsesiile de orice natura,întotdeauna vor genera conflicte cu efecte negative asupra generatiilor viitoare.
    Conflictul dintre generatii a existat dintotdeauna,însa odata cu revolutia stiintifica acesta s-a amplificat si radicalizat iar revolutia sexuala începuta prin anii ’60 -’70 a scos la lumina ipocrizia religiilor care sub acoperirea aparentelor traiau în dezordine si dezmat.
    Pierderea identitatii sexelor a provocat un razboi mondial insesizabil între femeie si barbat iar acest „samânta a sarpelui” întotdeauna va „zdrobi calcâiul femeii” însa „Samânta femeii” a zdrobit capul sarpelui în urma cu doua milenii prin Hristos,iar de atunci aceasta „Samânta” (sângele jertfei Lui,ADN-ul sfânt) este raspândita pretutindeni pe Terra,pazita de Dumnezeul Creator,pentru marea lupta finala,când acest „sarpe” acum devenit „Balaurul cel vechi” va fi ucis definitiv de „Cel ce vine calare pe un cal alb” …
    https://biblia.resursecrestine.ro/apocalipsa/19

  6. P.S.”Catetrala „nimicirii” neamului” este o evidenta palpabila în Romania obscurantismului religios distrugator al autenticelor valori ale IUBIRII NECONDITIONATE,SACRIFICATOARE, ATEMPORALE!

    • Iosif, ai vorbit de rău catedrala și ai nimerit la spam! Sper că a fost o simplă coincidență, că nu și-au băgat coada forțele malefice. 🙂

      • Iosif zice:

        🙂 Nu exista forte „malefice” care sa poata înfrunta Lumina !…

      • Iosif zice:

        Fruntasii religiosi cei mai de seama ai poporului au instigat masele sa strige: „Ei au strigat cu totii într-un glas :”La moarte cu omul acesta si sloboade-ne pe Baraba !”(Luca 23:18)
        „Dar ei strigau în gura mare si cereau de zor sa fie rastignit.Si strigatele lor si ale preotilor celor mai de seama au biruit.”(Luca 23:23)
        „Atunci,Pilat le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus,dupa ce a pus sa-L bata cu nuiele,L-a dat în mâinile lor,ca sa fie rastignit.”
        Cu toate acestea Hristos,în misiunea Lui de IUBIRE ABSOLUTA,S-a rugat lui Dumnezeu,astfel: „Isus zicea: „TATA,IARTA-I,CA NU STIU CE FAC !”(Luca 23:34)https://www.youtube.com/watch?v=VE0BJ_b3-_0

  7. zazania zice:

    Cat de proasta trebuie sa fie o femeie/fata sa-si asume riscurile pe care le presupune un avort cand e piata arhiplina de mijloace contraceptive, cand un prezervativ costa doar 50 de bani iar „pilula de a doua zi” este eficienta chiar si la trei zile de la un contact neprotejat ?

  8. ketherius zice:

    Renata, eu nu am afirmat că avortul nu ar fi o traumă. Nici nu cred că există adepți ai avorturilor. Sunt convins că nici o femeie nu se duce cu inima ușoară să ceară o întrerupere de sarcină. Este o decizie dificilă, cu ramificații adânci în viața celor implicați. Oricum ar fi, decizia trebuie să fie a celor implicați, nu a unor activiști ce nu au nici un cal în cursa respectivă.

    Echivalența dintre un ovul fecundat și un copil nou-născut este o încercare de a agresa emoțional oamenii ce iau în calcul un avort și de a elimina rațiunea din procesul de decizie. Asta este o formă de manipulare.

    Sunt întrutotul de acord că educația sexuală este soluția optimă pentru prevenirea avorturilor și că ar trebui generalizată, dar „Marșul pentru viață” a fost, din ce am înțeles eu, făcut de aceleași persoane care se opun categoric și educației sexuale. Adică nu trebuie să ne învățăm copiii să se protejeze și nici să le permitem să întrerupă o sarcină. Ăsta e complot pentru distrugere de vieți, nu rectitudine morală.

    Apoi, când o femeie ajunge să ia în calcul o întrerupere de sarcină, este prea târziu să mai pomenim despre prevenire. Da, pentru episodul viitor putem să îi punem în brațe un metru cub de materiale informative și să o obligăm să facă un curs (o zi sau două) despre cum să se protejeze, dar asta este despre data viitoare. În momentul acela, în schimb, discuția și decizia sunt despre avort și decizia trebuie să fie a celor implicați, a celor ale căror vieți vor fi afectate de decizia luată.

    Interzicerea avortului este mai nocivă decât avortul în sine, care este, în sine, un episod tragic în viața unei femei.

    • Exact! Aceiași încuiați care nu admit educația sexuală propovăduiesc și scoaterea avortului în afara legii. Ba, chiar înfierează metodele contraceptive. La exterior, marșul pentru viață a fost o demonstrație profund umană. La interior a fost o demonstrație demnă de evul mediu.
      E oribil că din cauza acestor încuiați extremiști, femei care privesc cu groază un avort, teoretic sau experimentat pe proprie piele, să ajungă să se gândească la el ca la normalitate, de teamă că s-ar putea ajunge din nou la situația terorizantă de dinainte de 89, când medicul era obligat să cheme procuratura ca să desigileze trusa de chiuretaj și, uneori, femeia îi murea sub ochi din cauza hemoragiei.

  9. Maria zice:

    Ma uimeste superficialitatea discutiilor voastre. Sa ma ierti. Te-as intreba asupra cui ai drept de viata si de moarte? In dreptul civil se recunostea calitatea de mostenitor al omului din momentul conceptiei sale. Se faceau calcule serioase spre a stabili cu o cat mai mare acuratete momentul conceptiei. Ce este sufletul? Cand „apare” el in om? De unde ? Ce este omul? Ce este destinul? Cum se face ca unii copii care se nasc si cresc parca fara nicio sansa, devin oameni remarcabili, in timp ce altii, aparent favorizati de la nastere, premianti si licentiati, ajung niste ratati,? De ce unii ar avea dreptul sa manifesteze si altii nu? Cine stabileste temele manifestatiilor?
    Intrebarile ar putea curge in continuare si raspunsurile n-ar fi decat pareri, simple pareri care se schimba in timp, odata cu trecerea lui, odata cu studiul diverselor stiinte sau religii, odata cu diversele experiente pe care le traim, odata cu diversele iubiri, prietenii care ne influenteaza….samd.
    Cert este ca, statistic, in ultimii 20 de ani noi romanii am omorat prin avort un popor intreg. N-o sa stim niciodata ce fel de oameni ar fi fost acestia. Nu le-am dat dreptul sa fie.
    Educatie sexuala in scoli?! Dar ce zici de biologie, anatomie, materii pe care, daca le inveti, n-ai cum sa spui ca n-ai habar de reproducere, cum si cand si toate informatiile necesare!
    Nu exista nicio ipocrizie in marsul acela. Conditiile materiale in care cresc copiii nu sunt factori determinanti in dezvoltarea lor, in evolutia lor ca oameni. Asta da, e o ipocrizie, sa sustii ca nu faci copii pana nu ai casa, masina, cont in banca…fiindca ai priva copilul de cele „necesare”. Daca asa ar fi gandit oamenii in istorie, lumea nu mai fi existat demult.

    • Maria, nu putem avea toți aceleași păreri. Cu toată considerația pentru opinia ta, eu văd altfel lucrurile:
      – educația sexuală nu are nicio legătură cu zoologia și botanica. Cu anatomia da, lecția aia despre aparatul reproducător care se învață în ultima zi de școală, înaintea vacanței de vară, de la o profesoară care se bâlbâie și nu poate rosti corect „epididim” fiindcă prin clasă deja zboară remarci ușor porcoase, lecția aia de 50 minute face, desigur, introducerea în materia educație sexuală, care tot acolo se și sfârșește la români.
      – cei 30 de ani ceaușiști de interdicție a avortului plus absența oricăror metode contraceptive cu excepția prezervativului, care și el dispăruse la un moment dat, au omorât 10 000 de femei. Zece mii de femei au pierdut șansa de-a face vreodată copii doriți, pe lângă faptul că și-au pierdut viața.
      – îmi displace profund ideea că sarcina trebuie să devină o pedeapsă pentru o femeie sau un cuplu care are viață sexuală. Revin și mă repet, educația sexuală face diferența între activitatea sexuală la om și împerecherea la animale. Educația sexuală elimină sau diminuează măcar milioanele de avorturi.
      – discuția despre destin, cum ajung unii copii oameni realizați și alții niște ratați e alt subiect, n-are nicio legătură cu o politică pro-natalitate impusă, eventual, prin lege.
      – sunt de acord că standardul material casă – mașină – cont în bancă nu e strict necesar ca să faci un copil, dar să ai totuși un acoperiș deasupra nou-născutului, să ai lapte praf dacă nu poți alăpta și, mai târziu, să ai o felie de pâine cu unt și parizer pe care să i-o dai pe post de mic dejun sau cină e vital.

      • Maria zice:

        N-am ascuns simpatia pentru tine, Renata! Nici n-am retras-o!
        Ceea ce face diferenta – in general – intre om si animal este aptitudinea, chemarea si destinul omului, Nu educatia sexuala. Daca nu-L introduci pe Dumnezeu in ecuatie, ai pierdut sensul. Nu mai ai nicio diferenta intre animal si om.
        Pacatul esential al comunismului ( de la care i s-a tras intreg cortegiul de rele) a fost ateismul. E o gluma faptul ca democratia „originala” ne-a aruncat fie in superstitie, fie, iarasi, in ateism!

      • Treaba cu simpatia e reciprocă, Maria! 🙂
        Dincolo de diferențele evidente între om și animal (limbajul articulat ar fi una dintre ele) eu zic că un scriitor a definit foarte bine, foarte scurt și foarte metaforic ce ne deosebește de necuvântătoare: sentimentul zilei de duminică. 🙂
        Totuși, ateii sunt și ei oameni. Și nu pot fi acuzați că l-au exclus pe Dumnezeu din ecuație, dimpotrivă, sunt foarte atenți cu el, doar că-l notează cu semn schimbat.

      • Lotus zice:

        Dar de ce au murit 10.000? Pentru că au încercat să avorteze fără asistență medicală? Adică chiar nu știu.

      • Și-au pierdut viața pe masa din bucătărie, sub mâinile unui felcer veterinar sau în bordeiul unei babe care le împungea în uter cu o andrea sau cu o coadă de mușcată sau, nițel mai târziu, la spital într-o baltă de sânge, cu uterul perforat, sub ochii unui doctor care aștepta să vină Procurorul să rupă sigiliul trusei de chiuretaj.
        Am avut în liceu o colegă care a murit de septicemie, după o manevră de-asta băbească de întrerupere de sarcină. A zăcut o lună, în casă, cu septicemie, și mama ei n-a avut curajul să cheme Salvarea, de frica pușcăriei. Pentru avort se luau 3 ani.

    • vica zice:

      Total de acord cu tine @maria .
      Parelologi gen, ce n’au cunoscut sau n’au vrut a sti cum e treaba cu piramidonul sau algocalminul tinut intre genunchi ,ca metoda de contraceptie , sau poate prohabul erect , scuturat in alte parti mai nenascatoare .
      E usor a spune versuri , cind nimic nu ai a a spune ,vorba cuiva .
      D-astea ce stau vesnic cu picioarele desfacute , ori prosti cu madularul plin dde gloante pt tute sint satula .
      Iartai doamne

      • Maria zice:

        Vica, nu esti de acord cu mine fiindca n-ai inteles nimic din ce-am scris (admitand ca ai citit).
        Renata, imi cer scuze ca am adus aici persoane nepotrivite!

      • Hei, Maria, îți mulțumesc că ai adus cu tine un cititor de Gară! Și nu cred c-ai adus-o tu, a venit singură. E-n ordine!

      • vica, e cel mai nefericit comentariu referitor la relațiile de cuplu pe care l-am citit vreodată!
        Ai stricat un banc bun, ăla cu o ascultătoare întreabă la radio Erevan dacă poate folosi aspirina ca anticoncepțional și radio Erevan răspunde – da, dacă o țineți strâns între genunchi.
        Prohab înseamnă șliț, nu penis. Deci prohabul n-are cum să fie erect.
        Ce încerci să ne spui? Că ai trăit o viață fericită, în abstinență sexuală și ți-ai orientat bărbatul spre o relație extraconjugală?
        Minunat!
        Mai povestește-ne, că devine excitant, de-a dreptul! 🙂

  10. i am we are zice:

    Am citit articolul, dar nu toate comentariile. Este prima data cand nu pot citi comentariile pentru ca incarcatura lor emotionala nu imi face bine.
    Incerc sa traiesc fara sa las emotiile si sentimentele sa ma ghideze, cat mai neutru sa fiu.
    Totusi, vreau sa imi dau si eu cu parerea aici, pentru a echilibra putin (posibil necesar) balanta, dar si pentru ca posterioritatea sa constate ca „comentatorii” erau diferiti unii de altii si aveau valori/pareri variate.
    Nu este bine sa generalizam, stim asta, cel putin teoretic. Cred ca nu puteam da o lege care sa se aplice tuturor femeilor, pentru ca ele (saracele) sunt diferite, traiesc in medii diferite, raman insarcinate in contexte diferite… Logic ar fi sa lasam femeia ce a ramas insarcinata sa decida ce vrea sa faca mai departe. Ea va duce greul. Consider ca asta ar arata ca ne pasa de femeie, ca o intelegem si sa ca o sprijinim indiferent de drumul pe care il alege.

    In mintea mea TOATE FEMEILE ar fi trebuit sa sara ca arse numai la auzul acestui cacat de proiect si cacat de miting sau ce pula mea o fi fost. Cum mama dracu sa decida cineva ce sa faci viata ta si cu corpu tau?

    Despre cei care vor sa interzica avortul nu pot spune decat ca eu consider ca nu au suflet, sunt superficiali si aroganti la maximum. Sper sa nu aiba castig de cauza.

    Despe popi, initiatorii proiectului… nu stiu cum sa ma exprim ca sa raman decent si neutru emotional, dar voi incerca: batuti cu lopata in fata de multe ori, confiscate averile, pusi la munca in folosul comunitatii ani de zile si dupa aceea, evaluati psihologic unul cate unul si reabilitati (cu greu, in numar mic) cei care se califica. Cei care nu se califica reintrodusi in programul de munca in folosul comunitatii pentru cativa ani.

    Femeia este importanta. Este jumatatea noastra. Nu putem lasa niste viermi care pana acum vreo doua sute de ani aveau camere de tortura in fiecare biserica sa ia decizii importante din viata jumatatii noastre. Hei!!! Trezirea!!!

    • optimvs zice:

      „Am citit articolul, dar nu toate comentariile. Este prima data cand nu pot citi comentariile pentru ca incarcatura lor emotionala nu imi face bine.
      …………………………
      Totusi, vreau sa imi dau si eu cu parerea aici, pentru a echilibra putin (posibil necesar) balanta, dar si pentru ca posterioritatea sa constate ca „comentatorii” erau diferiti unii de altii si aveau valori/pareri variate.”

      As vrea si eu sa scoatem prostia in afara legii, ma sustine cineva?

      • i am we are zice:

        te sustin io, coaie! e drept ca din partile evidentiate de tine pare ca a gandit si s-a exprimat gica hagi! uau! ai dreptate! afara cu prostii!

      • Cudi zice:

        Eu sunt de acord, îl/o punem pe i am we are să scrie legea, că pare să gândească mai mult decât alții.

      • Lotus zice:

        Unii nu au nevoie să gândească mult pentru a ajunge la o concluzie pertinentă. Alții, chiar dacă gândesc mult, nu ajung la ea. 🙂

      • Cudi zice:

        Lotus, nu te contrazic la faza cu unii care oricât ar gândi, n-ajung la cea mai bună concluzie, că probabil vorbești din experiență, ce-i al tău e al tău.

      • 🙂
        Dacă s-ar scoate prostia în afara legii, îți dai seama ce lejer ar fi traficul în București?

    • i am you are,
      despre ce încărcătură emoțională vorbești?!
      „Logic ar fi sa lasam femeia ce a ramas insarcinata sa decida ce vrea sa faca mai departe. Ea va duce greul. Consider ca asta ar arata ca ne pasa de femeie, ca o intelegem si sa ca o sprijinim indiferent de drumul pe care il alege.” Aici greșești, prietene! Dacă stai pe coada ta și aștepți să ia ea o decizie, deja ai orientat-o spre avort. Cel mai mizerabil dialog pe care l-am auzit vreodată e ăsta:
      – Am rămas gravidă.
      – Și ce-ai de gând să faci?

      În altă ordine de idei, și eu consider că imixtiunea popilor în povestea asta e o obrăznicie.

      • I am we are zice:

        „Si ce-ai de gand sa faci?” Ii zici fetei pe care ai cunoscut-o ieri si careia nu i-ai promis nimic.
        „Ce si cum facem” ii zici femeii tale.

  11. Cudi zice:

    I am we are, m-ai făcut să râd la faza cu exprimarea decentă și neutră emoțional.

    Hai să-mi dau și eu cu părerea.

    La faza cu „e plină lumea de metode contraceptive”, Renata, mă bucur că ai adus în discuție steriletul. Pentru că nu știu câți bărbați au idee câte efecte adverse foarte nasoale au pilule contraceptive. Când o femeie ajunge la doctor cu probleme grave de sănătate, una dintre întrebările ce i se pun este: „iei anticoncepționale? Dacă da, ce anticoncepționale?”. Pentru că în efectele lor adverse este foarte probabil să se afle și cauza stării ei precare. Și oricum, 90% din metodele contraceptive le folosește femeia, nu bărbatul. Ea duce greul prevenirii.

    Dacă femeia a rămas însărcinată pe nepusă masă, tot ea este cea care duce greul deciziei. Voi, ăștia anti-avort, nu vă imaginați că a face un avort e ca și cum ți-ai vopsi părul. Nu. E cu zbucium interior, e cu lacrimi, e cu traume psihice, uneori și fizice, e cu răni greu vindecabile. Femeia se expune unor riscuri indiferent de decizia de a păstra sau nu sarcina. Nu viața bărbatului se va schimba radical, ci a femeii. Pe umerii ei va cădea responsabilitatea creșterii și îngrijirii celui mic, ea este cea care-și periclitează cariera, viața socială, visele, nu tatăl. It’s all about her.

    Pe de altă parte, familia clasică, cu bună înțelegere, dragoste, respect și suport reciproc, este cel mai bun mediu în care un copil se poate dezvolta. Ca adept al libertinismului sexual, Lotus, poziția ta categorică antiavort mă miră. Să presupunem că ai avut nenorocul de a cumpăra o cutie de trei prezervative cu defecte din fabricație, pe care le folosești cu trei femei pe care nu le cunoști prea bine. Și rămân toate cele trei femei însărcinate. Nefericitele te anunță, pe rând și cu lacrimi în loc, că au rămas gravide și că intenționează să facă avort. Nu, le vei spune tu, nu avort, că e o crimă?! Indiferent cât de puternic ai crede avortul că e o crimă și oricât te-ar oripila o astfel de decizie, ce ai simți tu ar fi nici unu la sută din ce ar fi în mintea și în sufletul oricăreia dintre cele trei femei. Nu tu ți-ai schimba categoric viața dacă cele trei ar păstra sarcina, ci ele!

    Avortul este o agresiune psihică și fizică căreia femeia i se expune pentru că asta consideră ea, în momentul respectiv, că e mai bine. Din punct de vedere emoțional, femeia este bătută ca un șnițel luând o astfel de decizie. După avort, femeia necesită timp îndelungat de vindecare nu doar sufletească – e un un chin pe care îl îmbrățișează pentru că, în acel moment, avortul este soluția. Cine este biserica și cine este statul pentru a interzice așa ceva? Este fix treaba celor implicați, nu este treaba mea și, nici a popii să impun unei femei să păstreze sau nu o sarcină. Este alegerea ei și a celor direct implicați.

    Mai e un aspect. Copiii din centrele de plasament, norocoșii neavortați. Cei care se leagănă violent în somn, îndopați cu antipsihotice, cu ochii încrucișați și des întâlnite handicapuri fizice și psihice – ce crezi că va face o astfel de fetiță când va deveni majoră și va fi aruncată în lume, să se descurce singură? Va cădea în brațele tuturor profitorilor și se va culca cu n inși, pentru că în timpul partidei de sex va simți că primește atenție, că este dorită – cu cât mai mulți parteneri sexuali, cu atât mai multă atenție. Asta îi va da iluzia de ordinul minutelor că rana adâncă și dureroasă a abandonului, a faptului că a fost respinsă de părinții biologici, s-ar putea vindeca. Și așa va ajunge dependentă sexual de atenția celorlalți. Și tot astfel, ea însăși va naște copii pe care nu-i va putea crește și pe care, la rându-i, îi va abandona.

    Așa cum zicea și Renata mai sus, interzicerea avortului nu le va împiedica pe femei să ia această cruntă decizie. Vor încerca metode băbești de a întrerupe sarcina sau se vor lăsa pe mâna unor pretinși pricepuți sau pricepute și vor muri pe capete. De aceea interzicerea avortului e adevărata crimă.

    Altfel, dacă stai bine să te gândești, cred că și pilula de a doua (a treia sau a patra) zi e tot o formă de avort. Păi dacă prețuiesc într-atât viața militanții anti-avort, de ce n-o pun și de-un miting împotriva ei, s-o scoată din farmacii? Mai bine tac, că le dau idei.

    • i am we are zice:

      Imi place mesajul textului tau! Asemenea mesaje as fi vrut sa vad de la toate femeile comentatoare.
      Cat despre „I am we are, m-ai făcut să râd la faza cu exprimarea decentă și neutră emoțional.” chiar incepusem sa scriu cu intentia asta, dar am plecat de la calculator si cand am revenit mi-am dat seama de importanta enorma a subiectuluI si am realizat ca nu e momentul sa menajez pe careva, nici chiar pe mine.
      Sunt persoana de sex masculin, ca barbat e mult spus, e discutabil.

    • Lotus zice:

      @cudi

      N-a zis nimeni că-i o decizie ușoară. Acceptând toate lucrurile pe care le-ai spus, concret, consideri avortul o crimă sau nu?

      Dacă avortul s-ar interzice, unele femei vor încerca avorturi băbești și vor sfârși tragic. Așa că tu pui întrebarea: „Dacă avortul ar fi fost legal, ar mai fi murit ele?” și îți răspunzi că nu. De unde concluzia că moartea lor e cauzată de interzicerea avortului. Totuși, același răspuns negativ l-ai fi primit și la întrebarea: „Dacă n-ar fi încercat să avorteze, ar mai fi murit ele?”. O astfel de lege ar trebui dublată de o educație adecvată și de deschiderea statului cu privire la preluarea și creșterea în condiții decente a unui eventual copil nedorit. Care copil de acord că poate sfârși și el tragic, poate fi abuzat (și sunt deja abuzați din orfelinate, nu trebuie să ajungă în stradă pentru asta), dar cel puțin trăiește.

      Multe femei vor sfârși tragic, dar multe vor reuși să avorteze și poate și mai multe vor păstra copilul. În timp ce în cazul avorturilor, toți nenăscuții vor sfârși tragic. E o diferență de vreun ordin de mărime aici, dacă nu mă înșel.

      Eu ziceam că n-am nimic împotriva celor cu relații deschise și că pot înțelege aceste relații în anumite situații. Și pentru că voi le-ați condamnat in-corpore și in-discriminatoriu (da, știu că nu există în dex, l-am inventat acum), m-am bătut cu voi pe tema asta. De aici și până la a deduce că eu schimb partenerele ca șosetele e cale lungă. Totuși, în situația descrisă de tine, cu cele trei femei pe care le-aș fi lăsat gravide, îți dau următorul răspuns:

      • Cudi zice:

        Nu, ăla nu e răspunsul tău, ăla e un paragraf gândit de altul și postat în alt context decât comentariile la articolul Renatei. Ai putea să nu mai recurgi la citate ca să îți susții un punct de vedere, știi tu, așa, ca unul care gândește cu capul lui?

      • I am we are zice:

        Dupa cum si-a dat seama fara efort Optimvs, sunt prost si nu am inteles nimic din textul asta de la radu iliescu. Poti, te rog, sa raspunzi ca pentru prosti, ce ai face daca ar ramane insarcinate cele trei femei pe care le-ai futut saptamana trecuta si s-ar dovedi cu teste adn paternitatea?
        Am citit comentariile dupa ce m-a identificat de prost optimus prime. Pe unele nu am putut sa le citesc integral, chiar daca m-am straduit.

      • Lotus zice:

        De data asta o să explic, dar nu vă așteptați ca pe viitor să fac la fel. Pentru că, deși aș putea să nu mai folosesc citate, încep să cred că e mult mai bine să recurg uneori la ele.

        Ce spune Radu Iliescu acolo, chiar la început, este că viața reală și principiile nu sunt două lucruri diferite. Cu alte cuvinte, că nu poți susține sus și tare un principiu așa, la modul teoretic, pentru ca atunci când te lovești tu de acea situație, să faci excepție sau să dai înapoi. Dacă îl susții cu adevărat, atunci trebuie să îl susții în orice condiții, chiar și când implică un sacrificiu sau anumite invonceniențe pentru tine. Altfel, ce drept mai ai să-l susții?

        Dacă m-aș afla în situația imaginată de tine, sper că, indiferent de gura lumii, de starea mea financiară, de complicațiile ce se prefigurează la orizont și de alte conjuncturile exterioare, aș lupta din toate puterile să conving fata sau fetele în cauză să păstreze sarcina. Altfel, n-aș mai fi bun de nimic. Ar fi numai vorba goală de mine.

        Pe de altă parte, tu, Cudi, nu mi-ai răspuns deloc, nici cu citat nici fără, la întrebarea dacă consideri avortul o crimă sau nu.

      • Lotus zice:

        Mai spune acel citat că principiile și moralitatea nu sunt doar filosofii sterile, bune în teorie dar care, să fim serioși, n-o să le aplicăm în viața reală, pentru că nu trăim într-o lume ideală și deci mai lăsați-mă cu principiile voastre, că nimeni nu-i perfect și oricum asta e real life, nu ora de filosofie. Nu, principiile sau sunt principii (și se aplică în viața reală), sau nu mai sunt nimic. O astfel de gândire, de tipul celei exemplificate mai sus, destructurează ființa.

    • Cudi, ai vorbit de parcă ți-aș fi suflat ce să zici! 🙂
      Să redevenim mai tehnici:
      Steriletul e cea mai sigură și inofensivă metodă contraceptivă. Un strilet de calitate bună, montat în a 5-a zi după ultima menstră, corect montat și corect scurtat luna următoare, după ce el se așează în uter, e cel mai sigur anticoncepțional, zero invaziv. În principal, steriletul ține colul uterin deschis tot timpul și îl împiedică să se închidă când un ovul e fecundat, așa că ovulul o ia la vale, în jos, și se elimină la menstra următoare. Folclorul urban feminin zice că e producător de cancer. Absolut greșit!
      Anticoncepționalele pilulă de fiecare zi, pe bază de hormoni, sunt acceptabile la femeile foarte tinere, cu condiția să fie prescrise de doctor, după niște dozaje hormonale individuale. Efecte nedorite: toxicitate hepatică mare, pilozitate stimulată, risc de accident vascular, mai mare după 30 de ani și la fumătoare.
      Legarea trompelor uterine. Se practica și pe vremea străbunicii mele, cu succes. Nu știu mare lucru despre șmecheria asta. Ceva nu e în regulă, din moment ce nu e foarte uzitată.
      Prezervativul e bun, dacă e integru. Același folclor urban zice că reduce plăcerea și poate transforma preludiul într-un fiasco total.
      Pilula de a doua zi e o soluție „disperată”. Un bombardament hormonal masiv care, în timp poate avea urmări.

      În încheiere, Cudi, subliniez și eu ideea că, și dacă ar fi cum crede Lotus, că sufletul se infiltrează în ovulul fecundat în a doua milisecundă după ce spermatozoidul victorios a rupt membrana celulară a ovulului, chinurile,fricile, remușcările, îndoielile prin care trece o femeie până ajunge la avort sunt echivalente cu pușcăria pe viață pentru un criminal în serie și ce traumă are ea de pansat după, e ca pușcăria pe două vieți.

      • Lotus zice:

        chinurile,fricile, remușcările, îndoielile prin care trece o femeie până ajunge la avort sunt echivalente cu pușcăria pe viață pentru un criminal în serie și ce traumă are ea de pansat după, e ca pușcăria pe două vieți.

        Păi atunci să nu mai recurgă la această auto-pedeapsă! Poate un copil, așa neașteptat cum e, îi va schimba în mod surprinzător (în bine) destinul!

      • Ei, Lotus!… Poate e șomeră, poate tocmai a părăsit-o iubitul (tatăl copilului), poate părinții ei sunt niște creștini convinși care i-au explicat, scurt pe doi, că, dacă face un copil din flori, o dau afară din casă.
        Ce-ar fi să cobori pe pământ?

      • Lotus zice:

        Cunosc câteva cazuri. În nici unul nu a fost vorba de imposibilitatea de a-l crește sau de părăsirea de către iubit, avortul fiind mai mult o soluție convenabilă. Ba una dintre fete a repetat figura de vreo două ori. Îmi zici să cobor pe pământ. Nu neg că nu există și cazuri dramatice, dar îți zic ce cunosc eu.

      • Lotus, sunt convinsă că există multe cazuri fericite. Noi nu ne putem pune de acord asupra începutului vieții omului.

  12. optimvs zice:

    Eu zic ca fanii avortului care ii tot dau cu „copiii nedoriti care ajung pe strazi sau in centre de plasament” sa se informeze nitel cu privire la numarul relativ mare de oameni semnificativi dpdv istoric care si-au inceput viata sub cele mai nefericite auspicii.,.
    Sigur ca pentru fiecare dintre exemplele gasite sunt cine stie cate mii care au sfarsit trist, dar daca toti ar fi fost avortati umanitatea ar fi acum mai saraca.

    • Lotus zice:

      Perfect de acord.

      Un copil se naște într-o familie bogată. Îi garantează asta fericirea? Altul se naște într-o familie de dezaxați. Un al treilea într-o familie de circari, așa că va lua pământul la pas, cutreierând din țară în țară, din loc în loc. Poate primul, învățat cu bani și dependent de droguri la vârsta maturității, într-o străfulgerare de luciditate le va striga părinților: „De ce nu mi-ați dat educația de care aveam cu adevărat nevoie?” Poate că al doilea, învâțând de mic că lumea e dură, va munci pe brânci și își va croi un destin fericit și o carieră de succes. Și poate că al treilea va urî viața de pribegie. Nu există șanse egale. Viața nu este un concurs în care toți participanții pornesc de la aceeași linie de start. Cu toate acestea, nu-i abandonăm pentru că nu pornesc dintr-o poziție privilegiată, nu-i așa?

      Vorba lui Tyrion Lannister:

    • optimus, da.
      Umanitatea ar fi fost mai săracă. E suficient să citești memoriile unor tipi ale căror memorii merită citite și ajungi la concluzia ta.
      Să-l luăm pe Stephen King, pe care îl iubesc, nu pentru romanele lui bune sau mai mlăștinoase, ci pentru cartea aia memorialistică – Despre scris.
      Dacă mă-sa îl avorta, eu nu aveam pe cine iubi, în ale scrisului. Nu aveam cu cine mă întovărăși pe un gând, cu cine mă despărți total la o idee, ar fi lipsit romanul Carrie, ar fi lipsit povestea lui – S.King era om de serviciu într-un liceu și, în timp ce spăla WC-urile, colegul său, un negru, i-a explicat ceva despre dispersoarele de tampoane și…. așa i-a venit ideea romanului.
      Da, umanitatea ar fi pierdut milioane de oameni importanți pentru noi, dacă mamele lor ar fi recurs la avort, dar, conform calculului probabilistic, alte milioane s-ar fi născut. Unul ar fi putut să fie mai bun decât Schrödinger. Altul mai genial decât Einstein.
      Eu cred că există întotdeauna un plan B și un scenariu paralel, așa cum, minunat, îl povestește Asimov în nuvela „Sfârșitul Eternității”. Acolo, Asimov vorbește de schimbarea minimă necesară.
      De ce n-ar fi avortul „schimbarea minimă necesară”?

      https://ro.wikipedia.org/wiki/Sf%C3%A2r%C8%99itul_eternit%C4%83%C8%9Bii

      • Lotus zice:

        Uite un motiv simplu, Renata: pentru că o omenire care practică această formă de crimă (eu consider avortul o crimă) nu merită copii – genii de rezervă. Un posibil răspuns, dacă tot e să speculăm pe linia asta.

      • optimvs zice:

        Renata, de unde ar fi venit acele „alte milioane”? Noi ne aflam intr-o situatie in care cei care puteau sa existe au existat. Doar ca, daca s-ar fi practicat pe scara larga avorturile, unii dintre ei n-ar mai fi vazut lumina zilei. Locul lor NU ar fi fost luat de altii. Scenariile paralele sunt un exercitiu intelectual si atat. Cezar a fost asasinat stupid si pe urma au venit doua razboaie civile de era sa nu ramana piatra pe piatra, coroborate cu proscriptii care au dus la decimarea elitelor. Iar la final conducerea Romei a ramas pe mana unui nepot mediocru. In culise nu isi facea incalzirea nici un alt Iulius Caesar…

      • otimvs, răspunsul simplist și tâmpit e: „acele alte milioane ar fi venit din alte burți”.
        Întâmplarea face ca, la un moment dat, niște femei să rămână gravide, unele să piardă voluntar sau nu sarcina, altele s-o ducă la bun sfârșit. Se întâmplă în fiecare clipă: sarcina, decizia, dusul la bun sfârșit sau nu.
        Chiar tu zici – „daca s-ar fi practicat pe scara larga avorturile”… deci accepți că avortul e excepția și nașterea e norma. Până la urmă, cu sau fără restricții, majoritatea femeilor VREA măcar un copil. E în legea firii.
        Tu pui problema în principiu și ai dreptate, dar eu mă pun în locul tuturor femeilor care, dacă se ajunge ldin nou la situația în care făcutul unui copil nu mai e o opțiune ci o obligație sau o „penalizare”, au tot dreptul să se simtă abuzate.

        Ai spus undeva că ești de acord cu avortul în cazul violului. Să îndrăznesc să te întreb: dar dacă tocmai rodul acelui viol ar fi fost un Mozart, un Newton, un Iisus? 🙂

      • optimvs zice:

        N-am spus ca sunt sau ca nu sunt de acord cu avortul in caz de viol, am spus ca in asemenea situatie poate fi scuzat dpdv moral.
        Totusi nu inteleg care ar fi alea „ALTE milioane de burti”. Milioanele alea pur si simplu n-au existat, cine a vrut si a putut sa se reproduca s-a reprodus.
        De fapt situatia este foarte simpla: inainte ca avortul sa fie disponibil pe scara larga au existat pe lume nenumarati copii care au avut sanse foarte mici in viata, din start. Disponibilitatea pe scara larga a avortului ar fi insemnat ca multi dintre ei sa nu fi avut NICI O SANSA, punct. oricum o dam, oricum o sucim, asta e un fapt indubitabil.

      • Înțeleg ce zici. Parțial, îți dau dreptate. Bach a avut o grămadă de copii. Norocul lor e că s-au născut în familia Bach, nu lângă o groapă de gunoi, cu tați necunoscuți.

  13. smaranda64 zice:

    Romania sa şi ingrijeasca copiii handicapati, bãtrânii parasiti, bolnavii nerespectati. Sa şi aduca inapoi sclavii romani care impanzesc europa, apoi cand au realizat conditii de trai decente pentru toţi, pot manifesta pentru viata. Pana atunci nu i decat manipulare, fariseism grosolan.

  14. klaus zice:

    E drăguț spre neutru când te scuzi că nu prea ai timp. Să dai din gură, că la asta o să mă refer în continuare. Și mă refer doar la mine pentru a scurta eventuala îngroșare a șirului de polemici cu sau fără rost. Habar n-am dacă sunt pro sau contra, ca purtător de CNP, avort. Ca bărbat am fost ceea ce unii ar putea numi foarte convenabil, donator de spermă. Băi, eu nu sunt așa ceva! Habar n-am dacă asta mi se trage din faptul că am înțeles foarte clar care e diferența dintre meioză și mitoză sau dacă părinții mei mi-au dat o educație sexuală. Am futut și mi-am asumat actul cu potențial de tată. Se poate deduce că nu am făcut-o foarte des. Laba-i mai ieftină decât ăia cincizeci de bani, cel mai ieftin prezervativ. E cea mai bună metodă de contracepție! Culmea e că stă doar în mâna ta, a potențialului tată! Te scapă de griji, nici o femeie n-o să se poată scuza că ea nu știa că uterul ei poate naște prunci. Procesul de nidație mi se pare extraordinar, e o fază în care viața-și face loc dând din coate printre științe exacte și mult prea multe idei preconcepute. Da, am uitat neștiința.
    N-am soluție la problemă. Mă rog, nu una care ar mulțumi pe toți. Nici măcar ce-i ce trăiesc nu înțeleg ce e viața. Doar faptul că ai o pulă sau un uter nu-ți dă dreptul de a emite păreri despre ea.

    • klaus, am înțeles ideea. Aici, în Gară, părerile sunt foarte împărțite. Eu cred că, indiferent de păreri, dacă aceste manifestări vor duce, în timp, la interzicerea avortului, asta reprezintă un abuz, o imixtiune în viața intimă a cuiva și, firește, un pas uriaș înapoi.

      • klaus zice:

        DA! Sunt de acord cu tine, interzicerea avortului e o tâmpenie. Dar discuția trebuie continuată. O să bag o mică provocare: cum ar privi cei antiavort o fată de paișpe ani cu copil. Eu bănuiesc cum, da’ tac și împroșc flegme imaginare.

      • klaus, sper că ești destul de adult, să fi văzut sau măcar auzit de filmul „Ghici cine vine la cină?” (Sidney Poitier, Spencer Tracy). Un tată cu vederi liberale, deschis, critic la discriminări de orice fel, mai ales rasiale, devine un tată banal, cu prejudecăți, când fiica lui îi prezintă logodnicul, un tînăr medic de mare succes, dar… negru.
        Exact așa cred că ar reacționa toți domnii și doamnele de-aici, care consideră avortul o crimă/aproape o crimă/un act imoral, antiuman, dacă fiica lor de 14 ani ar veni cam borțoasă acasă. Ba, zic că și dacă ar avea 17-18 ani, tot așa, l-ar face pe dracu în patru, ar găsi cel mai bun ginecolog, cea mai bună clinică privată ca să rezolve cazul repde, curat, profi și fără urmări. Apoi ar angaja un psiholog ca să-i rezolve copilei traumatismul post avort.
        Am primit provocarea și o lansez mai departe. Să vedem cum sună scenariul ăsta când ți se întâmplă ție.
        O să-ți relatez, pentru anecdotică, o chestie din propria mea experiență: părinții mei au înfierat, cu mânie intelectuală, reacția unui vecin de palier care și-a izgonit fiica de 19 ani, însărcinată. Zece ani mai târziu, când m-am măritat, la 20 de ani, fără acordul lor, au alergat pe la procurorul general al capitalei sau cum se numea pe-atunci, ca să retragă, de la starea civilă, actele deja depuse. Mulți ani după, tata îmi povestea, destul de senin, că idiotul ăla de procuror, surd la rugămințile lui, îl tot întreba dacă sunt majoră și el îl întreba, la rândul lui, ce importanță are?!
        Vecinul lor fusese un încuiat, că își gonise fata însărcinată de-acasă. Ei nu fuseseră încuiați, rupând orice relație cu fiica lor, doar fiindcă se măritase la o vârstă care nu era potrivită, în viziunea lor. 🙂
        Oamenii sunt foarte subiectivi, klaus, asta vreau să spun. Sunt obiectivi și principiali până în momentul în care povestea se scrie la persoana întâia.

      • Lotus zice:

        Renata, n-am cum să-ți răspund la un scenariu ipotetic. Dar pot să-ți spun atât: pe de o parte, eu chiar cred că avortul este o crimă. Voi tot vorbiți de imixtiunea în viața femeii, dar avortul este nu doar o imixtiune, ci o curmare a vieții unei ființe nevinovate. De aceea consider că și sarcina rezultată în urma unui viol ar trebui dusă mai departe. Violul s-a soldat cu o victimă – fată în cauză -; ce justificare avem să-i mai adăugăm una? Copilul rezultat nu are nici o vină. În cel mai rău caz, dacă nu este dorit, poate fi dat spre înfiat sau la un orfelinat, dar cel puțin va trăi! Mai bine să trăiască în condiții neideale decât să nu trăiască deloc. Pe de altă parte, evident că sper să nu fiu pus niciodată în situația asta, dar dacă fata mea de 14-15 ani ar deveni gravidă, oare n-ar fi și vina mea? Fetei respective cine i-a făcut educația, dacă nu eu? Oare n-ar trebui să-mi asum o parte din responsabilitate?

        Sigur că e mai dificil când principiul te lovește în freză, dar dacă nu suntem capabili să punem în fapt ceea ce susținem și teoretic, dacă asta e o caracteristică esențială a tuturor oamenilor, atunci scuză-mă, dar ne merităm pe deplin războaiele, dramele, dezamăgirile, suferințele și toate nenorocirile prin care trecem. Parcă omul putea să se ridice deasupra animalității instinctuale și să aspire la un ideal înalt.

        În sfârșit, se trece cu vederea faptul că un copil, indiferent în ce condiții a venit pe lume, poate să fie un minunat dar de la viață, care să-ți aducă, peste ani, multă împlinire și fericire. Nici măcar animalele nu-și omoară puii, decât în cazuri rare, din ce știu eu.

      • Lotus, sper să n-ai o fiică atât de zglobie încât să vină însărcinată acasă, la 14 ani, dar, dacă totuși te-o lovi viața în freză în halul ăsta, sper să-ți amintești discuțiile de-acum,s-o pupi pe frunte și să-i crești copilul.
        Despre viol și copii născuți în urma unui viol nu are rost să discutăm, fiindcă tu nu știi ce e ăla viol. Nu știi ce traume psihice, uneori ireversibile, poate lăsa el asupra victimei. La tine, cred, viol e un cuvânt în patru litere. Poate chiar rădăcina unei familii de cuvinte destul de plăcute: violetă, violoncel… 🙂

      • Lotus zice:

        De unde știi că nu știu ce-i ăla viol? Mai că nu m-ai făcut violator mai devreme, pe Quo Dixit. 🙂 Glumesc. Înțeleg ce zici, dar o mamă nu-și poate iubi copilul, chiar dacă tatăl lui biologic a fost un derbedeu? Că sunt multe cazuri din ăstea, cu tați derbedei. Lăsând la o parte asta, dacă nu-l poate crește pentru că-i aduce aminte de drama prin care-a trecut, nu-i totuși mai uman să păstreze sarcina, după care să-l dea la orfelinat, asigurându-se astfel că măcar trăiește, decât să-i ia viața prematur prin avort, el fiind inocent?

      • Lotus, știi? Știi ce e ăla viol? Ai fost victimă sau călău? 🙂 Și eu glumesc.
        Nu știi ce e ăla viol, din moment ce echivalezi „violator” cu „derbedeu”.
        Nu mai construi scenarii de film românesc din anii 80, că nu merge.

      • Lotus zice:

        Renata, îți dai seama că nu pot ști, de vreme ce nu sunt fată. Zicea cineva că un viol anal ne-ar putea face să înțelegem, dar eu cred că tot ar fi departe, pentru că fetele sunt mai sensibile ca noi. Dincolo de asta, scenariul de anii ’80 rămâne. Crima este crimă.

  15. Cudi zice:

    @Lotus – dacă este sau nu avortul o crimă?
    Singura mea certitudine e următoarea chestie: femeia care alege avortul nu este o criminală. În rest, răspunsul la întrebarea ta implică certitudini pe care nu le am, la fel ca și în cazul altor subiecte pe care le-am dezbătut noi de-a lungul ultimelor luni.
    Dar aș mai adăuga ceva – chiar și unele animale își omoară o parte din pui, imediat după ce îi nasc, în funcție de resurse, de sănătatea lor, de câți poate hrăni/îngriji mama. Și nu, nu consider că acele animale ar fi „criminale”.

    • klaus zice:

      Cudi, cu voia ta, voi veni cu exemple. La scroafă, după fecundare, un număr foarte mare de embrioni „viețuiesc” în uter. Diferența dintre numărul lor inițial și numărul purceilor fătați constă în fenomenul de absorbție uterină. Practic, scroafa ucide embrionii în funcție de condițiile de mediu. Deci putem organiza un marș împotriva scroafelor nesimțite! 😀

      • Cudi zice:

        Apropo, klaus, ai citit părerea preotului din Scoția?
        https://ioanflorin.wordpress.com/2017/03/28/copii-pentru-tara-sau-o-tara-pentru-copii/

        Citez: „Problema natalității nu se rezolvă prin presiuni asupra părinților. Acestea sunt ineficiente, dar mai ales imorale. Biserica binecuvintează căsătoria și nașterea copiilor, dar e numai dreptul părinților să decidă când și câți copii să facă. Pentru că nimeni nu împarte cu ei nici responsabilitatea aducerii lor pe lume, nici greutățile creșterii lor.”
        Din gura unui preot, e aur curat.

      • Iosif zice:

        … 🙂 🙂 ))) !…

      • klaus zice:

        Nu, Cudi, nu l-am citit. Dar înțeleg mesajul. Am avut un prieten preot care se temea că o predică după exemplul tău ar sminti credincioșii. Atunci m-a străfulgerat o idee: că majoritatea credincioșilor practicanți sunt niște idioți. Preotul pe care-l citezi a fost mai curajos. Io zic să fim sănătoși, să treacă niște ani și să evaluăm atunci eventualele rezultate tupeului popesc :).

      • Lotus zice:

        Cudi, un copil nu se face în momentul nașterii, ci în momentul sexului neprotejat. Asta legat de „e numai dreptul părinților să decidă când și câți copii să facă”. Da, e numai dreptul lor când și câți copii să facă. Dar după ce i-au făcut, nu mai e dreptul lor să le ia viața. Preotul respectiv ori n-a zis ce ai citit tu, ori s-a exprimat în mod intenționat echivoc, ceea ce-i cam urât din partea lui.

  16. psi zice:

    eu am cam stat deoparte de povestea asta, poate și pentru că în vremea marșului ”aniversam” un avort spontan, unul care m-a băgat într-o depresie de zile mari. că de n-ar fi fost el, fie-mea ar fi împlinit anul ăsta niște ani numai buni de buze țuguiate, silicoane și botox.
    dar las la tine o întrebare: dacă avortul ar fi fost ilegal în vremea aceea când eu îmi doream un copil și copilul nu mă dorea pe mine, cum naiba ar fi fost oroarea aia de-am trăit-o? că oroare a fost, medicii s-au purtat ca niște măcelari cu o oaie.

    • psi, era în anii 90?
      Extraordinară metafora asta – copilul nu mă dorea pe mine.
      Dacă „oroarea” s-ar fi întâmplat pe când avortul era ilegal, cred că… nu știu. Poate n-ar mai fi avut cine să scrie comentariul tău. 😦

      • psi zice:

        da, era în 92. 🙂 o oroare…

      • Ah! … Anii ăia în care se făceau întreruperi cu frecvența aplicării prezervativului!
        Atunci am beneficiat și eu de operația respectivă, la dorința mea, cu un maestru, doar că a fost reținut la momentul programării și l-a înlocuit o altă doctoriță. M-am luptat, între viață și moarte cu o septicemie, la domiciliu, o lună. M-a salvat un doctor de la Puls, impresionat de amatorismul colegei lui, de la Stat.
        Ginecologia anilor 90 = Abator.

      • psi zice:

        dacă era după dorința mea, medicul ăla ar fi avut capul spart. îmi explica el despre alinierea planetelor și alte prostii. noroc că am dat de o doctoriță la fel de smucită și normal ca și mine care mi-a zis ce și cum și să-mi iau gândul.
        și l-am luat.

      • Mă lăsași mută!…

      • psi zice:

        așa a fost să fie. horației i-a lipsit o săptămână ca să trăiască, să vină pe lume. sau nu. așa a fost să fie. mie îmi lipsește și acum o doagă. 🙂 dar funcționez. pe horația mea o cheamă puiul de stele. undeva în suflet, așa o cheamă.

      • Horația… Mișto nume! Aproape că o văd.

    • klaus zice:

      Voi chiar vreți să vedeți cum arată o lacrimă intr-o fereastră pentru comentarii?

      • psi zice:

        nu chiar, klaus. scuză-mă. 😦

      • klaus zice:

        Psi, dacă cineva ar trebui să ceară scuze acum, acea persoană aș fi eu. Eu am fost ferit de situațiile dramatice pe care le-ai trăit tu. Da’ mai dat peste cap cu Horația, copilul stelelor. Am lăsat comentariul meu tâmp fără emoticon. Pentru că nu cred că există unul care să exprime măcar parțial ce am simțit eu citindu-te. Pot, în schimb, să-ți fac o promisiune. Am două fete, și-ți promit că copilul stelelor nu va rămâne doar o sintagmă. Sper doar să nu ajung ca tata de care pomenea renata. Și, cu voia ta, le voi spune povestea Horației.

      • psi zice:

        da, klaus, poți să le spui poveste horației. 🙂 cândva poate am s-o scriu eu însămi, pentru mine.

      • klaus zice:

        Pentru tine cred că ai scris-o și corectat-o de mult prea multe ori. Ai accepta să facem noi o întâlnire a poveștilor?

      • psi zice:

        sinceră să fiu am și publicat-o o dată pe blog. 🙂 dar am șters-o pentru că nu suport compătimirea din vârful tastelor și fix așa a fost primul comentariu. 🙂
        întâlnirea poveștilor? de ce nu?

  17. Marian zice:

    Aia de-au pus botu’ si-au participat la acel ” mars pentru viata ” n-ar strica sa se caute la cap caci este clar ca tipii nu-s sanatosi !!! Chiar nu-i pot intelege : cum dracu de , stiind ca-n Romania iti internezi copilul in spital avand doar o simpla pneumonie si-l iei acasa intre patru scanduri plin de stafilocop auriu , stiind ca inclusiv azi , ne confruntam c-o lipsa acuta d e medicamente si-n special d e vaccinuri OBLIGATORII PENTRU NOII NASCUTI , stiind ca-n tara asta de cacat exista sute d e mii de copii ce s e culca seara NEMANCATI { lasandu-i deoaparte pe aia ce locuiesc pe starda pur si simplu sau prin centrele de ” protectie ale minorilor ” unde sunt abuzati si fizic si sexual } , si mai ales , stiind precis ca niciunul , nici macar un singur guvernant in toti acesti douazeci si sapte d e ani de cand s-a dus dracului Ceausescu , n-a facut NIMIC pentru populatia acestei tari adica inclusiv pentru copii deja existenti iar tu….sa vrei sa interzici avorturile , declarandu-le crime ?!? Dar faptul ca nu exista inca vaccinuri suficiente { s-a uitat d e epidemia d e rujeola ? } , ca unii copii si mamele lor n-au mancare si -un adapost deasupra capului asta nu-i oare crima ? Nu le sant suficienti cei aproape 19 milioane de sclavi guvernantilor ” religiosi ” ai acestei tari LAICE dar de tot cacatul si vor ceva spre dublu ? Ipocritii dracului !

    • Marian, pentru aceleași neajunsuri pe care le enumeri, și eu zic că nu poți arunca pe lume copii, fără discernământ, fie-le cum le-o fi!
      Adevărul e că nimeni nu stă să se gîndească la vaccinuri lipsă, când își dorește un copil. Am zis DOREȘTE. Femeile sunt, de ce să nu recunoaștem, foarte condiționate de locul lor de muncă. Se știe că niciun patron nu dă din coadă să-i plece angajata în post-natal în primul an. Poate că n-o dă afară, că n-are voie, dar, la întoarcere, îi face viața un iad, că pleacă ea singură.
      Suntem un stat laic de ipocriți. Mă refer la cei ale căror voci se aud.

      • Marian zice:

        Bai fata…pe mine asta ma scoate pur si simplu din minti : ce mortii ma-sii se baga astia in uterul femeilor alea , au pus monopol javrele astea de striga cat ai tine gura { ia sa fi indraznit sa faca asta in ’66 cand s-a dat decretul sau macar in ’86 cand s-a supralicitat } si IPF Daniel cu BOR-ul lui cu tot , pe trompela alora ??? Da , ai dreptate : cine doreste , cine are cu ce , cine stie precis ca vor asigura acelui copil tot ce trebuie pentru dezvoltarea lui normala sau in conditii de cat d e cata normalitate….foarte bine sa-i fete ca iepuroaicele n-am nimic impotriva , dar ca toti prostii , toti nenorocitii s-aduca pe lume copii doar pentru ca asa scrie la ADN-ul lor ca trebuie sa se inmulteasca cu orice pret iar dupa aceia sa lase copii de izbeliste sau sa-si planga d e mila ….ia mai da-i in pastele mamii lor si pe aia si pe protestatari !!!!! Si-n final , sti chestia aia : ” cine are , sa-i traiasca , cine nu…sa nu-i doreasca ” caci un copil , inplica RESPONSABILITATI LA CARE NICI MACAR NU TE POTI GANDI ANTICIPAT !!!

    • optimvs zice:

      Renata, eu n-am nimic cu libertatea de opinie dupa cum bine stii. Dar deliruri verbale de genul asta nu au cum sa duca la dialog civilizat. Sunt satul de suparati de-astia care pe net sunt fiare si in viata de zi cu zi merg pe langa pereti cu privirea in pamant.

      • optimvs, ai observat că eu sunt mai tolerantă decît tine cu interlocutorii pe net. 🙂 (Răbufnesc doar când dau nas în nas cu vreo mârlănie.)
        Dar, ai pus degetul pe rană amintind de duplicitarii care în virtual rag și în real miaună.

      • Marian zice:

        @otimvus Despre ce delir vorbesti ? Cumva iti pare un delir faptul ca am dreptate ? Esti ” satul de astia care pe net sunt fiare si in viata d e zi cu zi merg pe langa pereti cu privirea in pamant ” ? Macar sa fi fost dumneata pe jumatate asa la viata dumitale ! Fara suparare dar , acum ” dupa razboi ” adica , la peste douzeci si sapte de ani de la revolutia aia de rahat din ’89 , acum iti da mana sa te basici , atunci era ceva mai dificil…. nu de alta dar n-aveai net .

      • optimvs zice:

        Da, cum sa nu, plina tara de revolutionari. Pacat ca n-ai inteles o iota din ce-am zis, problema nu e faptul ca iti imaginezi ca ai dreptate ci violenta verbala complet nejustificata. Din punctul meu de vedere mesajele pe care le-ai postat pana la asta erau sterse fara discutii. Reformulai singur pe urma, daca simteai ca ai ceva de spus pe acest subiect, nu doar de improscat invective.

  18. Marian zice:

    Si-o intrebare : femeile mai sunt sau nu , stapane pe corpul lor cu toate organele de reproducere cu tot ? Pai daca sant , atunci sa-si faca popii si aia care peroreaza in numele lui Dumnezeu despre ce reprezinta pentru ei avortul o schimbare d e sex , si sa toarne la copii pana le vine boala pe ei ! Cateva milioane de viitori sclavi in plus sau in minus……

  19. Mugur zice:

    S-au spus de toate, iar uneori am avut impresia că s-au spus toate despre avort, în comentariile de mai sus. Vin și eu, „ca dintr-o altă galaxie”, să-mi spun părerea.
    Cred că tema trebuie abordată la persoana întâi, eventual și la persoana a doua, adică cei doi care au participat la conceperea embrionului/fătului. Doar așa poate apărea obiectivitatea reală asupra unui asemenea subiect.
    Prima persoană care ar trebui să se pronunțe ar trebui să fie femeia căci, cum bine s-a spus mai sus, ea susține tot greul, cel puțin până în momentul nașterii, dar adesea si după aceea. Ea este cea care trebuie/are dreptul aleagă, căci până și Biblia ne dă dreptul de a alege (să credem sau nu în Dumnezeu).
    Apoi, poate ar fi bine să redefinim termenul de viață si viu, căci după umila mea părere, atât ovulul cât și spermatozoidul sunt vii, așa că este greu de stabilit în ce moment și sub ce formă ucidem viul. Iar aici, ca si în paragraful anterior, poate exista și o latură biblica a discuției.

    Sunt păcătos, deci nu eu sunt cel care să arunce primul piatra.

    Dincolo de, sau în concordanță cu cele scrise de mine mai sus, consider că singurele care ar trebui să se pronunțe asupra oportunității și/sau asupra formei unei astfel de legi a avortului, sunt femeile.

    Scuze dacă repet idei, sau dacă inoportunez prin acest comentariu!

    • Mugur, nu inoportunezi deloc!
      Decizia finală aparține femeii.
      Mie mi se pare destul de evident că femeile care au participat la această discuție, fie aici, fie pe blogul lui Cudi sau Lotus au vorbit raportîndu-se (și) la experiențe personale. Unele au făcut-o în mod explicit.
      În ceea ce privește ovulul și spermatozoidul, sunt singurele celule care conțin doar jumătate din materialul genetic uman/animal. Poate că termeul viu ar trebui înlocuit cu viabil.

      • Mugur zice:

        Renata, în real, decizia finală este într-adevăr a femeii, dar eu aș dori ca și în elaborarea legii acesteia să se țină cont de voința femeilor, însă în parlamentul nostru această voință pare a fi considerată cu titlu consultativ, nu decizional. Tot acolo, în parlament, ar trebui să se poarte discuțiile la persoana întâi, prin prisma unor experiențe prorprii, căci doar așa se va înțelege adevăratul rost al unei astfel de legi, oportunitatea și forma pe care ar trebui să o capete aceasta.
        Nu am avut timp să citesc decât discuțiile de aici, dar mă întreb: din prisma cui ar trebui să purtăm dialogul? Sunt părintele a doi copii și ar mai fi trebuit să fie unul. Atunci, în urmă-timp, am stat de vorbă cu soția mea mult, foarte mult. Nu am putut să aducem pe lume un copil pe care să-l dăm în adopție sau să-l trimitem într-un orfelinat, căci durerea din sufletele noastre ar fi fost prea mare. Nici de crescut, alături de ceilalți doi nu se putea pune problema, din lipsă de resurse materiale (s-a mai atins și mai sus această problemă). Atunci, în acea perioadă tulbure cumva, când abia se „liberalizaseră” avorturile, am acceptat, atât eu cât mai ales soția mea, varianta avortului. De atunci începând am luat măsuri ca să nu se mai repete o astfel de situație niciodată.

        Mea culpa! Au trecut 44 de ani de când am învățat despre celulele noastre, la cursurile de anatomie, așa că, pentru mine este scuzabilă uitarea acestui amănunt despre spermatozoid și ovul. În același timp mă rușinez de această scăpare a mea, căci în liceu am învățat anatomia după compendiul lui Voiculescu, pentru că voiam să devin… medic. Doar că mi-a trecut între timp.

      • Mugur, invidiez cuplurile/femeile care n-au fost obligate să treacă prin această traumă și alegere: avortul. Te înțeleg perfect. Din nefericire, suntem atât de mulți/multe cei care am experimentat pe propria piele.
        Teoretic, niște cunoștințe elementare de anatomie și fiziologie te țin departe de asemenea experiență. Practic, se mai întâmplă, cu toate precauțiile mai mult sau mai puțin științifice. Fiindcă suntem oameni, nu mașini.

  20. DoarF zice:

    Mai mult sau mai putin offtopic, dar sigur destul de interesant: http://turambarr.blogspot.ro/2017/03/dumnezeu-si-tehnologia.html

  21. Iosif zice:

    DoarF,am citit articolul putin „interesant”,însa mult prea limitat,vag si destul de relativ,lipsit de o explicatie plauzibila,credibila,a ceea ce este Dumnezeu. Omul are cunostinte filozofico-stiintifice si religioase limitate,iar pentru a-L cunoaste cu adevarat pe Dumnezeu,este necesar sa-L cunosti mai întâi pe Hristos. Nimeni nu-L poate percepe pe Cel Ce Este SURSA decât prin „moarte si înviere”,aceasta metamorfoza evolutiva,de la starea materiei solide,moarte,(pamânt),relativ,efemer,limitat spatio-temporal prin „nastere din apa si Duh”,evoluând prin Spiritul Sfânt,(revelator) spre noi si elevate perceptii si simturi,în care suntem închisi de mii de ani de „oameni dumnezei” la care se închina masele,cu frica,inconstiente de forta si puterea IUBIRII ABSOLUTE,oameni inteligenti si luptatori împotriva lui HRISTOS care L-au vândut asemeni lui Iuda Iscarioteanul,pentru lucruri relative,trecatoare,înselatoare,muritoare.
    Acest sistem al superdezvoltarii tehnologice L-a scos pe Cel Ce Este de la început (atemporal) din ecuatia existentei iar „omul faradelegii” (N.O.M.) „Antichrist” sistemul umanist-materialist numit „Mamona” sau „dumnezeul acestui veac.”
    P. S. Exista gena nemuririi în fiecare dintre oameni,chiar daca va vine greu sa credeti,trebuie doar depistata si activata ! 🙂
    Fiti binecuvântati si luminati !

    • DoarF zice:

      Iosif, fiecare citeste in cheia pe care o poseda. Iar cheia mea este de un alt nivel fata de cheia ta. Daca m-ai invita sa-mi spun opinia despre interventia ta, as remarca ca parca te-ai cam grabit in a eticheta ca autorul are cunostinte filozofico-stiintifice si religioase limitate.

      • Iosif zice:

        Corecta remarca ta,însa ceea ce caut de zeci de ani si nu gasesc în religii,în filozofii si /sau stiinta,este Adevarul Absolut,iar acesta nu se poate percepe decât prin Hristos,Fiul omului,Singurul Om nascut din „Samânta” femeii si din Dumnezeu,UNIC ADEVAR ABSOLUT,prin care omenirea poate fi regenerata,prin moarte,(singura CERTITUDINE ABSOLUTA pe care fiecare adult normal o constientizeaza),si nastere din nou „din apa si Duh,Spirit),restul perceptiilor omenesti sunt RELATIVE,subiective,limitate spatio-temporal.

      • DoarF zice:

        Eu nu am sperante sa gasesc Adevarul Absolut, eventual ma va gasi el pe mine. Dar e asa de frumoasa cautarea…

  22. Iosif zice:

    „Cereti,si vi se va da; cautati,si veti gasi; bateti,si vi se va deschide. Caci oricine cere,capata; cine cauta gaseste; si celui ce bate,i se deschide .” 🙂

  23. alin zice:

    bravos natiune !
    ca daca toti menopauzatii vorbesc oarecum despre sex , e de BINE !
    halal ! chiar avem tara ce o meritam
    fuck all ne-fututilor

  24. nela zice:

    Citesc cu interes dezbaterile aprinse pe tema pro/contra avort. Pro-life și pro-choice, pare-mi-se. Se dau shareuri unor statistici, se invocă dreptul (divin!) la viață al copiilor nenăscuți și dreptul la decizia asupra propriului corp, bărbații iau poziții radicale de parcă o femeie ar rămîne gravidă de una singură și ei nici usturoi nu au mîncat, nici ejaculare neprotejată nu au produs, se aruncă în joc cifre uluitoare: 30 de milioane de avorturi de la revoluție încoace, 10.000 de femei ucise în comunism de practica avortului ilegal.

    Se spun enorm de multe lucruri pe temă, însă absolut nicăieri, în afară de cartea Șoseaua Cățelu a Alinei Nedelea, nu am văzut o singură femeie să apere acest drept admițînd public că e „vinovată” de unul din cele 30 de milioane de avorturi care sunt trîmbițate atît de strident. Una singură nu s-a ridicat să spună o poveste umană, dincolo de statistici și judecăți de valoare. Toate avorturile au fost făcute de alte femei, nu de noi.

    O să vă spun povestea avorturilor mele. Fiindcă eu (și Nedelea) am făcut două avorturi, imediat după revoluție, într-o perioadă atît de tulbure și lipsită de repere, educație, mijloace, încît nu știu aproape nicio colegă sau prietenă din vremea de atunci care să nu fi trecut prin asta. O să vă spun povestea avortului ilegal al mamei mele, care ar fi putut să o ucidă și să o arunce în neagra statistică de mai sus. Și pe cea a multelor avorturi ale bunicii mele, dintr-o perioadă în care întreruperea de sarcină era singurul mijloc contraceptiv.

    Dar mai întîi, înainte să ridicați piatra să loviți, aș vrea să ne gîndim împreună un singur minut la cît de puține opțiuni am avut și încă avem, noi, femeile. Contracepția e, dintotdeauna, exclusiv treaba noastră. Dacă rămînem gravide, iar e treaba noastră, mai puțin atunci cînd suntem acuzate că am făcut copii ca să-l „prindem” pe x sau pe y. Am auzit și știu o mulțime de cazuri în care bărbatul a spus: ai rămas gravidă, treci și fă avort, eu nu vreau copii cu tine!, de parcă femeia aia a rămas însărcinată de una singură sau violîndu-l pe „dînsul”.

    Am două fete pe care le iubesc ca pe ochii din cap. Nu exclud ideea să mai fac un copil. Oricînd s-ar fi întîmplat să rămîn gravidă de la 20 de ani încoace, nu aș fi luat o secundă în calcul posibilitatea unui avort. Fiindcă eram matură, pe picioarele mele, aveam mijloacele să cresc un copil. Ceea ce am și făcut. Să fac avort a fost și a rămas una dintre cele mai urîte traume ale vieții mele. Și motivul principal pentru care am făcut un copil atît de tînără, la 21 de ani neîmpliniți: îmi doream cu disperare să devin mamă.

    ***

    Aveam cîțiva ani cînd mi-am dat seama că în familia noastră se întîmpla ceva grav. Eram o obișnuită a ascultatului pe la uși, căci am fost crescută în spiritul: copiii sunt tîmpiți și mici, nu trebuie să știe nimic, nu e treaba lor. Dar copiii nu erau atît de tîmpiți (they never are, noi suntem cei care îi desconsiderăm și rănim) să nu simtă că ceva critic se petrece. Așa că am devenit atentă, mai atentă. Știam că era un anume Ceaușescu și că nu aveai voie să-l vorbești de rău de față cu alții, că nu aveam voie să facem o mulțime de lucruri, iar în momentul în care am auzind șușotindu-se despre faptul că mama e gravidă, am auzit plînsete, sume de bani, îngrijorări, spaima să nu cumva să se prindă nimeni, am înțeles imediat ce se petrece. Mama urma să facă un avort, adică să scoată din burtă chestia aia care putea să devină un copil nou, iar dacă era prinsă, ea sau doctorul, puteau face pușcărie. Auzisem discuții despre babe care făceau avorturi la ele acasă, cu ace de croșetat, de femei moarte din cauza asta, așa că în ziua în care mama a plecat fără să-mi spună unde se duce, am murit puțin pe interior. Eram atît de supărată pe ea, pe toți cei din casă, mi-era așa de frică să nu moară mama și să rămîn doar cu tata cel agresiv, încît îi uram pe toți cu toată puterea celor cîțiva anișori. Mama s-a întors acasă, însă. Doctorul rezolvase problema. Anul ăla nu am fost la mare, nu am mai avut bani. Nu am știut niciodată mai multe, nu am vorbit, nu am cerut explicații, doar i-am urît pe toți în secret că m-au mințit și că din cauza lor nu am mai fost la mare.

    Aveam 17 ani cînd am rămas eu însămi gravidă. Cu primul meu iubit, cu care am făcut, peste cîțiva ani, un copil. În anii 90, fetele de liceu, de licee bune, făceau avorturi pe bandă rulantă: nimeni nu știa nimic despre sex, despre protecție, nu exista educație, internet, metode contraceptive la îndemînă, cu părinții nu discutam astfel de subiecte, eram pe tărîmul necunoscutului absolut. Și mai erau multe cabinete de medici care practicau cu foarte mult aplomb, după atîția ani de prohibiție, chiuretajul. În sălile de așteptare, adolescente puhoi, care își așteptau rîndul la chiuretă, pe viu, să scape de rușinea care le-ar fi distrus viețile. Fiindcă asta s-ar fi întîmplat cu noi: am fi fost exmatriculate de la școală, aruncate în stradă de părinți, acoperite de rușine, stigmatizate. Douăzeci și ceva de ani mai tîrziu, într-o epocă modernă, spunem noi, tot prin asta trec fetele care rămîn gravide și țin copilul, deși sunt încă la liceu. Cunosc personal bine un astfel de caz: mama a dat-o afară din casă cînd a aflat că e însărcinată, ea și-a întrerupt școala și e ajutată de părinții băiatului să își crească copilul. Un caz norocos, de altfel, altele au ajuns să abandoneze copilul în maternitate. Nu am avut curaj să spun nimănui, așa cum nu spusesem nimic din ce mi se întîmplase grav. Așa cum nu spusesem, cu un an în urmă, că fusesem violată. Tot de groaza stigmei. O prietenă de-a mea, unul dintre cei mai disfuncționali adulți pe care îi cunosc, a fost luată, în aceeași vreme, de pe stradă, într-un oraș din sud, împreună cu o colegă cu care aștepta autobuzul din stație. Amîndouă au fost violate crunt, iar cealaltă, omorîtă sub ochii ei. Ea a scăpat, printr-o minune, însă acasă o aștepta o altă siluire: pînă a murit, tatăl ei i-a spus că e o curvă și că e numai vina ei că a fost violată, că din vina ei a murit colega ei și că i-a umplut în oraș de rușine, mai bine ar fi fost ucisă și ea. Nu s-a vindecat niciodată. E un om zdrobit. Iar asta era soarta noastră, a tuturor violatelor sau gravidelor, atunci. Asta mi-ar fi spus și tata, probabil. Așa că am tăcut și durut în mine, fără să las să se vadă nimic. Nici azi nu suntem prea departe de reacții de felul ăsta, din nefericire.

    Îmi amintesc în amănunt durerea fizică, chiureta rîcîind în mine, fața medicului – același medic care se prefăcuse că o chiuretează pe o altă prietenă de-a mea, ca să îi ia banii, convins fiind că nu e însărcinată, însă ea chiar era și a descoperit asta la patru luni de sarcină, iar nenorocitul i-a pus viața în pericol și i-a întrerupt cu mari riscuri sarcina. Oricum, ar fi omorît-o taică-su la propriu dacă venea acasă cu burta la gură, alegerile pe care le avea de făcut erau de fapt non-alegeri. Dar mai mult îmi amintesc durerea din suflet, spaima, gîndul chinuitor că acolo în mine s-ar fi dezvoltat, altminteri, o viață. Medicul monstru mi-a spus că e băiat, în timp ce arunca o bucată de carne pe care o scosese din mine, la gunoi.

    Am plîns înfundat luni întregi. Doi ani, nu m-am putut uita la femei gravide sau copii mici fără să mă sufoc. Din momentul ăla, am început să îmi doresc cu disperare un copil.

    Și să citesc, să mă documentez, să înțeleg cum îmi funcționează corpul și să împărtășesc cu alte fete ca mine ce aflam. Am început să iau anticoncepționale, ca să nu mai ajung într-o asemenea situație vreodată. Cu toate pilulele luate, într-a doișpea, cu puțin înainte de bac, am rămas din nou gravidă. Am ales un alt medic la care să mă duc, o femeie de astă dată. Nici nu îmi trecea prin cap să mai ajung la chiuretă, aveam să țin copilul, să-mi dau bacul și să găsesc modalități de a-l crește. La ecograf, însă, s-a dovedit că era o sarcină compromisă. Am început să plîng și să o rog să evalueze șansele. Voiam copilul ăla, chiar dacă aveam doar 18 ani. Doctorița, rea ca o aspidă, m-a expediat scurt: dragă, nici vorbă să ții sarcina, e compromisă, uite aici cheag de sînge, ai luat anticoncepționale, vrei să faci un copil handicapat? Nu discut, vii să avortezi. Și m-am dus. Am stat jumătate de oră în fața cabinetului înainte, plîngînd și frîngîndu-mi mîinile, dorindu-mi să pot fugi și să fac altceva decît ce urma să fac. În cele din urmă, am intrat. M-a măcelărit cu bucurie, aproape. Cînd am scîncit de durere, cea mai cumplită, ascuțită, dintre dureri, mi-a retezat-o scurt: auzi, amorul ți-a plăcut, să nu aud pîs. Apoi m-a abandonat, cu pîntecele și sufletul golite, pe un pat dintr-o rezervă.

    Cîndva, bunica mea mi-a povestit că a făcut vreo 13 avorturi. Așa era pe vremea aia, mamă, nimurui nu îi mai trebuia copii, cu ce să îi creștem, mamă, abia aveam ce mînca noi… Nu știu ce a simțit ea. Sau mama. Sau sutele de mii de femei care au trecut prin asta. Știu doar că pe mine m-a mutilat. Și că am vorbit tîrziu despre asta. Și că am fost tentată să fac și eu ca restul, să las gunoiul sub preșul unde l-am împins acum mulți ani, să mă prefac că nu știu despre ce e vorba, decît din citite și auzite. Însă mă doare prea tare fiecare discuție în care se aruncă statistici, cifre, păreri tăioase pro sau contra, dezbateri de idei goale de conținut, fără să-și pună nimeni problema că discută de fapt suflete zdrobite, povești grele, nuanțe dureroase, traume și enorm de multă suferință, de cele mai multe ori bine ascunsă.

    Și apoi, am decis să nu (mă) mai mint, să nu ascund, să îmi asum totul, pînă la capăt.

    Fiecare dintre 30 de milioane de avorturi (dacă cifra e corectă) e o poveste a uneia dintre noi, femei în carne și inimă, unice, care am ales așa cum am putut și am știut mai bine, în funcție de contextul de viață al fiecăreia. Și care încă încercăm să ne iertăm.

    Aș putea, în condițiile astea, să fiu pro-avort? Sau pro-viață? Cu vehemența celui care discută idei lipsite de emoții? Nu am cum. Fiecare poveste e unică, fiecare femeie își poartă propria cruce și ar trebui să aibă dreptul să aleagă. Ar trebui să aibă acces la educație, la suport, atunci cînd ajunge într-o situație limită, la terapie. Educația mi se pare, de departe, singura cheie potrivită.

    Știu că mă expun scriind toate astea. Știu că e crud, dar e nevoie și de cineva ca mine, care să-și asume greșelile și durerile, la modul crud. Nu sunt mîndră de alegerile mele, dar sunt ale mele, aleg să nu fug de ele, ci să mi le asum. În speranța că cineva va învăța din ele. Și că vom alege tot mai puțin să fim ipocriți și să ne uităm în altă parte.

    • nela, am citit cartea Alinei Nedelea. Curge scrisul din ea, ca o hemoragie. (Nu știu dacă a avut sucesul meritat, la noi publicul cititor tânăr e cam trepanat, preferă clișeele Irinei Binder.)
      Revenind la temă, nu ești singura care vorbește despre avort din experiență.
      Ceea ce ai scris tu e mai mult decât un comentariu. O să-l tratez ca atare. Selecționez un fragment și-l pun în Gară, ca text. Am mai făcut asta. Nu cred că te superi.

    • klaus zice:

      Nela, o să-mi permit să-ți spun draga mea, o să respect prin tăcere o soartă și niște sentimente pentru care eu mă simt mult prea mic.

  25. Pingback: Paharul de apă la bătrânețe | Gara pentru noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s