Call of Duty

La început îi plăcea desenul ăsta. Ședea sub el cu seninătate. Poate că nici nu-l băgase de seamă. Trei soldați, văzuți din spate, creion pe foaie A4, sosit tocmai din Sighet, de la un amic virtual care jucase Call of Duty cu Birjarul, ă-hă, pe când Mili nu era nici sămânță de motan, fiindcă nici tac-su nu era născut.
L-am înrămat fiindcă îmi plăcea. Îmi amintea de Sven Hassel. Și era un desen bine făcut.
Azi, nu știu ce idei de redecorare l-au cuprins, că s-a certat cu cei trei camarazi  de luptă, a strâmbat rama cu ceasurile bunicului,

s-a răzbunat pe omul din Alpha Centauri, a analizat pictura mea, mediocră, cu flori de câmp  …

A sfârșit prin a arunca pe jos un tablouaș mizerabil…

 

Până la urmă înțeleg că trebuie să schimbăm tot!

Dar cum?!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

40 de răspunsuri la Call of Duty

  1. Cudi zice:

    Cine căra ieri în spate o ditamai piesa de mobilier (vreo 30-40 kg) pe care Simon se tot cățăra ajutându-se de rafturile bibliotecii și dărâmând, în urma lui, teancurile de cărți? Eu, redecorând în funcție de interesele lui.
    Pe de altă parte, din poze reiese că în Mili zace un neostoit critic de artă…
    Vai, Renata, ce coadă stufoasă are…

  2. Cudi, să mulțumim cerului că nu deținem un pian de concert, de 1-2 tone, care ar putea să zădărnicească, prin poziționare, explorările motanului personal.
    Întrebarea mea, legitimă, e: când se oprește reconstrucția spațială, ca să se simtă motanul confortabil?

  3. Vero zice:

    Mutaţi tablourile mai sus. 🙂 S-ar părea că mai e loc până la tavan. 🙂

    • Vero, dacă e să fim sinceri, tavanul e gol. Le putem muta acolo.
      Vorba aia, cu radio-ul, dă-l la maximum și pe urmă închide-l! 🙂

      • Vero zice:

        Probabil că în Mili s-a reîncarnat un designer de interioare, unul care n-a apucat în precedenta sa viaţă să pună în practică mutarea tablourilor pe tavan, aşa că acum încearcă să vă transmită ideea. 😀

  4. Iosif zice:

    Cei lipsiti de binecuvântarea prezentei copilului,au parte cam de aceleasi „terapii” de Mili(oane) ! 🙂

  5. klaus zice:

    renule, io cred că-i bai cu stăpânii mâțocului! Stați la oraș, aveți un animal, normal, îl iubiți, da’ nu sunteți țărani. Vreți doar să adie o boare de viață boemă într-un apartament. Eu mă crucesc de ce au ajuns să însemne pet-urile pentru cei care își împart locația cu ele. Iubesc și eu animalele într-un mod mai detașat dar nu mai puțin profund, cred.

  6. zazania zice:

    N-ai uleiuri volatile prin farmacie? Lavanda sau altele, la fel de persistente ? Tamponeaza usor lucrurile prea fragile ; s-ar putea sa-i displaca sa le atinga. Cu ulei de lavanda dat pe givecele de flori am dezvatat un cotoias care le prefera in locul litierei.

    • Un Înger grăit-a prin gura ta, Zuzulică.
      Știam, cu suptconștientul, dar mă făceam că uitasem. LAVANDĂ, bre!
      O să dormităm cu toții, zi lumină, că lavanda te culcă, dar ce mai contează!

      • A thorn in your side zice:

        Dă cu zeamă de lămîie sau produse de curăţat bucătăria/baia/etc care conţin acid citric. Asta mai ales dacă începe să-şi marcheze teritoriul.

  7. A thorn in your side zice:

    Băi, uită-te mai bine (de la oarece distanţă) la tabloul ăla cu flori de cîmp! Nu ţi se pare că undeva deasupra oalei cu flori apar doi ochi gălbui pe-o faţă întunecată? Io zic că şi-a băgat dracu’ coada cînd l-ai pictat şi-a apărut pe tablou, iar ăsta micu’ l-a recunoscut pe tac-su şi voia să stea de vorbă cu el. 😛 😄 😄 😄

  8. castanman zice:

    Renule, astia micii or mai citi Sven Hassel? Doamne, ce timpuri, cat entuziasm cand citeam „Legiunea blestematilor”…

  9. klaus zice:

    Lavandă sau acid citric, tot un drac! Esențele care „miros” sunt recomandate pentru a domina instinctul de urinare-marcare a teritoriului sau a unei simple nevoi fiziologice. E cazul lavandei, în situația acidului citric pot să bifez doar acțiunea de anihilare chimică a putorii care face mâța să se pișe într-un loc nedorit.

    • klaus, nu cobi! Deocamdată locul de caca-pipi e bine precizat. Schimbăm nisipul zilnic. E drept că, dacă stau cu ușa închisă în baie și 5 minute, plânge pe la ușă și, când ies, vine săgeată să-și verifice „comorile” îngropate. De-aia îi și zic: stai liniștit, că nu ți-a furat nimeni rahații!

  10. psi zice:

    maya-mea era fan flori. am ”redecorat” prin aruncarea namilei de trandafuhrer japonez care-i picase cu tronc (se credea arheolog, pentru că litiera îi plăcuse din prima, dar nu permitea săpături așa de faine) cred. și da, îi place lavanda, îi plac toate celelalte flori de prin casă, o lasă rece acidul citric (deși strâmbă din nas când desfac portocale) și îi plac tare mult andrelele, ghemele, stilourile, hârtiile, cam tot ce fac eu. pe principiul: ce-i al tău e și-al meow!

  11. Lol ,cateva picaturi de valeriana puse strategic il linistesc 😉

  12. Deci ai decorator personal. 😃

    • A, cu pereții mi-a dat doar câteva sugestii discrete. Cu podeaua e foarte hotărât în viziune. O colecție de cutii de pantofi și de nepantofi, așezate într-o neorânduială interesantă, ca un val de ocean pictat de un artist cubist… Ține mult la imaginea asta și dacă o perturb, mă ceartă cu „mgniea – mgniegh, ghieho – mchiau”.
      Cred că se simte jignit că l-am făcut decorator. Mili e scenograf, de-a dreptul.

  13. castanman zice:

    Ren, mai strange cateva poze si comuri despre Mili. Sigur poti solicita si obtine lejer concediul si indemnizatia pentru crestere copil. De piatra sa fii si tot cedezi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s