Zgomotul și Furia

Nu, nu de Faulkner.  De Mili.
La cinci dimineața, azi, de ziua numărului Pi, m-a trezit Zgomotul. O foșneală de pungă de plastic. Nu părea grav. Părea diabolic. Să-ți foșnească cineva o pungă de plastic în apropiere, intenționat, în ultima ta oră de somn, e criminal. Mi-am pus ochelarii, m-am uitat la ceas. Cam bănuiam eu cine-mi face praf ultima oră de somn și mă pregăteam să mă răsucesc pe partea ailaltă, să mai ațipesc nițel, să nu-i dau satisfacție criminalului. Am văzut prea multe filme polițiste cu criminali histrionici, care-și asmut detectivul urmăritor cu tot felul de semne și foșgăieli,  ca să mă las sedusă.
Foșneala venea de jos, de la nivelul gresiei. Nicio scofală. Culcă-te la loc! Am bușit perna, să facă acea gâlmă plăcută sub ceafă și m-am întors cu fața la perete. Am închis ochii. Practic, i-am ordonat creierului să dea cu superglue pe gene. Am stat vreo trei minute cu ochii înțepenit-închiși, așa cum stăteam în copilărie, ca să-l păcălesc pe bunică-miu că dorm.
Zgomotul era același. Parcă m-aș fi obișnuit cu el, mai-mai că reușeam să ațipesc, când am perceput Furia.  Furia nu era de plastic, era de groază. Era o furie pe viață și pe moarte.
Mi-am pus iar ochelarii, mi-am vârât picioarele în papuci și am pornit spre bucătărie. La primul pas am auzit krantz, la al doilea – krantz… Am aprins lumina pe hol și-am înțeles de ce krantz la fiecare pas: o pâine veche, uitată în pungă, se împrăștia, împărțită la numărul Pi, hăcuită, kilerită, pe trei metri pătrați.
Criminalul pândea, din umbră,  o eventuală reacție.
L-am ignorat.
Am pus ibricul de cafea pe foc, am măturat holul, uimită că sunt capabilă să mătur înainte de cafea și m-am dus la baie, să sărbătoresc ziua lui Pi.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare, prieteni, strict autentic și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Zgomotul și Furia

  1. A thorn in your side zice:

    Am uitat să spun că un mîţ în casă te obligă să faci curăţenia şi reorganizarea pe care ţi le promiseseşi acum zece ani şi n-ai apucat să le începi. 🙂

    • Da, trebuia să-mi spui asta în PRIMA ZI CU MILI.
      Acum suport consecințele.
      Dar nu-mi pare rău!
      Azi mi-am uitat telefonul la prăvălie. M-am pus în cur, acasă, și am răscolit toate compartimentele genții, sperând că nu l-am uitat. În vremea asta, Mili s-a cocoțat pe umărul meu, nici nu-l băgam în seamă, și mă tot pupa pe gât, pe cap, în ureche…
      Am renunțat la căutat telefonul în geantă, mi-am băgat pula în el de telefon, poate era furat, poate era uitat, pisicul meu era îngrijorat de starea mea, și asta devenise cu mult mai important decât căcatul ăla de telefon.
      Ne-am giugiulit un sfert de oră, fără să ne pese de nimic. Apoi a sosit un mail, care mî anunța cp nu l-am pierdut, l-am uitat în Prăvălie.
      Doamneee, știi câtă adrenalină rea am economisit, fiindcă MIli a fost acolo, în timp ce scotoceam geanta?!

      • A thorn in your side zice:

        El deja ştia şi te ajuta să-ţi păstrezi echilibrul. Crezi că egiptenii ăia erau proşti de venerau pisicile? Nu, erau MULT mai inteligenţi şi simţitori decît rasa asta actuală, mai ales ăia din vest care i-au cotropit şi distrus.

  2. Sunt îndrăgostită de Mili și cred ca voi doi (tu și Dragoș) veți fi de vina pentru ca nu voi rezista sa nu îmi iau o galma pufoasă. 😊

  3. Cudi zice:

    Cel puțin nu te-au trezit niște dințișori ascuțiți înfipți în degetele de la picioare. N-ai mai fi pomenit de Faulkner, ci de Stephen King.

  4. optimvs zice:

    Stai la bloc sau la curte?

    • La bloc. 😦
      Deși, dacă aș sta la curte, nu cred că i-aș face față bestiei. În sensul că și așa, îmi petrec minute bune, căutându-l în două camere. La curte, ar fi complet dispărut.

      • optimvs zice:

        La un moment dat exista riscul sa ai de ales intre a-l castra si a-l da cuiva care sta la curte. Daca incepe sa-si marcheze teritoriul cam astea o sa fie optiunile. Poate ai insa noroc (nu e obligatoriu sa se intample asta)

      • Am auzit, optimvs. Vero are noroc, Griska nu i-a făcut probleme. Poate am și eu noroc. Problema e că, după castrare, se îngrașă.

      • optimvs zice:

        Sunt mai multe probleme. Prima e ca orice motan castrat care traieste 15 ani plimbandu-se de pe o canapea pe alta si ajungand la 15 kile ar da toti anii aia pe unul singur petrecut necastrat si cu acces nocturn la viata de noapte pisiceasca. Numai cine n-a vazut mutra extrem de satisfacuta a unui motan care se intoarce acasa dupa 2-3 zile de batai si sex pe acoperisuri poate crede altceva. Si da, unii se intorc raniti grav, chiar mutilati, iar altii nu se mai intorc deloc.

      • klaus zice:

        @optimvs
        Al meu a lipsit o săptămână la prima experiență. S-a întors jigărit dar țanțoș cu rânjetul de-l pomeneai pe față. Era bărbat! Acu lipsește de trei săptămâni și nu mai am speranțe.

      • optimvs zice:

        Eu unul cred ca daca ar face cineva sedinta pe lumea cealalta cu motanii ajunsi acolo pe baza de masini/caini/batai cu alti motani nu s-ar gasi prea multi care sa prefere sa fi fost castrati la 5-6 luni dar sa fi trait 15 ani.
        Chestia e ca pentru cineva care sta la bloc situatia devine repede imposibila daca motanul incepe sa marcheze teritoriul. Si prea multi amatori de adoptat motan adult rasa gang nu sunt…

      • Ei, atunci, ce ne-o fi scris!…

  5. Raluca zice:

    Citesc de ceva vreme blogul si peripetiile lui Mili…pt binele lui si al familiei,trebuie castrat. Trebuie sa va sfatuiti cu un veterinar,dar e bine sa fie castrat cam pe la 6 luni,alfel incepe sa marcheze teritoriul,in afara de asta e bine si pentru sanatatea lui. Am ceva experienta cu cele doua pisici ale mele si cele pe care le-au avut ai mei…

    • optimvs zice:

      Nu exista castratea „pentru binele lui”. Mi se pare fascinanta insistenta cu care se propaga in online, cu maxima ipocrizie, acest neadevar. Castrarea unui animal este facuta intotdeauna pentru binele stapanului.
      In cazul unui motan, acesta este castrat pentru ca stapanul/stapana/stapanii sa 1. beneficieze mult mai mult timp de compania unui animal de care s-au atasat sentimental si 2. Sa nu aiba probleme cu lucruri gen marcat teritoriul, concerte prelungite de urlete uluitor de salbatice, cheltuieli cu doctorul cand amorezul se intoarce ranit acasa etc.
      Dar binele motanului nu are nici o treaba, pentru el bine nu inseamna 15 ani de obezitate si frecat canapelele.
      Cred ca o sa scriu ceva de o rara violenta pe aceasta tema, deja m-am enervat 😆

    • Raluca, văzând și făcând. Castrarea va fi ultima opțiune, dacă ajunge mai nebun decât e acum. Povestea cu bine pentru sănătatea lui… nu știu, nu-mi vine a crede că pentru oameni tineri castrarea e dramatică (sunt situații când e singura alegere posibilă medical), dar pentru pisici e benefică.

      • Raluca zice:

        http://cattime.com/cat-facts/health/386-spay-neuter-health-benefits-to-your-cat
        Nu vreau sa intru in polemica,mai ales ca nu sunt veterinar,ma gandeam la ceea ce puteti citi in linkul de mai sus. Ce pot sa spun ca locuiesc intr-o tara cu foarte multe pisici pe strada,iar luptele dintre motanii necastrati au urmari ingrozitoare…rani si infectii ingrozitoare,FIV. Si nu ,nu este vorba doar despre comoditatea stapanului…
        Dar blogul dvs este despre altceva si nu vreau sa il poluez….

      • Raluca, eu sunt începătoare rău în pisicologie. N-ar fi chiar o polemică. Îmi dau cu presupusul în materie de pisici. Sunt la faza pe sector – văzând și făcând.
        Blogul meu nu e despre altceva decât pisici. E despre orice, altceva, un pretext de schimbat o vorbă cu prietenii virtuali. E, cum îi zice numele, o Gară. Una mică, de provincie, pe unde trec atât de puține trenuri, că au timp buruienile să crească între traverse. 🙂
        Dacă ai intrat din greșeală/întâmplare, ești bine-venită oricând, de-acum înainte.

  6. Raluca zice:

    Multumesc,blogul l-am descoperit anul trecut si mi -a placut foarte mult….citisem comentariile celorlalti vizitatori si ma” revoltasem” un pic… de obicei sunt doar un cititor tacut. Succes indiferent de hotarare sunt sigura ca o sa fie cea potrivita! Multumesc pentru toate povestile care ma fac sa stationez un pic cam mult uneori in gara!😺

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s