Noaptea, ca hoții

Azi-noapte nu dormeam. Ședeam întinsă pe spate, cu capul întors spre stânga (invers am amețeli!) și cu ochii închiși. Ascultam televizorul, în surdină, sprerând că dezbaterea poate fi suficient de plicticoasă ca să mă treacă pârleazul, în lumea viselor. Poate chiar o făcusem de două secunde, când am simțit că cineva pășește delicat pe deasupra mea. Nu foarte delicat! Pasul opt, direct pe ovarul stâng, mai-mai că mi-a smuls un geamăt. În mod ciudat pentru novici, dar perfect explicabil științific, mi-a venit să vomit, puțin. Am respirat de două ori adânc pe nas. Asta a întărit iluzia că tocmai dormeam, profund. Pașii următori au fost ceva mai puțin vătămători. Vezica biliară, stern, umăr. Pe umăr am avut parte de nițică geampara,  de testare: dormeam, ce să mai…!

Apoi s-a întâmplat ceva neprevăzut, o mare gâlmă caldă și îmblănită s-a strecurat între brațul meu și cutia toracică. Câteva secunde am respirat în oglindă, coaste la coaste, apoi botul fin, conturat la comisura buzelor ca un tighel de butonieră, mi s-a îngropat în ureche.
A stat așa, vreme de un ceas, torcând combinate de fire de lână, producția de pulovere pentru iarna viitoare,  cu vârf și îndesat.

Am preferat să nu adorm, să stau în prefăcătorie până s-a luminat de ziuă, fiindcă a fost una din rarele ocazii în care primeam o declarație de iubire secretă, noaptea, ca hoții.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, experimente, jurnal, pisici și alte lucrușoare, prieteni, părerea mea, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

41 de răspunsuri la Noaptea, ca hoții

  1. Iosif zice:

    Pai e motan si în plus e …primavara ! 🙂

  2. Vero zice:

    Bun băiat, Mili!
    Grişka doarme de obicei la picioarele mele, peste plapumă, pătură, ce-o fi. Dar, dacă peste noapte mi se trezeşte colegul de pat să se ducă la baie, îl însoţeşte (dus-întors), după care mă traversează (purtându-şi cele 7 kile oricum, numai delicat nu) ca să se instaleze pe pieptul lui tac-su. Unde stă numai până simte c-a adormit. Pe urmă mă traversează înapoi, apăsat, în diagonală, ca să-şi ia în primire locul de lângă picioarele mele.
    Mă însoţeşte şi pe mine dacă părăsesc dormitorul, iar la întoarcere mi-o ia înainte şi-mi frământă perna, cu oarece strigături pisiceşti, ca să afle negreşit şi colegul de pat că au avut loc mişcări de trupe.

    • Vero, asta cu frământatul, noi îi zicem că face cozonăcei. Iar strigăturile alea pe care le cunosc foarte bine, sunt cățelesco-pisicicești. După care urmează o cursă cu obstacole, dar fără niciun obstacol.

      • Vero zice:

        Ciudat e că Grişka n-a frământat cozonăcei în primii săi 10 ani de viaţă. L-a apucat acum, dar o face numai pe perna şi pe plapuma mea. Şi de obicei numai în prezenţa mea.

      • O fi un mesaj pe care nu-l înțelegi tu. O mică gelozie față de colegul de pat?

      • Vero zice:

        E cu siguranţă un mesaj pe care nu-l înţelegem – nici eu, nici colegul de pat. Totuşi mi se pare puţin probabil să fie gelozie. Trebuie să mai studiem problema; sau să căutăm un specialist care să ne lumineze. 🙂

      • klaus zice:

        Dacă mai țin eu minte, chestia asta cu frământatul e instinctivă, și își are rădăcinile în stimularea lactației mamei. Și mâțele sunt tot niște pui maturi.

      • Vero zice:

        KLaus, şi eu ştiu că e instinctivă, dar partea bizară e că motanului meu i s-a trezit instinctul ăsta după ce a împlinit zece ani şi, mai mult decât atât, că nu frământă decât perna şi plapuma mea, când sunt eu de faţă. Iar după ce mă urc în pat se potoleşte, trece la locul lui preferat, lângă picioarele mele.

      • Cudi zice:

        Acum, că am citit comentariul tău, Vero, mă simt mai cu speranță. Simon are doi ani și ceva și nu prea frământă cozonaci. Ca să nu mai zic că în prima jumătate de an nici nu torcea mai mult de câteva secunde, după care îl apuca mușcatul. Acum toarce minute întregi și stă la mângâiat, chiar se cere mângâiat.
        Una peste alta, citind articolul Renatei am devenit, brusc, geloasă. Simon nu a venit nicicând de bunăvoie și nesilit la pieptul meu, să doarmă. L-am luat eu pe sus aseară și l-am așezat confortabil în brațele mele, ca să adormim împreună, dar după vreo cinci minute a evadat și a găsit mai confortabilă măsuța de călcat.

      • Mili fuge din orice relație, ca să doarmă pe spalierul de uscat rufe. Care a fost înțepenit între canapea și pervaz (dar și așa, îl dărîmă), o vreme. Apoi doarme pe: rucsăcel, cu mine, cu el, în fața televizorului care stă deschis peste noapte.
        Pe urmă doarme într-o sacoșă. Pe urmă nu mai doarme nicăieri. La 4 dimineața e treaz și disponibil pentru cataclisme casnice.
        Când lucrez de dimineață, fur două ceasuri de somn, după-amiază ca să fac față scenariilor nocturne. Altfel, le ratez.

  3. klaus zice:

    Foarte tare! Eu, care credeam că (,)comisura buzelor e locul unde poți administra medicamente animalelor care nu știu vorbi. 🙂

  4. Hercule zice:

    O fi un incubus, încă nu s-a transformat… 🙂

  5. castanman zice:

    Nu e nimic deosebit. Toate iubirile incep la fel. Doar prima cearta e diferita. Astept nerabdator postarea legata de aceasta 🙂

    • klaus zice:

      Acu că tot ai zis, mi-ai stârnit logica. E interesant că iubirile pot fi cuantificate chimic. Sau cel puțin așa se spune. Despre certuri n-avem un studiu, din câte știu. E intereresant cum se presupune că știința e rece. 🙂

    • A, dar ne certăm zilnic! Deocamdată, însă, nu vreau să-l fac de râs. Ne spălăm rufele în familie. 🙂

      • castanman zice:

        Singurul pericol e sa nu transformi iubirea asta in idolatrie, certurile-s sarea si piperul

      • klaus zice:

        Păi normal că doar tu îl poți face de râs. El nu vorbește p’aici! Musai să te credem! :))

      • klaus, tot ce-ar avea el să-mi reproșeze e că, după interminabile pipăieli cu lăbuța pe genunchi, de atenționare, nu capătă coca-cola. Și cînd, totuși, i-am pus câteva picături în farfurioară, săreau niște țepi din ea. Prin urmare, nu pe mine, ci pe ăia de la Coca-Cola poate să-i facă de râs, că acidulează băutura.

  6. zazania zice:

    Rug a lipsit trei nopti de acasa, timp in care am umblat nauca prin casa facandu-mi de lucru prin sertare . S-a intors dupa trei zile si trei nopti ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat, nitel mai slab dar fara cicatrici prea urate , tandru si multumit de sine. Motanii sunt ca barbatii infideli.
    Imparatu’ pusese verdictul:”DACA se intoarce ,il castram”.
    Dar Rug are deja doi ani.
    Ai grija, nu te implica prea mult, renata! Ti-am spus : o sa-ti franga inima.

  7. ketherius zice:

    Am avut un motan care, noaptea, ieșea din șifonier cu scârțâit de ușă și zdupuit de cotoi de peste 5 kile. Prima oară am crezut că s-a împiedicat hoțu’ de ceva…

  8. Ce scump! Îți dai seama ca se simte în siguranță, ca se simte stăpân ( merge unde vrea fără interdictii) și se simte iubit. Adorabila declarație de dragoste.

  9. optimvs zice:

    Renata, sper ca n-ai vreun gand sa castrezi motanelul.

  10. zazania zice:

    Asa am vazut eu in filmele americane : „Nu ma implic in aceasta relatie prea tare fiindca ma va face sa sufar”. Nu da, ca nici macar n-am fost originala !

  11. psi zice:

    deci mili și-a ales stăpânul. 😀 în traducere: acel om de la care așteaptă totul.

  12. Ioana Maria zice:

    Este bine ca este iubire impartasita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s