Basmele Fraților Gri

Frații Grimm au murit demult. Totuși basmele lor continuă să fie republicate, fiindcă imaginația copiilor are nevoie de hrană în toate timpurile.
Oare imaginația adulțiilor nu tânjește, și ea, după povești? Ei, cum să nu! Uite-așa au apărut, în zilele noastre, Frații Gri. Care nu sunt doi, sunt nenumărați, fiecare cu povestea lui.
Am citit ieri, întâmplător, povestea unei surori de-a Fraților Gri. De mare succes, autoarea!

Pentru cei care n-au răbdarea necesară s-o parcurgă, fac eu un rezumat:

A fost odată ca niciodată o fată, pe nume Ancuța, care a terminat Comerț Exterior în anii șaptezeci. Și, cum era tânără, educată și se specializase în traduceri de medicină (?!), numai ce i-a căzut cu tronc Făt-Frumosului Smithkline Beecham. Care n-a cerut-o de nevastă, dar făcut-o reprezentantul lui în România și a rugat-o să țină conferințe despre Augmentin. În realitate prezentările de medicamente le fac oameni cu studii medicale, dar tocmai am admis că și adulții au nevoie de povești.
De măritat, s-a măritat cu unul, Vlad, chiar în decembrie 89, călcând pe gloanțe, în fața Bisericii Amzei, și nu pe boabe de orez și petale de trandafiri, ca miresele din realitate. Și totuși gloanțele i-au adus mai mult noroc decât petalele și boabele, pentru că imediat după aia a cumpărat două seriale de succes de la BBC și le-a vândut televiziunii române, cu condiția ca, la difuzarea fiecărui episod, să se transmită și reclama  la pasta de dinți în trei culori, pe care tot Ancuța o aducea în România, cu camionul.
Poate că  aici s-ar fi sfârșit basmul cu bine și cu „au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, dacă n-ar fi apărut Zmeul, cunoscut sub numele de Stat, care a comandat un camion de medicamente Neguțătorilor Străini. Ăștia, nici una, nici două, au purces cu camionul și, când au ajuns cu el în împărăția Zmeului-Stat, ce să vezi, Zmeul n-avea cu ce să-i  plătească.  Așa e în poveste, că în realitate nu există Neguțător care să se  aștearnă la drum, până nu aude zornăirea punguței cu bani. În fine, disperați, Străinii s-au rugat cu lacrimi în ochi de Ancuța, să nu-i lase de izbeliște, cu camionul plin de cutiuțe, iar ea, fată educată și simpatică, le-a sărit în ajutor, cu plata la un an. Povestea zice că le-a vândut bucată cu bucată, ca pe lubenițe, primelor farmacii private din București și Brașov și că, după ce s-a golit camionul, Ancuței îi rămăseseră… dar mai bine s-o cităm pe autoare:
„După ce am vândut camionul de medicamte, am ajuns la o cifră de afaceri de 1,5 milioane de dolari. O cifră fantastică.”
Păi, normal că fantastică. Altfel n-ar fi poveste, ar fi depoziție de inculpat. Dar nu-i așa că stați cu sufletul la gură să vedeți urmarea?
Ancuța a licitat pentru cumpărarea unei fabrici de medicamente fără să aibă banii necesari. Aici ficțiunea trece periculos pe lângă realitate, dar nu vă speriați, că totul ține doar o secundă, povestea își revine imediat:
Făceam nişte cursuri de perfecţionare profesională, la Londra – povestește autoarea. A fost o temă în cadrul cursului de comunicare şi relaţionare. Tema era să cer unei persoane ceva extraordinar. Şi aveam un partener în Londra şi am zis să fac încercarea asta dacă tot mi s-a dat o temă: să îl rog frumos să îmi garanteze pentru un credit de 3 milioane de dolari. Şi m-am dus la el şi i-am spus „Peter, poţi să mă ajuţi şi pe mine, uite am luat o fabrică şi am nevoie de un credit de 3 milioane de dolari?“. „Yes“, a fost răspunsul. Şi aşa am luat banii respectivi. Cine nu încearcă, nu are cum să câştige.”

Hai, că vă las să vă împingeți ochii la loc în orbite și să vă trageți sufletul. O să trec direct la final: Ancuța e azi cea mai bogată femeie din România. Nu e niciun basm! Cică  ar avea vreo 250 de milioane de euro.

Morala poveștii, că nu există poveste frumoasă fără morală e:

The luck comes from the truck – cum ar zice președintele Iliescu, dacă l-ar întreba cineva.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, copilărie, epoca de piatră, experimente, glume bune, literatură, mizeria umană, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

84 de răspunsuri la Basmele Fraților Gri

  1. Iosif zice:

    Ghinion !… Cum ar spune un alt om ! Tot truck-ul e-n camion !

    • Nostim calambur, între cum se scrie și cum se citește, Iosif!
      Dacă ar fi să extrapolez zicala că în spatele oricărui bărbat de succes stă o femeie puternică, aș zice că în spatele oricărui om marcat de spiritul divin stă un om om spiritual, pur și simplu. 🙂

  2. Cârcotaşu zice:

    Aaaa, despre Anca Vlad e vorba? Te înţeleg, da’ să ştii că în general toţi lucrătorii din Comerţul Exterior, imediat după 1989 s-au aranjat. Centralele Industriale s-au spart, iar ei şi-au deschis firme proprii prin care şi-au valorificat contactele şi relaţiile cu firme străine, desigur în propriul folos. Asta a dus de altfel şi la prăbuşirea industriei româneşti, care a fost complet ruptă de foştii clienţi externi, sigur şi pe fondul incompetenţei directorilor de la vremea respectivă. Şi este adevărată şi afirmaţia cu haosul existent în primii ani de după 1990, pe fondul situaţiei în care industria a rămas fără desfacere. Cine a ştiut atunci ce şi cum, s-a aranjat. Nu cunoşteam istoricul reţelei Catena, dar fii sigură că-i mai curat decât multe alte afaceri care s-au făcut în acei ani. 🙂

    • Cârco, rețeaua Catena s-a născut curat. Un mare distribuitor, Fildas, și-a făcut lanț de desfacere. (Curat în sensul de banal, fiindcă legea zice că producătorii/distribuitorii de medicamente nu pot deține desfacere cu amănuntul, dar, cum ABSOLUT toți au…)
      Nu e vorba aici de lanțul Catena (scuză pleonasmul, dar așa se numește), ci de cum a ajuns o absolventă de ASE-Comerț Exterior, ghid turistic&traduceri, să întâlnească niște bogați investitori străini, chiar pe mamutul GSK, tăticul asocierii amoxicilină cu acid clavulanic (antibiotic care mai vindecă azi doar găinile de bătături, dar rămâne pe val) și să fie favorita lor, știind că, în anii pre-revoluționari, companiile străine tratau, în România, doar cu Statul și numai cu Statul și, dacă se întâlneau cu un particular, pă persoană fizică, pornea Securitatea să sune din sirene mai ceva ca Vasile Roaită. Într-un singur caz rămâneau mute sirenele: dacă fericitul particular era omul lor.
      Putem continua discuția, dar faptele rămân fapte. Capitaliștii de azi, cu foarte mici excepții sunt securiștii de azi, copiii și nepoții securiștilor de ieri.
      E atât de evident, că devine plictisitor de argumentat.

      • klaus zice:

        Parca-ș fi spus-o eu :D.

      • klaus zice:

        Aoleu, postul ăsta era pentru comentariul Cârcotașului.
        Pentru tine era povestea cu un tehnician veterinar care trata orice boală la purcei cu oxitetracilină. Din micile dispute dintre mine și el a rămas cu o poreclă, ” oxi, doi mililitri”

      • klaus, când l-am dus prima oară pe patronul meu italian la un târg de medicamente și a văzut tetraciclina la standul Antibiotice Iași s-a mirat: mi-a zis că la ei doae găinile se mai tratează cu tetraciclină.

  3. A thorn in your side zice:

    Pe lume există doar învingători şi învinşi, iar între ei un ocean de leşuri.
    Cum te simţi? Sau… simţi ceva?
    Eu nu.

  4. papagigli zice:

    Omul intreprinzator poate s-o puna sau poate s-o suga. Riscurile fiind imense. Dar in mod sigur munceste pe rupte, indiferent care-i outcome-ul. Si pentru asta e de apreciat, nu de hulit. Din pacate numai bunastrea sare-n ochii celorlalti, nu si munca, riscul si stresul.

    • Gigli, tu i-ai împrumuta unei femei 3 milioane de dolari, doar fiindcă e simpatică?

      • papagigli zice:

        😆 Naivitatea ta e cuceritoare. 😉 Te asteptai cumva sa-ti expuna detaliile tranzactiei? 😆 Fii convinsa ca au existat acte, si garantii. Milionarii nu dau pe ochi frumosi sau imprumuta bani fara o dobinda consistenta. Stiu pentru ca am si luat, am si dat.

      • Gigli, toată povestea aia, născocită cu nesimțită seninătate e, dacă ai observat, un articol plătit de ea, ca să-și facă publicitate și să-i prostească pe proști. De fapt, să pară o eroină din romanele pentru femei, alea cu croitorese orfane și sărace care prin muncă tenace ajung branduri de țoale.
        Tu ești naivul. În 1990, producătorii străini de medicamente nu tratau, încă, decât cu Statul și livrau prin singurul depozit de importuri, UNIFARM, conform unor contracte preexistente. Crezi că vreun producător străin ar fi trimis măcar o căruță de medicamente spre România, fără un contract ferm și garanții bancare? Crezi că s-a pomenit englezul în poarta Ministerului Sănătății și a ieșit portarul să-i zică, pleacă, bă, că n-are dom ministru bani să te plătească? Crezi că șoferul s-a uitat în jur și a văzut-o pe Anca Vlad, care trecea pe-acolo din greșeală și i-a zis scapă-mă, doamnă, de marfă, că șefu îmi ia gâtu, dacă mă întorc în Anglia cu camionu plin?
        Nu, Gigli. Camionul ăla pe care l-a înhățat doamna era gratis, fiindcă era cu ajutoare, cu destinația romexpo, unde era cartierul general al
        Pharmaciens Sans Frontières, unde am lucrat și eu, ca voluntar, alături de zeci, sute de farmaciști. L-a deturnat înspre curtea dumneaei personală, l-a descărcat, a stivuit cutiuțele, tuburile și flacoanele în bucătărie, în pivniță sau în sufragerie și de-acolo, a vândut, cu punguța, primelor farmacii private din Ro. Adică și-a însușit X tone de produse intrate în țară cu titlu de gratuitate și le-a valorificat.
        Vestea bună e că n-a fost singura care a pornit în felul ăsta o afacere de import cu medicamente. Au mai fost și alții. Veste și mai bună e că absolut toți sunt azi afaceriști de succes.

      • papagigli zice:

        Renata eu n-o cunosc nici pe ea si nici povestea ei. Ba mai mult, nici nu i-am cercetat sursele financiare. Dar hai sa spunem ca eu sunt naivul, desi m-am referit la cazul general, nu neaparat la tipa asta pe care, cum ziceam, n-o cunosc. Daca ar fi fost o tuta si putoare, ar fi pierdut toti banii „deturnati” in primii doi ani. Te asigur. Te poti imbogati (si) din furt, dar nu te poti mentine in top si progresa doar din furt.
        Totusi, daca spui ca stii cum au decurs lucrurile, spune-mi si mie cum deturnezi un camion cu medicamente trimis de FFF reprezentantilor lor din Romania? S-a maritat cu soferul sau cum? Si asociatia aia chiar n-a observat furtul? Sau toata Romania a inchis ochii in favoarea Anei?
        Ca Ceausescu vindea ajutoarele primite pentru sinistrati, o stim, dar Ana asta nu e nici macar vreo Poliana. 😆

      • Gigli, am folosit deturnare ca să simplific lucrurile. Camioane, furgonete stăine descărcau în hangarul ăla. De-acolo marfa pleca spre depozite farmaceutice prin țară, cu transport autohton, chiar personal. Se mai schimbau destinațiile pe drum.
        Oare ce-am omis important de nu înțelegi? A, că toți absolvenții de comerț exterior erau colaboratori sau angajați ai securității. Dar, probabil, îmi vei spune că nu toți.
        Dacă tu crezi în ascensiunea cinstită a capitalistului de succes român, de ce n-ai făcut afaceri aici?

      • papagigli zice:

        Pai si eu de unde era sa-ti visez simplificarile? Asta una. In al doilea rind nu inteleg de ce ma amesteci pe mine in povestea asta. Eu n-am plecat de afaceri, ca afaceri faceam bine merci si acolo, ba chiar mai multe si mai banoase. Insa mineriada si mentalitatea retrograda m-au determinat s-o tai si s-o iau de la 0 in alta parte.
        Cind am fost in campanie electorala pentru PNT-cd lumea spunea ca vrem s-aducem boierii inapoi si ca n-au nevoie de pamint, ca n-avea cine sa li-l munceasca. Si uite asa s-a ridicat un idiot ca Becali, care le-a dat te miri ce si a luat el paminturile, ajungind miliardar. Si probabil ca multi au procedat la fel. Puturosenia se plateste.
        Ca s-a si furat, evident, peste tot se fura, dar nu m-apuc sa-i etichetez ca hoti pe toti cei care au reusit, doar pentru ca s-au imbogatit. De fapt asta era alta reminiscenta ceausista de care sufereau si inca mai sufera romanii. Ura fata de cei care s-au ajuns. Pe atunci era Ratiu. Acum sunt mult mai multi. Bai da’ chiat toti sunt hoti? Ca daca-i intrebi pe romani, raspunsul e invariabil: „E, tu nu stii ce minarii a facut asta si cit a furat ca sa s-ajunga” Numai ca eu stiu tipi, nu multi, dar care s-au descurcat fara sa fure. „Conacul lui Mircione” e unul dintre exemple. A, sa nu uit, ma mai stiu si pe mine 😛

      • Nu, Gigli, sunt mulți oameni de afaceri cărora le merge bine pentru că se pricep la afaceri. După cum sunt și unii civili, printre ei.
        Dar care ar fi farmecul să vorbim despre normlitate?
        Nu, eu chiar nu mă număr printre cei care se uită urât la bogați. Cu cât patronului îi merge mai bine, și salariatul o duce mai bine. Eu, de pildă, chiar îl admir și-l iubesc pe patronul meu, care e unul dintre greii producției autohtone. Așa puțină câtă a rămas ea.

  5. Maria zice:

    Dintr-o societate murdara nu se putea „naste” decat o societate si mai murdara. Atunci nu ne-am dat seama si fiindca eram tineri si plini de idealuri dar si fiindca nu cred ca stiam prea multe din ceea ce am inceput sa descoperim, incet-incet, dupa ’90. Daca te gandesti asa, retrospectiv, mai ca-ti vine sa spui ca tot „mersul” a fost chiar normal. Se putea altfel? Cu „punctul 8”? Nu stiu.
    E romanul delator? Tot stau si ma gandesc daca nu aici e buba. Nu ma indur sa „dau un verdict”.
    (Fericita – fericita ca te-am descoperit! O sa-ti cumpar cartile, abea astept sa le citesc, ceva asa bun nu mi s-a intamplat cam de mult! Eu sunt nascuta in ’61 si am studiat tot la „liceul de muzica nr 2”, ulterior „de arta George Enescu”, tot pian!)

    • Pe bune?! Am fost colege de „Enescu”?! Asta e chiar ceva formidabil! În sensul că nu credeam că mai există un singur absolvent de Enescu de pe vremea mea, care să trăiască în România.
      Buna mea prietenă, Irina Bulborea… plecată în Rusia. Victor Popescu, violoncelistul… America. Radu Gherghinciu, un lungan de 2 metri, năuc, dar care te lăsa mut când lua vioara sub bărbie… America. Suflători, cordari, percuționiști, toți au îngroșat rândurile filarmonicilor occidentale după ce au căzut la conservatorul din București!
      A fost, cred, unul dintre cele mai tari exporturi pe care le-a reușit Ceaușescu.

      Punctul 8 de la Timișoara, ăla da, punct! Din nefericire, noi n-am înțeles că era mort din fașă. Am tot sperat că, într-un an doi, o să-și intre în drepturi.

      • Maria zice:

        Cum sa nu,din clasa mea, Ana Maria Avram, celebra astazi (nu prea la noi, mai mult in strainatate…), Abdula Gonul (tot la pian, tot aici ramasa) si probabil mai sunt multi care nu-mi vin in cap acum… Asa am zis si eu, formidabil! Am descoperit astazi cautandu-ti cartile! Observ ca generatiile noastre au preferat sa fie retrase, sa-si faca meseria cat au putut de bine si sa aiba o viata linistita, decenta – ceea ce cred ca a fost bine. Cred ca ne-am facut datoria cat de bine am putut. In ultimul timp ma gandesc la tot ca si cand, gata, asta a fost, poate fiindca nu stiu ce sa mai sper…Tu esti cea mai frumoasa surpriza a mea din ultimul timp!

      • Aștept cu nerăbdare să-mi spui ceva după ce citești cărțile.

  6. Iosif zice:

    Un singur OM mai poate pune în aplicare punctul 8 de la Timisoara si punctul pe (i) ! (I)SUS HRISTOS,si aceasta doar conditionat:
    „…daca poporul Meu,peste care este chemat Numele Meu,se va smeri,se va ruga si va cauta Fata Mea,si se va abate de la caile lui rele,îl voi asculta din ceruri,îi voi ierta pacatul si-i voi tamadui tara.”
    O duminica superba tuturor ! 🙂

    • Mulțumim de urare, Iosif! Pentru punctul 8 de la Timișoara însă, e prea târziu. Bulgărele s-a rostogolit 27 de ani, acum e uriaș.

      • Iosif zice:

        Se pare ca ti-ai pierdut credinta si speranta,draga Renata ! Au existat „bulgari” de marimea continentelor,si în scurgerea timpului s-au împrastiat. Ultimul fiind „bulgarele” sistemului comunist,care s-a modernizat devenind mai stralucitor,si care se va extinde la scara planetara prin NOM,de care nu va scapa nici un stat de pe Terra,apoi când va ajunge la apogeu,va fi totul demolat,de aparitia Marelui Rege si Împarat…HRISTOS,care va prelua conducerea planetei,recompensat de Dumnezeu Tatal, pentru Iubirea Lui neconditionata,sacificatoare ! 🙂

      • Crezi că se mai întoarce cineva de sus, Iosif? 🙂 Eu nu cred.

      • Iosif zice:

        S-a întors de aproape doua milenii,însa putini au fost alesi sa-L (re)cunoasca iar aceasta „samânta a femeii” a fost raspândita pe tot pamântul din generatie în generatie,departe de „fata balaurului” sub ocrotirea lui Dumnezeu,iar acesti frati ai mei,si ai lui Hristos,asteaptam cu rabdare schimbarea sistemului minciunii,înselaciunii si asupririi milenare mondiale,sa vina Regele regilor si Împaratul împaratilor,pe acel „cal alb” sa judece „vii si mortii”,sa faca dreptate celor asupriti,si sa instaureze Noua Împaratie vesnica „ceruri noi si un pamânt nou” în care va locui neprihanirea,dreptatea,iar ceea ce omului i se parea de nerealizat,utopic,EL,Cuvântul lui Dumnezeu va realiza cu certitudine,în scurta vreme,doar sa mai avem putintica rabdare ! 🙂

      • Iosif zice:

        Iar pentru confirmarea afirmatiilor mele,iata descoperirea revelatoare facuta de ingerul Domnului,lui Ioan în insula Patmos,unde i-a fost aratate si prezentate (metaforic),evenimentele sfârsitului sistemului conducerilor omenesti nedrepte, bazate pe minciuna,teroare si asuprire,al „omului faradelegii,Antichrist”,care a utilizat forta data de „Mamona”,dumnezeul fals al materialismului,egoismului,arogantei si trufiei,al carei putere va fi zdrobita de aratarea prezentei Cuvântului lui Dumnezeu,care judeca pamântul si pe locuitorii lui cu dreptate,iar rasplatirea fiecaruia va fi în functie de cum a trait în aceasta viata,dimensiune relativa,trecatoare,materiala …

  7. Lotus zice:

    Și cu asta am aflat rețeta succesului. Se știe că dacă îndrăznești, întregul Univers conspiră la reușita ta. Acesta este un adevăr, l-au exprimat toți gânditorii de-a lungul timpului. Rețeta succesului este să pornești de la el și să îl idealizezi sub forma că tot ce trebuie să faci este să îndrăznești să ceri câteva milioane de dolari. Și gata.

    Sigur, când spun rețeta succesului, mă refer la rețeta unei povești de succes. În fond, doamna s-a recomandat ca fiind povestitoare la bază, nu afaceristă, iar noi citim aceste lucruri într-un site de presă, adică un loc unde-și dau întâlnire cuvintele în fraze. Rețeta afacerilor de succes mă gândesc că s-ar afla, eventual, în viața reală, cea de lângă noi, trăită de oameni care nu sunt oratori și n-au nici un interes s-o expună pe net.

  8. castanman zice:

    Anca asta e mic copil, eu stiu o poveste cu un patron care cumpara una din cele mai tari fabrici de utilaj petrolier din Europa la pretul unei vile cu doua nivele, preia si datoriile ei, bineinteles, altfel nu se explica pretul scazut, il ia pe Vladescu in consiliul de administratie al acestei fabrici, acesta, ca ministru, anuleaza datoriile, iar cu aceasta fabrica, gir, cumpara platformele de foraj marin de la OMV Petrom si devine miliardar, in top 10. Aceasta e poveste de succes.

  9. cubi zice:

    Am în readerul wordpress blogul Gară pentru noi, aşa că am parcurs ultimele articole scrise de Renata Carageani. În ultimele, parcă, tasta (prin gura unui prieten) că Tolo e un jeg, că denigrează sistemul medical din România; mă rog, m-a enervat. Recent a mai făcut şi ceva aprecieri pe seama înfăţişării Elenei Băsescu, conchizând că n-o mai ia nici naiba cu plozii la activ şi la modul deplorabil în care arată. Concluzia mea elegant formulată este că această Renata numaiconteazăcum este varianta blogosferică a Monicăi Tatoiu.

  10. Cudi zice:

    Cubi, pentru ce atâta efort? Să vii pe blogul Renatei, apoi să cauți la mine pe blog, să dai copy și să revii aici și să dai paste? Care-i satisfacția?

    Update 27.02.2017

    Între timp, am înțeles că Tolo ăsta exagerează nu doar de dragul senzaționalului mare parte dintre concluziile investigațiilor jurnalistice pe care le face. Și că sursele lui nu sunt întotdeauna dezinteresate. Și că orice informație exagerată cu bună știință nu reprezintă un adevăr, ci dimpotrivă – o altă minciună.

    Cât despre blogul Gară pentru noi, pe care îl urmăresc în continuare prin readerul wordpress, este unul dintre puținele și cele mai mișto pe care intru. Renata nu aseamănă deloc cu Monica Tatoiu, Renata e foarte inteligentă, Renata are umor, Renata merită.

    Nu este o scuză faptul că am scris rândurile de mai sus la puțină vreme după moartea tatălui meu și orice poziție favorabilă sistemului medical din România mă enerva. Îmi pare rău pentru ce am spus legat de Renata și îmi cer scuze.

    • Cudi, iartă-l! Un ins care schimbă o consoană într-un nick consacrat, fiindcă nu-l duce capul la mai mult de-atât…
      E genul care-și face un cont nou pentru fiecare comentariu.
      Băi, în fond, nu e chiar nasoală comparația cu Tatoiu. Cumva, mă onorează. Bine că nu m-ai comparat cu Becali, având în vedere că sunt 25% machidoancă 🙂
      Io n-am nimic cu Tatoiu, doar că a expediat la moarte sigură câteva mii de credule care au părăsit tratamentul clasic, ca să înghită propolis, miere, păstură, lăptișor de matcă. Adică toate elementele necesare celulei canceroase să se învioreze și să prolifereze, după tratamentul oncologic.

      Fă ceva cu echipajul ăla care pleacă în cosmos, că mă mănâncă tălpile. 🙂

  11. optimvs zice:

    Marea vina a lui Ion Iliescu (mult mai mare decat mineriada din 90 ) este faptul ca le-a permis „lucratorilor in comertul exterior” sa-si faca firme, sa utilizeze din plin metoda MEBO etc etc. Practic cele mai profitabile companii de stat au fost praduite extrem de rapid, inainte sa inceapa orice discutie despre marea privatizare etc etc.
    In mod normal ar fi trebuit sa existe un moratoriu de minim 5 ani, perioada in care oamenii astia si rudele lor pana la gradul 3 sa nu poata face afaceri private.

    • Poate că lui Iliescu i s-a impus „conduita”, n-a fost ideea lui. Nu că l-aș scuza, dar nu-i exclus ca oricine ar fi fost în locul lui să fi acceptat.

      • Cârcotaşu zice:

        Încet cu pianu’ pe scări. În primul rând nu li s-a permis lucrătorilor din comerţul exterior să-şi deschidă firme. Poate vreţi să spuneţi că trebuia să li se interzică. Asta, vorba primului ministru de atunci, ar fi sunat „ca dracu'”. De fapt decizia a fost una guvernamentală şi nu putea să nu fie luată (permisiunea înfiinţărilor firmelor private). La fel şi cu celebrul „punct 8”. Păi atunci se lucra şi la prima Constituţie DEMOCRATICĂ de după căderea regimului comunist. Aceasta nu ar fi putut, sub nicio formă, să conţină prevederi discriminatorii. Parcă despre asta era vorba…?

    • optimvs zice:

      Carcotasu, legea permite ceea ce nu interzice/pedepseste, asa a fost mereu, de la codul lui Hammurabi incoace. Deci nu e nici un pian pe scari, hai sa fim seriosi.
      In rest, nu stiu cati ani ai tu, dar la vremea aia apareau pe la televizor imagini cu George Paunescu retinut dupa ce infundase WC-ul cu bani, astia care am prins vremurile alea ni le amintim foarte bine. Ma indoiesc ca o prevedere de genul acesta ar fi scos lumea in strada, mai ales daca ar fi fost explicata corespunzator la TVR si sustinuta de Iliescu samd.
      Mai degraba merita discutata ipoteza Renatei, dar ar trebui sa ne opintim memoria si sa restabilim exact cronologia faptelor.

      • Cârcotaşu zice:

        Nu-i cazul să-ţi faci griji cu vârsta mea şi nu te sumeţi. De 16 ani sunt pensionar. Eu nu vorbeam de legi ci de Constituţie, dar n-ai observat, cum nu observă nici alţii azi, da’ asta e! Orice lege care cuprinde discriminări nu e constituţională. Valabil şi azi.
        Pe de altă parte nu vrei să admiţi că preşedintele nu are iniţiativă legislativă şi n-are competenţa de a discuta iniţiativele guvernului, chiar dacă aşa, prieteneşte, putea să-i zică lui Roman, „hai măi Petrică, vezi cum o scoţi să iasă bine!” Da’ numa’ atâta, nimic mai mult.
        E totuşi foarte bine ştiut că nici Iliescu şi nici Constantinescu nu s-au întins mai mult decât le-a fost plapuma în materie de constituţie. Nebunia a început cu Băsescu şi continuă azi cu o furie de neînchipuit.
        Eu unul, am învăţat din viaţa trătită şi, cum nici cu pregătirea nu-s de ici de colo. Cât priveşte ramoleala, nu sunt atins, aşa că hai să fim serioşi. Eu întreţin o familie de la cutremurul din ’77. Tălică, care-ai avut „privilegiul” de-a trăi în 1989-90 cu ce te lauzi?

      • optimvs zice:

        Faci cateva erori grave si care duc nivelul discutiei spre derizoriu:
        1. Ai spus ca SE LUCRA la Constitutie. FALS, in 1990 Romania nu mai avea de facto nici o Constitutie si nici nu se lucra la nimic. Romania a avut o noua Constitutie abia in Decembrie 1991, iar adunarea constituanta a inceput sa lucreze pe parcursul anului 1991.
        2. Afirmi in totala necunostinta de cauza ca „Orice lege care cuprinde discriminări nu e constituţională. Valabil şi azi.” . Asta e o uriasa prostie, imi pare rau s-o zic dar asta e adevarul. De pilda legea de organizare a SRI interzice cadrelor serviciului exercitarea unor drepturi fundamentale. Codul penal permite instantelor sa interzica persoanelor condamnate exercitarea unor drepturi pe diferite perioade. Iar exemplele pot continua. Nu sunt genul de om cu care sa poti discuta pe domenii pe care nu le stapanesti, iar daca vei continua pe linia asta nu vei reusi decat sa te faci de ras.
        3. Afirmatia „Pe de altă parte nu vrei să admiţi că preşedintele nu are iniţiativă legislativă şi n-are competenţa de a discuta iniţiativele guvernului, chiar dacă aşa, prieteneşte, putea să-i zică lui Roman, „hai măi Petrică, vezi cum o scoţi să iasă bine!” Da’ numa’ atâta, nimic mai mult.” este o prostie chiar si in ziua de azi, cand presedintele poate CONDUCE sedinte ale guvernului care au ca subiect siguranta nationala samd. La nivelul anului 1990, cand NU SE MAI APLICA DELOC CONSTITUTIA din 1965 iar Iliescu avea legitimitatea data de scorul urias obtinut la alegerile din 20 mai, afirmatia ta devine de un ridicol inegalabil.

        Judecand dupa chestiile pe care le-ai scris in precedentul mesaj imi vine greu sa cred ca ai trait vremurile alea. Orice om care le-a apucat stie ca practic nu aveam Constitutie, ca Roman era la degetul mic al lui Iliescu etc. Comunicatul FSN specificase clar „Din acest moment se dizolvă toate structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituţiile sale îşi încetează activitatea.” Iar conducerea tarii s-a facut prin decrete ale CFSN si ulterior prin decrete ale CPUN.

      • DoarF zice:

        @optimvs
        2. Pe forma, ai dreptate. Exista legi care permit discriminarea. Pe fond, te inseli. Pentru ca discriminarea, in discutia de fata, era despre altceva. „Discriminarea” din SRI este de fapt incompatibilitate: cat timp este agent, nu ai voie sa… Daca doresti sa…, bagi demisie si ai rezolvat problema. Nu poti sa bagi demisie din calitatea de fost lucrator in comertul exterior.
        3. Aceeasi problema. Faptul ca are niste atributii in domenii limitate nu invalideaza teza conform careia nu-si poate da cu parerea despre orice lege.

        Chiar daca @carco nu a fost cel mai exact in argumentare, ideea exprimata de el e clara si ma asteptam de la tine sa nu vanezi astfel de particularizari pe post de argumente dupa care sa pui etichete de „derizoriu” sau „ridicol inegalabil”.

      • optimvs zice:

        Imi pare rau dar dezamagirea si sofismele nu au cum sa-ti dea dreptate, aici e vorba de spete foarte clare dpdv juridic. Nu intamplator ai sarit peste al doilea exemplu, cel cu interzicerea unor drepturi de catre instanta, in cazul uor condamnari. Realitatea este ca intr-un stat de drept discriminarea este posibila dpdv legal, asta fiind si motivul pentu care am folosit respectivele adjective apropo de afirmatiile „Carcotasului”. Omul pur si simplu a afirmat foarte sententios niste lucruri complet neadevarate.
        Cat despre afirmati cu presedintele, citeste tot ce am scris, nu do

      • optimvs zice:

        Nu doar partea care se refera la zilele noastre. Afirmatia lui era despre situatia din 1990 si chiar este a) total neadevarata si b) de-a dreptul comica pentru cei care am trait timpurile alea.
        P.S. Un sfat: daca postezi sub mai multe nume nu o sa ai mai multa dreptate 😉

      • Cârcotaşu zice:

        Articolul 149
        Prezenta Constituţie întră în vigoare la data aprobării ei prin referendum. La aceeaşi dată, Constituţia din 21 august 1965 este şi rămâne în întregime abrogată.

        Ce să vezi? Constituţia din 21 august 1965 nu era abrogată în 1990, abrogarea s-a făcut odată cu aprobării prin referendum, care, aşa este, a avut loc în 1991. Dar mai trebuie ştiut că nici constituţia din 1965 nu permitea discriminarea în faţa legii pe niciun criteriu.

      • optimvs zice:

        Ma obligi sa ma autocitez: ” FALS, in 1990 Romania nu mai avea de facto nici o Constitutie si nici nu se lucra la nimic. ”
        Expresia „de facto” nu e pusa degeaba acolo, chiar imi place precizia in exprimare. Toti cei care am trait acele timpuri (la varste care sa ne permita sa mai intelegem una-alta) stim ca in perioada 1990-1991 nu s-a mai aplicat Constitutia din 1965.

        Revenind insa la fondul problemei, sper ca ai inteles argumentul cu interzicerea unor drepturi de catre instanta samd. Care este prevazuta in Codul penal nu in Constitutie. Nu are rost sa insisti pe acest subiect, daca vrei te duc pana la institutia ostracismului din grecia Antica, pur si simplu ai scris niste lucruri evident neadevarate. M-as fi exprimat mult mai bland in argumentatie daca nu ai fi facut-o pe un ton atat de sententios.

      • DoarF zice:

        Inteleg ca tu duci lupte grele la tine pe blog cu tot felul de indivizi nu tocmai bine mobilati la mansarda, dar avand in vedere ca aici suntem in gara, consider ca ar trebui sa-ti lasi luptele acasa. Tura asta esti scuzat pe principiu de nou venit.
        Nu inteleg cum cineva care pretinde ca este documentat din punct de vedere juridic poate compara legile de drept comun cu pedeapsa aplicata INDIVIDUAL de catre instanta in urma unui proces. De asta am ignorat aceasta parte. Pentru ca intr-un stat de drept, discriminarea, ca pedeapsa asa cum era speta de fata, nu se face la gramada prin apartenenta la o categorie socio-profesionala, ci se face in mod individual, ca pedeapsa pentru faptele facute.

        PS. Nu pot sa nu zambesc la […]chiar imi place precizia in exprimare. Toti cei care am trait acele timpuri (la varste care sa ne permita sa mai intelegem una-alta) stim ca[…]. Asta aruncata lui @carco, care tocmai ti-a comunicat ca este mai in varsta decat tine.

      • DoarF zice:

        renata, sa verifici spamul. E cam fomist azi.

      • S-a făcut, DoarF! Nu doar azi e fomist, ci mai mereu.

      • optimvs zice:

        M-a bufnit rasul apropo de chestia cu „Tura asta esti scuzat pe principiu de nou venit.” samd. E genul de incercare disperata de a te plasa fraudulos pe o pozitie de superioritate in situatia in care argumentele si logica te-au lasat in urma pe peron, desi trenul a plecat de mult.
        In rest, noi nu discutam aici despre norme de drept comun (cum sa intelegi asemenea ineptie din ce-am scris eu?) ci despre o masura restrictiva pe termen limitat care ar fi putut fi luata la adresa angajatilor si colaboratorilor unei institutii care se facea vinovata in ansamblul ei de grave incalcari ale drepturilor omului . Pe scurt, s-ar fi putut decreta de catre CFSN sau ulterior CPUN ca Securitatea a actionat ca politie politica si ca tuturor ofiterilor si colaboratorilor li se interzic pe 5 ani niste drepturi, urmand ca eventuala vinovatie penala sa fie stabilita individual. E doar un exemplu de masura perfect legala care putea fi luata.
        Faptul ca nu faci diferenta intre o categorie socio-profesionala (profesori, doctori, avocati samd) si angajatii unei institutii cu scop fundamental represiv cum a fost Directia Securitatii Statului te descalifica din punctul meu de vedere ca interlocutor pe asemenea subiecte. Iti recomand calduros sa citesti despre procesul de denazificare din zona de ocupatie americana, despre cele 5 categorii in care a fost impartita populatia samd inainte sa mai postezi pe acest subiect.

      • DoarF zice:

        Da, am gresit ca nu ti-am specificat in clar ca treaba cu tura era pentru PS-ul tau. Am crezut ca te prinzi.
        Apoi am mai gresit cand am crezut ca chiar fumezi ceea ce predici: Şi care ard de nerăbdare să împroaşte cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel, refuzând cu îndărătnicie dialogul civilizat, pluralismul opiniilor şamd.

        Ba da, la punctul 2 se discuta despre astfel de norme. Caci acolo ai amestecat, nepermis in opinia mea, si legi comune si legi speciale si sentinte judecatoresti din materie penala. Dar e ok, foloseste in continuare omul de paie. Ca daca strigi primul ca ceilalti au formulari sententiose, gata te-ai scos: tie nu ti se aplica.

        Pana nu se schimba definitiile, securistii, mai noi sau mai vechi, formeaza o categorie socio-profesionala. Poate doresti sa si argumentezi, altfel decat prin atac la persoana, cum nu fac eu oarece diferente.

        PS. Pana acum avem „banati: securistii propriu-zisi, rudele lor pana la gradul 3 si colaboratorii lor. Asta e lista finala sau mai adaugam?

      • DoarF, uite că și Bușcu zice cam același lucru, poate chiar mai detaliat.
        http://www.catavencii.ro/securist/

      • optimvs zice:

        Acum serios, tu chiar crezi ce ai scris acolo? Nu faci diferenta intre a insulta pe cineva si modul decent in care ti-am raspuns cu ironie la chestia de tip „esti mai nou pe-aici”? Sau suferi de mania persecutiei?
        In rest, cand o sa reusesti sa intelegi de ce securistii despre care vorbim noi aici nu puteau fi considerati o categorie socio-profesionala poate mai vorbim. Ca sa te ajut un pic, DEPARTAMENTUL Securitatii Statului facea parte din MINISTERUL DE INTERNE. Si avea la randul lui in subordine atat diversele directii care se ocupau de contra-spionaj, spionaj extern, investigatii, tehnica operativa etc etc cat si trupele de securitate, echivalentul Jandarmeriei de azi. Ba chiar si trupele de graniceri erau TOT LA DSS.
        Cu alte cuvinte, securistul apartinea aceleiasi categorii socio-profesionale ca si militianul, ca si militarul din trupele de securitate (jandarmul de azi), ca si granicerul etc etc.
        Poate acum intelegi ce prostie uriasa ai sustinut. Din punctul meu de vedere ar trebui sa-ti ceri scuze pentru cateva dintre afirmatiile de mai sus..

      • DoarF zice:

        renata, discutia nu este despre cum au distrus securistii tara dand vina pe altii. Majoritatea celor care au ramas la tine pe pagina sunt constienti de acest lucru. Printre prietenii mei se numara si cativa de la SRI si as putea sa mai spun una-alta in completare la ce a spus Buscu. Dar repet, nu asta e divergenta,

      • DoarF zice:

        „securistii despre care vorbim noi aici”. Pai inca nu-mi e clar despre care securisti vorbim noi aici. Ca am plecat de la lucratorii in comert exterior, cu ghilimele de rigoare, apoi am dat in rudele lor pana la gradul 3 dupa care am virat la toti colaboratorii.

        Nu-mi este clar ce vrei sa argumentezi prin referirea la structurile administrative de la vremea respectiva. Ca granicerul era securist, deoarece era in subordinea securitatii? Daca da, conform logicii tale, ar fi trebuit si el trecut pe lista neagra a celor care nu aveau voie sa deschida firme?

        Daca nu(la prima intrebare), care-i relevanta pentru stabilirea unei categori socio-profesionale? Ca nu stiu cum sa-ti spun, dar si doctorii au in subordine asistentii medicali, dar sper ca nu contesti si ca doctorii formeaza o categorie s-p iar asistentii medicali alta cateorie s-p. Iar daca ii privesti de sus de tot, ambele categorii pot fi privite ca subtipuri ale categoriei socio-profesionale „lucratori in sanatate”. Care este un subtip al categoriei socio-profesionale bugetari. Sau un alt exemplu, tot din lumea medicala: chirugii sunt o categorie socio-profesionala? Dar doctorii? E una si aceeasi?

        Inca nu am inteles ce prostie uriasa am sustinut. Inca cred cu tarie(data de forta argumentelor de mai sus) ca termenul „securist” este suficient prin el insusi pentru a valida definitia care a starnit atatea false probleme. Dar te rog sa ma ajuti sa ma iluminez.

      • optimvs zice:

        Daca tot n-ai inteles de ce „securistii” nu erau o categorie socio-profesionala nu te pot eu ajuta. Mai ales ca nici nu intelegi ce sunt aia securisti, nici ca relatia dintre ei si graniceri nu era cea dintre medici si asistente etc etc.
        Fuguta la dex, vezi ce-i aia o categorie socio-profesionala si pe urma reciteste incet tot ce s-a scris aici. Daca mai ai nelamuriri vorbim pe urma.

      • DoarF zice:

        Ce frumos suna asta cu „da fuga la dex”, cand in comentariul meu este link.
        Si cu etc, etc pe post de argumente. Si mai baga dupa inca un post despre cum se refuza comunicarea, cat ai atatea solicitari directe sa-ti expui argumentele.

      • optimvs zice:

        N-ai inteles, trimiterea la dex este facuta tocmai pentru ca ai dat link dar n-ai citit sau n-ai intetes o definitie de nici doua randuri. Argumentele ti-au fost expuse pe larg, daca nici cu definitia inaintea ochilor si avand explicata pe larg in mesajul precedent situatia administrativa a DSS tu tot nu pricepi, inseamna ca discutia n-are sens.
        Cred ca nici un om sanatos la cap care citeste mesajele pe care le-am postat ieri aici nu ma poate acuza de lipsa de disponibilitate pentru dialog. Dar una e sa dialoghezi si alta e ce faci tu aici.
        Cu alte cuvinte, dpmdv subiectul este epuizat, imi pare rau ca ai ramas cu nelamuriri dar sunt sigur ca multi altii care vor citi aici vor intelege exact despre ce este vorba.

      • DoarF zice:

        Eu cred ca orice om normal la cap, cu atat mai mult unul care are pretentii de exactitate, nu-mi spunea (si)ca nu am citit o definitie pe care eu am indicat-o. Explicatie pe larg zici? Adica aia care incepe cu „pentru ca , rezulta „? Mda, o sa ma duc la un oftalmolog ca se pare ca ochelarii mei nu observa nici un raspuns la partea cu relevanta unor relatii administrative. In schimb vad in continuare oameni de paie cum ca as fi sustinut eu ca relatia securitate – graniceri este la fel cu cea dintre medici si asistenti.

        Acum ce sa zic, multumesc pentru disponibilitatea de dialog de care ai dat dovada. Sunt convins(asa sunt eu, vorbesc doar in nume propriu, ca nu am mandat sa vorbesc in numele oamenilor sanatosi la cap) ca nu ai petrecut degeaba atatia ani in presa – ai capatat niste asseturi pretioase in domeniul comunicarii. Sincere felicitari!

        PS. Sa-ti mai zic si de consistenta mesajelor tale, pe aceeasi tema, care incep cu daca […] [eu] nu te pot eu ajuta si se termina in Daca mai ai nelamuriri vorbim pe urma?

      • DoarF zice:

        Erata: chiar am nevoie de niste ochelari noi, caci un eu este in plus pe motiv gresit de eu in minus.

      • DoarF zice:

        erata: din motive de paranteze unghiulare interpretate ca taguri html, pentru ca , rezulta ar trebui citit: pentru ca [motive] , rezulta [concluzii]

      • optimvs zice:

        Nu vreau sa te jignesc, dar eu sunt destul de ocupat (mai ales zilele astea) si chiar n-am timp de pierdut cu persoane care nu pricep nici cu definitia in fata de ce O PARTE dintre angajatii UNUI DEPARTAMENT al unui minister nu formeaza o categorie socio-profesionala.
        De exemplu, dpdv socio-profesional, conform definitiei din Dex si a oricarei alte definitii de care am auzit eu, ofiterul de securitate nu se deosebea cu nimic de colegul sau, ofiterul de militie, apartinea fix aceleiasi categorii, avand acelasi domeniu de activitate (apararea ordinii de drept in statul socialist) si acelasi statut in cadrul institutiei la care lucrau amandoi (Ministerul de interne). In schimb, se deosebea fundamental prin activitatile de politie politica, savarsite de multe ori chiar cu incalcarea legilor in vigoare la acea data.
        Cum spuneam, continuarea discutiei nu are nici un sens. Chestia pe care am scris-o aici era cat se poate de evidenta de acum 5-6 mesaje. Daca vrei sa te faci de ras in continuare fii sigur ca eu n-o sa te te impiedic.

      • DoarF zice:

        Felicitari pentru schimbarea de optica. Daca in loc de non-raspunsurile de pana acum ti-ai fi spus de la inceput argumentele, te asigur ca nu s-ar fi consumat atat timp incat sa te simti trolat.
        Acum si pe fond, cu precizarea ca prin „o parte dintre angajatii unui departament al unui minister” o echivalez cu „o parte din securitate, care la randul ei este o parte dintr-un minister”. Ca nu cumva sa apara ale neintelegeri.
        Subliniezi foarte apasat o parte. Pai ma scuzi, dar pana acum ai fost foarte categoric in pozitionarea ta: TOTI sa fie beliti(si nu doar ei). Trecand peste asta, ti-am explicat mai sus cum vad eu lucrurile: categorie mai mare, sub-categorie… si asa mai departe cu granuralitatea. Asa ca toata partea aia cu „acelasi” are valoare de argument pertinent doar dupa ce-mi invalidezi exemplul cu ministerul sanatatii->doctori->chirurgi. Si cu voia dumitale ->neuro/cardiaci/”labari”(ca se poarta)… Sau sa-mi invalidezi comparatia cu diverse argumente.
        Si te-as mai ruga, sa-mi explici de ce sustii tu ca „se deosebea fundamental prin activitatile de […] ” iese din sfera atat de generala a definitiei „delimitat prin tipul de activitate profesionala”. Ca pe cuvant ca eu cred ca un securist facea, din punct de vedere profesional, un alt tip de activitate decat un politist.

      • DoarF zice:

        Uite un exemplu si mai aproape de categorisirea ta: apararea tarii, in ministerul apararii. militari->geniu/tancuri/parasutisti/”izmenari”…

      • optimvs zice:

        Incearca sa intelegi un lucru: tentativele astea de a te plasa pe o pozitie de superioritate (gen aia cu „esti mai nou pe-aici” sau asta cu „Felicitari pentru schimbarea de optica. Daca in loc de non-raspunsurile de pana acum ti-ai fi spus de la inceput argumentele”) sunt cu atat mai stupide si mai ridicole cu cat ai fost incapabil sa urmaresti o argumentatie foarte simpla. Nu e vorba ca nu mi-as fi expus eu argumentele, e vorba de faptul ca le-ai priceput partial abia cand ti le-am dat mura-n gura, ca pentru scolari din clasele 1-4.
        Problema e ca nici macar acum nu le-ai putut urmari pana la capat, dovada fiind faptul ca n-ai inteles nici acum de ce am folosit formularea „o parte dintre angajatii unui departament al unui minister”. Asta cu toate ca, doar cateva mesaje mai sus, iti explicasem ca si GRANICERII faceau parte tot din Departamentul Securitatii Statului.
        Cum am spus mai sus, discutia n-are sens. Nu sunt o persoana care sa aiba in cap fumuri elitiste dar nici nu sunt genul care sa tina mortis sa discute cu Lucian Bute despre perioada iconoclasta a imperiului Bizantin, doar ca sa-l vada cum se face de ras.

      • DoarF zice:

        Ma Adrian, iti scrisesem un raspuns la aberatiile(evident, in opinia mea) din ultimul tau raspuns. Dar am sters. Daca atat poti pe tema asta, sa-ti fie de bine. Ramai tu ala care le stie pe toate si eu inaptul ala incapabil sa inteleaga.

        PS. Iti explicasem intr-un mesaj(separat) ce-i cu „esti mai nou”. Nu-mi pare ca l-ai citit. Mai bine.

  12. Domnilor, cred că aveți o divergență de formă, nu de fond.
    Eu nu-mi amintesc amănunte legislative, știu că se trăgea pe stradă când Iliescu a abrogat interdicția la avort, la televizor. (Urale, aplauze prelungite.) Știu că am cumpărat cafea, țigări și portocale scoase la vânzare în stradă, pe o măsuță, cică din depozitul gospodăriei de partid , stând la o coadă de 10 persoane, la 5 metri de cadavrele a 3 soldați , vizavi de unitatea militară din Ghencea. Bucuria înfruptării din ce mâncaseră EI era incomparabil mai mare decât oroarea vecinătății cadavrelor. Mă urăsc pentru amintirea asta, pentru că am avut puterea să fac abstracție de morți.
    În anul 1990 puțin ne păsa nouă de Constituție și habar n-aveam că fuseserăm doar martorii unei lovituri de stat, pe care o legitimam ca revoluție, prin simpla noastră prezență în stradă.
    N-are nicio relevanță dacă înalții funcționari din Comerțul Exterior au fost lăsați/încurajați să devină capitaliști peste noapte. Important e că TOȚI lucrau pentru Securitate, asta era condiția obligatorie ca să ocupe un post în ministerul cu pricina. (Eventualelor ridicări din sprâncene le pot răspunde în particular.)
    În ceea ce privește legislația care asigură nediscriminarea: dincolo de Constituție, există „o mică legislație de felie”, absolut legală și discriminatorie- gen Legea Farmaciei 266/2008, pe care terții n-o cunosc și care „sublimează” Decretul 54/1990 și legile ulterioare, exact cum vrea suflețelul ei – care asigură cadrul legal al favorizaților, prin articolele care-i ajută discret pe dezirabili (ce nu se interzice explicit e legal) și prin nerespectarea ei de către organele de control, în mod tacit.

    M-am enervat nițel, din pricina amintirilor, dar pot reveni oricând cu detalieri. 🙂

  13. Ileana zice:


    As vrea ca acest mărţişor, împreună cu primii ghiocei si primele randunele care vestesc regenerarea naturii, sa fie si un simbol al înălţării sufletelor noastre. Fie ca aceasta primavara sa îţi aducă noi speranţe si pace in suflet, gingaşie si dragoste, putere si multe realizari.

    I want this toy with the first snowdrops and the first swallows natural regeneration proclaiming to be a symbol of the growth of our souls. If this spring to bring you a new hope and peace in soul, tenderness and love, power and accomplishments.

  14. D. Vader zice:

    Pai da, ati turbat toate ca a venit primavara, panaramelor! Vreti regenerare si putere… Ce putere vreti, fa? Puterea de a face numai prostii pe banda rulanta? Zeci de milioane de ghiocei smulsi din padure nu va mai satura! Noroc ca randunelele dorm linistite in Africa la ora asta, ca vi le-ati fi infipt si pe astea in piept, le-ati fi taiat cozile si le-ati fi purtat la brau, ca pe scalpuri, care are mai multe e cea mai desteapta. 1 Martie, zi de cosmar, in care trebuie sa ma trezesc la 4 ca sa ma duc in Piata de Flori, in Rahova, ca sa ma bat cu tiganii pe ghiocei, sa-i caut pe aia care miros, ca una asa mi-a zis, anul asta sa-i aduc ghiocei cu miros!!

  15. DoarF zice:

    Din punctul meu de vedere ar trebui sa-ti ceri scuze pentru cateva dintre afirmatiile de mai sus.

    Avand in vedere ca nu spui si pentru care, nu pot decat sa ghicesc.
    I) Si o sa incep cu „nou venit”. Pe aici este o comunitate destul de bine inradacinata. Si ne cunoastem intre noi, atat cat a binevoit fiecare sa dezvaluie despre viata lui. Faptul ca „tie iti vine sa crezi” ca Carcotasul chiar a trait vremurile alea tine strict de background-ul tau, nu de adevarul faptic. Ca fara sa cunosti prea multe despre noi, pui placa aia cu „postat sub mai multe nume”, chiar si introdusa prin „daca” denota clar ca mai ai nitel pana sa te prinzi ca pe aici lucrurile merg umpic altfel decat la tine pe blog(presupunere de-a mea care ti-ar justifica agresivitatea fata de persoane pe care nu le cunosti mai deloc). Eu ti-am ridicat un stegulet la care sa te gandesti putin. Ca poate e cazul sa calci putin frana in directia asta. Ca tu l-ai perceput cum l-ai perceput, tine mai mult de tine. Ce pot sa-mi reprosez este ca am presupus(in mod eronat) ca discutam la alt nivel si nu am detaliat mai mult perspectiva mea. Ti-e clar acum cat de „insultat” si „persecutat ” m-am simtit?

    II)Apoi e citatul din articolul tau in care condamnai stilul de comunicare al generatiei millenials: Şi care ard de nerăbdare să împroaşte cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel, refuzând cu îndărătnicie dialogul civilizat, pluralismul opiniilor şamd.
    @Carco isi expune, parerea lui folosind niste argumente mai mult sau mai putin corecte. Reactia ta:
    Afirmi in totala necunostinta de cauza ca”, Nu sunt genul de om cu care sa poti discuta pe domenii pe care nu le stapanesti, iar daca vei continua pe linia asta nu vei reusi decat sa te faci de ras, afirmatia ta devine de un ridicol inegalabil, Orice om care le-a apucat stie ca, Toti cei care am trait acele timpuri (la varste care sa ne permita sa mai intelegem una-alta) stim ca
    In conjunctie cu ce am spus deja la primul punct, rezulta ca:
    1. Fara sa cunosti persoana cu care dialogezi, pe baza ca tu esti capabil sa caracterizezi corect doar pe 3 vorbe, combati si omul, nu doar argumentele lui. Adica o varianta mai rafinata a lui improaste cu insulte pe oricine vede lucrurile altfel
    2. Cand omul iti spune ca are 16 ani de pensie, tu-i replici ca ti-e greu sa crezi ca trait vremurile alea. Cam atat cu „dialogul civilizat” in conjuctie:
    3. Presupun ca argumentele cu toti, oricine le-ai invocat dupa ce ai discutat cu toti, nu? Nu mai insist pe falsitatea logica, in contextul in care te bati cu caramida in piept(taxand in acelasi timp pe ceilalti) pentru exprimari exacte, data de un singur contra-exemplu care crede diferit(Carcotasul). Dar servirea lor, pe post de argument, tocmai unuia care sustinea contrariul vine in sprijinul ideii de pluralismul opiniilor, nu?
    4. Nu am mai copiat, dar ai mai multe remarci in ideea ca ar trebui sa ne abandonam argumentele ca tu stii mai bine ce si cum si ca noi nu ne ridicam la nivelul necesar. Aceasta abordare este clar in favoarea ideii de dialog, din postul tau la care fac referire, nu?

    III Ca daca strigi primul ca ceilalti au formulari sententiose, gata te-ai scos: tie nu ti se aplica.
    Ai suficiente sintagme categorice subliniate. Repent, nu sunt singurele. In plus, abordarea ta pe chestiuni insuficient clarificate este: stai jos prostule, nota 4. Comparativ cu mine, care m-am limitat la a constata neintelegerea suficienta a punctului tau de vedere si ti-am cerut lamuriri suplimentare. C-asa-i in tenis!

    Mai sunt si altele pe care le vrei lamurite?

  16. Iar mă bag! 🙂
    DoarF, securiștii despre care vorbim sunt acei atârnători, oficial civili, la mila și la favorurile Securității cu carte de muncă. La început colaboratori din vorbe (micile informări întâmplătoare la o țigară), apoi marii colaboratori din vorbe (întâlnirea lunară la o cafea și-o țigară, apoi la o vodcă plus țigară, apoi la apartamentul conspirativ, semnat contract de colaborare, cafea, vodcă, țigare) deveniți colaboratori acoperiți cu acte în regulă care devin colaboratori în fapte. Și faptele sunt recompensate. Nu cu un pachet de Kent și un vizache, ci cu bani, apoi cu favoruri, care devin obraznice și nemăsurate.
    Am avut „plăcerea” și „privilegiul” de-a fi fost contactată, în anii studenției, de o echipă de dudui tunse scurt care fumau Kent, de câteva ori. În spranța că, vulnerabilă fiind (tata fost deținut politic, socrii fugiți în străinătate), pun botul la turnătorie. Oferta a fost derizorie: I – țigări bune, băuturi fine, să mă respect; II – note mari, post în cercetare; III – toate astea, plus o dixtracție în străinătate, din când în când.
    Norocul meu: I – fumam puțin, Virginia Slims, trimise de soacră-mea, lunar, din America și nu beam decât ocazional; II – terminasem anul întâi cu 8,50, deci media generală per 5 ani nu mai putea fi reparată decât de Bunul Dumnezeu (nu știam că se pot modifica foi matricole!!!) și uram cercetarea; III – eram deja speriată de ideea că va trebui să aleg între Locuri Cunoscute și America Socrilor Mei (nu știu ce excursie îmi propuneau securistele, la Ruse, la Dresda…?) Le-am dat cu flit, după ce l-am întrebat pe tata ce am de făcut. Și el mi-a zis că primul compromis e începutul tuturor compromisurilor. Și că, dacă povestea mea e adevărată (se îndoia, bietul!), puțin îi pasă că o să fiu dată afară din facultate, deși el fusese ăla care mă obligase să fac una.

    p.s.: și eu sunt prietenă cu toate sereistele de la agenția contra splărăii banilor, fiindcă e peste drum de Prăvălie. Cu una sunt prietenă de ieșit în oraș, de dus la teatru, de forfecat lumea la o bere. O fată excepțională! Citește cărți de care Alex Ștefănescu nici n-a auzit. Nu mi-am imaginat-o niciodată ca pe o securistă. Pe bune, e o femeie de toată isprava, care interacționează cu Sistemul pentru salariu și nu pricepe de ce stă până noaptea târziu la birou, dacă lucrările ei n-au niciun ecou. Nu mi-a dat niciodată nume, dar am înțeles că adevărații mari corupți spală bani la lumina zilei, nu noaptea, ca hoții.

    • DoarF zice:

      Nu stiu renata, ca se pare ca desi folosim aceiasi termeni, ne intelegem separat. Ca pana si definitiile simpe sunt, vorba lui Zegreanu, interpretabile dupa pofta fiecaruia. Pe-ai tai i-am priceput. Eu cunosc si din cei racolati si din cei de cariera(facut academia sri direct dupa liceu) si din cei reprofilati(aveau oamenii o meserie, la care au renuntat in favoarea unui „job” la sri). Si ca in oricare alta profesie, sunt si oameni normali sunt si jigodii. Dar cu cat urci mai mult in ierarhie, cu atat trebuie sa treci pe la sala de forta sa-ti mai latesti putin spatele. Si de la atat sala apar si probleme la coloana vertebrala…

      @zuzu
      Nu gresesti cand zici ca-ti displac. Sansele sa iasa un win-win sunt foarte mici. Dar, sincer, nu cred ca a scapat ceva de mana lor.

  17. zazania zice:

    Fii atenta cu femeia aceea „de toata isprava”. Mie securistii imi displac chiar mai mult decat doctorii . Daca intra aici pe blog, eu ma roiesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s