Cur sau fund?

Dacă mai trăia, academicianul Alexandru Graur ar fi optat pentru CUR, când ne referim la șezut, popou, fese. Există și varianta spălățică – FUND, dar cum să-i spunem atunci bucății de lemn dreptunghiular pe care tocăm ceapa, ca s-o deosebim de zona anatomică pe care o punem la bătaie când suntem invitați să „luăm loc”, „să stăm jos”?

Cudi l-a jenat pe Lotus, la comentarii, cu limbaj colocvial, licențios, tocmai la articolul său despre asceză. În sensul că a zis de  labă și nu  de masturbare, autoerotism, onanism sau cum mai e numită laba prin tratatele de sexologie.
Tot conflictul ăsta de interese lexicale m-a dus cu gândul la o posibilă întrebare de referendum:  PUTEM SĂ-I ZICEM LABEI, LABĂ? (Tema îmi pare la fel de incitantă ca și aia deja propusă, despre continuarea luptei anticorupție.) 
Aștept cu interes comentariile care explică etimologic validarea lexicală a termenului de labă și pe acelea care-l înfierează și-i găsesc originile în ciuma roșie, bolșevico-stalinistă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, epoca de piatră, experimente, mai prost decât ai fost proiectat, o ţară frumoasă, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

86 de răspunsuri la Cur sau fund?

  1. castanman zice:

    Pe pereții wc-ului din facultate scria -” Atenție la urși! S-au vazut urme de labă”. Postarea ta m-a pus pe gânduri, ceea ce mi-a fost clar atâția ani, acum e o negură. Chiar n-am avut urși in facultate și m-am speriat degeaba?

  2. i am we are zice:

    Laba, laba trista, labagiu. Nu mi se pare ca ofenseaza termenii acestia.

  3. Iosif zice:

    Cuvintele sunt precum notele muzicale ! Depinde ce rezonanta sau impact doreste autorul sa-l ofere auditoriului ! 🙂

  4. papagigli zice:

    Renata, am sa-ti dau un raspuns stiintific. Poti sa-i spui labei, laba numai in cazul in care o faci cu laba. Altfel se numeste minareala, muie si between boobs sau entre poitines sau tra i seni, sau intre tite, functie de localizarea geografica a actului de laba 😆

  5. Domnilor, doamnelor, stimați comentatori, să revenim asupra problemei subliminale, decorticate de politic: există două fonduri de cuvinte în limba română?
    Ați înlocui expresia „băga-mi-aș p….!.”, când vă îndoaie unul tabla mașinuței, în trafic, cu altă exclamație, mai academică?
    Despre asta e vorba. Despre limbajul viu și limbajul mort.

    • Harlechina zice:

      Domnilor, doamnelor, stimaţi comentatori şi, nu în ultimul rând, stimată moderatoare, dacă e s-o luăm cu limbaj viu şi mort, după umila mea părere viu e ăla care-ţi iese din guriţă când îţi îndoaie unul tabla maşinuţei (pentru doamne, aş recomanda aici ceva mai realist, gen „băga-ţi-ai p… în mă-ta!”), iar mort e ăla care se foloseşte în scris, recte şi în comentariile articolului lui Lotus – unde s-ar putea folosi expresia neaoşă „hand job”, recomandată pe Papagigli.
      N-am spus „neaoşă” la mişto, am avut în vedere limba vorbită în locul unde s-a strămutat Cudi.

      • Lotus zice:

        Și dacă eu sunt o fire calmă și nu-mi vine să-l înjur când mă stropește în trafic, se cheamă că am un limbaj mort?

        Pe principiul ăsta, cred că hoții, violatorii, criminalii sunt cei mai vii și lipsiți de ipocrizie oameni, că nu reprimă nimic, nu cosmetizează nimic, nu se abțin de la nimic.

      • Harlechina zice:

        Se cheamă că n-ai înţeles că eu glumeam. 🙂

      • Lotus, iar am obiecții! Amesteci lucrurile. Limbajul e una, faptele sunt altceva. Ce treabă au hoții și violatorii și criminalii cu ce vorbim noi?

      • „băga-ţi-ai p… în mă-ta!” are o varianta aproape academica, la un continut semantic absolut identic. Este vorba de „blestemul trabantului galben”!

      • E vreun banc cu trabantul galben? 🙂 Spune-ni-l!

      • Lotus zice:

        Renata, e o analogie menită să arate că uneori „autenticitatea” este o păcăleală iar cenzura este bună. Uite un alt exemplu: un viciu pe care-l ai nu-i afectează în mod pe cei din jurul tău, dar tot e o idee bună să reușești să ți-l depășești și o idee proastă să te lași pradă lui, în numele autenticității.

        Limbajul vulgar este o formă de poluare fonică pentru cei care nu-l agreează, la fel cum tutunul este o formă de poluare a aerului și o agresiune pe această cale pentru nefumători.

      • Cred că te-am înțeles, Lotus.sub nicio formă, în nicio circumstanță, nu folesești cuvinte vulgare.
        Presupun că există o grămadă de bancuri pe care nu le spui. 🙂

      • Lotus zice:

        nu-i afectează în mod direct* pe cei din jurul tău, voiam să zic

      • Lotus zice:

        Renata: ba le spun (bancurile), dar le modific cuvintele.

    • Lotus zice:

      Eu zic să nu te oprești la atât. Să-i dai și o palmă, dacă simți nevoia. Sau să-i spargi și tu parbrizul. 🙂

      • Cudi zice:

        Lotus, era o vreme în care erai mare fan Lorena Lupu. Mai nou, înțeleg că ai ceva rețineri în privința ei. Totuși, cărui fapt i se datorează bizara ta transformare?

      • Lotus zice:

        Știi foarte bine faptul, blogul vostru găzduiește un articol pe tema asta. Dar e important de specificat că eram „fan” al modului ei de a fi, al sensibilității ei, și nu al felului în care se exprimă. Lucru pe care i l-am și spus cel puțin o dată.

      • Cudi zice:

        Lotus, eu la limbajul ei mă refeream, pe care l-ai putut îngurcita mai ușor decât laba mea frecată. Adică în pulile ei e sensibilitate și în ale altora nu?

      • Lotus zice:

        Cudi, există o diferență între ce spui și cum spui. Limbajul ei nu mi-a plăcut niciodată, dar nu pot emite pretenții despre cum să se exprime altcineva pe blogul personal. Când o citeam, o citeam pentru idei și sufletul pus uneori în ele, nu pentru modul cum și le exprima. Nici ție nu ți-am zis nimic legat de titlul acestui articol, pentru că e blogul tău, chit că mi-a plăcut la fel de mult ca formularea din comentariul de pe Quo Dixit. Dar pe acel comentariu l-am putut sancționa, deoarece a fost lansat în spațiul meu virtual. La fel cum le pot spune celor care-mi vizitează locuința să-și lase țigările sau papucii la ușă, dar n-o să le spun să se descalțe în propriile lor apartamente, pe care totuși o să le vizitez, dacă mă cheamă la ei.

        Tu te miri că eu manifest această aparentă pudoare, dar când m-ai văzut pe mine, de când mă cunoști, să folosesc vreo expresie vulgară, oricare? Faptul că tu n-ai remarcat asta la mine nu înseamnă că eu m-am schimbat peste noapte.

      • Hei, Lotus, descălțarea musafirilor la ușă e o grosolănie din partea ta, în calitate de gazdă, după cum e și încercarea lor de-a fuma la tine, în casă de nefumător, fără să-ți ceară permisiunea. Nu e bun exemplul! 🙂

      • Lotus zice:

        Uite un articol de pe blogul Lorenei pe care l-am postat pe un grup de Facebook după „schimbarea de macaz” de care aminteai mai sus și căruia și tu i-ai dat like. Pentru astfel de articole, și altele, interesante, mai intram pe la ea.

        http://lorenalupu.com/blog/sa-nu-uitam-sa-ne-iubim/

      • Lotus, nu te supăra, dar Lorena e patologic vulgară în limbaj, mai ales când li se adresează comentatorilor care nu sunt de acord cu ce-a scris. De fapt, am observat că nu se obosește să-i contrazică niciodată cu argumente, doar îi sictirește cu o lătură, de genul „O sugi!”, dar mai detaliat. (De altfel, s-a prezentat și la concursul tv „I umor” cu un moment penibil, compus de ea, ceva cu un vibrator în mână, care i-a făcut pe jurați să se hlizească mânzește.) Dacă îmi amintesc bine, ai rezistat la dialog eroic, încasând licențiozitățile ei vreme de multe comentarii, fără să te retragi. 🙂
        (Flecuștețul ăla de text cu care exemplifici articolele ei bune e printre cele mai anoste scrise vreodată de actriță.)

      • Cudi zice:

        Atunci s-o luăm altfel. În pagina blogului tău vechi, adică ăla simplu, zici că ești un mândru posesor de penis, sau ceva de genul. Era suficient să spui că ești bărbat, dar tu ai băgat penisul la înaintare. Dacă în loc de penis ziceai pulă, erai vulgar, asta îmi spui?

      • Lotus zice:

        Renata:

        Nu e bun exemplul!

        Atunci imaginează-ți tu un exemplu mai bun, că ai prins ideea. 😛

        Lotus, nu te supăra, dar Lorena e patologic vulgară în limbaj, mai ales când li se adresează comentatorilor care nu sunt de acord cu ce-a scris.

        Nu mă supăr. Dar reține te rog următorul lucru: eu nu am evaluat gradul de vulgaritate al citatului lui Cudi, comparativ cu cel al comentariilor Lorenei. Eu am spus doar că pe Lorena o citeam pentru conținutul articolelor, nu pentru forma în care și le exprima, și că scriind ea pe blogul ei, nu puteam emite pretenții despre cum să scrie. În timp ce pe Cudi am interpelat-o în momentul în care mi-a lăsat acel comentariu pe blogul meu.

        Cu alte cuvinte, dacă Lorena ar fi comentat la mine pe blog folosind un limbaj licențios, și pe ea aș fi rugat-o să se cenzureze, în timp ce dacă Cudi ar începe s-o bage și s-o scoată la ea pe blog, nici ei nu aș putea să-i pretind nimic acolo (și, dacă aș considera că are articole interesante, în pofida limbajului, aș continua s-o citesc).

        Da, sunt de acord că Lorena se exprimă mult mai vulgar decât a făcut-o Cudi, dar nu despre asta era vorba.

      • Pe lorena o citeai pentru conținut, dar un roman în care câteva personaje provin dintr-un mediu social unde se vorbește obsecen, nu l-ai citi, nici dacă ar fi bun.

      • Lotus zice:

        Ok, dacă ar fi bun/interesant l-aș citi, chit că n-am mai citit un roman de mult timp. Dar aș prefera să nu conțină vulgarități.

  6. Iosif zice:

    Lexicul limbii române dpdv. al expresiilor obscene,înjurioase si jignitoare,este cred,(într-un clasament mondial),daca nu pe primul loc,cel putin la nivelul primelor trei în clasament ! 🙂
    Totul tine de educatie si bunul simt !

    • Totul depinde, Iosif, de lipsa de ipocrizie.

      • Iosif zice:

        Cei NEipocriti,sunt exclusi,banalizati,marginalizati,înlaturati,eliminati din sistemul parsiv al coruptiei mondiale,aceasta ‘caracatita’ ce si-a vârât tentaculele în toate domeniile existentialitatii infectând tot pamântul cu cerneala ei gretoasa si otravitoare !

      • Iosif, limbajul excesiv de pedant, de științific, atunci când nu-și are rostul, e o formă de ipocrizie. Despre ipocrizia omenească la care te referi tu ar trebui să vorbim separat.

      • Renato, aici chiar cred ca gresesti. Eu chiar nu ma dau de ceasul mortii cu facu-mi si dregu-mi, si te asigur ca nu sint HIPOCRIT (hai, ca iar te-am bagat in haznaua cu semantica!)

      • Augustine, ai văzut tu în scrisul meu, cu excepția momentelor când vorbesc personajele, chestii de-astea de ocară?
        Foarte rar, când mi se pare că altfel nu sună bine. La oral sunt mai spurcată, e drept, în funcție de cât sunt de nervoasă sau speriată. Înjur ca să mă descarc, mai mult în minte, mai puțin cu martori. O singură dată, când era să mă trosnească unul în trafic mi-am băgat ceva ce n-am, de față cu mama (pe locul din dreapta), care a înghețat mai mult de grozăvia vorbelor, decât de frica ăluia care se năpustea cu fierul în portiera ei.

      • cine nu injura cand conduce, nu-i atent la drum 😉
        si-l executi 😉

      • Iosif zice:

        Pai tocmai asta e problema ipocriziei (ipocritilor) dubla fatza (masca fatarniciei),cel mai periculos si otravitor „sarpe” cu ajutorul caruia este „înselata” omenirea de milenii. HIPOCR(i)ATE este cel mai otravitor „sarpe” dupa „balaurul” politico-economic-financiar si „anaconda” religioasa ,sunt”târâtoare” ce conlucreaza la distrugerea viatii pe planeta Terra . 🙂

    • Corect. Cică ungurii ne bat. 🙂

      • klaus zice:

        O, da! Trăiesc în zona de influență, cred că am preluat, ba chiar am dezvoltat rezerva de înjurături. Față de celelalte zone ale țării, ageamii la înjurat, suntem campioni. Nu-i o laudă poate doar un început de ipocrizie lipsă.

  7. Lotus zice:

    Păi dacă te întrebi cum deosebim fundul uman de cel de lemn, te întreb și eu cum deosebim laba unui animal de cea din expresia lui Cudi. Iar dacă o să-mi răspunzi că contextul decide, well, contextul decide și în cazul fundului. You can’t have it both ways!

    Așa că obiecția ta e invalidă. Nu e o problemă de limbă, lexic sau cuvinte, căci atât lăbuța pisicii cât și labia femeii sunt cuvinte frumoase, dacă-s folosite adecvat, iar limba este unul dintre cele mai sexuale organe, dacă, idem, e folosită adecvat. Ci o problemă de atitudine – vulgară sau nu.

    Nu m-a jenat, pur și simplu nu mi-a plăcut exprimarea în cauză.

    • Domnul Graur chiar a făcut această dizertație, pe tema expresiilor populare. Domnia sa a explicat că „cur” e în lexicul românesc popular de când lumea (sau poate doar de la colonizarea romană a Daciei!) și ar fi o greșeală să tratăm expresiile astea cu curul, sărăcind limba română.
      Paralela cu fundul de lemn exact de-aia o făcea, în sprijinul ideii că să le spunem lucrurilor pe nume, să nu ne fandosim cu eufemisme.
      A nu înțelege tu că eu le spun pacienților, despre supozitoare, că se bagă în cur, fiindcă mă adaptez momentului, conjuncturii.

      „A face laba” e o expresie argotică, colocvială, sinonimă cu a te masturba (și restul sinonimelor). Lăbuța pisicii e laba pisicii, nu e nevoie de diminutiv, fiindcă nimeni nu-i găsește conotații vulgare. Labia… aici ai dat-o-n bară, că n-are nicio legătură laba cu labia. Labie sau buză e același lucru. Dar vezi ce feste îți joacă subconștientul? Ai zis labie și te-ai gândit la labiile vulvare. Să știi că și gura are tot labii. Când scrie doctorul la diagnostic herpes labial, se referă la virusul herpetic de tip 1, cu localizare pe buze sau în zone imediat învecinate (nas). Pentru că celălalt herpes se numește genital, pur și simplu. 🙂

      • Lotus zice:

        Nu înțeleg o chestie. După părerea ta, fundul e un eufemism? Dacă îi spui cur e „the real thing”, în timp ce dacă îi spui fund sună fals? Iar faptul că unii oameni uzează de cuvinte nevulgare este o ipocrizie? Le vin tot felul de cuvinte spurcate la gură, dar se abțin cu greu, în numele unei false decențe, și fac eforturi de a le înlocui cu eufemisme?

        Eufemism este un cuvânt frumos dar, din punctul meu de vedere, fundul nu-i nici măcar un eufemism pentru cur. E o alternativă, și una lipsită de orice conotație vulgară. Eu când mă gândesc la posteriorul unei ființe umane, îmi vine în minte cuvântul fund, nu cur. Dacă sunt o excepție, ar trebui să-mi dați un premiu, în loc să mă beșteliți! 🙂

        Bogăția unei limbi nu se măsoară doar cantitativ, pe orizontală, la fel cum bogăția spirituală a unui bărbat nu se măsoară în numărul de lucruri și relații pe care le are. Mai contează și calitatea lor. Așa că, din punctul meu de vedere, domnul Graur se înșeală în argumentația lui, cel puțin din cât mi-ai descris-o. Sau, dacă prin bogăție înțelegem numărul de cuvinte neimportate recent de la alții, atunci bogăția nu este totul.

        Diminutivele nu au doar rolul de a evita unele conotații vulgare, ci și de pe acela de a da o dimensiune afectivă unui lucru, așa că expresia „lăbuța pisicii” e perfect validă. Chit că eu nu prea folosesc diminituve. 🙂

        Știu că laba n-are nici o legătură cu labia. Am folosit-o pentru a arăta că nu sexul în sine mă deranjează, că nu referințele la sexualitate. Pe Simplu am chiar articole cu poze ce pot fi considerate pornografice. Mă deranjează raportarea vulgară la sexualitate, atât. Pe de altă parte, recunosc că nu știam că nasul poate fi atât de aproape de labii chiar și atunci când te masturbezi. 🙂

      • De labiile bucale, da, nasul e foarte aproape. 🙂
        Fund chiar e un eufemism, un compromis, pentru că ori spui zonă fesieră, fese, posterior,(edical) ori spui șezut, cur. (popular)

      • klaus zice:

        renule, io am un câine pe care-l cheamă Labă Tristă. Trebuia să-l dau de cățel da’ s-a răzgândit viitorul proprietar. A rămas multă vreme fără nume. Fetele îl strigau Lăbuță până a mai crescut. După aia a devenit Labă, nu mai era așa simpatic. Am adăugat eu „Tristă” din cauza comportamentului pe care n-o să-l detaliez aici. Toți îl strigă acum așa, e o normalitate la nivel mic, de grup. Unele cuvinte au căpătat de-a lungul timpului sens peiorativ iar o anumită pătură socială a apelat la sinonime noi, conforme progresului înțeles de ei. Hemoroizi poți să ai la fund, atunci când te analizează doctoru’. Da’ dacă ești în plină acțiune sexuală, fără inhibiții, o să-i ceri partenerei: hai să ți-o bag în cur!
        Cur sau fund, labă sau masturbare, își găsesc perfect locul în limbajul uzual.
        Sau poți să vezi ce se întâmplă când un prost aruncă un cur în apă și nouă proști vor să scoată un fund!

      • Mor de curiozitate să-l văd pe domnul cățel Labă!

  8. papagigli zice:

    Ion se duce la doctor. Intra in cabinet
    -Ioane, zice doctorul, ti-am spus de atitea ori sa nu te mai masturbezi intruna.
    -Pai de ce don doctor?
    -Ca sa te pot consulta

  9. ketherius zice:

    Unul din lucrurile pe care le observi aici și îți trezesc dorul de țară este lipsa de imaginație în înjurături. Ăștia nu pot înjura 15 secunde fără să se repete.

    Revenind la subiect, cerința lui Lotus de a folosi termeni științifici este de râsul curcilor.

    • Lotus zice:

      Este o cerință adresată celor care comentează pe blogurile mele și nu este aceea de a folosi termeni științifici, ci de a folosi un limbaj decent. N-am nimic împotriva expresiilor mai puțin științifice, cum ar fi arhaismele și regionalismele, cât timp nu sunt vulgare.

    • Elena zice:

      Deși la aș fi preferat să fiu de accord cu Ketherius și să îl contrazic pe Lotus, de data aceasta nu am cum. Să-i dăm cezarului ce-i al cezarului:
      Pentru cineva care nu e obișnuit cu înjurăturile și denigrările, acestea îl vor „lovi” mai mult decât pe cineva care e obișnuit cu ele, iar pentru cineva care emite zilnic tone de jigniri și înjurături și pentru care acesta e un mod de a-l determina pe celălalt să facă ce vrea el sau de a-i spune că l-a deranjat (deși de multe ori are exact efectul contrar) poate fi ceva obișnuit, comun. Și pentru că e atât de banal să jignească și sã înjure, practic o nimica toată, când vor simți nevoia de a-și manifesta furia, mânia, ei nu vor mai înjura cum fac alții, că deh, asta fac în mod curent, ci vor mări doza pentru a manifesta iritarea direct la violența fizică sau vandalism.
      Așadar cei „slobozi la gură” care nu se pot abține de a înjura 5 minute fără a repeta înjurăturile sau nu se pot abține o zi fărã să înjure, sunt mai predispuși să crească nivelul când se „foarte enervează” și să devină mai mult decât violenți verbal, adicã violenți fizic. În timp ce alții care nu înjură și se abțin, atunci când înjură arată nivelul lor de iritare maximă. Dacă nu înjur și totuși o dată înjur înseamnă că ai „șfeclit-o” sau „rupt becul”. Pe când unul care înjurã în mod frecvent când s-a rupt becul deja te caftește. 🙂
      Vă reamintesc că în România unde diversitatea înjurăturilor e mare, sunt mulți oameni care nu își pot controla furia/mânia și de aceea sunt multe cazuri de violențã domestică. 🙂
      Nu de puține ori tipesele care folosesc „plm” deși e de împrumut, se iau mai repede de păr.
      Sper că am fost coerentă și am reușit cât de cât să mă fac înțeleasã. 🙂

      • Elena, ai fost coerentă în sensul că ți-ai urmărit ideea, că nu e frumos să înjuri și că cei cu limbaj violent sunt predispuși la violență fizică.
        Eu, însă, n-aș face o regulă din asta. Uneori o înjurătură te răcorește și nu mai simți nevoia să-i dai ăluia pe care l-ai înjurat pumnul, poate, bine-meritat.
        Una e să înjuri la nervi, alta e să folosești expresii argotice, licențioase într-o discuție liberă, cu prietenii (vezi Cudi) și cu totul altceva să ai detestabilele ticuri verbale cu expresii vulgare, gen „plm”, care nu e nicio expresie de împrumut, e cât se poate de românească și, dacă tot o folosești, scri-o neprescurtat, că în vorbire nu auzi pe nimeni zicând „pîlîmî” sau „peleme” sau „plâm”.
        În altă ordine de idei, e prima oară când aud expresia „ai șfeclit-o”. Se zice „sfeclit-o” și înseamnă ai încurcat-o, n-are nimic vulgar, e limba română, ce dracu! De ruptul becului ce să mai zic? Nici măcar nu-mi imaginez ce poate fi, nici la propriu, nici la figurat, că becul se arde, se sparge, dar nu se rupe.

      • Elena zice:

        M-ai făcut să râd cu lacrimi. Nu prea m-ai înțeles. Când tipele zic: pula mea – de fapt ele nu au pulă, e de împrumut.
        „Șfeclit-o” e varianta nostimă a lui sfeclit-o.
        A rupe becul- varianta nostimă pentru „ai călcat pe bec” numai că-i mai grav că l-ai și „rupt”.
        Nu am nimic împotriva folosirii ocazionale a unor cuvinte vulgare ci eu sunt împotriva celor care sunt agresivi verbal și la fiecare fleac mai bagă o înjurătură. E răcoritor când îl înjuri în loc să-l lovești cu fața de pumnul tău dar dacă înjuri la fiecare fleac când te înfurii tare nu-l mai înjuri ci deja mărești doza de agresiune de la cea verbală la cea fizică.
        Și să nu uităm că deși cuvintele par a fi gratuite, nu sunt. Ne impactează totuși. 🙂

  10. klaus zice:

    Un artist, om de știință, toți care sunt cineva, jinduiesc să spună labă odată, după ce au suferit spunând de nouă ori, onanie. E părerea mea, normal. Cred că răspunsul ar avea șansele unei introduceri atunci când, la orele de educație sexuală, s-ar evalua eficiența lor funcție de cei doi termeni folosiți.

    • klaus, eu cred că limbajul se adaptează spontan, în funcție de gradul de apropiere în care te afli cu interlocutorul și de atmosferă, mai oficială, mai ne. Sunt oameni care n-au folosit niciodată expresii vulgare pentru că nu gândesc în termenii ăia, nici măcar la o bere, cu băieții. Nu contează câtă carte ai.

  11. A thorn in your side zice:

    Felicitări pentru reuşita experimentului!

    Ai reuşit să aduni o căruţă de specialişti în labă.

    Asta a fost gluma (pentru cine se prinde mai greu 🙄 ).
    La modul serios, se pare că niciunul dintre cei de mai sus nu realizează faptul că limbajul licenţios/vulgar NU este un înlocuitor al limbajului academic ci este o completare a lui.
    Pe o scară a nemulţumirii de la unu la zece, înjurăturile încep de la zece virgulă zero zero unu.
    Cine nu înţelege şi nu acceptă acest fapt va avea permanent un handicap de comunicare.

    Şi – sincer să fiu – mă doare fix la un metru-n faţa pulii dacă sînteţi de acord cu mine sau nu. 🙂

    • Da, Dragoș, e ca la terapiile complementare vs. terapii alternative. Unii cred că totul e „ori, ori”, când de fapt e „și, și”.
      I-am explicat lui Lotus că, dacă într-un roman, un personaj mai bădăran vorbește vulgar, autorul nu face decât să caracterizeze personajul prin limbaj și să-l facă mai viu, mai autentic și Lotus mi-a replicat că nu-l poate obliga nimeni să citească un astfel de roman. 🙂
      Avem, uneori, Lotus și cu mine o fractură în comunicare și nu înțeleg unde greșesc.

      • A thorn in your side zice:

        În cazul prezentat nu cred că greşeşte nimeni. Scriitorul face ce-i dictează inspiraţia sau cum se cere acţiunea poveştii, iar cititorul alege dacă să citească sau nu în funcţie de propriile standarde şi principii. Nu există nici o obligaţie a unuia faţă de celălalt. 🙂

        Tot ce există are o utilitate, mai mică ori mai mare şi totul se cerne în timp. Ce a devenit inutil s-a pierdut, a fost desfiinţat, a dispărut. Din întîmplare sau necesitate au apărut lucruri noi, atunci cînd momentul a fost propice. Vorbim aici inclusiv de specii şi subspecii de plante şi animale, de rase şi combinaţii de rase umane ş.a.m.d. Acelaşi lucru s-a întîmplat şi se întîmplă cu limbile popoarelor, iar faptul că fiecare (?) dintre ele are propria parte de vocabular „neacademic” e o dovadă irefutabilă că a fost şi este nevoie de aşa ceva.
        Probabil că pînă şi minţile obtuze au rolul lor în toată afacerea asta.

      • Sunt de acord cu tine, la milimetru.
        Mințile obtuze au rolul de-a face diferența.

      • Lotus zice:

        Renata, nici eu nu știu de ce avem o fractură de comunicare, deoarece credeam că am fost clar. Eu nu am rugat-o pe Cudi să evite astfel de formulări în numele faptului că am un blog în limba română. Am rugat-o să le evite pentru că mie nu-mi plac. Ce ar fi de explicat aici? Gusturile mele nu se pliază peste cele ale oamenilor care se exprimă vulgar. Tu mi-ai zis că un autor va băga în gura personajelor lui expresii vulgare, pentru autenticitate. Ce legătură are asta cu rugămintea mea adresată comentatorilor? Foarte bine, să bage. Dar mie nu-mi plac, și, pentru că nu-mi plac, n-o să-i pot spune să-și schimbe personajele, că-i treaba lui și nu a mea ce personaje își creează, dar o să pot alege să nu-i cumpăr cartea sau să-l rog să-și remodeleze limbajul atunci când îmi comentează pe blog.

        Cineva face un lucru care mie-mi displace profund. La el acasă este treaba lui. La mine acasă, o să-l rog să se abțină. Ce-i atât de greu de înțeles?

      • Autorul va pune în gură personajelor acel limbaj care le face autentice, conform caracterului lor presupus. Nu vulgar egal autentic.

  12. Excelent articol! Cred ca aproape toata lumea injura, mai des sau doar ocazional. Eu ma abtin cat pot (ca ma pretind o duamna!), dar si cand imi dau drumul…pot sa meditez orice birjar cu experienta. 🙂 Si nu injur cand sunt nervoasa, cat o fac cand sunt foarte stresata; in 30 deani de neonatologie, la fiecare reanimare grea, cand vez8i ca nu poti sa-i dai mortii prea multe palme peste bot cat sa-ti lase pacientul in pace, am turnat fluvii de injuraturi. Unii au dovedit stiintific ca e mai eficient decat cu rugaciunile. 🙂
    Imi povestea o colega despre sotul ei, un adevarat domn cu limbaj academic, ca l-au sicanat unii rau in trafic si la un semafor au si inceput sa-l injure in cel mai porcos mod; iar omul a deschis bland geamul si nu le-a spus decat „ba pe-a mamei dumneavoastra!”, la care agresorii au ramas fara replica.
    Eu nu-mi bag ce nu posed, asa ca am adaptat expresia celebra in „baga-mi-as glezna fina!” 🙂

    • A-ha! Ai înviat, Adelino. Te strigam să scrii ceva pă blogușor. Dar tot e bine că dai semne de viață și-aici.

      Da, exact, stresul, panica sunt cei mai buni făuritori de înjurături.
      Acuma, de, ce să zic, n-ai cum să-ți bagi glezna fină, până nu-ți bagi și laba (piciorului)! 🙂

  13. Cârcotaşu zice:

    Io crez că totul e mult mai simplu. Există o limbă literară şi una „vulgară”. E vorba numai de oportunitate, la fel cum e cu îmbrăcămintea. În unele localuri se specifică permiterea accesului numai în ţinută convenţională, spre deosebire de o cârciumă în care poţi intra şi rupt în… cur. Cum într-un local cu pretenţii intri în taxido, sunt puţine şanse să auzi acolo proferându-se expresii vulgare, înjurături etc, după cum într-o cârciumă sunt puţine şanse să auzi folosit un limbaj preţios.
    Cât despre ipocrizie, asta se manifestă când într-o adunare fără pretenţii găseşti pe cineva care se revoltă când aude o referire la o labă, o înjurătură neaoşă, alea, alea. Asta ar vrea să spună că acelei persoane nu-i sunt cunoscute înţelesurile acelor vorbe, c-ar fi născută din spuma mării.
    Aici există şi o latură umoristică, aceea în care auzi o femeie că-şi bagă şi-ţi drege, fără a poseda ce i-ar trebui pentru o asemenea faptă. Aici, la acest capitol, ţigăncile sunt cele mai adecvate, să zic aşa, n-ai să le auzi altfel decât „băga-şi-ar bărbată-meu p… în…”, „făcea-ţi-ar bărbatu-meu…”. 🙂
    Altfel, deh, generaţie depăşită… mă jenez când aud, prin parcuri sau pe stradă, dom’şoare de 14-15 ani, arătând a fi de condiţie bună, folosind un limbaj de-o vulgaritate surprinzătoare. Într-o zi, auzind-o pe una, într-un grup de eleve, folosindu expresia aia cu băga-mi-aş…, spontan am întrebat-o dacă şi posedă organul necesar operaţiunii pomenite. A tăcut, ceea ce mai lasă loc de o speranţă., că altfel puteam auzi şi-un răspuns de genul „ce te bagi boşorogule?” 🙂

    • Cârco, tu, ca de obicei, cârcotești cu mare precizie. Adecvare, ăsta e cuvântul. Sau oportunitate, cum ziceai. Cu cât e mai scorțoasă și oficială conjunctura, cu atât îți cenzurezi vocabularul. Ăsta e motivul pentru care, în medii selecte, nu spui bancuri porcoase, fiindcă își pierd farmecul. Vulgaritatea limbajului licențios ține și de utilizator. Sunt oameni pe care, pur și simplu, nu-i prinde și par de două ori mai penibili și mai „murdari”.
      Copiii din ziua de azi (da, sunt o babă comunistă!) folosesc un limbaj de o vulgaritate sinistră, dar pe mine nu înjurăturile (devenite tic verbal) mă zgârie primele la urechi, ci adresarea incalificabilă, de un meltenism nemărginit, cu „fă” și „fată”.

      • Lotus zice:

        La Ana Barton, „fă” și „fată” sunt semne de afecțiune și intimitate, și merg spuse atât la fete, cât și la băieți. În rest, îi spune „domnule” și măturătorului de pe stradă (lăsându-l, uneori, perplex). 🙂

        Mei, dar dacă n-au nimic rău în ele, de ce nu folosiți vulgarități și în scris, sau în limba literară, sau la reuniuni scorțoase etc? Eu nu le folosesc pentru că nu îmi plac, eu nu gândesc și nu vorbesc așa. Dar altfel, mai de cacao îmi pare să le folosești doar ocazional, în timp ce susții că n-au nici un defect.

        Ori, dacă sunt rele, cenzurați-vă peste tot, ori, dacă sunt bune, folosiți-le peste tot unde ține de voi, de exemplu pe propriile bloguri. Adică care-i problema?

      • Nu știu cine e Ana Barton.

      • Da. Am citit două-trei postări. Apoi am văzut că publică romane la Herg Benet, o editură de familie, care publică romanele unor femei care s-au autoconvins că sunt scriitoare. Aia cu fluturii, Lorena Lupu…
        Nu, doamna în cauză nu e un reper literar. Scrie în dulcea limbă de silicon.

  14. Iosif zice:

    Antichristul,omul faradelegii + Fiara si prorocul mincinos (666) este activ si prin inteligenta sireata a „sarpelui”, subliminal,insesizabil,a transformat,modificat perceptia si ratiunea omului inteligent „homo sapiens” utilizându-se de religie inducând celor „lesne crezatori”,frica de purgatoriu si iad,interpretate cu tehnica filozofilor si filozofiilor,timp de milenii,iar azi prin mijloacele de comunicare în masa (mass media) .

    • Iosif, chiar dacă nu te pot urmări întru-totul, tot cred că ai dreptate, undeva: iadul e o născocire exclusiv omenească. Una a lașilor mediocri și fără argumente, care fac din frică o armă mai puternică decât bomba atomică.

  15. Cârcotaşu zice:

    Lipseşte de aici o exemplificare. Una care să pună capac. Uitaţi-o:

    Cum vă place, că dacă e lipsă de ipocrizie e de bine!

  16. Pingback: Vă place dansul la bară? – Quo Dixit

  17. Pingback: Magistrala Versurilor Chinuite | ropot de secunde...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s