D’ale Prăvăliei. Când Africa vine la tine în miezul iernii.

După ce se sting luminile în magazinul  de peste drum, se aude zuruitul medieval al obloanelor, la Croitoraș.  Înseamnă că e șapte seara. Nu mai rămânem la datorie decât noi, adică eu și cu mormanele de zăpadă murdară de pe marginea trotuarului.  Datoria mea e să aștept ultimul client, care vine, de obicei, la opt fără două minute și se miră, cu voce tare, că deja număr banii  (eu mă mir,  în gând, că am ce număra). Datoria zăpezii mormănite e să-l întârzie pe ultimul client cu cinci minute și să mă întoarcă pe mine din ușă, ca să nu ratez o vânzare de-aia babană, de un leu și optzeci de bani.
În seara cu pricina, Croitorașul încă nu-și trăsese obloanele, eu citeam ultima gâlceavă la  Cudi, dar  strada era așa de pustie și înghețată, că mă simțeam ca un astronaut rătăcit între două universuri paralele. Pe bune, aproape că-mi venea să plâng de atâta încremenire și singurătate.
Și atunci a intrat un tip slab și înalt, trecut de 45 de ani, drăguț și bun vorbitor de limbă maternă pe care, și dacă l-aș fi văzut de o sută de ori, tot n-aș fi putut să-l descriu altfel decât „ca lumea”. Acum, dacă tot veni vorba, stau și mă întreb ce numim noi ca lumea? Că lumea e pestriță și omul ăsta era distins-cenușiu.
Ce dorea: niște hapuri din plante pentru febră tifoidă.
Băi, am cam înghețat. Mi-am trecut în revistă ce bănuiam că știu despre boala asta și nu-mi aminteam nici măcar cum se transmite, nu mai zic de ce antibiotice se folosesc.  M-a ajutat el. Mi-a zis că peste tratamentul cu antibiotice, ce s-ar mai putea lua, ca să se vindece?
Cine? – am întrebat, să câștig timp.
Un prieten, a zis el, din Africa. Și chiar nu trăiește în zona critică, a mai zis, are apă filtrată, muncește în condiții oarecum standard, știți cum e…
Nu știam cum e.
În clipa aia s-a auzit cum trage Croitorașul obloanele, cam ca o mitralieră de-aia care i-a ținut la respect pe ruși în al doilea război. Nici nu m-am uitat să-l văd plecând. Era limpede că pleca și mă lăsa singură,  să descopăr că niciun nebun al medicației alternative nu se gândise să trateze o banală febră tifoidă cu ghimbir, ca atare n-aveam ce să-i recomand tipului drăguț din fața mea.
A precizat, că probabil aveam o față de șoarece prins în cursă: „Nu e vorba de bani, oricât ar costa”.
Ce s-o mai lungim, pentru prietenul lui din Ciad nu i-am vândut nimic. Și-a cumpărat el niște suplimente adaptogene, că urma să plece acolo peste câteva zile și era înspăimântat că diferența de temperatură și umiditate o să-l pună la pământ. I le-am vândut, recunoscându-i că n-am nici cea mai mică idee dacă funcționează, dar măcar vor funcționa ca placebo.
Pe când își trăgea fermoarul canadienei până-n gât și se pregătea să plece, l-am întrebat de ce prietenul lui nu se întoarece în România, pentru tratament și celelalte și mi-a zis, oarecum uimit că nu înțelesesem de la bun început – „Unde să se întoarcă? E un localnic.”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în cronici, d'ale Prăvăliei, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

35 de răspunsuri la D’ale Prăvăliei. Când Africa vine la tine în miezul iernii.

  1. Putin out of subiect insa mirata ca dupa n ani Inca….
    ” vanzare de-aia babana , de un leu si optzeci de bani ”
    Mentalitate retro ,iar daca nu I businiss-ul tau…who cares ?? !!?
    Primul lucru care l-am bagat la cap rapid la business -ul meu : „never ever a job is too small”.period.
    Si ps . Nimeni nu pleaca in tari exotice cu health problems fara sa fie vaccinati . Ro nu aplica
    acelasi reguli de commons sense ?!?
    My two cents wonder.

    • Omul ăla, bolnavul, era un african din Ciad. Era în țara lui. 🙂

      • am inteles asta , dar cel ce-l vizita era roman…. si dorea ceva * hapuri suplimentare impotriva….. *
        ok, povestea e oricum reala, dar halucinanta ( pentru mine , sorry)

      • Nu, omul ăsta român, alb și sănătos lucra în Ciad, unde avea un coleg negru, bolnav de febră tifoidă și voia să-l ajute cumva. Ori s-a jenat să-mi spună că ăla era un negru (așa cum se jenează unii să recunoască pentru cine cumpără medicamente/suplimente – pentru câine/pisică), ori lui i s-a părut evident ca eu să-mi fi imaginat asta de la început.

      • Elena zice:

        Dacă era așa „ca lumea”, poate negrul era o negresă. Știi că unele chestii se transmit… 🙂

  2. zazania zice:

    Mai zilele trecute intra in farmacie un domn bine imbracat, meridional care rupea binisor romaneste, „un italiano vero”.
    A, nu…Nu venise sa cumpere (fac o paranteza: de peste douazeci de ani am vandut medicamente unor evrei, turci, sirieni,egipteni , ucrainieni dar niciodata n-am reusit sa vand unui „italiano vero” altceva decat Viagra .Inchid paranteza)
    Zice :
    -Am vazut ca vindeti apartament!
    -Nu, raspund, nu vand ci-l inchiriez ! Comprendo?
    Deschid alta paranteza: Nu stiti pe cineva care vrea sa inchirieze un apartament cu doua camere si un garaj spatios in zona rezidentiala?inchid a doua paranteza)
    Nici farmacia nu vindeti?
    Incet, incet imi pierd bruma de rabdare si-i raspund :
    -Nici farmacia nu vand. Mergeti putin mai la deal, sunt spatii libere garla .
    -Oooo, face, stiti cat cere pentru spatiile acelea ?
    Nu stiu, raspund, dar ce cautati de fapt, apartament sau spatiu comercial.
    – Caut un chilipir , raspunde cu candoare italianul.

    De pe pagina mea de azi culese. Simple coincidente.

  3. Lotus zice:

    Cred că ai un job privilegiat.

  4. Daaa, teribil de privilegiat. Mai ales după ce se lasă întunericul și nu mai ies mămăile din casă.

  5. sorin zice:

    bunul vorbitor de limba romana n-a asimilat si din naravurile autohtone legate de prietenii conjuncturale 🙂

    • Da, chiar! Căuta un chilipir, dar îi fluiera vântul prin buzunare.
      Cu 15 ani în urmă, cred că mă repet, patronul meu italian era cu mult mai orientat: când puseserăm nițel firma pe picioare, m-a întrebat direct – Renata, cunoaștem pe cineva în Guvern? Firește că m-am holbat la el și am zis nu. „Ei, atunci asta e, o să rămânem o firmă mică!” – a conluzionat el discuția.

  6. Cudi zice:

    Mi-ai amintit de o scenetă umoristică cu Vasile Muraru și Nae Lăzărescu, n-am găsit-o în formatul vechi, al anilor 90, ci doar într-o formulă mai recentă.

  7. opantazi zice:

    Ah, cât mi-ar plăcea să-ți trec pragul într-o zi! Aș face cu bucurie o viroză în scopul ăsta… 😊

    • Oana, nu fi chitră! Dacă vrei să-mi treci pragul, propune-ți să cumperi ceva de slăbit, de viață lungă, de tinerețe fără bătrânețe, nu paracetamol, de gripă! 🙂

      • opantazi zice:

        😀 Renata, mă gândesc că mi-ar trebui ceva de memorie mai întâi, așa poate mi-aș aminti că trebuie să slăbesc… Am mai intrat în farmacii fără să fiu convinsă că am nevoie de ceva sau, și mai rău, până îmi venea rândul uitam cu desăvârșire numele medicamentului, deci până la urmă nici n-am nevoie de vreun pretext. 😁

  8. Jurnal de prăvălie. Tare! E spumoasa prăvălia. Populată de personaje.

  9. Iosif zice:

    Mai exista totusi oameni carora le pasa de prietenii lor,indiferent unde s-ar gasi pe aceasta planeta albastra numita Terra,si care iubesc neconditionat sacrificând totul pentru prietenii lor.
    „Nu e vorba de bani,oricât ar costa .” Aceasta fraza exprima adevarata iubire sacrificatoare. Când ai alaturi asa prieteni chiar si moartea devine… superba !

    • Iosif zice:

      P.S. Renata draga,TATAL meu te IUBESTE enorm ,ti-a pregatit un loc si o pozitie deosebita în cer. În scurta vreme vei vedea si vei simti în toata fiinta IUBIREA SA neconditionata,eterna ce-ti va mângâia sufletul pentru eternitate. EL a facut dealungul istoriei omenirii,din cei mai mari necredinciosi,criminali,teroristi,oameni sfinti,iesindu-le în fata si vorbindu-le direct. EL vorbeste omului când într-un fel când în altul,însa rari sunt cei ce înteleg limbajul si modalitatea prin care EL se exprima.!
      O duminica binecuvântata,suflet iubit !

    • Ei, Iosif, uite că, de fapt, asta era povestea: despre prietenie. Una serioasă, în care nu contează distanța, diferențele culturale, culoarea pielii.

  10. Iosif zice:

    P.S.2 – Nimic nu e întâmplator ! „Gara pentru noi”, este o binecuvântare pentru …amândoi ! Suntem legati unii de altii prin puterea Duhului Sfânt,aceasta superputere paradoxala a lui Dumnezeu iar faptul ca ai participat la evenimentele din ’89 din Bucuresti,vor avea un impact decisiv în clarificarea si etalarea Adevarului eliberator,tinut ascuns de peste 27 de ani de puterile întunecate ale lui „Antihrist” si al slujitorilor sai politicienii vânzatori de neam si tara,care din dragoste pentru aceasta viata relativa ,efemera, condusa de „Mamona”,au aruncat Adevarul la pamânt,l-au calcat în picioare terfelindu-l,batjocorind si asuprind timp de peste un sfert de secol un popor îndobitocit de dogme religioase,de religii si secte,în fruntea carora sunt tradatori ai lui Hristos,care este tinut pe cruce tocmai de cei care ar trebui sa-L dea jos pentru a fi îngropat în pamânt de unde sa învieze si sa fie înaltat la cer de Tatal nostru al tuturor,pe care majoritatea românilor îl invoca în rugile lor mai mult sau mai putin profunde,în functie de problemele sau nenorocirile abatute peste sufletele si constiintele lor,mai mult sau mai putin adormite,(anesteziate) de cuvintele înselatoare a unei schimbari în bine ce nu mai vine,plasata mereu într-un viitor mai mult sau mai putin îndepartat,niciodata acum si aici ! 🙂
    Toata admiratia pentru curajul de care dai dovada. Dumnezeu Tatal sa te ocroteasca si sa te întareasca. Nu te teme de ADEVAR ! Doar Adevarul ne ELIBEREAZA cu… adevarat de de toate prejudecatile. MARTURISESTE-L si vei simti LIBERTATEA ABSOLUTA !
    Scuza-mi comm „logoreic” ! 🙂

    • Comm-ul nu e logoreic, e prea „aripat”, cum zicea Lelia Munteanu, pe vremuri.
      Nu există libertate absolută, Iosif, atâta timp cât ne e foame, frig și somn. Firește, există oameni deosebiți care pot depăși triunghiul strictului necesar, ba chiar își pot încălca pragul durerii și rămân, spiritual, dincolo de gratii. Dar sunt atât de puțini, că nici nu contează.
      Cu mulți ani în urmă scriam, sub titlul „Pufoaica”, relatarea unchiului meu care a stat în pușcăriile comuniste 17 ani. Iată măcar un motiv care nu mă lasă să NU cred în Tatăl tău:
      – „… și atunci când m-a lovit iar cu bocancul în ficat, am știut că urmează să mor și m-am gândit să mă uit pe fereastră, să văd cerul printre gratii – ultima imagine, nu chipul ucigașului meu, și-am văzut-o pe Maica Domnului plângând, și-am stiut că, indiferent ce mi s-ar întâmpla, o să trăiesc.”
      Omul a trăit 80 de ani. Cândva, după revoluție, l-am întâlnit la o masă în familie pentru prima și ultima oară. Prilej cu care mi-a povestit despre închisoare și despre cum nu se poate îndoi că Dumnezeu l-a ținut în viață.
      Mărturisesc că l-am invidiat.

      • Iosif zice:

        Renata draga,nu cred ca e momentul si locul unde sa-ti marturisesc istoria existentei mele zbuciumate din care ,da,numai EL,tatal meu m-a scos basma curata,si azi pot sa-mi arat fata de EL recunostinta,pentru mila si iubirea cu care m-a ocrotit si m-a scos din situatii si stari din care nici o putere sau stiinta omeneasca nu erau în masura sa ma scoata. Acum însa,sunt putin trist pentru un frate de-al meu,un om minunat care în ’89 a parasit MM-ul spunându-mi ca merge la Bucuresti sa prinda ‘teroristi’. Sunt revoltat împotriva politicii românesti pentru ca,înpuscat fiind,cu parti organice lasate în capitala,azi,dupa 27 de ani este pe punctul de a se sinucide,cazut într-o stare depresiva acuta,dupa circa 20 de ani de când s-a apucat de fumat „iarba”,ajungând dépendent total.
        Are trei baieti minunati rezultati din iubirea lui cu o metisa din Reunion,locueste la Paris,într-un ap. ce l-a obtinut de la stat cu chirie. A cheltuit mii de euros facând de nenumarate ori calatorii între Paris si Bucuresti pentru a-si revendica drepturile de ranit al evenimentelor (ca revolutie nu-i pot spune) ! Daca Tatal va voi si ma va ajuta,voi face tot ce-mi sta în putere pentru a-l scoate din aceasta stare,chiar daca va trebui sa fac o plângere împotriva statului român,la CEDO,Strasbourg unde locuesc si-mi duc activitatea actualmente .Am înteles ca si tu ai fost pe „baricade” în acele zile si de aceea am o consideratie mult mai mare pentru voi toti care ati luptat pentru o Romanie mai dreapta ,pentru „Liberté,
        Egatité,Fraternité,” furate de ‘nomenclatura cu ajutorul serviciilor’ lui „Antichrist” ! 🙂
        Se spune ca nu se face primavara doar cu o floare,însa eu cred ca atunci când din zapada un fir de ghiocel îsi face aparitia ,stim ca primavara este aproape.
        O zi minunata sa ai,draga mea !

  11. Impresionant destin, Iosif. A fost o perioadă când multor luptători pe baricade le-a fost anulată pensia. Cred că sub guvernele Boc. Ulterior și-au recuperat=o, prin niște petiții, cred. O să mă interesez, cunosc pe cineva care a fost în situația asta.
    Îți doresc să ai succes în tot ceea ce vei întreprinde pentru el !
    Nu trebuie să-l condamni că a ajuns la „iarbă”. E un refugiu omenesc, ca și alcoolul.

    • Iosif zice:

      Multumesc din suflet,draga Renata,pentru cuvintele tale frumoase. Dincolo de aparente,am intuit ca esti purtatoarea unui suflet sincer,direct,autentic,natural,de OM adevarat,ca si partenera din dotare, care activeaza aici ca medic coordonator în doua „Maison de retraite”.
      Sa ai o saptamâna minunata,binecuvântata ! 🙂

      • Poate că nu funcționez în cheie creștină dar, în cheie personală, nu judec până nu mă pun în locul celuilalt și, dacă nu reușesc de la bun început, nu înseamnă că el e de vină. Mai încerc. Până reușesc.
        Poate că am ceva șfung să mă bat în vorbe cu oameni deja puternici, dar nu fac asta niciodată cu un om căzut. Tata m-a învățat (tot farmacist) – nu uita că cel din fața ta e un bolnav sau un ambasador al blonavului, Nu știu exact unde e tatăl meu acum, dar continuă, de dincolo, să mă ajute să nu calc pe-alături cu totul.

  12. Iosif zice:

    Renata draga,daca doresti sa-i cunosti numele fratelui meu îl gasesti în tabloul de mai jos la pozitia 212.
    https://mariusmioc.wordpress.com/2013/08/09/cercetarile-parchetului-in-dosarul-revolutiei-22-raniti-si-ucisi-in-zona-cc-3/
    Problema este ca a cheltuit mii de euro pentru a-si obtine drepturile cuvenite,fara sa obtina dupa 27 de ani nici un leu, iar acuma are probleme aici din cauza devierilor psihice,iar în Ro. nu poate merge fiindca are interdictie urmând sa fie judecat în luna martie pentru o tentativa de omor (inscenata de politia franceza cu care,de când fumeaza „iarba” este mereu în conflict. A fost internat si la psihiatrie,aici în Fr. iar acum este acasa în stare depresiva,iar partenera nu-l ajuta,ba dimpotriva îl alunga de acasa. Eu l-am chemat sa vina la mine,însa nu poate parasi Parisul pâna dupa proces. Mama l-a chemat în Ro,iar o sora de-a noastra în USA însa nu vrea sa-si abandoneze cei trei baieti minori,este foarte atasat de familie,si,crede-ma e un om sufletist si generos cu toate nenorocirile si nesansele ce au cazut pe capul lui din cauza drogului .
    Îti multumesc din suflet pentru ca esti un Om autentic dincolo de aparente si cuvinte virtuale.
    Fii binecuvântat suflet drag.

    • Nu, nu mă interesează numele fratelui tău, intenționam să-mi întreb un prieten cu pensie de revoluționar cum se fac demersurile. Dar, deja, îmi spui că fratele tău are variante mai bune decât o pensie de 2000 de lei în Ro. Marihuana nu e chiar o nenorocire. Sau nu știu, nu e mai rea decât alcoolul. Dar devierile psihice care decurg din consum, da. Uneori singurul ajutor pe care i-l poți oferi unui om pe care-l iubești e să-l accepți exact așa cum e.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s