Peste câteva zile, Gara împlinește 8 ani. Nu e o cifră rotundă deși, dacă stai să te gândești, 8 e mai ceva ca 0. E ca zero pus cap la cap.
Practic, cu blogspot cu tot, stau într-o căsuță de-asta cu pereți de sticlă, numită blog, de opt ani.
N-am progresat deloc. Ce știam acum opt ani, știu și azi.
„Pune un text aproape zilnic. Nu șterge comentarii. Răspunde la toate.” Ăsta a fost primul și ultimul sfat al Leliei despre cum se ține un blog.
N-am progresat deloc. Am încălcat sfatul ei uneori – mi-am lăsat blogul să tacă mai multe zile, am șters câteva comentarii și n-am răspuns, de toate orile, când nu știam ce să răspund sau când nu eram bună de dialog – dar am continuat să scriu, din adicție, din orgoliu, din amuzament, din curiozitate, din disperare, din orice motiv plauzibil, cu excepția celui pecuniar (nu mi-am cumpărat domeniu, nu scriu advertoriale pentru că urăsc să pretind că-mi plac lucruri de care nici n-am auzit și nu știu cu ce se mănâncă).
Într-o vreme, mă bucuram să am mai mult de 10 comentarii. Mai târziu mă declaram mulțumită cu 20.
La ce-am scris alaltăieri am peste O SUTĂ de comentarii și nu făceam decât să întreb dacă s-ar încumeta cineva să-și administreze douăzeci de grame de vitamină C, zilnic, pe persoană fizică. (Blogării adevărați își taie venele sub cifra asta, știu!)
Acum opt ani, la textul ăsta (care, așa cum a fost el scris și lăsat pe blog, la prima mână, mie îmi place și azi) am avut PATRU comentarii.
Cred că voiam să mă întreb ce contează mai mult:
– cum scrii?
– despre ce scrii?
– câți citesc?
– altele?
+(3).jpg "NONO")
Gara pentru noi 
8 anisori? Tinerica, tinerica! De fapt cred ca si al meu e tinerel, desi l-am bagat deja intr-o revizie capitala. 😉
Imi aduc aminte, desi poate parea ciudat, 😆 de Clanul papal in care trebuia sa postez zilnic intrucit din cauza numarului mare de comentarii, se incarca destul de greu. Acum, de cind s-a smecherit si wordpress-ul, poate stoca comentarii pina vomita, fara sa-si incetineasca pasul.
La multi ani de blogarit, pustoaico! 😉
ApreciazăApreciază
Moșule, ce tânăr ești!
Nu e o insultă, e titlul unui cântecel de 2 bani.
De 2 bani, dar l-am ținut minte! 🙂
ApreciazăApreciază
Mulţi ani trăiască! Gara să trăiască! Şi consiliul ei de administraţie, evident! 🙂
Habar n-am ce contează cel mai mult. Poate să scrii de plăcere, cu plăcere. Să nu degenereze în muncă, carevasăzică. 🙂
ApreciazăApreciază
Păi, mulțumesc, Vero! 🙂
p.s.: Deși Mili te bodogăne, că Grișka a ajuns pe cantul de sus al ușii și ea, nu.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Consoleaz-o, spune-i că, la vârsta ei, nici Grişka încă nu ajunsese. 🙂
ApreciazăApreciază
Mili nu e ca Grișka. E, pur și simplu, nebună. 🙂
De mică!
Doarme ziua ca un porc, noaptea vânează fantome și mă trezește de 3-4 ori, împungându-mă cu lăbuța în obraz, ca să-i arunc nenorocitul ăla de bigudiu, ca să mi-l aducă de 30 de ori. Nu mai zic cum e să te bagi după aragaz și să nu știi să ieși, și să miaunezi de-acolo, o ordonanță de urgență!…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Atunci o să ajungă ea şi pe uşă – când o să simtă că e momentul potrivit. 😀
ApreciazăApreciază
De acord cu Vero. Cu reformularea: contează mai mult ce contează pentru tine, nu pentru alții.
ApreciazăApreciază
Cudi, și când mi se pare că „pentru alții” contează mai mult, tot nu mă pot abține să scriu cum îmi place.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Un mos in tramvai, pe vremea lui Nicu.
„Domne, bine era pe vremea lui Antonescu!”
Toti calatorii speriati, priveau pe geam stringuind din buci. Mosul nimic.
„Domne, bine era pe vremea lui Antonescu!”
E si dupa ce ofteaza el asa de vreo zece ori apar baietii cu ochii albastri. Il isfaca si-l duc la sectie.
„Ia zi mosule, ce era asa de bine pe vremea lui Antonescu?”
„Pai tata, eram si eu tinar s-aveam o pula…!”
„Pai bine mai ametitule, da pe vremea lui Antonescu mincai mamaliga cu ceapa”
„Da, asa e, dar ceapa o spargeam cu pula…”
La vremea respectiva credeam ca e banc 😆 😆 😆
ApreciazăApreciază
Și-acum?????
ApreciazăApreciază
Banc … dupa un fapt real 😛 😆
ApreciazăApreciază
Tortu’? Unde-i tortu’? 🙂
ApreciazăApreciază
Pe 1.02.2017 pun tort. Cred că muzical, ca pe vremuri, la Lelia.
ApreciazăApreciază
Contează să faci ce-ţi place şi să-ţi placă ce faci.
Pentru asta trebuie să ai ambianţa potrivită.
N-am să-ţi urez decît să-ţi fie aşa cum crezi că ţi-e mai bine. 😉
ApreciazăApreciază
Dragoș, ai putea să crezi că, indiferent ce-mi place mie, momentan, fac numai ce-i place ei?!
Scriu pe blog din poziții imposibile. Fac, dimineața, un ibric de cafea cu detectiva în brațe, oferindu-i toate probele organoleptice necesare ca să se convingă de scârboșenia acelei fierturi. Mă îmbrac în 15 minute în loc de 3, ca să ne mai jucăm nițel, între pusul ciorapilor și trasul pantalonilor.
E ca și cum am fi luat în gazdă douăzeci de imigranți sirieni și-i lăsăm să se se simțească bine. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mă refeream la blog şi scriitura-ţi de aici, nu la fii-ta. 😀 Cu ea e cu totul altă lume în altă dimensiune spaţio-temporală. 😉
ApreciazăApreciază
Cred că ai nimerit ordinea: contează cum scrii, apoi despre ce scrii, apoi câți te citesc și apoi altele. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulțumesc, Lotus!
Adevărul e că mai contează și curajul de-a fi împotriva curentului. 🙂
ApreciazăApreciază
Mulți ani! Nu știu ce înseamnă pentru tine să evoluezi, cum adică te notezi. Ce anume trebuie să bifezi. Îmi place gara ta și poposesc extrem de des, chiar dacă nu am de așteptat nici un tren (cred). Multe, multe rânduri să curgă și de-aici încolo!
ApreciazăApreciază
Sava, îți mulțumesc de urări!
Nu știu cum e să evoluezi. Dacă a evolua e să te joci mai puțin, atunci pas, îmi ajunge Prăvălia!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tocmai lecturez -Cum să scriem bine- de nenea William Zinsser. Retin din el indemnul de a scrie pe placul tău si cu cuvinte simple.
8 ani? tot inainte!
8 ani?, acu 8 ani mă descurcam si eu cu ceapa!
ApreciazăApreciază
„pe placul tău, cu cuvinte simple”. De bună seamă că ăsta e secretul pentru cel care scrie. Dar pentru cei care citesc?
ApreciazăApreciază
exact asta susține nenea. Dacă iți plce ție va plăcea și cititorilor.
ApreciazăApreciază
Imi amintesc de perioada aia…. Imi amintesc ultimele zile ale academiei… Imi amintesc primele zile ale blogului tai… Imi amintesc de ElZap… O gara vesnic plina de prieteni iti doresc, Ren!
ApreciazăApreciază
Parcă ninge cu soare când treci prin Gară, Lumi!
Ești garantul legăturii între Academie și Gară. Știu că mulți dintre cei care au ajuns aici mai târziu nu știu ce zic dar, la dracu, merităm și noi, bătrânii, să avem un secret, numai al nostru. Îl invidiez, cumva, pe ElZap, că trăiește încă prin noi, poate fără voia lui.
ApreciazăApreciază
Ehe… si eu am ramas cu o restanta: inca nu am reusit sa stabilesc daca, din greseala, am salvat nu caisul.
ApreciazăApreciază
Pare doar ca trec rar. In realitate trec foarte des pe aici. Desi acum sunt fooarte geloasa pe tine ca ai pufosenia aia minunata. 😘😘
ApreciazăApreciază
Lumi, 2000 de km?! Sub ce pavilion navighezi, dară?
E destul de simplu să faci rost de-o pufoșenie. Mai complicat e să fii trezit de 3 ori pe noapte cu pipăieli pe obraz, ca să-i devii partener de joacă.
ApreciazăApreciază
Uau! 2009! Mă gîndesc că atunci, din punct de vedere al blogăritului, mă încălțam cu fesul. Mă rog, nu că aș fi făcut între timp vreun salt, că doar acum o ard lejer în șlapi. Și mă mai gîndesc că pe atunci habar n-aveam ce e ăla blogul. Nici măcar nu citeam așa ceva pe net. Și nici prin cap nu-mi trecea că aș fi în stare să pot lungi în scris niște cuvinte, într-o frază care să pară interesantă pentru alții. Fi-ți-ar surprizele, băi, viațo!
ApreciazăApreciază
Păi dacă ești junior!…
Că aduseși vorba de încălțăminte: noi, pe vremea aia, ziceam că pe net se umblă în picioarele goale. (Sau cel puțin așa îmi plăcea mie să zic.)
ApreciazăApreciază
Eu fiind doar un neînsemnat cititor-comentator fara blog,sau facebook,având în vedere sistemul de (non)valori la care se raporteaza viata celor multi,al „secetei si foametei de cunoasterea ADEVARULUI ABSOLUT” ce a cuprins planeta Terra în ultimele decenii,consider ca „despre ce scrii” este esential pentru dezbateri interesante ‘aprinse’. Însa aceast lucru este décis de seful de „Gara…” !
ApreciazăApreciază
Iosif, da, despre ce scrii e important, mie mi se pare mai important cum scrii. Aș fi foarte încântată dacă, măcar o dată, preț de un comentariu, ai lua pe loc repaus din postura de propovăduitor. Dacă Dumnezeu e Totul, n-are nevoie de avocați.
p.s.: Observi, cred, că sunt mai tolerantă cu poziția ta de iubitor al Domnului decât un călugăr de pe muntele Athos. 🙂 De ce să nu facem un pact de neagresiune? Eu nu fluier în biserică, tu nu aduci vorba despre El la fiecare pas.
ApreciazăApreciază
Asta ar însemna sa te speli pe mâini precum Pilat,însa mie-mi plac la nebunie cei ce fluiera prin biserici,pentru ca eu o fac (virtual) de câtiva ani,însa atât de profund dorm religiosii în fotoliile lor confortabile,încât nici trompetistii militarri nu-i mai poate trezi din ignoranta somnului mortii si al doctrinelor false în care tin masele,prostite si îmbatate cu obiceiuri si traditii,ceremoniale aberante,care mai de care mai sofisticate si mai daunatoare infectând mai ceva decât o pandemie mondiala,frumoasa si minunata planeta Terra. Cu ajutorul celor trei religii monoteiste,(Iudaism,Crestinism si Islam) Sionistii Anglo-americani vor sa distruga prin sistemul razboiului cibernetic,invizibil,insesizabil cu ajutorul mass-media tot ce reprezinta Adevar,realitate,conducându-ne treptat spre un neosclavagism virtual înselator,ireal,distrugator de valorile autentice naturale …
Scuza-mi iesirile,însa nu am sa mai intervin daca te deranjaza Comm. mele !
ApreciazăApreciază
Doamne ce de amintiri ! Ce vremuri ! ( N-aveam sula sa spargem ceapa cu ea dar iti amintesti ce coaie aveam toate?)
El Zap, n-o sa-l uit niciodata , odihneasca-se in pace! Anca mica si dracoasa. Luminita, cea facatoare de pace, klaus prietenul pe viata, garcea-diavolul care scria frumos ca un inger, Quasimodo care o fi devenit un sculptor de succes si Lelia(ce figura Lelia; facea pe nestiutoarea dar iti dadea lectii de blogarit). Multumesc pentru amintiri, Principessa.Cum ti-am spus si acum 8 ani „”Vant bun la pupa „.
ApreciazăApreciază
Zuzulică, l-ai uitat pe tipul cu broaștele țestoase (am un lapsus) și pe Admin (Sorin din Pitești). Cel mai fair play admin, ever. A stat el cu ochii pe identitățile noastre o seară întreagă (la Carnaval) și n-a defectat un nume, băi!…
Și pe iubitul lui Miso, Cehov. 🙂
Și pe Geppetto.
Și pe doarF, care a salvat caisul lui ElZap și o bucată de academie, undeva, în eter.
Păi dacă e să veșnica pomenire, atunci să ne amintim cât mai mulți.
Io cel mai tare îmi amintesc că eram cu 10 ani mai tânără și mi se părea că sunt groaznic de bătrână.
Mulțumesc pentru urare, dar blogul e doar o joacă și e ca și cum mi-ai ura baftă la NFS, la Call of Duty și la ce se mai juca pe vremea aia.
ApreciazăApreciază
Hahaha… Luminita cea facatoare de pace o sa recunoasca acum (dupa 8 ani si 2000 de km) ca dintre toti pe tine te iubea cel mai mult, chiar si cand incercai cu tot dinadinsul sa strici pacea 😀😀
ApreciazăApreciază
Ăsta da exercițiu de sinceritate! 🙂
ApreciazăApreciază
Zuzu, nu ziceai tu că fugi de întâlniri în real cu virtualii ca dracu’ de tămâie? Dacă tot mă faci prieten pe viață, pot spera că-ți voi critica vreodată vișinata! 🙂
ApreciazăApreciază
Minulescu, Prin garile cu firme-albastre
………..
Doar trenul ştie-anume cine
Şi câţi din cei plecaţi aseară
Putea-vom mâine,-n zorii zilei,
Bagajul visurilor noastre
Să-l presărăm, din suflet iară,
Prin gările cu firme-albastre!…
Multi ani fericiti !
ApreciazăApreciază
Cât de bine se lipesc versurile astea, acum, aici!…
Mulți ani fericiți și prietenului nostru liv! 🙂
ApreciazăApreciază
Aha! 🙂
ApreciazăApreciază
Multi ani buni si plini de lucruri frumoase blogului tau. Eu am inceput sa trec prin gara doar de un an, via Krantz (asa cum se fac legaturile intr-o gara), imi place gara, imi place cea care o conduce si chiar si vizitatorii.
ApreciazăApreciază
Ioana, o să-ți iei castane de la vizitatori pentru acel „chiar”! 🙂 🙂 🙂
Mulțumesc mult de urări.
ApreciazăApreciază
Dincolo de ce ne desparte (ca valori , bineinteles , rezonăm la fel ;
cele politice ne diferenţiază, dar dacă amândoi vrem binele acestei naţii … cutumele chiar nu mai contează ) rămân acelaşi cititor fidel .
La mulţi ani doamnă !
Iar celor ce nu mai sunt (”academicieni” sau nu )… numai de bine .
La mulţi ani !
ApreciazăApreciază
Domnule, mie cele politice mi se par cam la fel, pe orice vreme.
Vă mulțumesc pentru urări, în numele meu și-al foștilor „academicieni tăcuți”!
ApreciazăApreciază
Uau , chiar m aţi surprins cu celeritatea răspunsului . Înţeleg că , dacă mi-e permis , chiorul băse e reevaluat iar mircea badea … reşapat ?!
Cu stimă
ApreciazăApreciază
Ei, nici chiar așa! băse nu-ți permite să-l reevaluezi. Deși în ultima vreme joacă, aparent, la celălalt capăt, la băieți buni. În ce-l privește pe bădița Mircea… un muțunache e nostim cât face comicării. Cînd începe să se ia în serios devine jalnic. Presupun că urmează o întrebare despre cât de drag mi-e Dracnea. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu duamnă , nu urmeză nimic
După ce-ai sorbit din mirceabadea … chiar nu mai rămâne nimic de spus . Am înţeles chiar totul . Sper , şi-mi doresc sincer , să puneţi capul pe perna vremii la fel de senină precum vă curg cuvintele sincerităţii .
Adio
ApreciazăApreciază