Merită citit!

Doctorul scrie rar. Enervant de rar și enervant de bine. Nu e foarte sociabil la comentarii, nu mi-a răspuns niciodată. De obicei, nu mai intru pe blogurile unde nu mi se răspunde nici măcar o dată. Sunt prea orgolioasă, de-aia!

Și totuși îl citesc în continuare, fiindcă merită. Nu doar de dragul stilului, deși, dacă jurnaliști cu blog și dudui care scriu pe saituri în calitatea lor privilegiată de copiraiterițe l-ar citi cu atenție, s-ar cere, dracului, afară de pe unde sunt plătiți/plătite și s-ar face taximetriști, zugravi, textiliste.

Ăsta e articolul care merită citit.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, blog, bloguri care merită citite, citesc şi-mi place, o ţară frumoasă, părerea mea, strict autentic și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

66 de răspunsuri la Merită citit!

  1. klaus zice:

    L-am bifat! Mulțumesc! 🙂

  2. zazania zice:

    Destul de siropos si, mai ales, neverosimil. Detest doctorii.

    • Nu cred că e mai siropos decât pupicii dulci care se practică pe FB.
      Zuzu, se vede treaba că n-ai prea intrat pe la UPU, dacă zici „neverosimil”. Ferice de tine.
      A, păi zi așa, că detești doctorii. E genul de afirmație-flegmă la care nu e nimic de adăugat. Eu îi consider colegi.

  3. papagigli zice:

    Merita? Zici ca raportul asta medical romantat e cel mai brava post al doctorului? Cum nu am treaba cu medicina si nici nu vreau sa am, desi n-am incotro, citeodata, n-am prea inteles mare lucru din termenii respectivi. Dar ma gindesc ca daca o da si peste mine ce-a dat peste tiganca, n-ar fi rau sa-l recitesc. 😆

    • Eu cred că merită. Dacă zici că e romanțat, cum de n-ai înțeles termenii, Gigli?
      Dacă dă peste tine ce-a dat peste țigancă și dai peste un doctor romanțat, căruia îi pasă dacă ieși cu picioarele înainte sau pe picioare din spital, merită să-l recitești.

      • papagigli zice:

        Romantarea am inteles-o, ca d-asta am mentionat-o. Termenii medicali erau necunoscutele. Parca asta am si spus. Iar faptul ca-i pasa de munca lui nu cred ca ma poate determina sa-l citesc, dar nici nu ma-mpiedica sa-l apreciez. 😛
        Nu stiu de ce, dar am impresia ca ma citezi, desi pari contrariata de ce-am afirmat 😆

  4. Mi Argo zice:

    uf, va trebui sa se lase de medicina cand nu o sa mai aiba timp de atata succes la scris.
    si la citit. cum da el tocmai citatul din finalul „numelui porcului”, cu ala care era strapuns mort si credea ca o sa moara sigur: ar fi de plans mult daca n-ar fi si ridicol acel Pablo.

    • Mi Argo, m-am dat pe Google să văd ce-i cu porcul, ce-i cu Pablo…
      Uneori ești atât de laconic (și presupui că deținem aceleași informații), că mă lași cu sprâncenele ridicate până în creștetul capului.

  5. 03gg zice:

    de citit îl citesc și eu de când l-am descoperit (cred că aici, în lista ta), dar nu permanent, ci când mă atrage titlul.
    are condei, are un farmec anume când îl citești pentru că pornești de la faptul că este doctor și combinația asta atrage, dar.. cam atât. este prea multă prețiozitate acolo la el pe blog.
    da, își dorește să fie citit, urmărit, dar la fel de vizibil este că dorește DOAR asta.
    știi? mai mult prețuiesc sinceritatea ta, de la începutul acestei postări – aia care face referire la maniera egoistă și orgolioasă de a nu interacționa pe mai departe cu cei care nu-ți vin în întâmpinare. chestiune de dublu standard.
    ceva similar, anume despre ideea acestui egoism-egocentrism-orgoliu-sau doar confort, am amintit și pe blogul lui papa. s-a înțeles greșit.
    recunosc, în alte areale pe unde am bântuit în anii trecuți dialogurile și interacțiunile pe baza unei idei sau combative sau doar de amuzament erau mult mai alerte, savuroase, permanente și între useri care nu se cunoșteau, care nu făceau neapărat parte din anumite găști sau grupuri.
    ori vremurile alea au apus, ori ne schimbăm atât de mult ca oameni, ca identitate dpdv disponibilitate, deschidere, onestitate, ori… nu știu. citesc, tot citesc și văd că atâtea chestiuni rămân la nivel declarativ. ostentativ. egoist și da, egocentric. totul, tot ce ține de viața noastră, nu numai micile mostre dintr-un mediul virtual atât de înșelător. la o adică, inclusiv medicul V intră în caruselul ăsta, la nivel demonstrativ și pentru că are nevoie de confirmări. și like-uri.

    • Gigi, mai bine doctorul ăsta care vrea confirmări, decât Arhi/Cetin (nu-ți dau link fiindcă e hipergăsibil) care zice: „Tot rupții ăștia în cur vor muri prin spitalele căpușate de șefii lui badea și se vor căciuli să primească de la stat încă 100 de lei. Eu, personal, am bani peste media lepădăturilor acestea. Eu, personal, din punct de vedere intelectual și financiar sunt peste media acestor adunături și voi fi peste medie întotdeauna. Voi putea să îmi plătesc spitalizare pe bani, voi face întotdeauna mai mulți bani decât ei, voi avea întotdeauna condiții mai bune pentru copiii mei, școli mai bune, educație mai bună, viitor mai bun, oriunde aș alege să fiu.”
      Ca să-ți faci o idee corectă, uite articolul întreg:
      http://cetin.ro/acel-moment-cand-realizezi-cine-lupti/

      • 03gg zice:

        citii.
        jumătate din ce spune el acolo este adevărat, jumătate este dezolant, iar firimiturile sunt doar teribiliste, de-aia nici nu le iau în calcul.
        ce paralelă trebuie să fac între doctorul V și cetin ăsta?
        maniera de scriere sau ce? (btw, cetin ce meserie are? și nu, nu am auzit de el, iar acum n-am chef să pun un semn de carte la pagina lui, să văd ce-i poate pielea..)

      • Nicio paralelă. Sunt oameni și oameni. Filosofii de viață diverse.
        Ăsta din urmă e arhitect și blogger de mare succes. Formator de opinie.

      • klaus zice:

        Eu n-am înțeles ce urmărea cetin ăsta. Să arate cât de mult o rupe el în bunăstarea și fericirea proprie? Mai ales prin contrastul dintre el, arhitectul bazat și prostimea ruptă-n cur.
        „Între timp, noi vom face bani de pe urma prostiei lor. Nu la fel de mulți ca Dragnea, desigur. Dar vom face.” După finalul ăsta, omule e jegos…la caracter.

      • 03gg zice:

        renata, unul care spune „eu, personal,…” nu poate fi formator de opinie ever.
        a, da! dacă se ia în piept cu un altul care tot la plebea neinstruită are acces și influență, posibil să devină un penibil manipulator în plus. cam atât. asta în virtual.
        în real, este la fel de expus și vulnerabil ca oricare dintre noi, indiferent unde trăiește și ce gust au banii lui. aici papă rahat.
        unde are dreptate? acolo unde amintește de asumarea opiniilor și susținerea lor no matter what, mai ales când este vorba de formarea propriilor copii. în asta constă munca unui părinte, nu doar în aia de procreare, hrănit și spălat la fund.
        revenind la medicul nostru, cred că pe undeva este în regulă că nu relaționează teribil de mult pe blog (posibil ca, printre oftaturile de admirație, prețuire și subscriere, care oricum abundă într-un astfel de areal, să fi fost asaltat cu întrebări de specialitate cărora, poate, nu ar fi avut cum să le răspundă întotdeauna, și nu numai din motive de indisponibilitate, mai știi?).
        rămân deranjante indicațiile alea mercantile de susținere, împrietenire și urmărire. zgârie cumva, ceva.. din masca perfectă a dlui doctor.

      • Tipul ăsta, Cetin, și când are, și când n-are dreptate e infatuat.Să-ți exprimi permanent disprețul, superioritatea față de săraci, unde săracii pot fi profesori la o școală de stat, e de neam-prost.
        Cât despre doctor, eu am citit articolul recunoscând momente pe care le-am trăit, ca pacient, ca aparținător al unui pacient… Nu mi s-a părut nimic exagerat.

      • Lotus zice:

        Cetin (Arhi) trăiește din blog și din alte activități adiacente. Câștigă, dacă nu minte, peste 2000 de euro lunar. Ăsta e traficul lui. Deci are zile când sare de 30’000 de vizitatori unici. Știți faza aia din romanul Ion, pe care eu nu l-am citit niciodată, în care, după ce personajul principal achiziționează pământul care-l interesa (sper să nu greșesc), parcă și pasul îi era mai apăsat? Noa, așa și în virtual. Când ajungi la un asemenea trafic, parcă și vocea ți-e mai groasă, și litera mai apăsată.

        În rest, are și articole bune, ca de exemplu următoarele două:

        http://cetin.ro/incep-inteleg-psihoza-indusa-mass-media/
        http://cetin.ro/batranica-stricat-stirile-reporterilor-plecati-dupa-senzational/

        dar care sunt infuzate, ca tot restul, cu concepția lui generală despre lume și România, pe care eu nu i-o împărtășesc și care-mi lasă un gust amar. Așa că poate fi citit doar dacă poți separa foarte bine grâul de neghină și ai luat o mentosană înainte.

        Și are și articole mizerabile.

      • Cu ani în urmă îi citeam blogul. Nu neg că are articole bune, de multe ori rezonez cu opiniile lui dar, de când s-a ajuns, iese osânza bunăstării prin spațiile dintre cuvinte și, ca mulți alții de teapa lui, dacă nu-i pupi inelul în comentarii și ai o altă părere, te pizduie de nu te vezi. Deși nu stau trează nopțile de grija ălora din Biafra, care n-au apă sau după ce bea apă, mi se pare lipsă totală de bună creștere să faci caz de standardul tău de viață și să-i disprețuiești, la grămadă, pe cei care nu-și permit să mănânce două mese pe zi la cârciumi selecte. Nu toți săracii sunt săraci pentru că sunt proști și leneși, cum crede domnia sa, Cetin.
        Că tot luptăm noi pe blogul tău cu Potopul 🙂 , cred că genul ăsta de oameni merită măcar o ploicică acidă sau radioactivă, așa, de vreo două minute, ca să-ți amintească și ei că tot din carne și oase sunt făcuți.

      • 03gg zice:

        pe cetin l-am citit acum prima oară, unde m-ai trimis tu. nu voi continua s-o fac. n-are sclipirea aia care m-ar fi deteminat să continui.
        cât despre experiența fiecăruia dintre noi ca pacienți și/sau rude ale pacienților și relația cu sistemul medical și doctorii.. devine alt subiect de tratat.
        nu neg calitățile domnului doctor ca profesionist în lumea medicală, nici nu mi-aș permite; că tot ai adus în discuție infatuarea, ei bine cam asta mi-a răzbătut cam de fiecare dată când l-am citit, dincolo de subiectul propriu-zis al postării respective și calitatea scrierii.
        de mică am respectat doctorii, arhitecții și muzicienii. nu intru în detalii de ce. am prieteni din toate tagmele astea și sunt extrem de onorată de relațiile dintre noi. oricare dintre ei, însă, este om, renata, nu semizeu. unii, însă, ajung să se creadă așa. aici, cred eu, este granița aia foarte subțire și ingrată care face diferența.

      • Eu, Gigi, să zicem că am niște afinități cu doctorii, umani și veterinari, am și prieteni care cu asta se ocupă și am văzut cum stau lucrurile și din culisele meseriei.
        Esențial mi se pare ce-ai zis la sfârșit: că granița aia dintre normalitate și infatuare face diferența și uneori e nițel întreruptă, cât să piardă omul măsura. 🙂
        Punctual, mi-a plăcut articolul doctorului. Poate altădată l=am perceput și eu cam plin de „destinul” lui dar, de data asta, chiar mi-a plăcut. Exact așa cum e. Dacă eu eram el, aș fi povestit episodul fix la fel.

      • Lotus zice:

        Păi ce zici tu, Renata, nu contrazice cu nimic ceea ce am zis eu mai sus despre el. Când ai timp, vezi și cele două articole indicate. Care sunt exact așa: bune la rădăcină dar infuzate cu ingredientele de care vorbeai și tu.

  6. psi zice:

    renata, apoi să-ți spun au ba? eu comentez foarte puțin pe bloguri de o bucată de vreme, să fie de toate vreo cinci blogurile pe care mi las cuvintele (da, unul e gata ta) însă te-aș întreba așa: ce să răspunzi la ”ce frumos știi tu să scrii” ori ”o zi bună, dragă x, am citit și mi-a plăcut”?

    dincolo de faptul că am rezonat cu scriitura domnului doctor, ca orișice om căruia îi place scriitura, m-au cam năpădit niște amintiri de prin spitale, unele pe care le-aș cam uita, dacă se poate, total diferite de ceea ce descrie el, semn că și empatia, ca și muntele de gingășie, se împart cu zgârcenie printre oameni.

  7. Samanu zice:

    Imi puteti spune parerea dvs despre acest produs: https://www.nanoxynalpha.com/ro/PrivateTestGroup/indexnano.html?utm_source=ziare.com&utm_medium=Articol&utm_campaign=Articole
    Nu pentru ca as cumpara ci pentru ca e prezentat ca un produs revolutionar pe un site de stiri. Multumesc

    • klaus zice:

      renule, mi-a intrat la spam răspunsul pentru Samanu? Înjurăturile-s de vină? 🙂

    • Dacă în tot cearceaful ăla de publicitate deșănțată e vorba, cum am înțeles eu, de resveratrol, atunci poți să înghiți resveratrol, nu neapărat cumpărat de pe net, cu milioane de lei flaconul. De pildă, cel produs de Rotta Natura e foarte bun și accesibil.
      Nu e chiar leacul aducător de nemurire, dar e un antioxidant bun. În cure de două luni, de 2-3 ori pe an, pare-se că încetinește procesele de îmbătrânire celulară. Există, pe piața românească, de vreo 10-15 ani. Singur sau în combinații. Aia cu coenzimă Q10 e cea mai inspirată.

  8. Drugwash zice:

    Poate că ar trebui introdusă o reglementare (ce dragi mi-s!) în privinţa articolelor de blog, să se specifice undeva într-un colţ procentul de realitate versus cel de fantezie din context. Altfel riscăm să ne îmbătăm cu fabulaţii şi să credem că oamenii sînt buni, frumoşi, iubitori, atenţi, altruişti ş.a.m.d.

    • Dragoș, oamenii nu sunt buni, frumoși etc., dar printre ei există și excepții.

      • Drugwash zice:

        Pe „hîrtie”? Foarte multe excepţii. În realitate… unde-i aparatul care poate măsura asta cu acurateţe?

      • Dragoș, tocmai i-am spus lui Lotus că, în adâncul nostru, ăla de animal, toți suntem niște prădători dar că, măcar la suprafață, unii reușesc să facă cinste, câteodată, speciei care umblă pe labele de dinapoi.

      • Drugwash zice:

        Am citit, ştii că o fac întotdeauna (cînd sînt pe aici).

        Tot ce ne ţine în limite sînt legile (artificiale, desigur) întărite prin frică (şi chiar teroare). Sîntem buni în condiţiile în care ceva, mai mult sau mai puţin groaznic, i-a afectat numai pe alţii sau măcar mult mai puţin pe noi înşine. Altfel am ucide (şi o facem, uneori, de multe ori) pentru a supravieţui. Cum era vorba aia latină: homo homini lupus? Memorie defectă, poate greşesc.

        Cred că experimentele genetice care au creat rasele umane la începutul începuturilor au cam dat greş. Sau poate nu – depinde care le-a fost scopul…

      • Lotus zice:

        Mă, eu cred că oamenii sunt buni/frumoși/etc prin natura lor de oameni, iar ăștia care nu sunt, fac excepție. De aia nici fericiți nu pot fi.

      • Băi, eu nu cred ce crezi tu. 🙂 Eu cred că, prin natura lor, de pe vremea când erau vânători și culegători de fructe, instinctul de supraviețuire individuală și spiritul de competiție i-au ținut pe oameni în viață. Fiecare se bate, în fond, pentru el. Asta nu înseamnă că nu ne credem buni, generoși, frumoși sau nu ne străduim să părem așa. Iar unii chiar sunt. Foarte puțini. Dacă nu o viață, măcar în anumite momente, într-un anume domeniu…
        Lotus, fie și doar presiunea demografică și resursele limitate, și tot ne-ar împiedica să fim o masă de sfinți.
        |Spune-mi de câte ori ți-ai cumpărat bucata de carne care se vindea la juma de preț fiindcă expira în aceeași zi, gândindu-te – e păcat să ajungă la gunoi sau e nedrept ca vânzătorul să nu câștige niciun bănuț pe ea? În cazul în care, totuși, ai cumpărat-o, te-ai gândit așa: sunt sigur că pot s-o consum azi, nu e încă alterată, economisesc 50% din banii pe care i-aș fi cheltuit pe friptură.

      • 03gg zice:

        eu cred că toți oamenii sunt(em) buni și frumoși în mod nativ.
        poate unii dintre noi, cu timpul, începem să uităm asta sau suntem ajutați în a o face.

      • Drugwash zice:

        Numai nebunii pot fi fericiţi cu adevărat. Celoralţi, dacă au noroc, li se întîmplă cîte-o clipă-două de fericire cînd şi cînd şi pentru asta îşi vînd şi sufletul, vînînd-o cu disperare pe următoarea şi următoarea… iar oamenii cu sufletul vîndut numai buni şi frumoşi nu sînt.

        Da, şi eu am devenit un om rău şi urît, am fost ajutat cu mare sîrg în scopul ăsta, deşi nu mi l-am dorit. Am fost ajutat… de oameni. Naivitatea, optimismul, idealismul mi le-am pierdut pe drum, zi după zi, an după an. Şi-apoi am spart oglinzile.

      • 03gg zice:

        .. sau idealiștii, dragoș. tot un soi de nebunie văzută din exterior, dar fericire și împăcare de sine (din perspectiva individului).
        se pune problema pe cine mințim în ecuația asta sau doar cât de magistral o facem?

      • Drugwash zice:

        Nu cred că un idealist poate fi fericit, fiindcă idealul – prin definiţie – e doar un concept, de obicei intangibil. Nu poţi fi fericit decît odată ce ai obţinut ceea ce ţi-ai dorit, dar şi aici e nevoie de un cumul de dorinţe împlinite şi de o conjunctură propice pentru a atinge cu adevărat fericirea, nu doar un simulacru al ei.
        Poţi fi însufleţit, optimist şi aşa mai departe atîta vreme cît îţi urmezi idealul dar dacă nu l-ai atins la vremea potrivită vei pierde foarte mult. Poate totul. Poate te vei pierde.

      • Lotus zice:

        Renato, eu cred altceva. Și anume că omul este corp + suflet. Că are o parte corporală, cumva animalică, care se subscrie la ce zici tu, și una sufletească, care, în profunzime, se subscrie condiției angelice sau de zeu.

        Și aleg să îl definesc pe baza potențialului latent, pe baza celor mai înalte piscuri pe care le poate atinge ca om, nu pe baza decadenței pe care o manifestă adeseori. De aceea, pentru mine decadența este o excepție. O rupere de la acea structură profundă, intimă, pe care îndrăgostitul, pe care eroul, pe care poetul o are atât de vie și de pulsatilă.

        Ca idee, eu cred și că oamenii din trecut aveau mult mai multe chei ezoterice decât cele pe care le avem noi, nu erau doar simpli vânători egoiști și (relativ) proști, așa cum îi credem noi azi. Dar asta este ce cred eu.

      • Lotus, chiar n-ai întâlnit suflete în care, oricât ai săpa, nu găsești nimic îngeresc? Dacă nu, ești fericit.

      • 03gg zice:

        dragoș, eu sunt fericită când mă trezesc. în fiecare zi. și o spun cu voce tare. atunci, înainte de a mă da jos din pat. și zâmbesc la propriu când o fac. nu-mi trebuie un anumit scop/ideal pentru a gândi, simți și spune asta zilnic. am făcut-o și în perioadele cele mai grele – cu toate că, pe cuvântul meu că acum realizez că nu erau așa, doar le-am permis să mă păcălească c-ar fi.
        nu este strop de idealism în asta. este ceva simplu și la îndemână. probabil că trebuie doar să crezi cu adevărat în sensul ideii de a fi fericit că mai prinzi o zi, nou-nouță, cu provocări noi și, în mod cert cu un alt sens față de ieri (devenit așa tot dintr-un azi care a fost nou la timpul lui).
        iar frumusețea și bunătatea sunt native, nu se dobândesc. de stricat se pot strica, știrbi…etc. pot părea a fi necesare, dar nu sunt suficiente pentru a da măsura fericirii. cred că totul a început să se strice de când s-a crezut că fericirea trebuie obținută cumva, din ceva, prin ceva, de la alții, raportat la ei. rămân la părerea că fiecare o are la îndemână, dar o gestionează greșit de cele mai multe ori.

      • Drugwash zice:

        Avînd în vedere ce ai spus mai sus am să întrerup analiza fericirii findcă nu aş vrea să fiu responsabil pentru o stare negativă pe care părerile mele ţi-ar putea-o crea. Mă bucur pentru tine că te poţi considera fericită. Unii dintre noi au nevoie de… altceva, pentru asta.

      • 03gg zice:

        *fiecare o are la…

      • Vero zice:

        Ştiu că jocul ăla cu citate e pe alt blog, dar eu aveam în mânecă unul care se potriveşte aici:
        „El [Darwin] spunea că toţi suntem copiii supravieţuitorilor. Fiecare strămoş pe care îl avem a câştigat o luptă sau alta. Nu cred că e vreo surpriză faptul că suntem uneori nişte ucigaşi, surpriza e cum de reuşim uneori să nu fim.”
        Rebecca Levene – „Vindecătoarea” (e un mic roman SF)

        În altă ordine de idei, nenea doctorul recomandat nu m-a impresionat în mod deosebit, dar am găsit la el un articol interesant despre metode de slăbire. 🙂

      • Drugwash zice:

        Interesant şi probabil adevărat conţinutul citatului. 😉
        Mă nărăvezi că n-ai dat titlul original, pui omu’ să caute la ghici. 😛
        Să fie „The Afterblight Chronicles: Kill or Cure”? N-am găsit nimic mai apropiat dar cred că asta e. Nici de descărcat n-am găsit-o, că deh! tre’ să-şi cîştige şi fata pîinea. Oricum n-aveam timp şi chef de citit, eram doar curios ce-i poate pielea. 🙂

        Am să mă tac acum, că văd c-afară-i lună plină şi-am început deja să… hau-hauuuuuuuuuuuuu-urlu. 🙂

      • Vero zice:

        Apăi nu ştiu titlul original, că nu tradusei io cartea, dar dac-o găsesc repejor prin bibliotecă sau pe net şi-l zic imediat. Cartea altminteri e uşurică, din câte-mi amintesc, dar mi-a plăcut citatul ăsta şi l-am notat. 🙂

      • Vero zice:

        Da, Dragoş, aia e (THE AFTERBLIGHT CHRONICLES: KILL OR CURE)

      • Drugwash zice:

        Mulţam fain, măcar cu asta ne-am lămurit. 🙂

      • 🙂 🙂 🙂 Dar ce trabă ai tu, Vero, cu slăbitul?
        A zis Darwin asta? De fapt, de ce mă mir? El e tăticul conceptului luptei pentru supraviețuire. Deși, în momentul ăsta, e nițel depășit. Modelul evoluționismului său e atât de simplu încât, dacă ar fi adevărat, poate că lumea ar fi, cu adevărat fericită, cam ca Mili . 🙂

      • Vero zice:

        Habar n-am dacă a zis-o într-adevăr Darwin sau nu. 🙂
        Io cu slăbitul am 73 de kg şi 1,59 metri 🙂 Şi nu-s ciolănoasă, aşa că „damă bine” eram pe la 53 de kile. 🙂

      • Lotus zice:

        Renata, ba da, dar eu prin suflet înțeleg (în acest context) altceva decât îmi zici tu. Sufletul e în opoziție cu corpul. Primul aspiră către cer, al doilea trage spre Pământ. Că uneori oamenii sunt confuzi și au sufletul greu, asta-i altceva.

        Dacă vrei, sufletul este esența posibilităților noastre sublime. 🙂 Și de ce definesc omul prin asta? Pentru că îi e specific omului. Un animal nu va putea deveni zeu. Va putea, în unele cazuri, da dovadă de sacrificiu (mama pentru pui) sau de devoțiune (câinele pentru stăpân), dar numai omul poate crea piese de artă, poate da viață unor lumi imaginare în scris, poate întipări anumite idealuri în mentalul colectiv, poate deveni înger, poate deveni zeu, poate iubi frenetic și poate răspunde la rău cu bine.

        Violență, controlul, dominarea – acestea le poate face și animalul. Așa că eu aleg să definesc omul prin ceva ce numai el are.

  9. Marian zice:

    Parca mai anu’ trecut al luai in betze pe doctor !

  10. 03gg zice:

    :)))) renata, deci, DECI, pentru că nu pot să mă abțin și nu știu unde ți-aș putea scrie asta, doar atât: de undeva din fundul canapelei, în liniștea casei, s-a auzit dintr-odată un glăscior ofensat de copil-adolescent: „mie nu-mi place de vasile!”. scurt.
    după ce trece sesiunea de iarnă o să avem și recenzia studențească. te țin la curent.

  11. 🙂 Gigi, abia aștept recenzia!
    Nici mie nu mi-a plăcut de Vasile dar, ce să-i faci, până la un punct îți construiești personajele, că vine momentul când încep să se contureze singure. Totuși nu e chiar un câine rău!… 🙂 🙂 🙂

  12. Elena zice:

    Dacă poza de sus e cu el, ce mai contează ce și cum scrie? E minunat! Adică, cum să vă explic, cuvintele prind o altă formă, mă înțelegi? Cred că până și tastatura geme când o atinge el. Unde mai pui că e bun, ajută oamenii. Uf, cred că mi se așeză și mie o pâclă de iubire pe ochi și literele de pe blogul lui mi se par roz. Nu, de fapt curcubeu. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s