Pisicuța

Prieteni,
Gara nu va deveni teren de joacă pentru pisici. Nu va deveni hornul casei, unde lega mama o șfară cu motocei, de crăpau mâțele jucându-se…
Nu va deveni un blog de nișă, specializat, ca alea culinărești, ca alea politicești, ca alea care găsesc un extraterestru pitit până și-n gaura șvaițerului (deși mi-ar plăcea să mănânc extratereștri pe pâine cu unt, ca pe sardine, că poate mă deștept), nu va deveni nimic altceva decât ce-a fost: un ghiveci. O șaormă cu detoate.  Un loc de înnodat și descâlcit gânduri. O cafenea de amintiri.

Dar lăsați-mă, bre, și pe mine, să mă bucur că nu mi-a secat simțul umorului cu de-a totul, că încă sunt capabilă să investesc un animal cu apucături umane, că încă văd în el caricatura noastră duioasă, că încă pot sta în patru labe după el, cu lanterna, pe sub pat, că n-am fost excomunicată cu desăvârșire în partea serioasă și practică a lumii, adică încă nu pun botul la „trebuie să”.

Vreți să vă povestesc cum am cusut, manual, o întreagă garnitură de așternut de pat pentru două persoane? Vă povestesc. Am măsurat patul  cu ruleta, că nu găseam metrul de croitorie și, oricum, ăla e prea scurt.  În lung și-n lat. Am făcut calcule pe hârtie. Am cumpărat material, am croit și-am cusut până mi s-au scurs ochii ca două lăcrămi prin lentilele ochelarilor. Am făcut toată trebușoara asta în vreme ce îmi căutam de muncă și nu găseam. Alții ar fi luat pastile. Și mai alții și-ar fi tăiat venele.
Când am terminat de surfilat ultima față de pernă, aveam contractul semnat de noul patron. Mai-mai că era s-o las așa, să se destrame, la un colț de tiv, de bucurie.

Vreți să vă povestesc cum m-am întâlnit, la paișpe ani, cu sora lui Topârceanu, în satul Nămăiești, Argeș, unde s-a născut poetul? Vă povestesc. Era o babă drăguță, în sensul că ridurile și știrbenia nu-i știrbeau nimic din claritatea ochilor albaștri. Era genul de babă care trăia numai pentru povestire. Am umplut o juma de caiet cu ce zicea ea despre frate-su. În cealaltă jumătate mi-am notat chestii personale, care au scos-o din fire pe maică-mea și mi-a rupt jurnalul cu riscul de-a se da singură în gât că mă scotocea.

Orice vreți să vă povestesc, o să vă povestesc, azi, mâine… Curând.

Deocamdată, mi-a căzut în cărți o pisicuță și vreau să mă bucur de ea.
Cu voia voastră!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, amintiri, blog, copilărie, cronici, d'ale Prăvăliei, experimente, jurnal, pisici și alte lucrușoare, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

68 de răspunsuri la Pisicuța

  1. 03gg zice:

    ce s-a ales de așternuturile alea?
    (poți să mă lași mai încolo cu răspunsul, căci vreau să aflu și despre model)
    btw, eu am croșetat coliere și brățări. și am făcut traiste. cu nasturi, resturi textile, sfoară… and stuff.
    într-un moment similar. când să încep să le vând, am realizat cât de mișto este să le port.

    • A, da! Am trăit și eu situația asta: recondiționam obiecte vechi, aruncate la gunoi, le dădeam second life-ul. Am vândut din ele. Mai bine, mai prost. Pe unele mi le-am oprit, fiindcă aveam nevoie de ele. Cu orice preț.

      • Așternuturile alea… În cearceaful de pat l-am pus pe Lachi pentru ultimul lui drum cu mașina. Am aruncat restul. Nu mă puteam uita la imprimeu, dungi bleu și galben-pai, cu niște linii fine, albastru închis printre ele. Pur și simplu, combinația aia devenise simbolul morții în somn.

      • g g zice:

        uh.. nu.
        mai bine îți mai zic..
        tot atunci, că-mi intrasem în mână și aveam oarece timp, am folosit toți nasturii rămași de la mătușile mele (de toate formele, culorile, de ziceai că sunt bomboane, mărgele, mici globulețe, steluțe.. orice, numa’ nasturi nu) pentru niște trăistuțe pe care am însăilat mici povești de iarnă – brăduți, clopoței, săniuțe, oameni-de-zăpadă, cizmulițe și moși-crăciuni -, trăistuțe care au ajuns la un prieten, preot într-un cătun din țara asta, care ține cu modestie și sfințenie autentică toate tradițiile. a mers cu toți copiii satului la colindat și câtorva le-a dat câte-o trăistuță dintr-asta cu năsturași. îmi povestea cum un pui de om, cu toate că primise nu-ș’ ce jucării de la o rudă din spania, nu s-a dezlipit de trăistuță și a dormit cu ea. era de la părintele.
        steluțe mici de bucurie curată.

      • Emoționantă povestea copilului cu trăistuța. Puțini oameni prețuiesc de la cine e darul și nu ce reprezintă.

  2. papagigli zice:

    S-a-nrait lumea, Renato! 😆
    N-am inteles cine si cum nu te lasa sa te bucuri de ea. Dar daca un nebucurat doreste sa comenteze, si tu o tot aduci in discutie, zici c-ar fi mai nimerit sa se refere la noul prim-ministru si la Olguta? 😆
    Si pentru c-ai adus vorba, in mod ostentativ,
    Cam cum zici ca se coase, la pantaloni, un tiv? 😛

    • Gigli, de la coadă la cap, tivul se coase manual. Noul prim-ministru și Olguța mă interesează atât de puțin, că pot face abstracție că există. Eu, cu politica, dacă e să mă iau la bani mărunți, rămân la „Scrisoarea pierdută”.
      Problema celor care nu se pot bucura de Lume e la ei, nu la ea.

      • papagigli zice:

        Observ ca ne intelegem ca cucu-n gura sau cam asa ceva. E blogul tau, bagi ce vrei, cum vrei si cind vrei, ca d-asta-i al tau. Eu nu ti-am spus ce sa scrii, ca nu-i treaba mea. Dar daca o ti langa cu mita, atunci si comentariile te poti astepta sa se refere la ea, nu la Olguta. Iar daca un nebucurat de mite iti comenteaza, nu te astepta sa-ti ridice mita-n slavi, ci poate doar la fileu 😆
        Asa ca nu e vorba de oameni care nu se bucura de lume, ca nu sta lumea-ntr-o pisica, oricit ar fi ea de neagra si … dragalasa.
        Iar tivul la nadragi, n-are cap, n-are coada, ca-i circular 😛 A fost o vreme cind, de nevoie, imi faceam singur pantaloni, asa ca, zic s-o lasam cu tighelitul si s-o dam din nou pe pisici, ca alea ma fascineaza 😆 😆 😆

      • Lasă, dom’le, că încet-încet ne înțelegem noi, pe vreo limbă. Mi s-a părut că te exasperează subiectul cu coadă. 🙂

      • papagigli zice:

        Pai tot la pisica ajungem? Ca eu am convingerea ferma ca la langues de chat te-ai referit, nu la alte alea mai putin ortodoxe. Deci ma provoci la o sampanie si ceva langues de chat! Accept, cu conditia sa le dau eu. 😉

      • Langues de chat, da, șampanie nu. Dar un vizache ar merge. Dacă nu se potrivește cu limbile de pisică, de ceas, de pantofi, renunțăm la ele. 🙂

      • DoarF zice:

        Cum adica se coase manual? Suntem in 2017, cand masinile de cusut trag un tiv de toata frumusetea.

      • DoarF, eu știu că tivul se coase invizibil, nu cu tighel. Dacă te grăbești, îl calci cu o bandă adezivă specială. 🙂

      • DoarF zice:

        Da, tivul se coase invizibil si nu cu tighel. Dar nu ai vazut nici o pereche de pantaloni cu tiv din fabrica?

      • Dragul meu, am uitat esențialul: aveam mașină de cusut pe vremea aia, dar cusutul terapeutic e exclusiv manual.
        Trebuie să fii atent la fiecare împunsătură, linia dreaptă, pasul egal… Trebuie să bați în perfecțiune mașina de cusut. Nu poți face asta decât dacă ți-ai golit creierul de orice gând. Lucru care nu-mi ieseîn nicio altă activitate. 🙂

      • DoarF zice:

        Da renata, terapia se face doar manual. Cand eram mic joaca cu masina de cusut a bunicii(cand nu era prin preajma) era o placere maxima. Nu stiam sa bag ata in ac, dar placerea era in placa ce invartea roata. Si in miscarea acului sus-jos. Dar asta era, candva, de mult. Nu intamplator am amintit de 2017. Masinile de cusut electrice, au pedala in genul pedalei de acceleratie de la masini. Nici cateii nu mai trag stanga ca la masina bunicii. Aprope ca nu e nici un efort sa tragi un tighel drept. Provocarea este cand calci pedala pana la fund si masina porneste cu zvac: reusesti sa ii dai materialul pe cat de repede il coase ea?

        PS. Nici bagatul in ac nu mai e o provocare deoare este complet automatizat: apesi pe o maneta si ata a intrat singura in ac. Magie

      • DoarF, mărturisesc că, decât să-mi prind urechile în bobinat suveica și ales programul de cusut, mai bine îmi rup ochii la cusut manual. Și pe urmă, știi, când te întreabă o prietenă cine ți-a cusut geanta/sacul ăsta și tu zici că tu, și specifici că de mână… Cum se uită aia la tine, merită toate orele pierdute, crede-mă!

  3. Luminita zice:

    Imi plac la nebunie textele cu pisici. Deci ai cel putin un cititor pe subiect. Si chiar daca nu ai avea, tu de cate ori nu ai ascultat povestiti chipurile haoiase despre copiii rudelor si cunostintelor si cei ai rudelor rudelor si cunostintelor cunostintelor….😀😀😀
    Ah… sa nu uit… are si simona tache o animalta indenticq cu a ta…http://www.simonatache.ro/2017/01/03/mihaela-dragostea-si-nesimtirea-ei-mai-inceput-cineva-anul-cu-sex/
    Poate te ajuta cu experiena sa ca pare sa fi trecut prin aceleasi „chinuri”😉

    • Luminița, am râs cu lacrimi și m-am bosumflat: deci, n-am o pisicuță originală? Toate ne consideră sclavi și ne duc cu zăhărelul tractorașului până obțin ce vor?
      Eu,p-a mea, am de gând s-o înrolez (in)voluntară la pușcași marini, că poate acolo învață disciplina și subordonarea.

  4. Vero zice:

    E blogul tău, aşa că povesteşte-ne despre ce vrei tu, nu despre ce vrem noi. 🙂
    Eu una citesc oricum, fiindcă, indiferent ce ai povesti, îmi place CUM povesteşti. 🙂

  5. Drugwash zice:

    Cînii latră, ursu’ trece. Sau, în cazul nostru, Prinţesa Milli. 🙂

    • Prințesa Mili… azi, mai drăgăstoasă ca niciodată. Cum stă singură în casă un număr considerabil d ore, cum devenim neprețuiți la revedere.

      • Drugwash zice:

        Pune-te în locul ei, cum te-ai simţi să fii abandonată în fiecare zi pentru cîte o… eternitate? Bucuria revederii e imensă şi adevărată. 😉

      • Poate că e nevoie de timp. Lachi știa că eternitățile zilnice sfârșesc cu o lungă plimbare și nu părea chiar așa de afectat de faptul că petrecea 10 ore de singurătate pe canapea sau în pat, fără să-l bată nimeni la cap că de ce stă acolo. 🙂

      • Drugwash zice:

        La feline e altfel. De mi-aş fi dat seama mai devreme… Se simt abandonate, le străbate un uragan de emoţii, apoi în bucuria revederii se lasă complet în voia simţurilor (şi s-ar putea să spargă accidental cîte ceva, de emoţie). 😉 Să mai crească, se va obişnui într-un final, dar tot nu poţi echivala pisica cu un cîine.

      • Astă seară Mili a făcut lucrul ăla… Cu 5 minute înainte de-a ajunge eu cu mașina în parcare, s-a trezit din somn și s-a așezat la ușă, fixând clanța. L-am găsit pe Coabitant mut de uimire și verde de invidie. 🙂 Acum îi face curte și-o lasă să exploreze toate calculatoarele lui, alea scumpele. „Miluku, Miluka, Milișor, iubițica mea…” gângurește ca un caraghios.

      • Drugwash zice:

        De-acum sînteţi legate prin telepatie. Simte că ai atîta nevoie de ea cît are şi ea de tine. Cineva e-n plus acolo. 😛 XD XD XD

      • Să-i spunem? Că e chiriaș?

      • Drugwash zice:

        Mai lasă-l un pic, c-o fi şi el bun la ceva. 😛 😀

  6. Lotus zice:

    Vezi că ai pus primul link greșit. Mă întreb însă dacă are rost să-l corectezi, de vreme ce n-a semnalat nimeni. 😆

    • klaus zice:

      Da, bună observație! :)).

    • g g zice:

      voi vorbiți serios?
      chiar vă trebuie un link la amintirile lui creangă?!
      nu este prima invitație la lectură de p-aci.
      da’ ce știu io.. repet: nu mă pricep la linkuieli de gen. 🙂

    • Lotus zice:

      @g g

      Eu vorbesc serios, ceilalți, nu știu.

      Mie nu-mi „trebuie” nici un link. Totuși, nu pot ghici, telepatic, ce site/blog a vrut Renata să-mi recomande, dintre multele care or fi găzduind Amintirile lui Creangă.

      Tu nu ti-i fi pricepând, dar comentariul nu-ți era adresat ție! 😀

      La Mulți Ani!

      • g g zice:

        la mulți ani, lotus!
        sunt sigură că absolut toți au trecut cu pălmuța pe-acolo. și mai jos, unde suntem trimiși la postarea respectivă și, implicit, la pauza de lectură.
        comentariul eta global. eram un nimeni din grămada de mai sus, deh.

      • Am vrut, inițial, să vă trimit la un rezumat oficial al romanului lui Simenon, că nu toată lumea l-a citit, și să știți despre ce e vorba, dar postarea lui Cudi mi s-a părut cu mult mai atrăgătoare: arareori cineva căruia nu prea i s-a potrivit o carte, reușește să te incite totuși s-o citești.

      • Lotus zice:

        Eu nu sunt sigur. Pentru că eu unul am dat click și mi-am zis: uite o recomandare pe care am ratat-o! Un blog sau un site pe care Renata voia să mi-l recomande printr-un link, deci care este bun, sau conține pagini interesante, pe care poate mi-ar fi plăcut să-l citesc, dar nu-l pot accesa. Dacă nu îi spun, poate că nici nu va ști că recomandarea ei n-a avut nici un efect asupra nimănui.

      • Lotus zice:

        În afară de asta, mie, ca blogăr, mi-ar plăcea să fiu corectat când fac astfel de greșeli.

      • g g zice:

        ‘nțeles.
        rămânem în așteptare.
        să nu uit: mai sus era era. nu eta.
        mulțumesc.

      • Lotus zice:

        auzi, ce nume e ăsta, g g? (vreau și eu să mă leg de cineva la început de an, na!) 😀

      • Eu îi zic Gigi și nu se supără. 🙂

      • g g zice:

        consideră-l gen m m (de la marilyn monroe) sau chiar g g (de la greta garbo) și putem continua… lotuse sau lotusule (!?)

      • Lotus zice:

        lotuse, lotusule, cum vrei.

    • Am observat, acum. L-am șters de tot. Chiar că e inutil, toată lumea a recunoscut citatul din amintirile lui Creangă.

  7. Cudi zice:

    Ca de fiecare dată când primesc un comentariu la un articol mai vechi de patru, cinci ani, mă trec transpiraţiile. Scriam mai scremut, cu mai multe greşeli decât azi, eram mai necoaptă, mai emoţională etc. Însă trecând peste jenele astea, recitind ce am scris acum mulţi ani (în 2012 am important articolele de pe un alt blog, mai vechi), aş vrea să mai parcurg o dată Pisica, pentru că e o carte bună şi filtrul judecăţii mele e altul.

    Pe de altă parte, şi eu sunt pro ghiveci, pro şaorma pe blog, asezonate cu opiniile, gândurile autorului. Şi îmi pare rău pentru faza cu Monica Tatoiu.

    Am citit mai sus comentariul lui Vero, Vero pe care o citesc de mai multă vreme decât pe tine şi pe care o admir pentru inteligenţă, spirit de observaţie, originalitate, fular, stil şi toate alea. Mai nou, am început să te admir şi pe tine.

    Un an frumos înainte!

    • Vero zice:

      Mulţumesc, Cudi. 🙂 Mă faci să-mi pară rău că nu mai am fularul ăla! 😆

    • Mulțumesc, Cudi. Sunt convinsă că, dacă vei reciti Motanul și Trei camere în Manhattan (în bpt, acum 30 de ani, erau publicate în același volum) și Inelele de la Bicêtre , vei descoperi un Simenon surprinzător, altul decât cel care l-a creat pe Maigret.
      Cu ceva timp în urmă, un vizitator al Gării mi-a spus că-i pare rău că m-a înjurat pe un alt blog. Uitasem. Așa și tu cu Tatoiu. 🙂

      Un an bun și ție, spor la scris.

  8. nostrastella zice:

    … o GIZĂS , sper să nu !

    Gară pt … whatevers , vs garagii pt … pisicisme ?! no way !
    Că’mi bag picioru’ …şi’mi iau calabalâcu’ ş’o tai d’acilea for ever .
    (nu c’ar fi vreo pierdere oareşcare – pt domniile voastre) . So .
    Toată dragostea pentru celelalte regnuri .
    Animale … decât .
    Da’ (d.p.m.d.v ) să stea cuminte la uşă !!! şi punct . Ştiu eu …

    …mno , poate că d’aia , ca să-şi aştepte rândul (?) pe scara lu’ fukcing Darwin , ori na , poate pentru cân’ noi om lătra ori om miaumiaumiauna decât bisericesc . Sau poate pt când n’om mai măsura camera , parcul , strada … totul , în două picioare ci … în mai multe , ori târâş . Naiba ştie .

    Sau poate pt că aşa am fost crescută (?) .
    V-aş plictisi să spun că …
    Cam tot neamul nost a crescut la ţară sau la curte . Ş’am avut , mno -inevitabil- tot felul de orătănii . Dar crezi că vreodată , vreuna … a trecut dincolo de pragul casei ?! Şi nici că pot -şi nici n-am timp , a povesti câte lacrimi s-au dus pe apa … necuvântătoarelor .
    (Cine ştie , cunoaşte cică ! Nu dezvolt .)

    Altminteri … e treaba fiecăruia cum îşi înnobilează biosistemu’ .
    Ş’o dedicaţie pt tine … şi pt ce’o urma ; mai multe … avem timp anu’ aista .

    io zic să deskizi uşa (degrabă !)
    şi geamurile
    şi balconul ….

    Aripi de fluturi să primească !
    Că restul – celelalte- sunt doar … pisicisme !

    • Stella, să văd dacă am înțeles bine. Tu faci parte din categoria persoanelor care nu admit animale domestice în casă. E foarte bine. Sunt foarte mulți ca tine, cel puțin în România. Eu fac parte din cealaltă categorie. 🙂 Asta n-o să genereze un răzbel. Ca să-ți dovedesc, mă fac că n-am înțeles că îmi sugerezi să-i deschid urgent geamurile, ușa, eventual să-i dau un șut sub coadă, dacă stă pe gânduri.
      Aștept să-mi scrii „da un copil n-ai fi crescut!” 🙂 Fiindcă, logic, asta urmează.

  9. Ioana Maria zice:

    Poti sa scrii ce vrei, esti la tine acasa, noi venim in vizita si iti multumim ca nu ne ceri sa ne descaltam la usa. Ar fi pacat sa nu ne tii la curent cu ce face Milli, mai ales ca o faci atat de bine. La multi ani!

  10. psi zice:

    dacă vero a scris ”revelion cu scăunel și pisică” pentru că i-a ieșit grișka în cărți (bine, bine, recunosc, grișka traduce și roade cărți, na!) eu zic că e bine că ți-a ieșit mili în cale. 😀

  11. zazania zice:

    Cine ti-a daruit-o , bun cap a avut !

    • Coabitantu. El a adus-o. M-a sunat într-o zi la telefon din fața blocului și mi-a zis – deschide ușa, că am bagaje. I-am descuiat. Când l-am văzut că intră în casă, cu mâinile goale, dar ținându-se de burtă peste canadiana închisă, m-am gândit că îl doare burta sau ceva, că părea cam balonat. Până să zic ceva, a tras fermoarul nițel și-a scos Mili capul. Evident, am intrat în atac de panică. Dar a durat 4 secunde. Cel mai scurt atac de panică din viața mea.

  12. zazania zice:

    Bai, sa stii ca te iubeste ! Si e om destept si fin phiholog. Si te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insati. Din experienta iti zic ca atasamentul fata de animalele de companie leaga un cuplu mai abitir decat o ceata de copii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s