Mic Îndreptar de PISIcologie

20161231_115735Departe de mine gândul că l-aș putea scrie!
Dimpotrivă, aștept  sfaturi de la cunoscători, de la eroini ai supraviețuirii sub dictatură pisicească.  Ah, știu, o să-mi spuneți că primul pas greșit l-am și făcut, că nu e dictatură, e coabitare. Poate când doarme!…
Mai întâi, să facem verificarea cunoștințelor mele dobândite empiric.
1. Nu există prea sus. Prea sus e doar tavanul, dar nu fiindcă e prea sus, ci fiindcă e neinteresant. N-a pus nimeni pe tavan scoici, gheme de sfoară, bigudiuri, mobilier, huse de laptop, cizme, o sacoșă abia adusă din piață.
2. Nu există prea alunecos. Teoretic, ar fi cada din baie, dar odată ce-ai ajuns în ea prin salt, e destul să ai un pic de spațiu ca să-ți iei avânt, să faci saltul înapoi, pe gresie.
3. Nu există punți de netrecut. Până și țeava de pexal care duce apă caldă în calorifer e de luat în seamă. E o provocare, dar se poate circula pe ea, cu mare atenție. Un exercițiu mediocru, dacă ținem seama de acrobații care merg pe sârmă, la circ.

Asta e, deocamdată.

Întrebări:
1. Ăsta e viitorul?
2. Ce fel de plase voi pune la geamuri, pentru la vară, când deschid larg ferestrele? De sârmă ghimpată? De sârmă ghimpată prin care trece curent electric? Să zidesc, pur și simplu, pe dinafară, cu cărămidă de-aia roșie, „americană”, cu găurele? Sau să ne mutăm într-un bunker atomic?
3. O să refuze toată viața să bea apă din castronașul ei, pentru că, odată, întâmplător, a găsit un pahar plin cu apă în mijlocul măsuței din fața canapelei? Să instalez o fântânică arteziană pe o măsuță de la Ikea care a costat patruzeci de lei? S-o alimentez de la rețeaua publică de apă sau să-i angajez un paharnic, să-i toarne din butelca de apă plată fix atât cât nivelul lichidului să rămână la 1 cm de buza paharului?
4. Să mă pensionez?
5. Să mă sinucid? (Nu, pe cei care-mi vor răspunde cu DA la întrebarea cinci îi rog să se abțină. N-am chiar atăt de mult curaj și, în cele din urmă, cine-ar mai iubi-o?!)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

30 de răspunsuri la Mic Îndreptar de PISIcologie

  1. Nu cred că trebuie să pui gratii la geamuri, eu stau la curte și pisicul meu se întoarce de fiecare dată acasă. Știe unde e căminul lui. Bănuiesc că așa e și la bloc….

  2. Iosif zice:

    Daca ai décis „coabitarea” cu „PISI” solutia ideala ar fi (zic eu) sa te pui în pielea lui „PISI”.Abia atunci vei sti cu exactitate ce ai de facut,pentru a creea o atmosfera de pace si armonie în „coabitare”!(:

  3. Drugwash zice:

    Viitorul sună miau bine cu Milli lîngă tine. 😀

    Dacă nu-i place castronul, schimbă-l. Nici Copilu’ nu s-a atins de castronul ceramic de apă din măsuţa lui, prefera un fund de PET pe care l-am pus întîmplător afară lîngă colţul casei. Probabil emană vreun miros din material pe care nu-l suportă.

    De pensionat poţi s-o faci dar numai dacă eşti sigură că-ţi vei permite întreţinerea ta şi a ei pentru o vreme îndelungată. 😉

  4. zazania zice:

    Ce-ar fi sa incerci „pas cu pas” s-o obisnuiesti sa iasa afara ? Pisicile sunt mult mai inteligente decat ne imaginam si invata repede drumul inapoi. Din cate povestesti nu cred ca stai chiar la sosea si ceva perdea de verdeata s-o gasi drept refugiu impotriva vreunui maidanez ratacit. Sau poate vreun butuc de vie, ceva pe care s-ar putea catara
    Pisicile nu prea beau apa decat daca le hranesti exclusiv cu hrana uscata ; eu pe motan il hranesc din plic si in ciuda tuturor sfaturilor ii pun un castronel cu lapte la indemana.
    Nu te mai izmeni caci mai ai cativa ani buni pana la pensie.
    Si, da, eu zic cate o rugaciune soptita pentru biata maica-mea care nu mai stie sa se roage, pentru copii, pentru Inparatu’, pentru sanatate si pentru pace dar nu uit niciodata sa pomenesc pe Blec si pe Rug !

    • Nuuu, Zuzu! Asta nu e Lachi, E diavol împielițat. Ce vrej de viță! Ar sări direct în tei, care sunt înalți până la etajul opt, și-o mai dau jos de-acolo cu pompierii.
      Cu pensia,nu știu. Am început să încep orice frază legată de pensie cu „dac-o apuc”.

      ps: cum se citește Rug? Ca-n engleză? 🙂

  5. clujanu zice:

    Cu pisica e tare greu,Să te ții bine cănd incepe să sară si să se plimbe pe masa din bucătărie in timp ce gătești.Ultima pisică cu care m-am imprietenit și locuia la bloc s-a spănzurat.Atenție dacă ai geamuri termopan!

  6. Vero zice:

    Ţi-am trimis un mail cu plasa antiGrişka. 🙂

  7. psi zice:

    dincolo de orice glumă: tu ai încercat să bei apă dintr-un pahar care a zăcut câteva ore pe masă? eu da și nu mi-a plăcut deloc gustul ăla sălciu. ce să mai zici de patrupedele astea blănoase care-s mult mai sensibile la mirosuri și gusturi?
    în general pisicile nu prea beau apă, cel puțin nu la modul clasic, castron trântit pe undeva. în general pisicile fac insuficiență renală la bătrânețe pentru că nu beau suficientă apă. este, de fapt, principala cauză de deces la pisicile mature. 😦 concluzia: fântânița adăpătoare care se găsește pe zooplus. e cu treabă, cu montări și demontări de filtre, cu curățări și alte chestii, dar din experiența mea spun că este eficace. maya-mea soarbe cu plăcere apa de acolo.
    și da, plasă la geam, avem și noi, deși maya a trecut de faza zburător-cuceritoare.

    hai, lamulțeani! 🙂

    • psi, dar îi schimb apa din pahar de două ori pe zi!
      Eu cred că pisicile trăiesc într-un cerc vicios: n-au voie sare și de-aia nu le e nici sete. 🙂
      Cred că o s-o scurtăm cu hrana umedă, ca să bea mai multă apă.
      lamulțeani x 2, că e și Maya p-acolo, și poate citește și se supără că nu i-am urat nimic.
      Cu Mili nu-i pericol, ea nu știe să citească, doar să socotească. Deja rezolvă probleme destul e complicate, gen cu ce viteză trebuie să parcurgi prin alunecare 6 metri liniari, ca să prinzi frigiderul cu ușa deschisă, știind că aceasta rămâne deschisă maximum două secunde? Recunoaște că te depășește dificultatea problemei. Pe ea, nu.

  8. papagigli zice:

    Ca te poseda, e treaba ta, dar c-a pus stapinire si pe blog, e deja prea mult si nu m-ar mira sa puna stapinire si pe povestile pravaliei. Dar tu totusi du-o s-acolo, ca poate pune botul pe un tub de diazepam si revenim la normal 😆 😆 😆
    Hai la multi ani pisiciless! 😉

    • Gigli, poate că ai dreptate, poate că nu. Sunt oameni care i-au deschis blog pisicii, cățelului, așa cum și eu i-am deschis un blog lui NONO ursulețul, personajul principal din cartea cu același nume.
      Să te copilărești nițel e cel puțin normal, dacă nu terapeutic necesar. 🙂
      p.s.: dacă mă pun să analizez semantic „pisiciless”… (?!?!) E o urare de rău, pe bune! Știu că nu asta ai vrut să-mi zici! 🙂

      • papagigli zice:

        Eu n-am sa-ti doresc niciodata raul, de asta poti fi sigura, dar pentru a-ti indeparta indoiala am sa-ti spun semnificatia acelui „pisiciless”. Prin asta ti-am urat sa nu mai ai nevoie de pisici si implicit de terapie. Sau si mai scurt, sa fii bine! 😉 pup you

      • De terapie avem nevoie toți, permanent. Numai o mică parte dintre noi recunosc.
        O să zici, prietene, că tu n-ai. Ba ai! Dacă nu știi unde faci auto-psihoterapie, dă-mi un semn și-ți dau linkurile, de pe blogul tău. 🙂 În particular.

      • papagigli zice:

        Renato, eu ti-am urat pentru ca ai declarat-o, ca daca n-ai fi spus-o, urarea ar fi sunat ca o jignire.
        Si n-am spus ca n-as avea nevoie de terapii, dar in mod sigur n-am nevoie de pisici, pentru ca atunci chiar mi-ar trebui ceva link-uri 😆

  9. g g zice:

    nu mă pricep..
    nici la pisici.. nici la html-uri.. chestii dintr-astea
    da’ nu poci să mă abțin să nu las aci ceva. posibil instructiv, nu-ș’.
    repet: nu sunt în.. lăbuțele nimănui.
    (să-mi spui dacă tre’ să mă simt consemnată după :D)

    http://adevarul.ro/entertainment/comedy/cum-razbuna-barbat-pisica-ce-l-trezeste-400-dimineata-8_58491d5c5ab6550cb83916ff/index.html

    • Băi, Gigi, ai înnebunit? 🙂 Era sonorul dat tare când am pus clipul. Ce s-a speriat Mili, dar ce m-am speriat eu, când a început să urle nebunul ăla! 🙂 🙂 🙂 De fapt, și pisica lui se uita cu milă la el, ca la un fără-leac.

  10. Pingback: Anunțul mortal | Gara pentru noi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s