Cinci-trei, poartă-n casă

Aseară, la culcare, după două luni de tușală, usturimi în gât, gâdilături sub stern care se repetă ciclic, din patru în patru zile, ultimul gând înainte de-a adormi a fost: Dacă mâine nu reduc țigările la jumate, să dea Dumnezeu să-mi…, să…, ăăă… și m-a furat somnul.

De, m-am codit să-mi aleg o pedeapsă prea aspră, că mă știu ce tărie de caracter am și, până să găsesc eu ceva cu suspendare, sforăiam deja. Era și târziu, că stătusem să prind cutremurul de la 1 și 20 a.m., eram și bulversată, că până m-am prins că e cutremur, am crezut că m-a luat o amețeală de-aia nasoală, care mă bagă în atac de panică, și numa’ la ultima zguțuială, când s-a ridicat blocul un pic pe vârfuri și și-a dat drumul pe toată talpa complet lipsit de grație, mi-am dat seama că amețelea era de la bloc.
Revelația asta nu m-a scutit de atac, acum aveam două motive să-l dezvolt: sperietura că clătineala aia îmi vine de la propriul cap – puseu de tensiune?, spasm vascular?, amândouă? – și sperietura că, deși relativ echilibrată hemodinamic,  uite cum poți muri, bine-sănătoasă-nevinovată, de cutremur sau măcar de sperietură de cutremur.

Am dat fuga la Coabitant, care mostroflocea oarece pe calculator.
– A fost cutrmur, zic, gâfâind (deja atacul își începuse lucrarea).
– Î-hî, mormăie.
– Nu l-ai simțit?
– Ba da.
– Nu ești panicat? Nu vrei să ieșim?
Își scoate ochelarii, că-s de citit și nu știe să se uite pe deasupra lor. Ochelarist începător.
– La ora asta?!  Dacă-ți ziceam io acu două ceasuri să facem o plimbare, ziceai că ești răcită.
– Să ieșim, că poate vin replici.
– A, vin, cu siguranță. Ai răbdare! Fii pe fază, dacă vrei să le prinzi, că sunt slabe… Vezi ce face Mili. Dormea după monitor.
După monitor, Mili dormea în poziția rufă bine stoarsă manual, uitată așa, sul.
– Mili, Mili, o strig și imediat mă holbez la burta ei, să văd dacă respiră. Respira.
– Nu țipa, că sperii fata. Dacă era ceva nasol, se trezea ea și ne avertiza cumva.
– Băi, a fost puternic!
– Mie nu mi s-a părut. Uită-te pe net, de cât a fost.

Mă bălăngăn înapoi, la calculatorul meu, ținându-mă cu degetele mâinii stângi de încheietura mâinii drepte. Încă nu băteau fluturi din aripi, dar ceva galop de competiție ecvestră tot era.
Scriu cutremur și dau click. Pagina se deschide imediat. Văd niște mâzgăleli nervoase, cu tuș carmin și niște cifre: 7,7. Caii părăsesc cursa, intră fluturii.
– ȘAPTE VIRGULĂ ȘAPTE, zic pierită, dar destul de sonor.
Coabitantul vine cu o viteză care nu prevestea nimic bun. Se uită peste umărul meu:
– Nu, băi, Mili-doi! Ăsta a fost în Chile. Scrie românia și data.
Scriu. Nu apare nimic.
– Vezi? zice, nici nu l-au băgat pe net, încă. Io cred că a fost de 3.
– De TREI?! A fost de cel puțin șase, zic.
– Bine, zice. Uite pariul: dacă a fost între 3 și 4, mâine nu fumezi.
Mă bosumflu brusc.
Stau cu ochii în ecran și dau refresh în continuu. ”Dă, Doamne să fi fost peste 5, măcar!”
Nu mult după aia, Dumnezeu îmi îndeplinește ruga, cu destulă precizie: apare anunțul – 5,3. CINCI virgulă TREI. Fumezi cât vrei.
Dar nu ȘASE. Hai, mă, să mă sacrific nițel în spiritul onoarei, să fumez mai puțin, mâine.
Iau rufa adormită, mi-o lipesc de stern și mă concentrez asupra torsului ei, un tapotaj de joasă frecvență, care ar trebui să-mi curețe hornul îmbâcsit. Pe urmă încep negocierea cu Dumnezeu și adorm în mijlocul ei.
Mili și-a părăsit jobul terapeutic de trei ori: ca să se joace cu bigudiul, ca să bea apă, ca să facă trebușoarele alea pe care le face numai noaptea și le îngroapă atât de bine, încât e nevoie de un arheolog, un criminalist și un specialist în industria extractivă ca s-o dea în gât.

Azi dimineață mă ustura gâtul (început de ciclu de patru zile) mai abitir ca niciodată.

E ziua mea liberă. Aveam planuri de curățenie în bucătărie. Înghit o dată, de două ori, sperând să-mi plece glaspapirul impregnat în oțet din faringe. De nervi, aprind prima țigară, pun ibricul cu apă pe foc…
De-ăsta-mi ești, Doamne? Ne morfolești nițel cu cinci-virgulă-trei pe toți și mie, personal, care intrasem în dialog cu tine, îmi pui coroana de spini cu oțet în faringe? Măcar ai grijă de pisicuța asta nevinovată, care nu fumează, nu bea alcool și cafea și mănâncă pisicește sănătos. Și face și mișcare, exact când te-ai aștepta mai puțin. Nu poți să-mi tai mie 5,3 țigări pe zi, în contul excesului ei de mișcare? Mm? Nu poți?
Bine, mă! Bine că ești sincer. Aici se vede domnia: nu promiți ce nu poți.

p.s. Mamă, textul ăsta e chiar un pamflet. O zic pentru tine, care-l credeai pe câinele tău păgân, fiindcă intra sub pat când venea Popa cu Boboteaza. Și-l iubea pe Poștaș când venea cu Pensia.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, amintiri, apucături proaste la români, jurnal, literatură, pisici și alte lucrușoare, prieteni, părerea mea, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

26 de răspunsuri la Cinci-trei, poartă-n casă

  1. Drugwash zice:

    Băi, în ce hal am ajuns! Azi-noapte la 1:30 deja aţipisem bine, eu care de obicei abia la 7-8 căscam a unde-i patu’. Îţi dai seama ce ridicol aş fi fost, să ies afară în curu’ gol, pe vremea asta – dac-aş fi nimerit să bag cheia-n broască. Aşa că l-am „descîntat” oleacă pe Bărbosu’ că mi-a stricat somnu’ şi-am băgat iar cornu-n pernă. 🙂

    Vezi de te caută serioaselea cu tusea aia, că nu cred să fie de la tutun, deşi ăla oricum n-ajută ci mai rău strică. Ce, vrei s-o laşi pe Mili orfană, aşa, de mică?! 😉

    • L-ai prins sau nu l-ai prins? Pe cutremur?
      Io mor în fiecare zi câte puțin. Sunt zile când mor definitiv și unele în care mor așa de puțin, că simt că vă îngrop pe toți.

      • Drugwash zice:

        Păi n-auzişi că deja începusem să duc porcii la jir cînd m-a trezit nemernicu’ dînd cu picioru’ în scheletu’ patului? 🙂

        Cu toţii murim în fiecare zi cîte puţin. Şi uneori mai mult, deodată cu cineva drag. Iar sufletele pereche se duc aproape împreună.
        În rest, facem şi noi ce putem, ne împrăştiem răsuflarea prin lume minţindu-ne frumos că am avea vreo importanţă. 😉

        De-o fi să mă îngropi, să nu prind picior de popă pe o rază de o sută de metri în juru’ meu, că al naibii să fiu de nu mă scol şi vă bu-hu-hu pe toţi! 😈

      • Dacă, prin absurd, mori înaintea mea și vine citație că să te îngrop, garantez că nu vezi popă pe distanța de la Pământ la Lună.

      • Drugwash zice:

        Mulţumescu-ţi anticipat, cu plecăciune!

  2. papagigli zice:

    Ce nu-mi place mie la cutremurele astea e ca-ti ucid libidoul. 😉 😆 Desi e clar ca traim pe-o ditai bomba care la o adica nu s-ar sfii sa trimita 7 miliarde dintr-o lume-ntr-alta.
    Dar de cind am ras-o, mi-a ramas de rezolvat doar zborul cu avionul, ca si ala mi-e ca scarlatina.
    Ce ma surprinde e ca mita pe care ti-ai tras-o n-a topait ca lacusta inainte de cutremur. Du-o la vraci ca nu-i merge oreleul. I s-o fi bulit vreun sensor de-ti dormea nepasatoare. Sau poate ca monitorul dupa care dormea a ecranat infrasunetele prevestitoare? Eu as dresa-o sa stea cu urechea lipita de podea, macar sa-mi serveasca de alarma 😆 Asta ti-ar reduce si asigurarea la casa 😉

    • Gigli, mă văd nevoită să te tai după începutul comentariului: ce dracu nu-ți place ție la cutremurele astea din alt continent, pe care nu le simți decât sub formă de știri pe net?
      N-am asigurare la casă. Așa că lasă-mi mâța în pace! 🙂

      • papagigli zice:

        Sa ma tai si nu stiu care ti-e oful! 😆
        Nu-mi place ca le-am prins p-alea mai mari si nu mi-ar mai placea s-o stiu pe maica-mea ingropata-n moloz, fara avizul ei. In rest, tutto bene! 😛
        Adica eu te-nvat de bine si tu-mi sari, ca felina, la beregata! Frumos iti sade! Eu credeam ca-nvata ea de la tine, nu tu de la ea 😆
        Da’ asigurare de viata, ai? Si cine-i beneficiarul? 😆

      • N-am, frate, asigurare de viață. Sunt superstițioasă, mă gândesc că dacă ai asigurare de viață, îți chemi moartea.
        Am pierdut din vedere că ai mama în țară. De ce n-o iei la tine? Credeam că România ți-a devenit doar o posibilă destinație turistică.

      • papagigli zice:

        😆 Romania nu-mi va fi niciodata o destinatie turistica. Dar presupun ca daca nu-mi va mai fi maica-mea, probabil ca nu-mi va mai fi nici Romania. In sensul de obiectiv turistic. Legatura de ordin afectiv va ramine cu siguranta, dar cam atit. 😉

  3. Vero zice:

    Pe Grişka l-a trezit cutremurul şi s-a uitat urât la mine. Cred că m-a socotit vinovată, fiindcă de obicei îl cam zdruncin cu măsuţa cu rotile pe care-mi ţin laptopul. Pesemne s-a gândit că, mai nou, m-am apucat să plimb şi fotoliul – pe ăsta prin telekinezie. 🙂

  4. Lotus zice:

    Pentru ca să prindeți cât mai multe cutremure, consumați maxim două țigări pe zi, gen. 🙂

  5. psi zice:

    eu am dormit buștean. cică maiușka s-ar fi trezit. dimineață am găsit castronul gol, semn că conserva de ren în sos tomat i-o plăcut. se pune? 😀

    • Maia mănâncă reeen?!
      Klaus îmi zice mie ”ren” și la vocativ „renule”. Să-l rog să nu-mi mai zică așa. Nu vreau să ajung în castron. 🙂
      În altă ordine de idei, serioasă, deocamdată Mili mănâncă de la supermarket. Mizerii, știu. Dar după anul nou o să mergem la veterinar să ne recomande. Mâncarea asta cu ren, cu somon, cu nebunii… de unde se cumpără?

      • psi zice:

        zooplus.ro 😀 culmea e că nu e scumpă ci mai ieftină decât la noi în prăvălii. și vine repede din deutschland, chiar acum mă uitam că am făcut comandă pe 27, acum e deja în arad și zace-acolo că ai noștri sunt în sărbători.
        și elan mănâncă maya și niște combinații de mă doare mintea și salivez numai citind.

        știu că Klaus îți spune ren. scuzeee… 🙂

      • Ah, am intrat pe zooplus.ro și mi-a mirosit a bine! Pe saitul ăsta o să mănânce și Mili, în 2017. Sper că până atunci mai scapă de ifosele astea de tânără stăpână de sclavi care, mmmm…, am doi sclavi buni, bine intenționați, dar eu aveam alte așteptări! 🙂

      • psi zice:

        :)))))) noi i-am cumpărat zânei cutiuța de crăciun și căproșenia se duce sub brad să vadă ea dacă mai e ceva de halit de-acolo! așa că după crăciun, am dat fuga să fac altă comandă și-acu’ aștept supa cu fileuri și mama zmeului mai știe ce-am pus în coș.
        cât despre ifose, ehei renata, ifosele sunt în blana și adn-ul pisicii! 😀

      • klaus zice:

        Să nu-ți mai spun reeeen???
        No way! O spun fără ifose turistice.
        Luminița îți spunea așa, eu sunt doar un plagiator :(.

      • klaus, vreu să-mi spui ren. Insist! Îmi place. Și ce dacă mă strigi ca pe mâncarea pentru pisici?
        Deja m-am învățat cu noul meu statut de servitoare stilată. Un prim pas e că deja îi vorbesc la persoana a treia: Mai dorește Prințesa ceva?

  6. Mi Argo zice:

    concluzia naturală e că trebe să-i ceri si tu lu’ dracnea, ca toată lumea…

    • N-am loc la coadă la dracnea! S-au pus toți pensionarii, de la crăpatul de zori. Chiar azi mi-a spus unul că, cel puțin, pe 2017 e liniștit, că-și ia pensia, cum a zis dragnea. I-am zis – domnule, pensia e un drept pe care trebuie să-l aveți, indiferent de cine e la putere. Și el mi-a zis: E-he!…
      Adică ce știi tu, proasto?

      • Mi Argo zice:

        i-o fi fost și lui jenă să-ți spună adevărul, că „julien si clotildele / ne taie rău pensile”
        sau poate o fi știind că ar trebui sa zică „pensiile” dar asta strică ritmul…

      • Mi Argo, sunt ușor confuză. Pe WP comentariile se afișează ca un joc de călușei. Răspunsurile, ca un joc de călușei paralel. Dacă deja ți-am răspuns și e diametral opus de ce zic acum, uită!
        Ce dracu să vreau eu de la dracnea?! A, știu: cât e pesedeul la putere, să nu-mi mai crească fire ilegale sub sprâncene, să nu mai folosesc penseta. Să-mi scadă tahicardia, la prima pastilă. Să înțeleg, din prima, ce vrea casa de asigurări de la mine, pe mail. Și, da, fiecare sărac să pună pe tejghea o hârtie de 500 și să ia rest doi lei și cinșpe bani.
        Adică vreau de la dracnea să fie Dracu’ Gol.
        Evident, nu se poate!
        Așa că asta e: fiecare, pe cont propriu.

      • Mi Argo zice:

        la mine se afișează unul sub altul răspunsurile, nu paralel, deci ok. ce zic eu? constat că, unu: toată lumea (adica majoritatea pensionarilor plus trena mafiei) cere de la dracnea, că doar el e tartorul! și doi: că românul face exact asa cum îi cere si lui zestrea culturală din sânge, coagulată în zicala „fă-te frate cu dracnea până treci anu’ „. nu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s