Singurul cântec crăciunesc pe care-l suport, ador, sunt dependentă de el…

Să ridice ambele picioare în sus ăla care poate să stea liniștit pe scaun când îl aude.
Știu, n-are treabă cu ieslea, cu boii care suflau cald peste prunc… E nesimțit de laic și absolut magic: te face să faci salt înapoi în timpul tău biologic.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, copilărie, cronici, sărbători, Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Singurul cântec crăciunesc pe care-l suport, ador, sunt dependentă de el…

  1. Drugwash zice:

    M-ai dat pe spate! (interpretarea e la alegerea fiecăruia 😀 )

  2. Drugwash zice:

    Din păcate am dat peste o altă veste tristă, uitîndu-mă aiurea pe pagina aia:
    Superstarul George Michael a murit

    • Drugwash zice:

      Uf, asta trebuia la celălalt articol. 😦

    • g g zice:

      da.
      tocmai mă pregăteam să las aici christmas-ul lui dintotdeauna.
      o și fac. un utim christmas, george:

    • Dragoș, anul ăsta a fost tare „lacom” cu artiștii lumii. Pe mine m-a amărât cel mai mult Cohen.

      • Drugwash zice:

        Iartă-mă dar n-aş îndrăzni să-i pun pe o listă după prioritate. Fiecare în parte are acea vreme a lui cînd e mai important decît oricine şi orice. Iar asta o dictează exclusiv propriul nostru suflet, în acele clipe.

        În ansamblu, o pierdere e o pierdere, iar atunci cînd vorbim despre oameni care au dat lumii întregi din sufletul lor pe parcursul vieţii nici nu se poate cuantifica ce înseamnă plecarea lor „dincolo”.

        Ne rămîne doar moştenirea lor, una pe care ar trebui s-o primească, s-o înţeleagă şi s-o aprecieze fiecare în parte, printr-o educaţie flexibilă.

      • Nu există o listă de priorități când vorbim de moarte și viață. Se vede treaba că Bărbosu se ține de-o listă care nu e pe înțelesul nostru.
        În ce-i privește pe actori și cântăreți, e imposibil să nu fii subiectiv în regret. Mecanismul e simplu: ai fost sau nu atras de personaj pe când trăia.

      • Drugwash zice:

        Poate că aici, măcar, ne-am putea reprima subiectivitatea. E de ajuns un pas înapoi şi o privire de ansamblu. 😉

      • Drugwash zice:

        Te înţeleg, totuşi, fiindcă avem fiecare preferinţele proprii pe care ni le dictează sufletul, atmosfera de moment ş.a.m.d. Da, aş fi putut scrie şi despre Leonard Cohen atunci cînd am aflat, dar nu m-am aflat în starea potrivită. Au scris alţii însă şi m-am mulţumit cu asta. Prea puţin faţă de ceea ce el şi mulţi alţii ne-au oferit în timp.

  3. papagigli zice:

    Renato, eu cu Shakin’ Stevens am o relatie speciala, nu pe gustul lu’ George Michel, ci una dansanta 😆

  4. ivanilici zice:

    Renata, poti incerca si asta (nu stiu daca gusti genul):

  5. Cârcotaşu zice:

    Cu întârziere, am mai rărit-o în general cu internetul, vreau să-ţi spun şi eu ceva la postarea asta.
    Mie-mi place şi Shakin’ Stevens, dar şi colindele româneşti. De fapt sunt genuri diferite care nu pot fi comparate, iar dac-o faci e ca şi cum ai compara mere cu… banane.
    Astfel, melodia lui Shakin’ Stevens e într-adevăr un cântec „crăciunesc*, care azi nici nu mai ştiu în ce gen se încadrează (îndrăznesc să-l clasific ca fiind Pop) colindele româneşti, alea care nu sunt laice, sunt creaţii folclorice, unele vechi de sute de ani, născute în mediul rural. Normal că sunt cu motive religioase, se referă la naşterea Domnului Iisus. La „ţară”, chiar şi azi, sentimentul religios e, şi cu atât mai mult era, profund religios. Or, sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare religioasă.
    Sigur, pentru urechile românilor Christmas sună oarecum laic, dar tot religios este. Muzica comercială nu poate fi religioasă. Dar dacă vorbim de teme biblice, ce poţi spune despre asta?

    poţi să spui că nu-ţi place? Că e laică? Dar asta?

    Dar colindele româneşti tradiţionale, creaţii populare, ştiu, sunt mulţi care nu le mai plac. Ce să faci? Ghinion, cum spune un clasic în viaţă!
    Mie unuia îmi plac şi colindele, iar la sărbătoarea Crăciunului, cu bradul împodobit, cu o lumină mai mică în mijlocul familiei, prefer să-l aud, ca muzică de fond, pe Ştefan Hruşcă, chiar şi 4 ore.

    Dar e tot cum ziceam în deschidere: una-i mărul de pe grindă, alta-i banana de pe taraba din piaţă!

    !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s