Vine o zi când mama nu mai face sarmale

Doar becurile din plafoniere, aprinse, în toate cele două camere.
Pe ochiul aragazului, aprins și el, se încălzește, la foc mic, oala cu sarmale. De la Mâncătorie. (Între timp s-a schimbat personalul vânzător. Am făcut pace cu Mâncătoria de pe Colței).
Marți am băgat capul pe gemulețul care livrează de la producție la vânzare  și-am chemat-o pe bucătăreasă. I-am zis, așa, simplu, necondimentat, că de anul ăsta nu mai are cine să-mi facă sarmale, că mama a murit în octombrie și că îi cer  o favoare, indiferent cât ar costa, să-mi facă și mie vreo 30 de unități, să am cu ce însăila fața de masă în ultima săptămână a anului. Bucătăreasa e mama patronului, pe care îl detest, fiindcă nu dă bon niciodată și se plânge că îi merge prost în țara asta de căcat.
Mă-sa poartă bonetă de-aia de chirurg și ochelari rotunzi. I s-au aburit lentilele când am zis de mama și a zis că pentru toți vine o zi când mama nu mai face sarmale. Mi-a mai zis că are, deja, zeci de comenzi.  Din cartier.
M-am simțit oarecum bine: nu sunt singura idioată care nu știe să facă sarmale. Mai sunt câteva zeci, doar în cartier.
Am oprit focul. În casă miroase demențial. A sarmale, când ți-e foame. Eu, una, le pun o lingură de smântână.
Mili o să fie ocupată cu piept de pui, fiert. Mâncare de spital. Noi o să ne halim sarmalele în mare viteză, aproape ilegal.
Nițel mai târziu, vom omagia Crăciunul dormind. Fără beculețe, fără brădulețe.
Sătui.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, părerea mea, strict autentic, sărbători și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la Vine o zi când mama nu mai face sarmale

  1. Drugwash zice:

    Poftă mare, să vă tihnească tuturor potolul respectiv şi dacă asta vă e voia atunci somn odihnitor şi reconfortant!
    Important e să ne simţim bine în diversitatea noastră de obiceiuri, tradiţii şi tabieturi. 😉

    • Neața, Dragoș! Mâncarăm, dormirăm, ne jucarăm… Acum am găsit o pensulă mică, de vopsitorie. Am scos-o din țiplă și ne distrăm cu ea, că-i tare haioasă: are o parte lemnoasă și una păroasă. Seamănă cu cosorul lui Moceanu. 🙂

      • Drugwash zice:

        Dacă-i vorba de tine în propoziţie mai treacă-meargă, da’ Milli e cam prea tînără ca să se joace cu mătărînga. 😛 XD

        Cît despre personajul menţionat, i-aş fi putut parafraza pe Smokie („who the f…” ştii tu), da’ nici măcar nu-mi pasă, la mine în peşteră n-au ce căuta ăştia nici nu numele. 🙂

        Bună dimineaţa! Io aştept să se facă cafeaua… de vreun sfert de oră. 🙂

      • Uită-te la filmul făcut după „Cel mai iubit dintre pământeni”. Găsești acolo, într-o inimitabilă interpretare a lui Dorel Vișan, în rol de gardian, povestea cosorului lui Moceanu. Nicio aluzie sexuală.

      • Drugwash zice:

        Pfui, cam greu de ajuns la filmul ăla cu netu’ meu şi nici cartea nu cred că-i în bibliotecă. Oricum, dacă nu-i cu „de-alea XXX” m-am liniştit. 🙂

      • Faci cafea la nisip? Gazele au fost timide și la mine în cartier, în dimineața asta.

      • Drugwash zice:

        Care gaze… La filtru, electric, înfundat cu calcar şi rugină din apa „minunată” care circulă pe ţevi. 😦
        De vreo lună mă tot îndemn să-l desfund cu oţet şi mă iau cu altele şi abia a doua zi dimineaţa, cînd e să prepar o nouă cană, îmi aduc aminte. Nenea Alz se ţine de capu’ meu. 😦

  2. opantazi zice:

    Și la mine în casă a mirosit a sarmale în Ajun… Am luat unele potroacă, de nemâncat, de la Mega. La concurență se terminaseră. În concluzie, le-am mai fiert o dată cu multă apă, iar pe urmă, resturile, destul de șifonate, le-am băgat la cuptor cu niște vin alb. Au devenit manjabile, cât despre mine… Mi-a crescut cota pe palier, de așa arome divine n-au mai avut parte vecinii mei. 😉
    Am și brăduț. Din crengi prinse cu sârmă pe un băț. Steaua din vârf e mai mare ca el, dar Moșu’ s-a îndurat totuși. Am primit și eu niște botoși din lână, dar asta doar pentru că nu i-au venit maică-mii. Tot sătulă m-am culcat și eu, și ușor grizată, cu gândul la cei care, mult prea mulți deja, îmi mai apar doar în vis.

    • „Uite-o, a dracu sclifosită, când o rupe foamea știe și sarmale!” – Asta se gândeau vecinele tale, nu?
      Eu le-am adus în casă pe șest,într-o cutie de-aia cu capac etanș. „Uite-o și pă puturoasa asta care nu-și spală gemurile, a dat bucătăreala peste ea, face sarmale!” Asta au zis vecinele mele, adulmecând simpla operațiune de încălzire, că ale mele au fost perfecte, le-am pus doar afumătură la încălzit prelung, la foc mic. În plus au detectat în tipul ăla și noul locatar, pe Mili, care s-a tânguit de mamafocului pe lângă aragaz. Bun. În ianuarie o să ne treacă administratorul 3 la întreținere, că suntem 3, de-acuma.

  3. papagigli zice:

    La mine n-o sa fie cazul intrucit fac niste sarmale mai bune decit ale maica-mi, da’ e totusi bine de stiut ca-ntr-o zi voi fi regretat, chiar si numai pentru sarmale 😆 😆 😆
    Si acum ma bag la culcare ca sunt darimat de cita mincare, bautura, ris si topaiala am inmagazinat in noaptea asta. 😉
    Buna dimineata si somn usor! 😆

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s