Amélie

În cea de-a șaisprezecea zi consecutivă de gripă s-a produs o amélieorare: am primit un cadou. Belea de cadou!
Trebuie să mă obișnuiesc cu zgomotul ăsta, de tractoraș supersonic. Și cu miau fără cratimă.

update: Preferă să doarmă cu cineva. Acum un sfert de oră a găsit persoana potrivită. Dorm amândoi de sparg. Sforăit vs. motoraș.
Mă duc la mine în cameră, să mă sinucid în liniște.

 

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în pisici și alte lucrușoare, prieteni, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

47 de răspunsuri la Amélie

  1. g g zice:

    upsi.. ce ai tu aici ori este dedicație (și nu mă bag), ori o chestioară criptică pe marginea căreia putem bate câmpii după cheie (iar nu mă bag).
    sau o a treia variantă, despre care prefer să nu zic nimic. ar fi prea facilă, iar mie îmi place să complic lucrurile, din considerente de plictiseală.
    pe cale de consecință, rămânem în pronunțare. 🙂

  2. D.Vader zice:

    🙂 🙂 🙂 E naturala si vie sau e artificiala, de jucarie? Poate e digitala, ai incercat sa o intepi putin cu furculita?

    • E periculos de vie. Și periculos de neagră. Și mă-sa mare a fost curvă de lux, că a rămas (gravidă) cu un blănos de rasă. De-aia arată ca o ciumăfaie negră, flocoasă. Brunetă, plete lungi, ochi verzi. Deocamdată e de vis. În curând o să vrea pipi-kaka.
      Sunt disperată!
      M-am spălat pe mâini, în ultimele 6 ore, mai des decât mi-am suflat nasul. Și mi-l suflu tot la 20 de minute.
      Întreab-o pe Miți ce e de făcut!

      • Vero zice:

        Supravieţuieşti şi dacă mai uiţi să te speli pe mâini. La noi ţine deja de 10 ani. 😀

      • D.Vader zice:

        Am intrebat-o pe Mitzy, care a zambit sters si mi-a transmis telepatic urmatoarele:
        – e prea tarziu ca sa te speli pe maini;
        – orice faci si spui de aici incolo poate si va fi folosit impotriva ta, Amelie e in Sindi-cat;
        – ai dreptul sa ramai muta, supusa si datoria sa asiguri mancare cat mai diversificata si mai exotica;
        – o vrabiuta usor ranita sau in cel mai rau caz moarta pe zi si un porumbel sau gugustiuc de tara la doua zile;
        – cate un spectacol cu saltimbanci in fiecare seara;
        Si cate si mai cate. Adio perdele, adio canapele, adio intimitate. Kaka-pipi peste tot, in caz ca nu s-a nascut cu lectia invatata. Majoritatea pisicilor vin pe lume cu lectia invatata, in sfarsit o veste buna! 🙂 🙂 trebuie doar sa umpli cada cu nisip.
        Apropo de Mitzy, mi-am adus aminte ceva: ma culc eu intr-o seara cu Craiasa Zapezilor, care era mai straina, asa, de casa omului. Si nu prea se placeau ele. Si Mitzy a asteptat pana s-a facut 2:30 AM si a sarit de pe un dulap direct pe burta ei, cu toata greutatea. Mai departe nu mai povestesc. In orice caz, pisicile, ca si femeile, sunt razbunatoare, sadice si absurde, asta trebuie retinut.

      • Azi n-a făcut kaka, încă. Totuși așternuturile sunt la spălat, pentru că pipi. Mâine o să cumpăr tăviță și nisip. Sper să nu fie iremediabil prea târziu.
        Sunt extenuată de căutare. N-o găsesc de 2 ceasuri. Vorbim despre două camere, baie și bucătărie, nu de Castelul Bran.

  3. Deci acum se vor auzi „stereo” sforăitul și motorașul :)) E foarte relaxant torsul de pisică, sunt și beneficii…

  4. clujanu zice:

    Am avut in proprietate un motan pe care l-am botezat Tampis.Ce nume a primit a dvs.?

  5. Drugwash zice:

    Vasăzică pînă la urmă aţi găsit-o. 🙂
    Am uitat să spun: mare atenţie seara/noaptea cînd e întuneric în casă (dar nu numai atunci): mîţele (mici) au obiceiul de-a aţine calea omului. Eu aşa m-am ales cu un dinte din faţă spart într-un colţ de monitor, împiedicîndu-mă de Copilu’ – şi barem el era doar jumate negru…

    Să fie într-un ceas bun! (deşi se spune „ceasu’ rău, pisica neagră…” 😛 XD )

  6. Vero zice:

    Întotdeauna preferă să doarmă cu cineva. 😀 Sau pe cartea pe care o citeşti, pe foaia pe care scrii, pe tastatură când vrei să foloseşti computerul, pe fotoliul sau pe scaunul de pe care te-ai ridicat pentru un minut… 😀
    Dar te obişnuieşti. Nu cred că m-aş mai simţi bine fără pisică. 🙂
    Să fie sănătoasă şi să vă bucuraţi de ea.

    • Deja a scris, nu știu când, cum… „uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuiay4pț5qaaaammmmmmmmmm”
      Am pus ghilimele, dar am reprodus din memorie, nu e chiar citatul corect. Deși l-am studiat îndelung, să înțeleg mersul pe taste,măcar, dacă nu sensul…

  7. klaus zice:

    Mâtzăă? Io le urăsc, metaforic vorbind. Profitorie animală pe față. Sunt subiectiv, știu, din cauza câinilor 😦

  8. zazania zice:

    In masca de „ghiveta”ai cautat-o, principesa? Dar prin dulapuri? Vezi ca daca te mai mosmolesti mult cu litiera o sa se pipi/ caca prin ghivecele de flori. Motanul meu e leit Imparatu; rade tot din caastron dupa care-mi intoarce spatele fara sa zica pas ,se cracaneaza in pat cand doarme de zici ca-i singur in casa, pleaca si vine cand vrea fara sa se sinchiseasca sa se scuze, e acru si distant fara sa dea nici cel mai mic semn de tandrete. O sa-ti franga inima.

    • I AM WE ARE zice:

      apropos de frant inima, toate animalele ne-o frang mai devreme sau mai tarziu.
      george carlin explica cel mai bine, „it’s going to end badly. you’re purchasing a small tragedy”
      vezi la min 02:48 https://www.youtube.com/watch?v=ktp-Zsm25dU

    • În masca de ghivetă s-a ascuns azi, trecând prin spatele mașinii de spălat. Beleaua e că de-acum trebuie să fac curat în locuri în care ochiul telescopic al celei mai nemernice soacre n-ar putea să bată.
      Nu am nimic cu motanul dumitale, Zuzu, dar am ce am cu Împăratul, că e atât de lipsit de originalitate și seamănă cu toți bărbații, cel puțin după ce mănâncă.

  9. I AM WE ARE zice:

    La unul dintre locurile de munca, aveam nume de scena frantuzesti, iar una dintre colege isi alesese numele „Amelie Poulain”, dar io ii spuneam „Abelie”. Abelie Poulain.

    • Ce-ai făcut, Milord?
      Am dat muzica tare și s-a vârât într-un cotlon de unde nu pot s-o scot decât cu penseta. Ori nu-i place Alifantis?
      Mie îmi place, mult.

      • sorin zice:

        acum e speriata, se ascunde acolo unde se simte in siguranta. cu timpul o sa devina stapana casei, o sa preia controlul 🙂

      • Preia controlul?! În ce sens? O să dormim noi în baie? O să facem noi pipi în pat?!
        Am lipsit azi din casă 60 de minute. Ca să-i cumpărăm stricturile necesare.
        Ce crezi că am făcut, în prealabil? Am aruncat într-o pungă toate medicamentele mele, de tensiune, de gripă, de ce-aș mai putea avea dar e nedovedit… și le-am ferecat într-un dulap. Deocamdată, am senzația că, dacă pleci de-acasă, lași un SPĂRGĂTOR în habitaclul tău, de bună voie.

  10. papagigli zice:

    Un Ferrari nu-ti daruiau, ti-au dat o mita! Ca dupa ce ca te-a captusit gripa, te-au mai captusit si aia c-o grija-n plus.
    Nu stiu daca asta-ti doreai, dar na, daca nu-ti doreai, nu uita ca dar din dar se face rai. 😉

    • klaus zice:

      Gigli, unele griji te fac să uiți de altele. Ceea ce-i ok, nu?
      Iar cuvântul rai ieșit din gura ta…habar n-am ce să cred. 🙂

      • papagigli zice:

        Adica-ti fac cadou o grija ca sa uiti d-ale tale? E buna ca banc, dar nu stiu cum as reactiona daca mi-ar fi oferita la modul asta. 😆
        Raiul respectiv n-a iesit din gura mea, ci din putul intelepciunii stramosesti 😛
        Stiai ca raiul s-a considerat a fi localizat pe unde-i Libanul si care se pare ca s-a metamorfozat in iad, de-a lungul anilor. 😉

    • Nu, Gigli, un Ferrari m-ar fi speriat mai rău ca mâța. Nu poți parca un Ferrari pe unde-mi cocoț eu Opelul meu ieftin și vechi. Mâța se parchează singură, pe unde nici latul palmei nu trece.
      O grijă în plus? Să ne-ntoarcem la Camus, care zicea că o frică nu poate fi înfrântă decât de o frică mai mare ca prima. Citez din memorie, vag, dar ăsta e sensul corect.

      • papagigli zice:

        E adevarat ce spui. Ferrari se parcheaza mai greu, da’ nu-ti lasa par pe canapeaua din sufragerie si nici pe cearceaful din dormitor 😆
        S-o fi referit Camus la frica si tind sa-i dau dreptate, dar ce are grija cu frica? Ca asta mi-e neclar 😉

  11. Sa-ti traiasca pufosenia! La inceput pare o mare belea dar ai sa vezi ca e cea mai buna terapie pentru orice, un fel de panaceu universal. Stii ca pisica e singurul animal care nu face niciodata cancer? Si asta se datoreaza torsului, adica vibratiei care energizeaza intreg organismul (si ale ei, dar si al celor din preajma!) si impiedica proliferarea de celule de-alea naspa. Chiar si pentru cosmonauti s-a inventat un dispozitiv care imita torsul pisicii, ii ajuta sa nu piarda din densitatea osoasa, lucru ce se intampla din cauza lipsei gravitatiei. Asa ca o pisica e un cadou minunat, un fel de binecuvantare. E mai ceva ca un Ferrari! 🙂
    Si n-o mai cauta, desfa o conserva de peste sau un pliculet special de mancare pentru pisici si o sa vina singura!
    PS. Sa indraznesc sa visez la o …incuscrire? :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s