Boală sau Medicament

A scris doctorul Vasi un articol despre dor. L-a scris doctoricește, la rece, cu stetoscopul de gât. Aș zice că aia nu e o scriere, ci o prescripție. Nu e cu fluturi la stomac, cu fluturări de batistă pe peron, cu lăcrămi arzând la colțul ochiului. Nu e cu figuri de stil. E destul de bolovănos, e ca de doctor. Ați văzut că ei preferă să zică, în două vorbe,  prognostic rezervat (adică sapa și lopata), nu se încurcă în alegorii de genul – îngerașul dumneavoastră va ajunge curând printre Îngeri.
L-am citit de două ori. Și la a doua citire tot asta am înțeles: că dorul nu e boală, e medicament. Te ține viu.

Papisule (ăsta e bunicul meu), Costică (ăsta e tata), Lachi (ăsta e câinele meu), Babiclontz (asta e bunică-mea), Noro (ăsta e câinele maică-mii), Margo (asta e mama)  – trăiesc, fiindcă mi-e încă dor de voi!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în amintiri, bloguri care merită citite, copilărie, cronici, părerea mea, strict autentic, Uncategorized și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Boală sau Medicament

  1. Drugwash zice:

    Ca farmacist ar fi trebuit să ştii că orice medicament are efecte adverse.
    Ăsta te „face” la inimă de nu te mai scoate nici extraveralu’ nici nitroglicerina – poate doar aia care face „poc” şi-ai scăpat de viaţă, cu tot cu dor…

  2. psi zice:

    apoi, renata, nici nu știu ce să-ți spun. uneori medicamentul ăsta usucă rău. 😦

  3. Marian zice:

    A scris nu doar ” doctoriceste ” ci si…negustoreste caci…asa cum ai vazut , omul spune in clar ca , are nevoie de 5.000 insi care sa-i urmareasca blogul si sa-i aprobe ideile pentru a putea sa -si continuie lucrarea . Pentru chestia asta , nu ezita s a ofere o cafea ….celor ce-i vor aprecia postarile . ” Trebuie s a constientizam ca orice munca buna merita sa fie rasplatita ” . Ce ai inteles dumneata din postarea domniei sale , am inteles si eu : dorul nu este boala dar , spre deosebire de dumneata , am inteles si ca ” medicamentul ” este produs tot de noi prin modul in care incercam sa micsoram timpul si spatiul pentru a ne linisti dorintele . Visinescu declara mai zilele trecute in fata judecatorilor ca , unii dintre detinutii pe care-i avea in ” grije ” au murit , nu in urma torturilor sau de foame ci…de dor . Asa spunea el c-a fost verdictul medicilor de-atunci .

  4. papagigli zice:

    Dorul e o expresie a regretului si e generat de o lipsa. Ce draci poate fi asa placut si curativ, nu stiu, dar cum nu sunt vreun doctor, nici macar in inginerie, ii las pe altii sa dezvolte ideea. Faptul ca-i las, nu inseamna ca-i cred. 😉 😆

    • Gigli, când mai ai doruri înseamnă că încă ești capabil de sentimente.

      • papagigli zice:

        Nu cred ca dorul e o conditie sine qva non. Zic ca poti fi capabil de sentimente si daca nu ti-e dor, ca daca ai avut o viata de cacat si cine ti-a murit te-a persecutat, dupa ce sau dupa cine sa-ti fie dor? Asta nu inseamna ca ai fi insensibil. Sentimentele pot fi de repulsie, de revolta, de ura care n-au nimic de-a face cu dorul. Si daca ai urit ce-a fost, nu se cheama ca nu poti iubi ce este. 😉 Asa ca, desi respect tagma medicala, intr-o oarecare masura, supozitia o consider falsa. 😉

      • N-aș vrea să stau prea mult în apropierea unui om care e însuflețit numai de sentimentele astea: ură, repulsie, revoltă. Deși mi se întâmplă, adesea, să constat că există inși care nu par vii, cu adevărat, decât atunci când le-o ia razna adrenalina.

      • papagigli zice:

        Vrei sa spui ca te-ai tine departe de cineva care a crescut la orfelinat doar pentru ca in perioada respectiva nutrea sentimentele de care am amintit? Ca eu asta am spus. Da-mi voie sa nu te cred.

      • Da, dacă restrângem cadrul pe orfelin, ai dreptate.

  5. Pingback: Cugetările motanului Pandalie – 12 – Dor | FLOAREA DE LOLDILAL

  6. clujanu zice:

    A spus asa:-Sunt foaaarte trist!
    Imi place viata de corist
    Dar ce sa fac? Mi-e dor, mi-e dor
    De fratii mei din Labrador!
    O, de-as putea un ceas macar
    sa stau cu ei pe un ghetar

    • Clujene, Apolodor e una din marile mele iubiri. Cum mi-era, în copilărie, Broscoiul din „Vântul prin sălcii”.
      M-ai lovit rău! Am luat acum cartea lui Gelu Naum s-o răsfoiesc fiindcă… mi s-a făcut dor. 🙂

  7. g g zice:

    sunt de acord cu tine, renata. dorul de ei, de cei duși o țâră mai încolo, ne ține fain încă aici.
    eu mi-i imaginez undeva sus stînd toți în jurul unei mese, tăifăsuind, chiar chefuind. invariabil, zâmbind cald. toți. când mai aprind câte-o lumânare (în condițiile în care recunosc cinstit că nu prea sunt dusă la biserică) vorbesc cu ei și-i rog să mai arunce câte-un ochi pe noi, să ne mai vegheze nițel și să ne ajute cu câte-o undă de gând. nu știu să le vorbesc altfel de cum am făcut-o mereu. totul este o trecere-petrecere și cred că noi suntem doar niște punctulețe prinse în toată țesătura asta. jur că nu se vrea nimic poetic, realmente ăsta simt să ne e rostul.
    dovada: fiecare al tău de mai sus este, chiar și între paranteze scris. nu doar ‘a fost’. 🙂

    • Da, Gigi, și eu cred că, dacă noi suntem Josul, există un Sus, unde se retrag sufletele și stau acolo, în așteptare, până se întorc iar Jos. Între timp ne mai dau un semn, un gând, un sfat. Pe mine tata mă ajută în toate momentele grele, când trebuie să iau decizii gen ori-ori. Nu trebuie decât să mă relaxez și să mă întreb: ce-ar fi făcut el în situația asta? Funcționează, pe bune!

      • papagigli zice:

        Renata, dupa cum stii deja, nu cred nici in sus si nici in jos. Cred in ceea ce suntem, cit suntem. De rest am decis sa ma preocup dupa ce dau coltu 😆
        Dar asta nu inseamna ca detin adevarul gol-golut, adica in forma lui nuda. 😆 Nu, dar nici nu pot afirma ca cine-i vitregit de doruri, ar fi insensibil si nepasator. Ar fi o jignire gratuita la adresa unor oameni fara vina.
        Ca autosugestia functioneaza, o stiu si am mai afirmat-o. In rest sunt doar speculatii, atita timp cit niciun reincarnat n-a dorit sa le certifice. 😉

      • Gigli, ești prea restrictiv cu noțiunea de dor. Eu cred că amintiri, nostalgii, tot acolo se încadrează.

      • papagigli zice:

        S-ar putea sa ai dreptate, dar mie, desi mi-aduc aminte de certurile cu maica-mea, din adolescenta, nu mi-e dor de ele 😉
        Ba mai mult. Imi aduc aminte cu placere de unele intimplari amuzante din armata, dar te rog sa ma crezi ca nu mi le-as mai dori 😉
        Asa ca una-i amintirea, alta-i dorul, desi ca sa-ti fie dor trebuie musai sa-ti amintesti 😆

  8. klaus zice:

    Propun înființarea institului pentru certificarea dorului!

  9. klaus zice:

    Pentru mine asta înseamnă dor. Mă pufnește râsul, renule, nu-mi pot imagina o discuție între tata și Babiclonț. Râs sau plâns, ce mai contează, le amestec cum vreau. Da’ aș vrea să ningă, să mă atingă….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s