Mai am voie să fiu rea?

6360272321956194142131189850_victoriassecretCe ziceam acu’ două zile? Că abia mă uit pe unde calc (cu pneurile) ca să nu calc pe careva. Nu-mi pasă ce-i pe sus, la dreapta, la stânga, merg așa, de-a-n boulea, unde am treabă.
Uite că mint!
Am observat iluminația sărbătorească a bulevardului I.C. Brătianu. Nu doar c-am observat-o, dar am și pus pariu cu mine însămi, înainte de 1 Decembrie,  că va fi o beculeală policoloră, de bâlci, marca Firea, inspirată după livingul lui Pandele.
Am pierdut pariul. (Noroc că, de câte ori pariez io cu mine, uit să pun o miză în joc. Așa că n-am pierdut nimic.)
Doamna Firea a atârnat, pe sârmele alea care unesc stâlpii opuși ai iluminatului stradal, niște mileuri albe. Croșetate din becuri, firește.
Băi, distins, ce să zic! Nu e nici urmă de bâlci. Deci tot bulevardul I.C. Brătianu e îmbunătățit cu o decorațiune luminiscentă care, cel puțin  pe mine, nu mă duce cu gândul la sărbători, ci la uscătoria unui spital ciudat, în care se usucă numai lenjerie intimă de la Victoria’s…

Nasol e că îți fură privirea. Deci, cât vezi cu ochii, în zare, e numai puzderia asta de beculețe albe.
Abia când ajung în sectorul meu, fosta moșie a lui Piedone, încep să respir normal și văd semaforul de la o poștă. Acolo sclipesc niște dantelării obosite, galbene și albastre, reciclate, pe care, dacă vrei să le admiri, le admiri, dacă nu vrei, faci abstracție de ele.

Mă întorc, cu scuzele de rigoare și cu tot respectul cuvenit, asupra acelui studiu efectuat de un grup de cercetători britanici care a stabilit că beculețe colorate=fericire.
Probabil că fondurile alocate studiului au fost modeste, altminteri am fi aflat și care e paleta de culori aducătoare de fericire, și în ce proporție.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, blog, părerea mea, strict autentic, sărbători, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

64 de răspunsuri la Mai am voie să fiu rea?

  1. clujanu zice:

    S-ar sa existe ceva adevar in studiul acela.Eu ma voi referi strict la Pomul, meu, de Crăciun.Pentru mine pomul de Crăciun trebuie sa fie impodobit cu multe si multicolore podoabe. Doar așa imi tihneste si imi provoaca bucuria serii de Crăciun, fără nici un sentiment religios in acea bucurie.
    Nu-mi plac brazii impodobiți monocolor care sunt la moda pe la diverse case!

    • Clujene, un brad clasic, cu de toate, inclusiv cu lumânărele adevărate, cum era poza din abecedar, dacă ți-o amintești, reprezintă, cred, o amintire foarte puternică din copilărie și o măsură a fericirii totale.
      Bradul de-acasă trebuie să fie vesel, chiar împopoțonat excesiv.
      Brazii decorați mono sau bicolor sunt concepuți de specialiștii în vânzări sezoniere, odată te trăznesc cu vestea că anul ăsta se poartă albastru, până și Moș Crăciun devine albastru și, dacă vrei să ții pasul cu moda, te repezi la magazin și cumperi globuri și beteală albastre și nu le mai folosești pe alea vechi. Am ales exemplul ăsta fiindcă într-un an (când s-a decretat că albastru e culoarea Crăciunului) am împodobit personal toate coronițele Prăvăliei cu albastru și, după ce le-am văzut ce jalnic de trist arată, le-am desfăcut și-am luat-o de la capăt, pe stil demodat, cu alte culori. Că albastru cu verde merge la Van Gogh, dar e un anume verde și un anume albastru. La brad arată de plâns.

  2. Drugwash zice:

    Trebuia să vorbeşti de becuri taman acu’, futu-i morţii ei de ţară de căcat! 😦
    Băi, am irosit patru ore din viaţă căutînd (degeaba) nişte piese vitale casei şi printre picături mi-am luat şi io, ultimu’ ţăran din oraşu’ ăsta de căcat, două becuri cu LED-uri. Ei bine, unu’ e defect – adică s-a defectat din prima. Şi cînd le-am desfăcut pe ambele să mă uit la cablaj m-a luat groaza: nici în clasa a şaptea, cînd m-am dus întîiaşi dată pentru prima oară la cercul de automatizări de la Casa Pionierilor nu făceam lipituri atît de cretine cum am văzut în becurile alea! Plus că într-unul lipsea un LED, din care rămăsese o urmă, semn că se spărsese şi chinezul ăla handicapat – futu-le rasa-n gură! – a pus pur şi simplu o punte de fludor în locul lui! Iar în celălalt cablajul era rupt în jurul unui terminal care evident nu mai făcea contact. Dar degeaba l-am lipit la loc (MULT mai elegant decît au făcut-o gălbejiţii!), că sînt cinci (!!!) LED-uri arse în becul ăla care a costat 19,82 RON – ceea ce pentru mine e o sumă.
    Ştii ce fac acum? Dezmembrez o bandă de LED-uri de alt model (5050) ca să încerc să înlocuiesc mizeriile alea arse (5630), dar va fi o mare diferenţă de curent (60mA vs 150mA) aşa că nu ştiu ce-o să iasă. Crezi că ar trebui să mă duc cu becul ars înapoi la Leroy Merlin şi să-i fut în gură pe toţi, de la gardian la manager fiindcă vînd mizerii defecte sau să-mi încerc norocu’ cu substituţiile?

    Na, ţi-a trebuit să vorbeşti de becuri, în pizda mă-sii de viaţă! Mai contează culoarea acuma?! Ia vezi ce zic cercetătorii britanici despre rebuturile aduse şi vîndute în supermarketurile româneşti!

    • DoarF zice:

      Daca nu ti ai bagat pistolul sau ce alta scula folosesti in el iti recomand sa te duci cu el inapoi. Eu am avut experiente placute cu angajatii LM cand am avut cate o problema.
      PS. Chiar nu au angajatii nici o vina ca un chinez batran si a bagat picioatele in becul ala

      • Drugwash zice:

        Prea tîrziu, l-am rezolvat. Sigur, e foarte posibil ca restul de LED-uri 5630 să crape la rîndul lor cît de curînd, dar mai am 25 din cele de pe bandă, iar în bec sînt doar 22 cu totul.
        Nu sînt genul de om care să se tînguie la nişte amărîţi ca să se simtă şi ei superiori cinci minute – îmi place să rezolv lucrurile singur, cît mai rapid.

        Problema nu e la angajaţii de jos ci la nemernicii de sus care aduc marfă de calitate execrabilă. Pe ăia i-aş juca în picioare fără remuşcări, că şi-au bătut joc de ţara asta (laolaltă cu prea mulţi alţii, şi urmează încă o tranşă de javre, de mîine).

      • Hai, că ești pricinos, Dragoș! Faci ca moșii ăia cărora le vând un flacon SIGILAT cu 60 de capsule de viață lungă și se întorc după o zi să reclame că erau numai 59.
        Problema nu e nici la nemernicii de sus, care aduc marfă de proastă calitate. N-auzi că și americanii pățesc la fel? Societate de consum ne zice ca să consumăm, nu ca să ne țină un aspirator 30 de ani, ca în anii 70.

      • Drugwash zice:

        Ceea ce dovedeşte că sîntem o lume de imbecili dacă fie nu înţelegem fie acceptăm tacit asta. Altfel nu văd cum o mînă de criminali pot conduce şapte miliarde spre extincţia civilizaţiei umane.

      • clujanu zice:

        Nu știu căte leduri intră in becul tău dar dacă sunt defecte sub 4% nu se pune, Am citit eu in ziare!

      • Drugwash zice:

        Am spus mai sus că-s 22 în total (vezi poza mai jos, cînd o apărea), aşadar defecte sînt (au fost) ~22,72%.

    • klaus zice:

      Un bec cu leduri „adevărat”(cine zice?), în funcție de watt începe de la 40 ron. Sunt sigur că nu ți-ai luat unul de veioză :D.

      • Drugwash zice:

        Da, cum să nu: „de firmă”. Haida de! Tocmai azi am zgămîiat într-un OSRAM adus de un amic de ceva vreme fiindcă de cînd l-a luat i-a mers doar vreo două-trei minute şi-apoi pauză. Ceva mai multe piese în el dar nimic deosebit. Şi doar patru LED-uri, nu 22 ca la mine. Da, erau mai „de calitate”, dar la ce bun dacă nu se aprindea deşi l-a plătit cu peste 50 RON? Barem io am luat ce mi-am permis, da’ nu l-am luat din obor de la vreun şmecheraş, ci de la magazin „cu ştaif”. Nou, cu bon de cassă. 7W, adică modest, fără pretenţii că luminează singur sala de bal a nu-ştiu-cărui palat. Dar ar fi trebuit să funcţioneze, în morţii mă-sii, măcar ăia doi ani cît era garantat în scris pe cutie. Mda, la noi în România…
        Aşa că s-avem pardon da’ numai fraierii mai mari decît mine cumpără lucruri scumpe sperînd că-s mai bune decît alea ieftine; pe acelaşi vapor sînt fabricate TOATE – doar etichetele/siglele diferă.

        A, dacă vorbim de lucruri cumpărate în/pentru alte ţări atunci se mai schimbă treaba. Crezi că sistemul meu de operare ar fi rezistat zece ani pe acelaşi HDD dacă acel HDD n-ar fi venit direct din hamerica în bagajul unui amic? Sau DVD Writer-ul adus deodată cu el? Că ăla luat cu trei ani mai tîrziu de aici din ţară, model un pic mai nou de la aceeaşi firmă (STTH – Samsung-Toshiba) – şi care n-a fost montat/folosit o vreme – a scris două DVD-uri apoi n-a mai vrut să recunoască nici la citire vreun DVD, indiferent pe ce maşină/sistem l-am montat. Şi ăla, desigur, cumpărat din magazin (eMag) nou-nouţ, cu banii jos şi „garanţie”.

        Aici vorbim de „marfă pentru români” şi marfă pentru „ţările civilizate”. O mare, foarte mare diferenţă de calitate. Nu şi de preţ. Futu-i!

      • ivanilici zice:

        Ba si de pret, bre! Ca „e” mai scumpe la noi.

      • Drugwash zice:

        N-am vrut să plusez chiar aşa, gratuit, da’ dacă tot ziseşi apoi aşa-i.

      • klaus, dacă becul ăsta cu leduri e o gogoașă mare, albă, care dă o lumină mai discretă în primele zece secunde de când îl aprinzi și abia după aia luminează la capacitate maximă, atunci am dat pe el 60 de lei. Am luat 3. Adică mai bine îmi cumpăram pantofi. Primul a muncit o săptămână și-a murit. Al doilea lucrează și-n ziua de azi, adică de vreo doi ani. Al treilea, sărăcuțul, n-a apucat să se manifeste, că l-am scăpat din mână când să-l înșurubez.
        Cred că faza cu ledurile nu ține de preț, de firmă, e o adevărată loterie. Ca ruleta rusească. Ceva pe viață și pe moarte, cum s-ar spune.

      • klaus zice:

        Numărul de leduri nu contează din moment ce sunt de puteri diferite. Îmi spunea un amic că doar gălbejiții și hamericanii fac leduri. La noi nu cred că ajung cele de peste ocean :).

      • Drugwash zice:

        Numărul de LED-uri nu contează pentru utilizatorul care n-are habar ce-i înăuntru însă contează numărul şi conexiunile lor pentru cine vrea calitate şi durată de viaţă.
        Mă întreb, chinezii n-au descoperit încă legăturile în paralel? Tot ce am văzut pînă acum sînt exclusiv legături serie, ceea ce înseamnă „unul mort – totul mort”. Nu, sînt convins că e intenţionat, face parte din planul consumerist.

      • Sau al unui criminal în serie?!

      • Drugwash zice:

        Ai putea avea dreptate într-un fel.

    • Ah, Dragoș, mi-ai făcut trei bucurii imense:
      1. Când am văzut ce de-a mai comentarii am la text, mi-am zis că am dat lovitura, toată lumea discută și e interesată de decorațiunile de Crăciun.
      Citind, apoi, prima bucurie s-a stins, dar a explodat a doua, când… (vezi continuarea)
      2. Am descoperit că mai există pe lume un nebun care repară becuri (sau măcar își propune), în afară de ăla aciuat la mine acasă.
      A treia bucurie ține mai mult de domeniul orgoliului personal:
      3. Știu ce e ăla fludor, știu și cum miroase, n-a trebuit să-l caut pe gugăl! 🙂

      • Drugwash zice:

        Iaca tot rău’ (meu) spre bine(le tău), nu-i aşa? XD

      • Mai ales că eu sunt de principiul că să nu repari nimic. Tot ce repari se întoarce împotriva ta cu noi și noi stricăciuni. La sfârșitul perioadei de cârpeală, totul a costat dublu față de unul nou. Excepție fac patru-roatele.

      • Drugwash zice:

        Mă crezi că uneori reparaţiile (făcute de mine) au ţinut mai mult decît originalele? Dar depinde şi ce materiale (piese de schimb) foloseşti la reparaţii, că am păţit şi de-alea nasoale.

        Absolut tot ce se produce de o bună bucată de vreme are cel puţin o verigă slabă, un punct critic unde e programat să crape. Dacă găseşti sau afli din diverse surse care e acel punct critic şi-l repari din vreme cu altceva de calitate mai bună, obiectul respectiv o să aibă viaţă lungă.

        Fiindcă există un aspect al problemei pe care nimeni nu-l ia în considerare: poţi să ai oricîţi bani să-ţi cumperi zece obiecte, nu unul – dacă ai nevoie de acel obiect atunci, în exact acel moment iar el nu te poate servi fiindcă tocmai s-a defectat, consecinţele pot fi de la jenante la dramatice. Or cînd nu poţi pune bază pe nici un obiect de pe piaţa românească (cel puţin), viaţa poate deveni un coşmar.

  3. Cârcotaşu zice:

    Ei, aşa-i când îţi tună şi-ţi fulgeră.

  4. Dumiriti ma si pe mine sufletelor ,despre ce vb ??? La ce folosesc ledurile astea la becuri ,or beculete ,or pc ???de- s asa de mimose ? Si scoate oamenii din fire ?
    Or eu stiu de beculete led ,la ghirlandele de decorat .in fiecare an ,le insir pe jos ,le bag in priza si scanteiaza . Apoi te cateri pe scars ,transpiri ,la agati pe carligele lasate pe streasina ,bagi in priza si nu se intampla nimic . Decat sa cautam led ul bulit la manevrat sa te umpli de draci , dai jos matele alea insirate ,le fac ghem si le arunc cu naduf la ghena .Apoi dau o fuga si cumpar alta cutie noua . Atarn,bag in priza , scanteiaza . Anul viitor se repeatsa operatia …
    Si aici consumam…nervi,chiar de ” de se mai putea odata”….
    Sarbatori frumoase !

    • Draga mea, LED-ul este o light-emitting diode, de la Wiki citire. Acuma să nu mă-ntrebi și ce e dioda, că chiar mă umplu de nervi. (Habar n-am!).
      Credeam că numai în România o mățăraie de-aia cu beculețe funcționează o singură dată. Practic, la sfârșitul perioadei de beculeală, ce-i faci? O scoți din priză, o detașezi cu multă gingășie din brad sau unde era agățată și o culci, duios, în cutia ei, pentru la anul. N-o zgâlțâi, n-o tragi de urechi, nu-i vorbești urât… și totuși ea, odată culcușită în cutie, înțelege să doarmă somnul de veci.

      • klaus zice:

        Cred că le montează moarte cu ceas :D.

      • Drugwash zice:

        Da, se cheamă „planned obsolescence” (de parcă nu ştiai).
        Era într-o vreme pe iutub un documentar cu numele ăsta (atenţie, era şi o variantă „scurtată”). Începea cu un bec dintr-o staţie de pompieri care funcţiona neîntrerupt de o sută de ani, doar fiindcă nimeni nu s-a deranjat să-l înlocuiască cu unul „modern”. Între timp, clica profitorilor americani s-a adunat şi au pus la punct planul de limitare a duratei de viaţă a becurilor, disperaţi că nu se mai stricau, naibii, odată. Atunci a apărut reclama cu „wow, becurile cele noi rezistă o mie de ore!” (fiindcă erau „programate” să nu reziste mai mult de atît), iar fraierii – că nu s-a inventat la noi ideea – au aruncat becurile care ţineau două vieţi şi le-au cumpărat pe cele care au reprezentat începutul consumerismului hamerican şi apoi mondial.

        Trăim într-o lume de minciuni şi bătaie de joc. Să fie de capu’ lor şi-al urmaşilor lor pînă la ultima spiţă!

      • Ci-că pe ăla care a făcut becul garantat 1000 de ore l-a dat afară, de sabotor ce era. Becul trebuie să dureze cel mult o lună-două, ca să nu-ți amintești exact când l-ai montat și să crezi că și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul.

      • Drugwash zice:

        Te pomeneşti că ăştia-s mînă în mînă cu ăia de pun praf de Alzheimer în bere…

    • Drugwash zice:

      E vorba de becurile „din tavan”, alea care te ajută să nu-ţi bagi deştele în ochi sau în colţurile mobilei prin casă, seara sau noaptea. Înlocuitorul „modern” al opaiţului, ca să zic aşa. Nu mai au filament de wolfram şi vid – vidul s-a mutat în capetele producătorilor iar filamentul a fost înlocuit cu „piticaniile minune” – chestiile alea gălbui din poză, numite diode electroluminiscente (LED).
      Poftim:

      Pentru Renata: o diodă este un component electronic activ care lasă să treacă curentul într-un singur sens, în celălalt blocîndu-l. Sigur, există mai multe versiuni cu funcţii uşor diferite, dar asta e definiţia clasică. Aşadar trebuie alimentată cu tensiune continuă, aplicată în mod corect: plus pe anod, minus pe catod; dac-o pui invers, nu face nimic (recte nu se aprinde, LED-ul).

      P.S. Scuze pentru mizeria de pe cablaj, eram prea nervos ca să mai fac curat „după”. Totuşi nu toate „guguloaiele” şi strîmbăturile îmi aparţin.

  5. papagigli zice:

    Fara becuri si sarmale Craciunul ar fi doar o alta zi, ceea ce si este, dar cu becuri si sarmale. Aaaaa……da. 😆

  6. g g zice:

    cât despre chiloțăriile atârnânde în abundență în centru, niciodată nu m-au înduioșat.
    mi se par kitchoase nu atât prin ele însele, ci prin discrepanța aproape lezantă cu zonele.. liniștite ale orașului. acum nu zic c-ar trebui peste tot așa ceva, doamne feri, doar că până și risipa asta concentrată a ajuns motiv de ieșeală a țugulanului ahtiat după consum facil. și moca.
    în parcuri este altceva, sunt mai cu ștaif.
    sau la câte-o intersecție.
    sau agățate de câte-un muzeu, zic și io, poate se mai greșește țugu’ & comp. mergînd inerțial și dau să intre.

    • g g zice:

      sau chiloțăraiele..!?
      my bad. 😦

    • Tot marketinul, bată-l vina! Să scoți țugulanul în centru, să servească o șaormă, o bere, o dulcegărie.
      Să pui beculețe la muzeu e tot atât de util ca o compresă la picior de lemn. Dacă n-are Spa, orice muzeu e inutil.

      • 03gg zice:

        ‘ai, măi, că și compresa aia o pui tot cu dragoste, nu în bătaie de joc.. 🙂
        asta-i ca aia când îi dai un șut unui prieten pentru ca să-l ridici de unde este prăbușit sau să facă un pas înainte, nu ca să-l doară; mângâierea pe umăr poate, uneori, să-l încurce.

  7. Hercule zice:

    Da’ de ce să nu?! 😀

  8. castanman zice:

    Renato, ai o multime de mesteri pe-aici! Completeaza-le fisa de protectie a muncii. Si nu-i contrazice:)

  9. klaus zice:

    Castane e înregistrat deja! 🙂 (@ren)
    Castane, scapi de instructajul periodic și obligatoriu pen’că Ada, Bobo & comp.

  10. g g zice:

    ce-mi place mie când se stâng injinerii meșteri!
    și câte-o/două maștere dintr-alea..
    sry, nu deslușesc tematica celei de-a doua ipostaze.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s