Valoarea lucrurilor

Am descoperit, acum cinci minute, că lucrurile n-au nicio valoare. Dacă ți-e sete, important e să ai apă, nu contează din ce fel de pahar o bei: de cristal, de sticlă, de plastic…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

56 de răspunsuri la Valoarea lucrurilor

  1. Drugwash zice:

    Nu. Lucrurile au o valoare potenţială, dacă e să ne referim strict la importanţă nu la valoarea (arbitrară) în monedă stabilită de nişte rahaţi. Iar importanţa lucrurilor e dată de momentul în care ne sînt (strict) necesare şi de (im)posibilitatea de a obţine rapid alternative.

    • Ai zis tu tot, Dragoș. N-am nimic de adăugat.

    • psi zice:

      lucrurile au valoarea pe care le-o dăm noi, dragoș. raportată la necesitate 9reală ori indusă).

      • Drugwash zice:

        Şi Renata zicea că nu mai e nimic de spus… 🙂

        Cuantificarea necesităţii e un teren fragil. Putem găsi nuanţe de-ale ei, valide în context, cam cîte poate afişa un display modern de computer. 😉
        Şi cred că necesitatea – şi doar ea – atribuie (la modul absolut) valoare lucrurilor, independent de voinţa noastră. Că noi putem alege să ignorăm sau – dimpotrivă – să exacerbăm valoarea stabilită de necesitate e adevărat, însă acea valoare nu se modifică din cauza asta. 🙂

      • psi zice:

        tocmai că necesitatea are și ea nuanțele ei. de aceea spuneam de necesitare reală ori indusă. și-am putea dezbate până la calendele grecești și îndărăt, concluzia ar fi că necesitatea reală e mult lăsată în urmă de cea indusă de factorii externi de genul societate, cutume, marketing…

      • Drugwash zice:

        Înţeleg perfect ce spui, însă putem noi oare să stabilim un punct fix de unde necesitatea devine indusă sau cu alte cuvinte artificială şi deci îşi pierde sensul original de necesitate? Ce repere amovibile avem pentru a stabili asta? Să rămînem la o definiţie a necesităţii care să includă strict numai supravieţuirea, ignorînd tot ceea ce cunoaştem sub denumirea globală de societate? Căci altfel fiecare stil de viaţă are necesităţile lui şi chiar dacă din afară multe pot părea inutile/fiţe/etc ele se încadrează în necesitatea menţinerii acelui stil de viaţă.

      • psi zice:

        poți lua drept reper al necesității piramida lui maslow. supraviețuirea ține strict de necesitățile primare, însă știm deja, odată satisfăcute acestea, apar celelalte și de aici nu doar piramidă ci și spirală… cine să sature pe om până la urmă? apa sau paharul?

      • Drugwash zice:

        În clipa asta îmi vine în minte anticul banc cu călătorul însetat din deşert şi vînzătorii de cravate…

      • psi zice:

        vezi că știi… 😀

  2. g g zice:

    orice lucru, absolut orice are un rost. un sens. valoarea le-o dă însăși chestia asta.
    ideea pe care o atingi tu este maniera în care le descoperim/ deslușim/ înțelegem valoarea (uneori nicicum, niciodată..)

    • Am citit ”degetul doamnei” pe blogul tău. E mișto povestea. Dar blogspot nu mă inghite la comentarii, că vin de pe wp.

      • 03gg zice:

        thx. mi-ar plăcea să tăifăsuim. să știi că și eu am bâjbâit în ale blogspot-ului și wordpress-ului, dar la un moment dat am făcut ce mi s-a cerut: m-am logat prin google, ceva de genu’ și acum pot să buler prin toate arealele astea..
        sigur au un rost și chestiile astea, sper doar să nu li se ciuntească din valoare.

  3. sorin zice:

    descoperirea e un prim pas intr-o ascensiune. mai greu e cu practica. treptele desavarsirii ar fi: izbavirea de lucruri urmata de renuntarea la patimi si, dupa ele , cel mai ostenitor , lupta cu nestiinta 🙂

  4. Vero zice:

    Dacă ţi-e sete, important e să ai apă, pahar nici nu-ţi trebuie, o bei din pumni, dintr-o frunză făcută căuş, pui gura la robinet… 😀

  5. ALM zice:

    Totuși lucrurile au o valoare: valoarea de întrebuințare. Dacă n-am avea pahar am bea apă din pumni sau am lipăi-o ca alte vertebrate …

  6. Marian zice:

    In Chile se comercializeaza dreptul la sursa de apa . Adica , aia ce au pe proprietatea lor o sursa de apa…vand dreptul de-a exploata apa unor tipi cu multi bani fara sa-i mai intereseze ce vor face …dupa . Asta…mi-aduce aminte ca si-n Romania exista un concern din Franta caruia Statul Roman i-a concesionat { fireste in urma unor promisiuni si-a unor sume babane d e bani pentru ” unii ” } dreptul de-a exploata apa de pe teritoriul Romaniei . Ce ne vom face oare daca francezii vor decide faptul ca…numai cine decid ei , vor avea dreptul de-a bea apa ? Din ce-o recipient o bei…chiar n-ar mai conta , fie ca-i plastic , fie …cristal 😡 . Sa ne traiasca ” alesii ” !

  7. castanman zice:

    Eu am descoperit ca lucrurile n-au nicio valoare dacă nu bei. Apă

    • klaus zice:

      Foarte probabil! Dar dacă bei….bere? :))

      • castanman zice:

        klaus, berea e aliment.

      • De la profesorul meu de chimie alimentară care bea vodcă în paharul de apă, la curs, nimeni n-a mai afirmat cu atâta naturalețe că berea (și vinul!) sunt alimente.
        Dar stau și mă întreb de ce-s tăriile puse la colț?! Noi, ăștia care nu suportăm berea și vinul suntem vicioși și sugativele de bere doar se alimentează?

      • castanman zice:

        Renata, sunt niste copii cei care judeca. Chiar si cei care au prins Brifcorul. Le place însă să fie cool fredonând „alcoolul este viață și viața e alcool”

      • Brifcorul!… Mulțumesc, castanman, că mi-ai amintit cum se chema băutura aia, făcută din pătrunjel, căreia i se zicea suc de portocale și era chiar bună. Sau nu știu dacă era bună. În amintirile mele era.

  8. g g zice:

    luînd un exemplu imediat: omul. există oameni mai mult valoroși, mai puțin valoroși and so on..
    în accepțiunea cui?
    să fim serioși, absolut toți sunt valoroși. toate entitățile au valoare prin însuși faptul că există.
    desigur, când intervine validarea din exterior a fiecăruia dintre ei/ele, da, putem spune că apar treptele de valoare, diferențierile și într-un final, alegerile.
    absolut toate astea se petrec dintr-un subiectivism pur, ridicat la grad de obiectivitate…
    dar valoarea fiecărui lucru există, este și rămâne, nu apare doar din micimea noastră de observatori și utilizatori ocazionali.

    • Am intrat pe fugă, într-un răgaz de 2 minute, îmi propusesem să răspund mâine dimineață tuturor comentariilor voastre, dar m-a lovit asta: „absolut toți sunt valoroși”.
      Dacă ne referim la oameni, m-ai pierdut de mușteriu.
      Îți scriu acum, pe loc, o listă, mai mare ca a lui Schindler, de oameni care puteau să nu existe. Sau era mai bine să nu fi existat. O listă eterogenă, de la Hitler la Copilul Minune.

      • g g zice:

        eu ies în fugă, deci, tot pe fugă îți las un prim contraargument:
        omul_scriitor dă naștere operelor – una dintre ele fiind propriul lui copil, de pildă.
        dacă omul_scriitor ucide, copilul_operă ce stigmat trebuie să poarte?

      • klaus zice:

        renule, greșești, cred eu! Până la o vârstă aș fi fost partizanul tău necondiționat. Cu timpul, am observat rolul foarte important al oamenilor care era mai bine să nu fi existat, te citez. Putem adânci subiectul, dă doar un semn. Te momesc până atunci. Hitler a ajuns unde a ajuns datorită cui? Daaa, bla, bla, conjuncturi politico-economice de rahat și alte pseudo-scuze…. A ajuns acolo și din cauza celor care, te citez din nou, merită să trăiască. Sau, ca să anticipez un posibil răspuns al tău, crezi că majoritatea poporului german ar trebui ras de pe fața pământului?
        Încercarea de a defini necesitatea sau cine ar trebui să trăiască au ba, presupune același balet pe o lamă de cuțit.

      • klaus zice:

        g g = gxg?

      • Nu cred. Ar fi lumea prea mică. 🙂
        Poate am înțeles greșit ideea cu valoarea. Mă gândeam la valori comparative, nu intrinseci. Deși, nici așa nu sunt sigură că absolut toată suflarea omenească e bine-venită pe planetă.

  9. g g zice:

    este vorba nu numai de valoarea intrinsecă, ci și de cea pe care le-o conferă existența lor, alături de ai lor etc., nulă pentru ceilalți.
    cele comparative le iscăm și consumăm noi, de pe margine.
    dar, între timp, m-am mai gândit și eu și este posibil ca atunci când ai scris să te fi referit la obiecte, nu la toate lucrurile în general..
    referitor la g g = gxg… sorry, cred că dezamăgesc pe cineva p-aci. nu sunt un george, ci doar o g g (acuma.. nu știu dacă or fi mai multe)
    oricum, mersi mult pentru viziunea matematică a punctulețului implicit dintre g și g, pe care mi-a stârnit-o întrebarea întrebătoare 🙂

  10. papagigli zice:

    Valoarea, ca orice altceva, e relativa, efemera si subiectiva. Atita timp cit ti-e sete si n-ai apa, apa reprezinta valoarea, nu paharul. Dar in momentul in care setea ti-a trecut si ai si apa la discretie, vezi lumea cu alti ochi, valorile ti se inverseaza-n cap, iar paharul chiar conteaza daca-i de cristal sau de plastic. Pentru ca una-i sa bei din necesitate si alta-i sa bei de placere. 😉

    • g g zice:

      dacă ție ți-e sete și vin și eu lângă tine, dar eu tocmai mi-am ostoit setea, cum jonglăm cu valoarea aia? la cine este?
      apa, săraca, este aceeași. și nevoia de sete. și paharul/ele.

      • papagigli zice:

        Mai gg, pai in ce scop crezi tu c-am spus ca valoarea-i subiectiva? Ca adica ce reprezinta valoare pentru tine, poate sa nu mai reprezinte pentru mine si tot asa pina la taxatoare 😆
        Pe de alta parte, daca ai citit cu atentie, am spus si ca daca ti-e sete, dar ai apa la discretie, tot lipsita de valoare ti se va parea. Valoarea apare cind necesitatea te-mpunge si lipsa te deprima 😆

  11. g g zice:

    papagigli, am înțeles din prima ce-ai spus.
    problema apare că limitezi valoarea după necesitate – efemeră, relativă, subiectivă. atât.
    eu afirm că valoarea aia există oricum, intrinsec, de aceea te întrebam cum stăm cu pasele ei, după necesități, pentru ca să sesizezi că nu subiectivismul fiecăruia conferă valoare unui lucru, ci doar capacitatea diferită a fiecăruia de percepere a ei.

    • g g zice:

      … am păpat un verb acolo, undeva: „ci doar susține capacitatea…”

      • papagigli zice:

        Renata s-a referit la valoarea atribuita, nu la cea intrinseca. Asta-i si motivul pentru care am tratat subiectul din perspectiva respectiva. 😉
        De fapt din acelasi punct de vedere ai tratat si tu subiectul. Pentru ca daca e sa vorbim de valoare intrinseca, atunci e irelevant faptul ca ti-e sete sau nu ti-e sete. 😉

  12. clujanu zice:

    S-a cam batut mullta apa pe aici…

    Ati reusit sa beti vreodata apa dintr-un pahar murdar? Asa apare valoarea paharului! zic si eu,asa!

  13. g g zice:

    uh, scuze pentru .. piuă. [emoticon_rușinat]
    măi papagigli, nu știu din ce perspectivă a lansat renata ideea, da’ acum zi și tu:
    apa aia din paharul murdar a lu’ clujanu este de spălat sau de băut? sau ambele amândoo?
    sau (cîh) niciuna? mai bine o lăsăm în albie..

  14. Mi Argo zice:

    cand se ambaleaza creierele si n-ai apă, ce bei? dar cand ai apa si nu ti-e sete, ce scrii?

  15. Hercule zice:

    „O l__ă, la vremea ei,
    Face cât zece femei” 😳

  16. Mi Argo zice:

    bineinteles ca lucrurile nu au nicio valoare! in schimb au importanta.
    iar daca ti-e sete, bei si tu o bere direct din sticla.
    apa e pentru cunoscatori…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s