Secretul lui Polichinelle și secretele lui

Polichinelle era genul de tâmp care ar fi făcut carieră în România! Nu știu pe la alte ministere, dar la Sănătate ar fi fost sclipitor, în orice guvern, de orice culoare politică, inclusiv în ăsta tehno-color care a dat lovitura de grație răului care domnește în spitale. Începând de azi, directorii de spital care sunt medici sau universitari au interzis la bisturiu sau la catedră în orele de program. Deci, dacă au chef de tăiat sau de predat – s-o facă în timpul liber! Că de-aia nu mergeau bine spitalele, că se ținea managerul de cioace. Fura din timpul alocat conducerii spitalului ca să-l lase pe unul fără apendice. Sau preda vreun curs de fizio-pat. Și-n vremea asta, naviga spitalul în derivă și se rătăcea în oceanul de licitații și achiziții directe, și de-aia se cumpărau  măsuțe de cafea  Louis Philippe, în loc să se cumpere vată, spirt, branule și mănuși de latex.

De fapt, ce tot zic?! Toți miniștrii sănătății noastre au fost și sunt demni urmași ai lui Polichinelle. Ba, l-au și depășit în simularea naivității.
Au spitalele noastre câte-o farmacie privată (nu, patronul nu e rudă cu directorul spitalului, e un prieten de-al fiului său) înfiptă în curte, la parter sau peste drum? Au.
Vin niște buni samariteni, în calitate de aparținători, cu un teanc de rețete ale unor bieți pacienți internați, să i le onoreze farmacia X? Vin. Permite programul draconic, controlat de casa de asigurări on line și în timp real să-ți rogi un vecin să ridice medicamentele, că tu ai piciorul în gips? Permite. Ai voie să nu-i dai lui cardul tău de sănătate, că e strict confidențial? Nu numai că ai, dar e chiar indicat! Îți ia ăla medicamentele doar cu buletinul lui? Firește. Programul are două opțiuni: vii personal sau trimiți pe cineva.

Mai vreți exemple de polișineală?
Mai am.
Dar mi-e că vă ia cu leșineală.
Totuși ăsta e un început bun: de-acum înainte, directorii de spital vor veghea asupra aranjamentelor deja stabilite, în ultimul sfert de veac, timp de 480 de minute pe zi, neîntrerupt.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, actualitatea politică, apucături proaste la români, mizeria umană, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Secretul lui Polichinelle și secretele lui

  1. zazania zice:

    Aualeu ! Care nu vorbeste acum, in veci sa taca ! S-a scris o tona de articole despre reteaua medicamentelor superscumpe decontate de CAS, care se vand la mica publicitate. Ca bolnavilor nu le prea fac trebuinta.

    • Zuzu, pe ce lume trăiești? Eu vorbesc despre cu totul altceva. Nu iese nicio pastilă din farmaciile alea, despre ce vorbim?!

      • Lotus zice:

        Cred că nu am înțeles nici eu. Deci cineva cumpără „oficial” medicamente pentru un internat care, de fapt, habar n-are de asta. Ce se întâmplă cu medicamentele respective? Le folosește cumpărătorul (la mica publicitate, cum a zis Zusu) sau le folosește farmacia în alt mod, după ce le declară vândute? Bănuiesc că această așa-zisă vânzare este pe bani puțini, ele fiind compensate. Iar apoi le vinde mai scump, în altă parte, sau cum?

  2. sorin zice:

    un medic dedicat cu adevarat pacientilor nu se poate reface psihic fara 8 ore de repaus… un manager de spital ,care chiar ar avea treburi de rezolvat temeinic, nu s-ar incadra in cele 8 ore stabilite de lege. deznadejdea noastra sta in doctori gen ciutacu sau banicioiu…

    • bănicioiu e dentist, ciutacu e jurnalist. Văd că nu vorbim despre medici care se ocupă de corpul omenesc.
      Fără dinți, poți trăi 100 de ani. (Bunică-mea avea proteze sus-jos la 102 ani). Fără ciutacu sau fără orice jurnalist se poate trăi câteva secole, dacă te țin balamalele, fiindcă ăștia nu se pierd, se mută de la un post la altul și, între mutări, mai intră prospătură de cea mai modestă condiție jurnalistică, dar noi îi așteptăm să le crape mugurul, să dea în floare, în fruct, în pârg… sau alegem alt canal. 🙂

  3. Cârcotaşu zice:

    Mda! La ministerul sănătăţii, după exemplul numirii unui contabil ca ministru, probabil că metoda s-a extins şi cred că pe diversele posturi cu răspunderi în domeniile administrate nu s-a mai cerut ca respectivul să fie specialist în domeniu. Aşa adie o idee bună, rea şi imediat apare o hotărâre aiurea. Ditamai ministru’, cu răspunderi 24×24 poate preda când se poate, dar un medic, dacă-i universitar şi are „ghinionul” să fie universitar, n-are voie la Universitate sau la bisturiu decât probabil sâmbăta, eventual duminica. Principiul e aplicat cu succes, până acum la şoferi, cât conduc n-au liber să ducă mobilul la ureche.

    • Un manager de spital care nu e medic poate fi, în ipoteza absurdă că e om de bună-credință, foarte ușor de prostit asupra necesarului din spital. Altcineva o să-i sufle în ureche care sunt prioritățile. Și el o să le ia de bune, că nu se pricepe.
      Un exemplu de conduită spitalicească și de politică spitalicească: în spitalul X aparținătorii trebuie să asigure bolnavului lor necesarul de scutece. Nasol! Ăsta e un consumabil pe care ar trebui să-l asigure spitalul, măcar pe terapie intensivă. În spitalul Y nu trebuie să vii cu scutece de-acasă, fiindcă au. Perfect! Dar dacă totuși aduci un pachet fiindcă nu știi că au, infirmierele te obligă să-l iei înapoi. Sunt foarte categorice în refuzul lor. Și te întrebi de ce? De ce n-ar face spitalul o minusculă economie de consumabile? Infirmiera zice: „Și așa avem prea multe!” Tu insiști – că n-ai ce face cu ele acasă. Infirmiera zice „Aruncați-le! De scutece nu ducem lipsă. Aduceți șervețele umede și role de-alea de șervete de bucătărie.” Asta înseamnă că la o achiziție, cineva, un sefuț de la aprovizionare a inundat spitalul cu scutece, adică a dat toți banii de consumabile moi pe scutece și n-a mai cumpărat și șervețele umede, că nu mai avea cu ce. Oare de ce? Ghicești, Cârco sau trebuie să-ți explic? 🙂

      • Lotus zice:

        Era promoție la scutece! 😀 Sau avea o înțelegere cu distribuitorul de scutece, dar oare acesta nu distribuie și șervețele simultan?

  4. Cârcotaşu zice:

    PS Tot aşa, probabil, ideea informatizării evidenţei asiguraţilor, care nu e rea şi e şi perfect aplicabilă cu mijloacele IT şi a căii de comunicaţie, INTERNETUL, a fost dată spre rezolvare unui specialist în cine ştie ce domeniu. Deşi aici mai există şi o altă posibilitate: am avut un coleg care mânca programare pe pâine. El era de fapt un „serviciu întreg”. Doar că în 30 de ani nu a ocupat nicio funcţie de conducere, şefii erau numiţi pe criteriul Sigur, azi criteriul cu „e pe linie” s-a schimbat un pic… Fiind el şi ordonator de credite a cumpărat ce l-a dus capu’ şi interesul. D-aia după 3 ani sistemul informatic mai mult nu funcţionează. Ultima chestie e că a pierdut baza de date şi toţi medicii trebuie să reintroducă datele asiguraţilor pe care-i au în parohie. Că doar sigur la cumpărarea softului n-au căutat prin curtea noastră, iar la specializare au fost probabil trimişi „specialişti” pe ochi frumoşi (era să spun „pe linie”). 😦

    • Softul pe care l-a cumpărat Casa pentru a informatiza sistemul a costat 250 mil. euro. Interfața care aducea în serverul Casei listele de pacienți ale medicilor de familie nu era compatibilă decât parțial cu programul. S-au pierdut copiii, pensionarii cu legi speciale și încă o categorie de asigurați, nu mai știu care. S-a reluat totul de la capăt cu altă firmă, care avea o interfață de se pupa cu programul doar după ce era nițel modificat. Alte jde milioane. N-a funcționat decât târâș-grăpiș. Când au implementat cardul de sănătate, acu cumpărat totul de la început. Alte sute de milioane de euro. După instalare, firma care a vândut produsul a plecat din România. La această a treia achiziție astronomică nu s-a contractat și mentenanță. Și dacă s-ar fi contractat, oricum ăia s-au volatilizat după ce au încasat banii. Și acum asta e problema, niște aitiști dâmbovițeni încearcă să dea cep defecțiunii, dar e ca și cum ar pipăi un orb niște butoane și ar întreba un văzător căruia i s-au legat mâinile la spate dacă se aprinde vreun beculeț.
      În sistemul informatic de sănătate e o beznă totală, dorită, iubită, udată la rădăcină, ca să mai crească. Din bezna asta s-au tirat câțiva băieți cu geamantane de bani, în ținuturi unde ninge doar în ilustrate de Crăciun și orhideele sunt buruiană.

      • Cârcotaşu zice:

        Scuze, la comentariul ăsta am făcut şi eu una nefăcută: la textul şefii erau numiţi pe criteriul… am încadrat criteriul printr-un dublu < care în HTML conţine caracteristici de text, caracteristici care se aplică nu se afişează. Fii bună, intră-n Editare şi şterge mizeriile alea şi vor apărea şi criteriile. Merci.

  5. krantz zice:

    După cum zici, ar părea un fel de: ”Sa se revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica”. Eu zic să mai tragi ceva speranță. Măcar de aia ieftină, de doi bani. Să nu-ți pară nici rău după aia.

  6. Drugwash zice:

    People come and go – system is forever.

    C-aşa mi-a venit, pur şi simplu. Nu ştiu dac-a mai spus-o altu’ mai dăştept înainte, e foarte posibil, da’ nefiind io ‘telectual citit mi s-a ierta. Iară de nu, mi s-a rupe.

    • Da, sistemul rămâne, forever, cu i sau cu igrec.
      Până aici e simplu. Rămâne să-i explici și norodului!

      • Drugwash zice:

        Norodul – nărodul – a avut la dispoziţie secole, milenii ca să priceapă. De i-ar fi fost menit să se „lumineze” ar fi făcut-o de mult. Ca atare, dintotdeauna şi pentru totdeauna norodul în întuneric (şi la răcoare) iar illuminati în lumină (şi la căldurică).
        C’est la fuckin’ vie.

      • Poate că C’est la fuckin’ vie ar trebui să devină o expresie consacrată.
        Ca barzodromul Adelinei. 🙂

      • Drugwash zice:

        Am inventat-o cu ani în urmă şi-am folosit-o destul de des, e deja consacrată. 🙂 De-aş fi fost o javră de hamerican mi-aş fi patentat-o mintenaş. Din păcate-s doar un oarecare nărod din norod. Aşa că folosiţi-o, fraţilor, cît v-or ţine mădularele! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s