Coada la ușă

Ăsta e motivul principal pentru care medicul de familie vrea să scape cât mai repede de pacientul din cabinet: fiindcă are coadă la ușă.
Coada de la ușă e formată din indivizi cu mult mai interesanți decât cel căruia i-a venit rândul și e în cabinet. Brusc,  omul ăla are niște probleme minore, nici nu merită consultat, că e anost, e monoton, e ca data trecută. Asistenta compiutericește rețeta.
Ăia de la ușă sunt importanți!
Nu fiindcă ar fi cu mult mai bolnavi. Sunt importanți fiindcă sunt mulți. Și trebuie expediați cât mai repede acasă, pentru că de îndată ce holul așteptării e liber, poți să pleci și tu.
Firește, casa de asigurări te plătește per capita, dar nu ca să vină ei de trei ori pe lună la consultații. Vorbim de statistică. Am două mii de capita de-ăștia, să stea în pizda domniilor mamelor lor acasă! Și să vină o dată pe lună, să-și ia pomana de rețetă compensată.
Cei mai mulți sunt bătrâni. O aritmie cardiacă la unul de optzeci de ani e ca bufeurile la menopauză. Normale!
Te trimite la prietena ei, cardiologa – să nu te duci în altă parte, ai înțeles?
Mama era genul care-și plătea impozitele în ianuarie, ca să nu creadă Statul că vrea să-l fure. S-a dus la cardioloaga prietenă , ca un șoim al patriei într-un concurs de orientare turistică. Plină de entuziasm. Să fie ambele doctorițe prietene fericite…
Cardioloaga i-a prescris un betablocant minor, un antiaritmic pe care-l înghiți  când faci trei extrasistole pe zi. A chemat-o la control peste o lună și i-a dat la fel, deși nu era mai bine.
„Măi, Margo, hai să mergem la un cardiolog serios!”
„Nu, că se supără doamna doctor!”

Băi, am voie să zic că mama a murit ca să n-o supere pe doctorița de familie?
Nu, m-am voie, fiindcă ar fi trebuit s-o iau pe sus. S-ar fi simțit, brusc, integrată într-un regim dictatatorial, semnat de fii-sa. („Tu ai făcut toată viața numai ce-ai vrut, n-ai ținut cont de oameni!”)

Zău, Margo? E mai bine acum, în pământ, fără să fi supărat mini-zeul – doctorița  de familie?
MARGO, știi ce mi-a zis când am anunțat-o că ai trecut la categoria morcov?
EGZAT!
Că are coadă la ușă.
– O să vă sun, am zis, să vă spun cum evolueză…
– Mai bine nu, că AM COADĂ LA UȘĂ!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în actualitate mioritică, aminriri, apucături proaste la români, blog, cronici, jurnal, mizeria umană, strict autentic, Uncategorized, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Coada la ușă

  1. ivanilici zice:

    Mda, multa rabdare ai mai avut… Eu cred ca o pocneam de nu se vedea…

    • DoarF zice:

      Imi pare rau sa tot spun asta, dar este o vorba: cum iti asterni, asa dormi. Ca doctora de familie e o nesimtita care ar trebui eliminata instant din aceasta profesie nu cred ca se indoieste nimeni. Dar asta nu scuza atitudinea: sa nu supar pe doamna doctor / sa nu supar pe mama.

      Ca o paranteza, nu toti medicii de familie sunt asa. Din punct de vedere medical nu am competenta sa-i evaluez. Dar, dupa 3 incercari cu specimene asemanatoare, am ajuns la un OM. Care a venit de tz ori la consult la domiciliu(decis de el, la telefon) si nu a acceptat nimic la pachet.

      • Ești norocos! Am avut și eu, pe vremuri, un medic de familie OM, fie-i țărâna ușoară!
        În fiecare sâmbătă venea să-mi facă masaj pe gratis fiindcă, după trei luni de stat în pat…
        Nu voia nimic. Era exasperant cu nevoitul nimic. La un moment dat (mă interesasem ce fumează) i-am dat un cartuș de LM. A făcut fața aia de copil care visa demult la jucăria cu pricina. L-a acceptat. Cu lăcomie. Valora 20% din cât aș fi vrut să-i dau. A continuat să mă îngrijească în timpul liber până am început să merg. Ca să nu par vreo victimă: era o amărâtă de pensare a nervului sciatic. Îmi mai dă binețe și acum, dar nu dramatic. Faza e că doctorul Voicu m-a rugat să nu accept operația la coloana vertebrală și a început dizertația cu ”Tăticule, ăsta e genul de operație care, dacă dă greș, nu te omoară, te pune în scaunul rulant.” Erau anii 90. Aș fi avut așa de mari șanse să ajung un utilizator de rampă, încât l-am ascultat. Dar nu fiindcă statistico, ci fiindcă a început cu tăticule.

    • Nu, frate, eu am sunat-o pe doctoriță să-i motivez de ce nu va veni mama la vizita lunară – că e în terapie intensivă. Mi s-a părut politicos să fac asta. N-a zis nici măcar „îmi pare rău!”. Tot eu am asigurat-o că o s-o țin la curent cu evoluția. Atunci mi-a zis că o cam deranjez. N-aveam cum s-o pocnesc la telefon. 🙂
      Ulterior n-am mai fost atât de politicoasă să-i spun că poate să-și taie un pacient din listă.

  2. krantz zice:

    Tocmai pe acest considerent de ”coadă la ușă” voi schimba medicul de familie de cîte ori va fi cazul.
    Acum e ok. Am ”o doctoră” de vîrsta mea și ne înțelegem perfect în singura dată pe an cînd ne vedem pentru revizia tehnică periodică. Și e a naibii de diferită de genul celui descris de tine. Chiar și cu cei bătrîni.
    Acum nu știu dacă nu e și din cauză că la ușa ei sunt de regulă 4-5 față de cei 10-15 cîți sunt la ușa alăturată. Și de fiecare dată mă minunez de cît de disciplinați, înclinați și temători să n-o supere pe doamna rămîn toți cei 10-15 de alături, chit că aia îi mai repede din dosul ușii. Că vorba aia, și cu bătaia te obișnuiești. Și unde să te mai duci în altă parte că doar, de la o vîrstă, peste tot ți se pare că e la fel.

    • Cu cât un medic de familie are mai multă coadă la ușă, cu atât el e mai departe de medicină.
      Legea zice că trebuie să ai minimum 1000 de pacienți, ca să intri în contract cu Casa de Sănătate. MIe mi se pare că 1000 sunt prea mulți, oricum. Totuși doctorii de familie cumpără pachetul de pacienți ai altor doctori care ies din sistem și pleacă să medicheze în Anglia, pe vapoare de croazieră… Unii au aproape 3000. Și Casa îi plătește la 3000, chiar dacă toți sunt sănătoși tun și nu-i deranjează nici măcar o dată pe lună. Medicina de familie nu e medicină, e o afacere. Pacienții nu-și cunosc drepturile, nu știu că pot solicita vizite la domiciliu… A, că veni vorba: mama o diviniza pe madam Zamfir, asta, fiindcă, pe vremea când bunică-mea trăia și avea 99 de ani, o întreba mereu de ea – ce mai face mama dumneavpastă? – și-i scria aceeași rețetă de 10 ani încoace, prescrisă de medici specialiști care o văzuseră, pe bani. Niciodată n-a zis – vreau și eu s-o cunosc pe pacienta asta a mea, de aproape 100 de ani. Bunică-mea a trăit 102 fiindcă așa i-a fost scris, nu fiindcă medicina modernă, bla-bla…
      Nu contest faptul că există și altfel de doctori de familie. Pe mine m-a șocat indifernța rece și nerăbdătoare a doctoriței pe care maică-mea o diviniza. Firește, mi-am amintit că ea era genul ”capul ce se pleacă” în relații extra-familiale. Nu-mi imaginam, însă, că poate generaliza principiul ăsta atât de mult.
      Eu am o „doctoră” de familie pe care n-am văzut-o niciodată la față. Toată prăvălia e „pacienta” ei. Dacă am nevoie de o trimitere la specialist, se duce Mariana, îngrijitoarea farmaciei să o ia. La orice vizită duce un mic ploconaș, bombonicale, cosmeticale… Medicamentele lunare mi le cumpăr cu banii jos, la preț întreg, n-o deranjez pentru nici 30 de lei, la liber.

      • krantz zice:

        Da, dar tu ai avantajul că te poți doftorici și singură. Și știi să faci diferența între o moleculă redox și una obișnuită, găsibilă pe toate drumurile.

      • Glumești?! Mă doftoricesc singură la gripă. În rest, întreb un doctor. Cu molecula redox, ce să zic?! Știu la ce te referi. Deosebesc, uneori, când e grosolană, escrocheria și impostura.

  3. sorin zice:

    sistemul medical e in asa fel conceput incat sa nu impovareze bugetul de stat decat cu cheltuieli destinate pacientilor exceptionali

  4. ALM zice:

    A fost o vreme când Mengele Liberalu încă nu inventase meseria de medic de familie ”ca să fie”. Acum, pentru orice nevoie medicală (afară de bolile pe Programe Naționale), trebuie făcută „anticameră” la medicul de familie. Așa, ca să mănânce și gura lui o pâine! Ieri am avut întâlnire cu medica de familie. Ce vă mai doare? Păi, se cam învârtoșează tensiunea! Credeți că a pus mâna pe aparatul de măsurat (oricum, la nervii care-i aveam, îi stricam stetoscopul)? Neeee! Știe că mă monitorizez gratis și a luat de bune valorile comunicate de mine. Bine, mai luați câte un Captopril când sistola sau diastola iese prin plapumă! Dar un nasture de Clonidină? Nuuu, ăla când aveți peste 22! 22? Atunci sigur mă paște un AVC sau măcar niște hemoragii oculare! Așa că am plătit „consultația”, băgând cardul și tastând codul, am luat rețeta lunară și am bifat un punct din programul zilei de ieri. Și-am încălecat pe o șea, dar am căzut imediat de pe ea că mă încercau niște vertijuri de la stat degeaba pe la ușă.

    • ALM, ai dreptate! Medicul de familie, în organigrama sănătății naționale, e ”ca să fie”, dar nu fiindcă n-ar trebui să fie, ci fiindcă i s-au stabilit niște competențe funcționărești, pe care el le-a îmbrățișat cu tot dragul.
      Cuvântul clonidină mă trimite fix la muzeul Antipa. Se mai prescrie?
      Dar, da, pentru puseul de HT care apare sub tratament, captoprilul sub limbă e Dumnezeu. Dacă treaba e groasă – Nifedipină. Devine problematic atunci când, pe o schemă de tratament bine stabilită, tot recurgem la captopril, la nifedipină…
      N-am mai auzit, până acum, ca un doctor să se mulțumească cu valorile tensiunii declarate de pacient!
      Știți cum se ia tensiunea corectă, domnule ALM? Pacientul n-a mâncat o masă copioasă acum o oră. Se află la un sfert de oră de ultima țigară fumată. A urinat acum cinci minute. Ai purtat cu el o conversație plăcută, destresantă. Abia atunci te năpustești cu manșonul asupra lui, Și ții cont că treaba asta o să-l streseze,

      • ALM zice:

        Mulțumesc pentru sfaturi! Lucrez ca la … farmacie! La ora opt sună smartfonu’ ca să iau opt unități de insulină. Apoi două minute de periaj al dinților și resturilor de (nu din!) măsele, fumatul a ieșit din discuție, treaba la cinci minute se prelugește la vreo șase cu spălatul, după care trag burlanul aparatului care face trei măsurători consecutive, cu pauze de câte un minut (japonezi, ce naiba). Sunt prea adormit ca să mă mai streseze ceva, dar am un puseu de stres când citesc peste 140 mmhg. Asta fiindcă am vasele de la mansardă fragile și medica ochioloagă mi-a spus să nu depășesc 140 cu 8 (S și D) ca să nu mai pățesc hemoragii oculare sau mai rău. Ușor de zis, greu de făcut! Dar, toate astea, fac parte din frumusețile vieții vârstei a treia …

      • Să nu depășiți 14/8. Și eu încerc performanța asta, fără succes.
        Aparatul ăla japonez care face 3 măsurători consecutive cu pauză de un minut, știe că se colabează vasele după prima „constrângere” cu manșonul și le trebuie cam 20 de minute până să-și revină la normal?
        Eu n-aș lua de bună decât prima determinare.
        Sau nu e un aparat cu manșon, care se umflă?!

      • ALM zice:

        Mulțumesc. Este prima dată când cineva (de meserie) îmi spune care e treaba cu vasele mari de sânge. Aparatul este un Omron M10-IT și are două moduri de lucru: integrat sau o singură măsurătoare. În manualul de utilizare este recomandat modul integrat, prin care se extrag mai multe date despre dinamica circulației. Datele pot fi extrase pe un PC și, pe baza unor aplicații livrate pe un disc, se pot evidenția mai multe aspecte cu privire la circulația sangvină. Din păcate, pentru Românika nu s-a livrat decât aplicația similară holterului, aplicație pe care nu o mai folosesc fiindcă medica de familie nu are timp să se uite la diagramă. Metoda de măsură este oscilometrică dar am și un aparat care măsoară prin metoda Korotkoff și diferența între cele două nu este mai mare decât eroarea sondajelor lui PieleaNu.

  5. clujanu zice:

    sarut mana, trecui si eu pe aici!

  6. zazania zice:

    Drago si iubito…nu mi-as fi inchipuit nicioda ca estri intr’atat de naiva incat…
    Dar nu trebuie sa te invinuiesti, zile mai multe nu i-ar fi dat decat Insusi Dumnezeu si nu stiu la ce i-ar fi folosit. Adica nu stiu la ce-i foloseste saracei maica-mii ca traieste ca o leguma de peste un an de zile. Ma rog in fiecare zi sa moara.

    • Ești foarte curajoasă că spui asta, Zuzu! Cunosc zeci de oameni care te-ar pune la zid pentru gândul ăsta. Eu te înțeleg perfect. Nu-mi doream ca mama să rămână o legumă la pat. Aș fi vrut să fiu cu 5 minute mai deșteaptă, să nu ajungă la avc. Atât.

      • klaus zice:

        Zeci minus unu’, adică io! renule, nu-s tâmpit, zic io, nici ipocrit (cel puțin mă străduiesc). Da, zuzu are curaj pentru afirmația care a facut-o! Da’ pe mama ei, pe ea a întrebat-o cineva?

      • Păi, nu știu, klaus. Zuzu zice că e legumă. Eu așa am înțeles. Deci nu poate fi întrebată. Nu știe nimeni ce se întâmplă în mințile celor ”duși”, deși doctorii spun că e beznă.

    • Marian zice:

      @zazania Esti fericita ca sa zic asa ! La doua case dinstanta de locuinta mea , traieste o familie ce se chinuie de 4 [ PATRU ] ani cu tatal unuia dintre ei care-i asa ca mama dumitale si…..vai mama lor . Desii la momentul accidentului vascular medicii le spuneau ca , fie isi va revenii partial , fie va coltzul in maxim doi ani iata se implinesc patru ani si si-a revenit partial in sensul ca atunci cand s e scapa pe el …se inveseleste brusc spre d eosebire de apartinatorii care isi blestema zilele . Nici macar azilul n-a vrut sa-l ia in ciuda pensiei destul d e consitenta asa ca dumneata , esti destul de norocoasa . Oare o fi si asa ceva o pedeapsa de la Al de Sus ? O fi insa , este cruda pentru ambele parti iar daca este de ” SUS ” atunci ala este mai sadic decat marchizul cu pricina .

  7. psi zice:

    când tata a fost operat pe cord deschis, medicul a avut o singură rugăminte la noi: să urmăm fix tratamentul pe care l-a prescris el în calitate de ciopârțitor de inimi și să revenim la control, la intervalele regulate.
    ei bine, de câte ori ne-am întors de la vizita la chirurgul cardiolog, cu rețeta aferentă (modificată la fiecare trei luni, pentru că așa vedea el- și mulțam , a văzut bine, că de-aia trăiește tătuca) medicul de familie comenta ca cioara pe gard: eu n-aș fi dat medicamentul ăsta… mie mi se pare că… a trebuit să strig la el, iar i iar, să-și facă meseria de copist și să scrie rețeta care trebuie că mă grăbesc….

    • klaus zice:

      D’aia-i viața o provocare, s-o ia dracu’!

    • Prea ocupați cu meseria de copist, medicii de familie nu mai citesc nimic. În meseria lor, dacă nu citești un an, etic vorbind, începi să pierzi dreptul de practică. Sunt plafonați și închistați în niște scheme. Față de doctorul care venea acasă, cu geanta lui neagră, acum 50 de ani, ăștia sunt niște caricaturi.

      • Marian zice:

        Spune-mi un lucru : dupa parerea dumitale , medicii de familie sant ei vinovati ca-s pe post de copisti , sau sistemul birocratic pana la prostie din Romania care-i aduce si pe cei mai buni medici { ca-s si dintr-astia printre ei } de familie in postura de-a fi doar niste donatori de retzete lasand meseria pe planul doi si imbulzindu-se la ” clienti ” precum alea de pe centura ? Am cunoscut un singur medic care , in urma cu 50 de ani a venit la noi acasa cu nelipsita-i ” gentutza neagra ” { se numea Dr. Karatzali } iar dupa ce-a iesit d e la noi , a fost luat de-o ” Pobeda ” si …. nu l-a mai vazut NIMENI de-atunci .

      • Marian, e un cerc vicios. Sistemul i-a transformat în conțopiști și ei au început să se comporte ca atare cu destulă bucurie discretă, măcar că mârâie la fiecare nou contract cu Casa. Au descoperit cea mai bună scuză să NU facă vizite la domiciliu pacienților prea bătrâni și nedeplasabili. O altă tâmpenie a sistemului e că le permite să prescrie rețete pe 3 luni. În 3 luni, un cardiac poate evolua în diverse direcții. Nici nu știi câți bolnavi renunță la medicamente fiindcă nu se simt bine cu ele, dar nu îndrăznesc să-l deranjeze iar pe doctor sau nu au răbdare să ia coada aia în piept.
        În sistemul privat plătești prima consultație și doctorul te cheamă la scurt timp după prescripție la control. Vizita aia, a doua, în care el verifică dacă și cum răspunzi tratamentului n-o mai plătești.
        Da, bunii doctori cu gentuță de pe timpuri, înarmați doar cu stetoscop, tensiometru și ciocănel pentru reflexe, făceau o medicină holistică în cel mai bun sens, adică tratau pacientul ca pe un întreg și coroborau toate observațiile pe bază de cunoștințe medicale și logică, suplinind foarte bine matrajul de investigații de laborator la care ești trimis azi. Unii ar zice că făceau o medicină băbească, dar erau doxă de carte și urechea lor auzea cam tot ce văd cei de azi pe o ekg, ca să nu mai vorbesc de interminabila ședință de palpare abdominală și ganglionară din care puneau un diagnostic corect.

  8. Mi Argo zice:

    ai dreptate, draga Renata sa aduci in discutie fenomenul de „coada” in capul unor doctori tafnosi. probabil ca ei vad in lungimea cozii o suma de bani potentiala pe care sunt nerabdatori s-o vada intrata odata in cont. aceia nu sunt insa medici ci contopisti sau negustori de artefacte. meseria de medic este insa cu totul altceva si-mi place sa cred ca un mare numar de oameni care o practica sunt chiar profesionisti si chiar au in centrul preocuparilor de servici grija fata de pacient. am urmarit de pilda Alianta Medicilor de la inceputurile ei. atunci cand guvernul a vrut „sa legalizeze spaga” multi medici au reactionat impotriva mizeriei si s-au unit. am comentat cu ei, am stat si eu pe blog ca sa-i incurajez pentru ca demnitatea profesiunii o cerea. nu sunt medic, dar cunosc un pic mediul prin familie si mai ales prin peripetiile din spitalele românesti. despre medicii de familie nu stiu aproape nimic, asta e situatia. as vrea insa sa apar aici medicii adevarati si iata, mi-am intrerupt concediul ca sa citez un caz extrem care insa trebuie cunoscut de toata lumea (l-am gasit in presa de azi pentru ca s-a decis sa candideze ca senator–dar nu asta ma intereseaza pe mine desi il inteleg foarte bine):
    *In varsta de 83 de ani, prof. Leon Danaila opereaza in continuare si este considerat unul dintre cei mai mari neurochirurgi din lume, fiind cautat de pacienti din intreaga lume. Pe usa cabinetului sau sta scris „consultatii gratuite”:
    „Nu am niciun fel de avere. Apartamentul in care stau l-am vandut cu conditia sa pot locui intr-o camera. Nu am conturi, nu am nimic. Am dat totul pentru cercetare, pentru a scrie in strainatate, pentru a face Romania cunoscuta si peste hotare. Sa se vada ca aici exista nu doar hoti.”

    • Mi Argo, cea mai bună prietenă a mea e medic, cunosc o mulțime de medici buni și extraordinar de buni. Într-un fel, suntem colegi. Măcar pentru asta nu i-aș vorbi de rău in corpore. Pe vremea când farmacia nu era o buticărie ci o meserie destul de complicată, care cerea atenție, responsabilitate, precizie și multă chimie, chiar eram colegă cu doctorii prescriptori de magistrale, fiindcă cei cu adevărat scrupuloși cereau sfaturi pentru formulări galenice mai adecvate pacientului respectiv, creșteam, vasăzică, complianța pacientului împreună cu doctorul.
      Totuși medicul de familie de azi, cu excepțiile de rigoare, e urmașul decăzut al medicului de plasă de altădată. El a ales să fie așa, superficial și conțopist. Printre altele, cred că e cea mai bine plătită specialitate din medicină. Fiind singura plătită la număr de pacienți. Ca să nu mai zic că punctajul pentru copii e mai mare, pentru cei cu TBC la fel…
      Tot respectul pentru profesorul Dănăilă. Deși, acum, de curând a făcut un pas greșit și a intrat într-un partid. Pasul greșit l-a făcut, sunt convinsă, din naivitate și entuziasm. O să se retragă, prevăd, destul de curând.
      Cunosc și eu chirurgi cu mult mai puțin celebri care stăteau de joi până duminică în spital într-o gardă continuă, dormeau sferturi de oră și operau pe bandă rulantă. L-am alergat pe unul din ăsta cu plicul săptămâni în șir. N-a vrut să ia. Și nu acum, când stau sub presiunea controalelor, ci acum 15 ani. Mi-a zis „Am fost atât de sigur că e un cancer, și acum sunt atât de sigur că nu e nimic, încât, sincer, operația asta a fost un fleac.”
      Și eu apăr și-i iubesc pe doctorii adevărați. Sunt cu mult mai mulți decât ne închipuim, dar media suferă de păcatul generalizării iar pacienții de prostie.
      Textul pe care l-am scris spune (poate nu clar, și e doar vina mea) că medicul de familie, sub presiunea cozii de la ușă și, evident, sub presiunea decontului lunar pe care i-l face Casa de Sănătate, și-a pierdut elementarul bun simț de-a părea interesat din politețe de soarta unui pacient care, dată fiind situația, nu prea avea șanse să revină la calitatea anterioară de generator de bani contractuali. Atât.
      Oricum, voi face tot posibilul să-ți mai întrerup câteodată concediul. 🙂

  9. Ioana Maria zice:

    Film italian , vechi, cu Alberto Sordi, Il medico della mutua. Nu te ajuta cu nimic faptul ca vezi ca si la altii, dar parca..

    • Sunt sigură că am văzut filmul, cândva… Sau poate doar mi=l imaginez pe Alberto Sordi și de-aia. 🙂
      Oricum, filmul e o ficțiune, pe când aici vorbim de oameni reali. Care nu pot simula, pentru o clipă măcar, empatia.

  10. Lady zice:

    Si eu ma aflu acum la al patrulea medic de familie. Il tot schimb pana gasesc unul care sa isi faca bine meseria. Mi-am schimbat primul medic abia cand am fost majora si am putut sa fac ce vreau. L-am schimbat pentru ca o jecmanea pe mama de rosii si castraveti pentru niste injectii cu calciu si moldamin pe care tot eu le cumparam cu banii jos, La 14 ani m-am imbolnavit de TBC si ea imi spunea ca am doar o viroza si eterna lipsa de calciu. Si a insistat mama mea sa ma internez la spitalul de copii ca sa imi faca mai multe analize si asa am descoperit ca aveam o infectie tuberculinica de care nu am scapat decat dupa ce m-am indopat cu pastile timp de 6 luni.

    • Eterna poveste cu lipsa de calciu… Nu cred că mai e vreun loc pe planetă unde să fi fost la modă lipsa de calciu, ca la noi. 🙂
      Și acum, toate domnișoarele se plâng de „căderi de calciu”. Calciul ăsta pare un copilaș care abia învață să meargă și, una-două, face buf.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s