Joc

Asta are, ăsta n-are, asta e câștigătoare…
De la un timp, joc alba-neagra cu lumea. Joc clandestin. Joc în Prăvălie, joc pe stradă, în trafic, joc cu oamenii care-mi stau înainte, la coadă, la supermarket și sfârșesc jocul în prezența casierei mele preferate, o bondoacă de vreo patruzeci de ani, cu față rotundă și păr castaniu deschis care are un mic handicap fizic, în zona cervicală. Pare că stă cu capul într-o parte, a luare-aminte, dar, de fapt, are – cred – câteva vertebre sudate, în ceafă, care o fac să arate ca și cum ar trage cu urechea spre ce-i șoptește umărul ei drept.
Îmi place femeia asta fiindcă pot glumi cu ea despre orice.  Uneori, când încerc un produs nou, facem pronosticuri macabre.Eu zic – dacă mâine nu mai trec pe-aici înseamnă că nu trebuia să cumpăr borcanul ăsta. Și ea zice  – exact asta aș vrea să aflu, ca să știu dacă pot să-mi cumpăr și eu unul.
Are doi copii, are un soț (m-am întrebat tot timpul dacă ea-și ținea capul într-o parte și la nuntă, ca un câine care se uimește sau treaba asta a apărut mai târziu).
Probabil că are și o mamă.
Probabil că toți cei cu care joc jocul ăsta pe mutește, în sinea mea, se împart fix în două categorii: unii au, alții nu mai au.  Dar toți au avut. Aici suntem egali.
Important e că nimeni nu câștigă la alba-neagra asta.
Deci, n-are rost să-i întreb…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în aminriri, strict autentic, ştiri de neştiut și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

36 de răspunsuri la Joc

  1. Drugwash zice:

    Da’ dacă o fi şi vreunu’ clonat?

    • Încă nu se poate. Doar pentru oi merge clonarea.
      Deși Popa zice că noi suntem turma, e doar o speranță deșartă. Oamenii nu sunt oi. Doar când e vorba de politică sunt. Punct.

      • Drugwash zice:

        Oamenii nu sînt oi, sînt oameni. Dar totuşi sînt o turmă, ca mod de gîndire. Popa poa’ să-mi pupe poala (ştii vechiul exerciţiu de dicţie) 🙂 .
        Am învăţat de mul ttimp o chestiune de bază: ceea ce ni se spune public, în orice domeniu, e cu 5-10-20 (sau mai mulţi) ani întîrziat faţă de realizările reale din spatele paravanelor de beton (plus fum şi oglinzi). Aşa că Dolly – nu Parton – am senzaţia că e deja prima piesă dintr-un muzeu care conţine multe alte exemplare. 😉

        Acum, referindu-mă la entitatea-duşman despre care vorbeşti mai jos, pot să-ţi declar cu mîna pe inimă (sau pe ce vrei tu – în afară de portofel, că-i gol! 🙂 ) că nu e aşa cum spui; cînd a crăpat taică-meu în 2009, pentru mine a fost o simplă corvoadă, o alergătură cretină şi o cheltuială nesimţit de mare pentru a băga un stîrv în pămînt. Atîta tot! Fiindcă l-am urît pe individul ăla în aşa hal şi de la o vîrstă atît de fragedă încît n-aş fi vrut să mai am niciodată de-a face cu el, sub nici o formă. Ah, de-aş mai fi avut vreun frate sau soră, să-i pasez responsabilitatea!
        Ei, acelaşi lucru e valabil şi pentru individa care m-a căcat (expresie brăileană – cineva ştie! 😉 ) pe lumea asta. Culpabilizare?! Pe dracu’! Asta ar fi trebuit s-o facă ei, la vremea cînd. Eu nu.

        În schimb am plîns după motănelul ăla de mi-am rupt inima-n bucăţele. Fiindcă doar de la el am aflat ce înseamnă iubirea cu adevărat necondiţionată. Prea tîrziu şi pentru prea puţină vreme, din păcate. 😦

  2. Fata Verde zice:

    Unii nu au avut niciodată. Alții doar cred că au.

    • Fată Verde, oricine are o mamă biologică. Fără excepții. Doar că unii o percep ca prieten, alții ca dușman. Psihologul zice că mama-dușman e mai plânsă decât mama-prieten. Aici intervine o poveste grea, despre culpabilizări postume. Nu e cazul să deschidem subiectul.

      • Fata Verde zice:

        Nu m-am referit la mamă, deși am simțit că la asta trimitea articolul. Poate la soț, poate la copii sau prieteni, frați. Același exercițiu de imaginație îl fac și eu cu oamenii întâlniți pe stradă, în parc, la magazin. Încerc să ghicesc dacă au ce îmi lipsește mie.

      • Mie, mama îmi lipsește în sens abstract. |Era vocea de la telefon, cea care dădea soluții bune sua proaste.
        Vocea care dădea păreri în care aveam sau nu încredere.
        E mai complicat decât crezi. Să pierzi un parametru de comparație pe care uneori îl detești. Dar e parametrul de origine. De-acolo ai plecat, cu toate bubele tale.

      • Fata Verde zice:

        Mama e și reperul meu zilnic. O sun pentru orice nimic, de câteva ori pe zi, mă cert cu ea, nu sunt de acord, dar a doua zi o sun iar și îi spun tot, și îi aștept părerea și mă supăr dacă se abține să mă mai sfătuiască. Nu o dată m-am gândit cu groază ce voi face când vocea de la telefon nu va mai fi. Când nu voi mai avea o a doua părere. Singura care contează, de fapt. Psihologii ar spune că încă nu am tăiat cordonul ombilical, probabil.

  3. Dragoș, eu știu deja de ce plângi mai mult un animal decât un om. Fiindcă de pe urma animalului, oricât ai prefira aminitiri, cade numai făină, nicio neghină.

    • Drugwash zice:

      Da, ştiu: Lachi. Aici ne putem compara fără probleme. La oameni însă e mai complicat. Unii sînt mult prea OK chiar neavînd cu ei legături de rudenie, alţii sînt jigodii la mîna (citeşte ‘gradu’) întîi. După cum au împărţit ursitoarele norocul.

      Cînd sună maică-mea (ce cuvînt impersonal pentru mine!) îmi vine să dau cu telefonul de pereţi fiindcă ştiu ce aberaţii urmează şi cum îmi strică invariabil fengshui-ul. Nu e la toţi la fel. Problema e cînd nu (mai) sună cei cu adevărat dragi…

  4. zazania zice:

    Renata scrie…deci e o ok, pot sa ma odihnesc …

  5. Vero zice:

    E complicat, dar timpul simplifică din ce în ce mai mult totul. Mama a murit de aproape 23 de ani, tata de aproape 25… Parcă au existat undeva, în altă viaţă.
    Uneori mă întreb doar cum o fi să ai, la 50 şi ceva de ani, cui spune „mamă” şi „tată”. (Încă o mai am pe soacră-mea. O femeie foarte cumsecade, dar n-am putut niciodată să-i spun „mamă”.)

    • Nu m-am gândit niciodată, Vero, că sunt oameni care rămân fără părinți de tineri. Acum înțeleg ce-mi zicea prietena mea – totuși ai avut, 56 de ani, mamă.
      A-i spune soacrei mamă e o ipocrizie inutilă. Eu, în tinerețe, abia am reușit să renunț la „dumneavoastră”.

  6. zazania zice:

    Dragos, vad ca e cool sa-ti schilodesti numele si sa-ti scuipi „hoiturile” parintilor , mai ales daca acestia nu-ti pot da un „drept la replica”. Ce sa zic, sunt impresionata de elocinta ta !

    • Drugwash zice:

      Dragă prietenă a Gării, dacă judeci exclusiv după aparenţe atunci ai putea avea dreptate. Dacă afli şi înţelegi amănuntele care sînt ascunse dincolo de percepţia publică atunci s-ar putea să îţi schimbi opinia. Ştii că aparenţele înşeală.
      Am să-ţi ofer una dintre explicaţii care se află deja în arhive – ca să nu crezi că am inventat-o acum – iar restul poate că-şi vor afla drumul spre public sau poate nu, cine ştie.
      Iată de ce acest pseudonim: link

  7. Zuzu, relațiile dintre oameni nu sunt bătute în cuie. Nu toți părinții merită să fie venerați. Nu toți copiii reușesc să treacă de conflictul părinte-copil din adolescență. Și nu toți părinții reușesc să treacă peste el, măcar la bătrânețe.

  8. zazania zice:

    Draga mea, vad ca e o moda pe blogosfera( care, sa ne intelegem, e mai presus de presa pentru prostime) sa dai cu scarna in cei care te-au crescut. Eu am doi copii: pe amandoi i-am crescut la fel, sunt amandoi inteligenti si maturi dar unul ma iubeste iar celalalt ma uraste. Cu care dintre ei am gresit?

    • Drugwash zice:

      Greşeala este în „pe amîndoi i-am crescut la fel”. Nu există două fiinţe identice – fie ele omeneşti sau de altă natură – pe pămîntul ăsta, ceea ce înseamnă că trebuie să fii foarte perspicace în a înţelege ce caracter are fiecare şi de a acţiona în consecinţă, în mod personalizat. Asta e greşeala majoră pe care o face sistemul cu noi toţi, considerîndu-ne clone ale aceleiaşi tipologii umane.

      De fapt, ai greşit în primul rînd cînd nu i-ai ascultat pe fiecare în parte cu mare atenţie. Poate părea fantastic dar de multe ori, ca adulţi, avem de învăţat de la copii, dacă îi ascultăm fără a ne prevala de atitudinea asta de „eu sînt mai bătrîn aşa că eu ştiu mai bine”.

      Iartă-mă că mi-am permis să răspund neffind acea „dragă” căreia i te-ai adresat. Sper totuşi ca opinia mea (necerută) să ajute cumva.

      • Marian zice:

        @Drugwash Ai mare drepatate : ” gresala este in : pe amandoi i-am crescut la fel ” . Asa ceva nu exista ! Daca ai si zece copii…nu exista sa nu-l iubesti , s a nu-l rasfeti , pe unul dintre ei….PE UNUL SINGUR , IN DETRIMENTUL CELORLALTI !

    • klaus zice:

      Io cred că ai greșit cu ăla pe care l-ai iubit mai mult.

    • Marian zice:

      @zazania CU NICIUNUL !!!!Si mergi la pariu cu mine ca…atunci cand ” o fi ” , ala despre care spui ca te uraste , va plange si te va regreta la fel ca si acela despre care spui ca te iubeste ?

  9. zazania zice:

    Draga Dragos, vorbesti vorbe. N-am timp de filosofiile tale. Eu am o treaba cu renata si ma cam incurci.

    • Drugwash zice:

      În acest caz îmi cer scuze. Sănătate şi-un weekend pe placul inimii!

      • Marian zice:

        @Drugwash Pe tatal dumitale …inteleg de ce-l urai : ai aflat in sfarsit ca ala o babardise pe aia care te-a ” cacat ” , inainte s-o faci dumneata iar asta-i grav pentru ” un starv „…. in ambele cazuri ! Ce nu inteleg insa , este pe mama dumitale , pentru ce aveai oftica pe ea caci , nu-mi pot inchipuii ca-i avut acelasi motiv ca-n cazul tatalui ? Oare niciunul dintre cei doi sa nu te fi iubit…macar o singura zi , oare niciunul dintre ei sa nu fi facut ceva care sa te faca sa-i pastrezi in amintire…macar asa cum i-ai vazut atunci cand au facut ceva pentru dumneata si viata dumitale ? Oare chiar niciunul dintre ei sa nu-ti fi meritat…macar respectul ? Scuze pentru faptul ca , mi-am permis sa te innoportunez insa…ceea ce-i postat dumneata , imi pare de-o ticalosie atat d e mare incat , efectiv nu stiu daca meriti numele pe care-l porti , ca sa nu mai zic viata ! Fara suparare …

      • Drugwash zice:

        De-ai şti de cîte ori am auzit asta… şi apoi mi s-a dat dreptate. Dar aşa, de la distanţă, totul pare exact cum ai spus. Iar viaţa… nu mi-am dorit-o şi nici n-am avut motive s-o îndrăgesc, de cincizeci de ani încoace.
        Lucrurile sînt aşa cum sînt, indiferent de percepţiile oamenilor şi punctele lor de vedere. Atîta tot.

      • NU, Dragoș, nu-ți poți iubi părinții necondiționat. Coabitez cu un tip care le-a spus fraților și surorilor lui că, dacă le moare mama, să nu-l anunțe. Pentru el a murit acum 30 de ani și nimeni, dar nimeni nu poate muri de două ori.
        Nu e nimic patologic cu el. A iubit-o pe bunică-mea și bunică-mea l-a iubit pe el în afara relației noastre. Ea îi zicea lui „Ma belle poupée”. Deci buba e la mama lui naturală, legală și biologică.

      • Drugwash zice:

        Cam în aceaşi situaţie sînt şi eu. S-au produs două rupturi, la două momente diferite şi au fost ireversibile. Pot fi acuzat de lipsă totală de subiectivism, atîta tot. Poate ar fi trebuit să urmez o carieră în magistratură…

      • Marian zice:

        @ Drugwash Intrebare , cu scuzele d e rigoare pentru insistentza : nu indragesti viatza dar..ai trait pana acum , macar astia cincizeci de ani si-atunci , daca tot ” iti pare viatza o povara ” pentru ce nu faci , pentru ce n-ai facut pana acum …MARELE SALT IN NECUNOSCUT ? Ca nu ti-ai dorit viata ..asta-i o chestie asupra careia cu adevarat chiar n-are nimeni controlul decat , cel mult ” aia care te caca ” insa , DUPA ACEEA , ACUM , ACUM CHIAR N-AI NICI UN GAND ??? Fara suparare insa…chiar nu pot face parte dintre aceia care te-njura acum ca dupa aia , dupa ce te-asculta , sa-ti dea dreptate . Repet : chiar nu exista asa ceva …macar o idee de respect …nu exista sa n-ai pentru aia doi care ” te-au cacat ” macar daca te gandesti , cate nopti au pierdut la capataiul dumitale pentru ati asigura viata , pentru a fi siguri ca…vei traii ! Gandeste-te de cate ori or fi luat in piept frigul , viscolul , ploile sau nametii d e zapada de multe ori poate la ora cinci dimineata , pentru ati asigura dumitale painea cea d e toate zilele …Ma rog , chiar nu-i treaba mea insa…crede-ma n-ai dreptate in totalitate : ceva , ceva TREBUIE s a existe iar acel ceva probabil ca poarta denumirea de SENTIMENT UMAN !!! Crede-ma , nu spun vorbe d e vorbit , nu ma pricep la vorbe insa , revolta mea provine din faptul ca , la randul meu n-am avut o copilarie fericita { am copilarit in anii ’50 daca sti ce-nsemna chestia a sta } insa…macar pentru noptile pierdute la capataiul meu , macar pentru acea bucata d e paine pe care mi-o puneau pe masa { chiar daca …era insotita d e multe ori d e reprosuri mai mult sau mai putzin intemeiate } si am …macar respect pentru memoria parintilor mei iar asta …deoarece la randul meu am copii , am nepoti….Iarta-mi ” nuvela ” dar , am spus fix ce-aveam pe inima si-n minte .

      • Drugwash zice:

        Ei, acum dacă te-ai răcorit şi ne-am lămurit cum stăm fiecare, n-ar fi de bun-simţ să încetăm a tulbura spaţiul gazdei cu probleme care nu o privesc? Eu aş zice că da, aşa că îngăduie-mi să mă retrag din discuţie. Sănătate şi-o viaţă frumoasă în continuare!

    • Zuzu, cum aș putea să-ți spun eu cu care ai greșit? De unde să știu?
      Ceva sună ciudat, totuși. Dacă i-ai crescut pe amândoi la fel, cum de crezi că ai greșit față de unul dintre ei?
      Nu pot vorbi decât în calitate de copil, știi bine.
      Nu știu cum i-ai crescut tu pe copiii tăi. Pe mine, mama m-a crescut greșit. Asta e tot ce pot să spun. Eu m-aș fi crescut altfel. 🙂

    • klaus zice:

      Pot să te încurc și eu fiind de acord cu Drugwash?

  10. zazania zice:

    ai o reclama absolut oribila care ma asurzeste

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s